ICCJ. Decizia nr. 2034/2013. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2034/2013
Dosar nr. 4090/2/2013
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 289 din 7 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
"Admite sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Dispune punerea în executare a Mandatului European de Arestare nr. 7ER 59/12-3930 Js 251334/11 emis la data de 21 mai 2013 de către Procuratura Generală Frankfurt am Main - Germania faţă de persoana solicitată G.D.
Dispune predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane.
Ia act că persoana solicitată nu doreşte a i se respecta regula specialităţii, ia act că persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa către autorităţile germane.
Dispune arestarea persoanei solicitate G.D. pe o durată de 29 de zile 7 iunie 2013 - 5 iulie 2013 inclusiv în vederea predării către autorităţile germane.
Constată că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 6 iunie 2013 16,30 până la data de 7 iunie 2013 ora 16,30."
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
"La data de 7 iunie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată sesizarea nr. 1100/II-5/2013 din 7 iunie 2013, formulată în conformitate cu dispoziţiile prev. de art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2013, de către Procuratura Generală Frankfurt am Main, faţă de cetăţeanul român G.D.
În cadrul procedurii prealabile, realizată de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost verificată identitatea persoanei solicitate şi i s-au adus la cunoştinţă acesteia, motivele reţinerii, dreptul de a fi asistat de un apărător, i s-a înmânat un exemplar (copie) a traducerii în limba română a mandatului european de arestare.
De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea încunoştiinţării unei persoane despre măsura reţinerii sale.
S-a încheiat de către procurorul de caz, un proces-verbal, la data de 6 iunie 2013 (Dosarul nr. 1100/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti).
Cu acelaşi prilej, persoana solicitată a fost ascultată în prezenţa apărătorului ales, declaraţia fiind consemnată în procesul-verbal întocmit de către procuror.
Fiind prezentată personal în faţa Curţii de Apel Bucureşti, pe data de 7 iunie 2013, judecătorul a verificat identitatea persoanei solicitate, constatând că nu există obiecţiuni cu privire la acest aspect, după care, prin interpelarea directă a acesteia, s-a asigurat că, în cadrul procedurii desfăşurate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, i-au fost aduse la cunoştinţă motivele reţinerii.
În şedinţă publică, judecătorul i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare emis împotriva sa, prezentându-i situaţia de fapt şi încadrarea juridică menţionată în mandatul respectiv, după care i-a adus la cunoştinţă faptul că poate să beneficieze de regula specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă.
Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a fost informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, că nu are de formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, că nu este de acord cu predarea către autorităţile germane, motivat de faptul că nu este vinovat, nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, prin mandatul european de arestare.
A mai precizat faptul că are o situaţie familială precară, atât material, cât şi medical, fosta sa soţie, B.V. (în întreţinerea căreia se află cei trei copii minori, rezultaţi din căsătorie şi concubinaj), este bolnavă psihiatric (dg. Schizofrenie paranoidă), referat medical din 21 mai 2013, Spitalul de Psihiatrie Poroschia, judeţul Teleorman (dosar fond C.A.B., secţia I penală) şi certificat de încadrare în grad de handicap (dosar fond, C.S.B., secţia I penală). Aşadar, şi el contribuie la îngrijirea respectivilor copii, cât şi a fostei soţii, neaflându-se în prezent în nicio altă relaţie de concubinaj.
A mai învederat Curţii că, în Germania, nu a mai fost din anul 2010, aşa încât, perioada reţinută în mandatul european respectiv, 5 februarie 2011 - 28 mai 2011, ca presupusă că ar fi săvârşit vreo faptă penală, se afla în România, alături de familia sa, de soţia sa grav bolnavă psihiatric, de copii săi, aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
A arătat că, în Germania, a plecat la sfârşitul anului 2012 şi a ieşit din ţară cu cartea de identitate, paşaportul său fiind expirat (dosar fond, C.A.B., secţia I penală).
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, în privinţa persoanei solicitate G.D., procurorul din cadrul Procuraturii Generale Frankfurt am Main - Germania a emis la data de 21 mai 2013, un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 259 alin. (1), art. 260 alin. (1), 260a alin. (1), art. 25 alin. (2), art. 23 C. pen. german, de bandă organizată infracţională (trafic de vehicule furate).
Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că persoana solicitată este bănuită că, din jumătatea anului 2010 a constituit o bandă infracţională, cu co-faptaşi neidentificaţi până în prezent, în Italia şi România.
Că aceştia cumpărau autoturisme aflate în leasing, de mare valoare, sustrase din străinătate şi aduse cu precădere în România şi Italia, aceasta constituind o sursă continuă de venit.
Se mai reţine că, ceilalţi cofăptaşi se ocupau cu înmatricularea lor (regula, o persoană cu o situaţie precară, aşa zis agent de înmatriculare), cu documente false ale vehiculului şi cu contracte de vânzare-cumpărare false.
Se mai reţine că, persoana solicitată a înstrăinat pe bandă, în perioada 5 februarie - 28 octombrie 2011, aproximativ 6 vehicule (6 acte materiale), în valoare totală de 194.700.00 euro către terţi care erau cumpărători de bună credinţă.
Verificând conţinutul mandatului european de arestare, Curtea constată că acesta cuprinde toate informaţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008 care reglementează conţinutul mandatului european de arestare, formă şi conţinut, în sensul că, în cuprinsul acestuia, sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor.
Se mai constată că faptele sunt incriminate şi de legea penală română, deşi verificarea nu vizează îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, şi, totodată nu este incident nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
De asemenea, Curtea constată că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile germane şi arestarea sa în vederea acestei predări.
Se constată că mandatul european de arestare a fost tradus de doamna M.M.E. (traducător-interpret), care a certificat exactitatea traducerii (dosar P.C.A.B.).
Susţinerea apărătorului ales, cum că nu există claritate referitoare la faptul - dacă vehiculele sunt aduse cu precădere "în România" sau "din România", Curtea apreciază că acest aspect nu este un impediment privind punerea în executare a mandatului european de arestare, că atâta timp cât există o certificare a exactităţii traducerii cu textul actului autentic, din limba germană (dosar P.C.A.B.).
În raport de aceste considerente, instanţa constată că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel că va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti."
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată, care a invocat, prin apărător din oficiu, neîndeplinirea condiţiilor legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, sub aspectul lipsei menţiunii faptelor pretins săvârşite.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
În primul rând, se constată că, în raport de data pronunţării hotărârii atacate, sunt aplicabile dispoziţiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit art. 385 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Conform art. 38510 alin. (21) din C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) din C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu.
În speţă, recursul nu a fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege şi, cu ocazia dezbaterilor, nu s-a invocat nici un caz de casare.
Trebuie însă precizat că judecarea prezentului recurs se realizează şi din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa recurată, prin prisma efectului integral devolutiv prevăzut de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., reţinând, în ce priveşte invocarea neîndeplinirii condiţiilor legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, sub aspectul lipsei menţiunii faptelor pretins săvârşite, că această aserţiune nu subzistă, din relaţiile autorităţilor judiciare şi din hotărârea curţii de apel rezultând existenţa mandatului european de arestare emis, în vederea instrumentării, de către autorităţile germane, în condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege.
În consecinţă, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.D. împotriva Sentinţei penale nr. 289 din 7 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1962/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
