ICCJ. Decizia nr. 256/2013. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 256/2013
Dosar nr. 5293/1/2012
Şedinţa din 24 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 447/D din 28 decembrie 2009, Tribunalul Bacău în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. rap. la art. 74 lit. a), c), C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii "aderare la un grup infracţional organizat", a condamnat pe inculpatul C.A.T., cetăţenia română studii medii,: necăsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de "punere în circulaţie de instrumente de plată falsificate" a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu art 74 lit. a), c) C. pen. cu art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.T. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pedeapsă de executat - 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată asupra inculpatului C.A.T. la data de 14 august 2009.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârşirea infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat", a condamnat pe inculpatul C.O.C., cetăţenia română, cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b). C. pen.
Pedeapsă de executat - 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b). C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a constatat că partea civilă R.B. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, respectiv: -plic conţinând carduri blank capturate la ATM B.B.; plic conţinând 10 carduri blank capturate la ATM 659 B.B.; - plic conţinând 2 CD-uri cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile unde au fost efectuate retragerile neautorizate de numerar din perioada 29 decembrie 2007 - 30 decembrie 2007 şi respectiv 02 ianuarie 2008; - plic conţinând 2 CD-uri cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile unde au fost efectuate retragerile neautorizate de numerar din perioadele 10 noiembrie 2007 - 11 noiembrie 2007, aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În temeiul art. 191 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 4.000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 3000 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2005, inculpatul C.O.C. a pus bazele unei grupări infracţionale transnaţionale, specializate pe linia falsificării instrumentelor de plată electronică şi a fraudării bancomatelor din ţară şi străinătate, în scopul obţinerii de beneficii ilicite, în dauna titularilor cardurilor.
În acest sens, inculpatul C.O.C. s-a asociat cu mai multe persoane, dintre care au fost identificaţi N.C., T.G., S.L.D. şi fiii săi, C.B.P. şi inculpatul C.A.T. pe care 1-a angrenat în desfăşurarea activităţilor ilicite pe diverse segmente ale activităţii de "carding" aşa cum se va expune în cele ce urmează.
Probaţional, în cadrul anchetei desfăşurate în cauză, s-a stabilit că inculpatul C.O.C. s-a deplasat în Franţa, unde, folosindu-se de aparatură confecţionată artizanal, destinată copierii datelor de identificare a cardurilor a reuşit, cu sprijinul direct şi nemijlocit al numitului T.G., să copieze datele inscripţionate pe benzile magnetice ale acestor instrumente de plată.
Ulterior, inculpatul C.O.C. s-a preocupat de inscripţionarea datelor reale ale cardurilor pe blank-uri, după care a remis aceste instrumente contrafăcute numitului T.G., ce avea rolul de a se deplasa în Italia de unde efectua operaţiuni de retragere numerar de la bancomate.
La data de 21 aprilie 2005, T.G. a fost identificat de către autorităţile franceze în timp ce se deplasa cu trenul pe ruta Paris-Milano, având asupra sa un număr de 46 de cărţi tip "white card", ce aveau scrise, fiecare în parte, codul PIN din 4 cifre, ocazie cu care acesta a recunoscut faptul că face parte dintr-o reţea internaţională de carding, ce este coordonată de inculpatul C.O.C.
În baza datelor furnizate de T.G. şi numărului mare de fraude cu carduri bancare înregistrate pe teritoriul Franţei, autorităţile din această ţară au demarat o anchetă împotriva grupării, nereuşindu-se însă prinderea inculpatului C.O.C., care s-a reorganizat şi a continuat să desfăşoare activităţi infracţionale similare, până la data de 2 septembrie 2007, când a fost arestat pentru contrafacerea sau falsificarea unor carduri bancare de credit.
După punerea sa în libertate, la data de 27 septembrie 2007, inculpatul C.O.C., sustrăgându-se condiţiilor de eliberare, a părăsit teritoriul Franţei şi s-a stabilit în Olanda, unde a continuat să desfăşoare activităţi infracţionale destinate fraudării bancomatelor, într-o nouă asociere infracţională. În acest sens, învinuitul a apelat la sprijinul fiilor săi, al lui N.C. şi S.L.D., persoane însărcinate să se ocupe cu montarea/demontarea aparaturii de skimming la bancomate şi retragerea de numerar pe teritoriul Italiei şi României de pe cardurile rescrise cu datele valide copiate fraudulos. În scurt timp, şi autorităţile olandeze au demarat o anchetă penală în cadrul căreia au fost demonstrate conexiunile infracţionale dintre numărul mare de fraude bancare şi membrii grupării din cadrul căreia făcea parte şi inculpatul C.O.C., aşa cum rezultă neechivoc din materialul probator transmis pe cale de cerere de asistenţă judiciară internaţională de autorităţile olandeze, conţinând inclusiv imagini captate de camerele de luat vederi existente la bancomatele fraudate.
Cercetările întreprinse în cauză au oferit date şi indicii temeinice că membrii grupării cercetate în această cauză au continuat activitatea infracţională, evidenţiindu-se că, după ce inculpatul C.O.C. a fost pus în libertate supravegheată de autorităţile franceze (la finele lunii septembrie 2007), şi-a reluat activitatea ilicită pe linia cardingului, reluând legătura cu membrii grupului, din România, reliefându-se că fiii săi se reorganizează în acest sens, preocupându-se de procurarea de mijloace financiare în vederea achiziţionării de aparatură de skimming şi transferării acesteia în Olanda, la dispoziţia inculpatului C.O.C., însă datorită mobilităţii grupării, a măsurilor sporite de precauţie luate de membrii acesteia, dovedirea activităţii infracţionale şi prinderea tuturor celor implicaţi a fost deosebit de anevoioasă.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în perioada octombrie - noiembrie 2007, inculpatul C.O.C. a transmis prin intermediul unui colet, fiului său inculpatul C.A.T., un număr de 25 de carduri contrafăcute ce aveau înscrise pe ele codurile PIN, în vederea utilizării la bancomatele din România.
Existenţa datelor certe privind activitatea infracţională, corelată cu investigaţiile şi monitorizările intruzive autorizate în cauză, au evidenţiat că, la data de 13 noiembrie 2007, la ATM-ul 659 B. situat pe str. Unirii, din mun. Buzău, au fost identificate 5 (cinci) blank-uri, ce aveau inserate pe banda magnetică numere de carduri emise de bănci din Franţa.
În aceeaşi zi, la ATM-ul 145 R.B.D. din mun. Buzău, a fost identificat un alt blank, similar cu cele capturate de ATM-ul 659 B., imaginile video captate de camerele de supraveghere ale celor două ATM-uri, relevând prezenţa uneia şi aceleiaşi persoane, identificată ca fiind inculpatul C.A.T., fiul inc. C.O.C., ca efectuând operaţiunile neautorizate de retragere numerar de pe aceste carduri contrafăcute în zilele de 10 şi 11 noiembrie 2007.
Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: procesul-verbal de sesizare din oficiu înaintat cu Adresa nr. 1535953/2007 a B.C.C.O. Bacău; rezoluţia de conexare a Dosarului cu nr. 6D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bacău corespunzător Dosarului cu nr. 56D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău la Dosarul cu nr. 23D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bacău, actualmente nr. 89D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău; procesele-verbale de identificare a membrilor grupării; procesele-verbale de verificare a evidenţelor IGPF cu referire la membrii grupării; ordonanţa de declinare a competenţei dispusă în Dosarul cu nr. 56D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău; procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la cardurile capturate la ATM 659 B.U. Buzău şi ATM 145 R.B.D. Buzău, din data de 13 noiembrie 2007; procesele-verbale de predare-primire către autorităţile judiciare a cardurilor capturate şi a documentelor privind operaţiunile efectuate cu acestea; procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la cardurile capturate la ATM B.U. Buzău în ziua de 10 ianuarie 2008; procesele-verbale de citire a datelor conţinute de banda magnetică a cardurilor capturate; jurnalul operaţiunilor efectuate cu cardurile în litigiu; referatul cu propunere efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului C.A.T. autorizaţia de percheziţie domiciliară cu Tribunalul Bacău; procesul-verbal de percheziţie domiciliară; referat cu propunere de efectuare a percheziţiei informatice; autorizaţia percheziţie cu nr. 4689/110/2009 emisă de Tribunalul Bacău; procesul-verbal percheziţie informatică; declaraţiile martorilor N.C., S.L.D., T.G.; copie de pe cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de către autorităţile judiciare italiene cu privire la membrii grupării, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului C.A.T. prin care acesta recunoaşte şi regretă săvârşirea faptelor; + probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti când a fost audiat inculpatul C.A.T., martorii T.G., S.L.D., N.C. şi M.V.
Inculpatul C.O.C. a lipsit de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, fiind dat în urmărire penală pentru săvârşirea de infracţiuni de acelaşi gen, referitoare la comerţul electronic.
Reţinând că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii C.A.T. şi C.O.C.
Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului C.A.T. pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar nu infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, confiscarea celor 16 carduri capturate de ATM-uri şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului C.A.T.
Inculpatul C.A.T. a arătat că nu a avut cunoştinţă că aderă la un grup infracţional organizat şi, de asemenea, a solicitat aplicarea disp. art. 861 C. pen. Inculpatul C.O.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin Decizia penală nr. 45 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi apelantul-inculpat C.A.T., împotriva Sentinţei penale nr. 447/D din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009.
A desfiinţat sentinţa penală apelată şi a rejudecat în fond cauza cu privire la următoarele aspecte:
A modificat încadrarea juridică pentru ultima infracţiune pentru care a fost condamnat apelantul-inculpat C.A.T., din infracţiunea prevăzută de art. 27, alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74, lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76, lit. d) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 27, alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76, lit. d) C. pen.
A menţinut pedeapsa stabilită prin sentinţa penală apelată pentru această infracţiune, precum şi pedeapsa rezultantă aplicată pentru C.A.T.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru apelantul-inculpat C.A.T.
În baza art. 862 C. pen., a stabilit termen de încercare de 6 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359, alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71, alin. (2) C. pen. în baza art. 71, alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A înlăturat dispoziţia de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, pentru apelantul-inculpat C.A.T.
În baza art. 140, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 145, alin. (2) C. proc. pen., a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara a încetat de drept la 12 septembrie 2009.
În baza art. 118, lit. b) şi f) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a celor 16 carduri blank contrafăcute, capturate în cele 2 bancomate din Buzău.
A menţinut dispoziţia de păstrare pentru celelalte mijloace materiale de probă. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
II. În baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul-inculpat C.O.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondat.
A constatat că apelanţii-inculpaţi au fost asistaţi şi reprezentaţi de apărător ales. În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat C.O.C. la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în celelalte apeluri au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.
A reţinut Curtea de Apel Bacău că apelul parchetului este fondat cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.A.T.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T., a reţinut instanţa de apel că faţă de poziţia sinceră manifestată de inculpat şi lipsa antecedentelor penale consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 861 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursul Parchetul de pe lângă - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii C.A.T. şi C.O.C.
Parchetul a criticat decizia penală atacată pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T., sub aspectul modalităţii de executare nu corespunde gradului de pericol social ridicat al faptei comise, solicitând înlăturarea disp. art. 861 C. pen.
Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Apărătorul inculpaţilor a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 12 şi 14 C. proc. pen.
Cu privire la art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătând că hotărârile nu cuprind motivele pe care se sprijină soluţia că hotărârea fondului este nemotivată.
Apărarea a susţinut că deşi a solicitat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sau schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 8 din Legea nr. 39/2003, instanţa de apel nu s-a pronunţat pe aceste cereri.
Apărarea a susţinut aceleaşi cereri şi în faţa instanţei de recurs în cazul în care se va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau de apel.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor apărarea a solicitat menţinerea pedepsei aplicată inculpatului C.A.T., iar pentru inculpatul C.O.C. reducerea pedepsei aplicate faţă de care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia nr. 1307 din 1 aprilie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5916/110/2009 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii C.A.T. şi C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 45 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Înalta Curte a apreciat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect, reţinând instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a celor doi inculpaţi sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, în mod corect instanţa de fond, dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluţii contrare celei stabilite de instanţele inferioare, în sensul achitării inculpaţilor, aşa cum în mod netemeinic, susţine apărarea.
S-a reţinut totodată că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., aspectele invocate de apărare în sensul că instanţa de fond nu a motivat hotărârea sau că cele două instanţe nu s-au pronunţat pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sau de achitare sub aspectul acestei infracţiuni, nu sunt întemeiate şi nu se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, au motivat în fapt şi în drept hotărârile pronunţate, dând dezlegare tuturor problemelor ridicate atât de acuzare, cât şi de apărare, fapt pentru care Înalta Curte a apreciat că nu se justifică o nouă judecată.
Faptul că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt stabilită în actul de acuzare, nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii, cât timp, în urma analizării materialului probator a reţinut aceeaşi situaţie de fapt pe care şi-a însuşit-o.
În urma propriei analize, Înalta Curte a reţinut că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare, ambii inculpaţi fiind vinovaţi de comiterea acestei infracţiuni, rezultând din probele administrate în cauză că inculpatul C.O.C. s-a asociat cu mai multe persoane, antrenându-i chiar şi pe fii săi C.B.P. şi C.A.T., creând astfel un grup, infracţional ce avea ca scop activităţi ilicite, fiecare acţionând pe diverse segmente de activităţi de carding.
Chiar şi în situaţia în care grupul nu avea o structură organizatorică, activitatea acestuia s-a desfăşurat în "bune condiţii" în sensul că fiecare membru avea atribuţii bine stabilite care se intersectau cu atribuţiile celorlalţi membri ai grupului pentru asigurarea scopului pentru care a fost creat grupul respectiv.
S-a reţinut, de asemenea, perioada lungă de timp în care s-a desfăşurat activitatea grupului infracţional organizat şi în mod coordonat ceea ce presupune asigurarea de informaţii, mijloace de executare, de transport, de valorificare a produselor rezultate, activităţi ce rezultă din probele administrate în cauză.
Toate aceste împrejurări justificând reţinerea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în sarcina celor doi inculpaţi, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în cauză neexistând date care să facă posibilă schimbarea încadrării juridice a acestei fapte şi nici achitarea inculpaţilor.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.A.T. Înalta Curte a reţinut că a fost corect individualizată, fapt pentru care a respins recursul parchetului ca nefondat, soluţie care s-a bazat pe împrejurarea că, într-adevăr faptele comise de inculpatul C.A.T., prezintă un grad ridicat de pericol social, însă având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului care este la primul conflict cu legea penală, a avut o poziţie sinceră, recunoscând şi regretând faptele comise, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la atingerea finalităţii prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
De asemenea, Înalta Curte a stabilit că măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului C.A.T., cărora trebuie să se supună pe perioada termenului de încercare îl vor determina pe acesta să respecte ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, ştiind că încălcarea măsurilor de supraveghere pot conduce la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
S-a arătat şi că pedeapsa aplicată inculpatului C.O.C. a fost bine dozată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât apreciază Înalta Curte că nu se impune nici redozarea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Activitatea intensă desfăşurată de inculpatul C.O.C., în calitate de organizator al grupului infracţional organizat şi, ulterior de coordonator a activităţii grupului, activitate ce s-a desfăşurat pe teritoriul mai multor state, consecinţele faptelor sale, ca şi atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal de sustragere de la judecată, adoptând o atitudine de sfidare a instanţelor, a justificat regimul sancţionator sever stabilit în sarcina acestui inculpat.
În cauză nu au fost identificate date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate sau schimbarea modalităţii de executare, faptele comise de inculpat prezentând un grad ridicat de pericol social ce impun aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009, a formulat contestaţie în anulare contestatorul C.O.C. invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5293/1/2012.
Analizând motivul invocat în contestaţia în anulare dar şi Decizia penală nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009 şi decizia din 27 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, pronunţată în Dosarul nr. 0801530254, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare nu este întemeiată şi o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
În doctrina juridică s-a statuat că procedura de judecată a contestaţiei în anulare este diferenţiată în funcţie de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există două reglementări diferite, după cum contestaţia se întemeiază pe primele trei cazuri, respectiv art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen. şi pe motivul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Când contestaţia s-a introdus pentru un motiv din cele prev. de art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen. judecarea propriu-zisă a cererii este precedată de o procedură prealabilă de verificare, respectiv de "admiterea în principiu" a contestaţiei care exclude citarea părţilor.
Verificarea făcută de instanţă în cadrul admiterii în principiu a contestaţiei în anulare nu poate fi considerată o parte a judecării acesteia, ci o procedură prealabilă, întrucât instanţa examinează întrunirea condiţiilor legale fără citarea părţilor şi nu în mod contradictoriu, şi, de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar hotărârea de admitere sau de respingere în principiu nu poate fi atacată cu recurs.
Când contestaţia în anulare se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen., procedura prealabilă a admiterii în principiu nu se mai efectuează, după introducerea cererii fixându-se termen de judecată şi trecându-se de îndată la judecarea cauzei.
Judecarea contestaţiei are loc cu citarea părţilor interesate în cauză.
Dispoziţia este evidentă, pentru că citarea părţilor interesate în prima hotărâre rămasă definitivă nu se impune din moment ce această hotărâre nu poate fi afectată de soluţia dată în contestaţia introdusă.
După ascultarea părţilor şi a concluziilor procurorului, instanţa, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie, sau după caz, prin sentinţă ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Astfel excepţia invocată de reprezentantul Parchetului privind inadmisibilitatea prezentei contestaţii în anulare, este neîntemeiată şi o va respinge ca atare întrucât, aşa cum s-a precizat anterior, în cazul invocării cazului prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. nu se efectuează procedura prealabilă a admiterii în principiu.
Înalta Curte, va respinge însă prezenta contestaţie în anulare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 447/D din 28 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 45 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009, printre altele, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârşirea infracţiunii de "aderare la un grup infracţional organizat", a fost condamnat inculpatul C.O.C. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.O.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Situaţia de fapt stabilită în sarcina inculpatului a fost descrisă amplu în hotărârea primei instanţe, fiind însuşită şi de instanţa de apel şi de instanţa de recurs, în judecarea cauzei pe fond, reţinându-se, în esenţă, că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în perioada octombrie - noiembrie 2007, inculpatul C.O.C. a transmis prin intermediul unui colet, fiului său inculpatul C.A.T., un număr de 25 de carduri contrafăcute ce aveau înscrise pe ele codurile PIN, în vederea utilizării la bancomatele din România.
Prin decizia din 27 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, pronunţată în Dosarul nr. 0801530254, la capitolul acuzare (hotărârea tradusă în lb. română) şi capitolul declarării vinovăţiei inculpatului (hotărârea tradusă în lb. română), s-a reţinut în sarcina inculpatului C.O.C. că în perioada noiembrie 2007 şi 25 martie 2008 a fost găsit în Paris, Ris-Orangis şi în regiunea pariziană, perioadă şi locaţie în care acesta a fabricat, achiziţionat, deţinut, cedat şi pus la dispoziţie echipamente concepute pentru comiterea infracţiunilor de contrafacere sau de falsificare a cardurilor bancare, în special de tastaturi false, o falsă faţadă a bancomatelor conţinând un card de memorie, skimmere, laptopuri, dispozitive de racordare, carduri white plastic (blank) şi mulaje de faţă, de exterioare ale bancomatelor şi de a fi comis excrocherii prin utilizarea de manevre frauduloase utilizând 1403 carduri bancare piratate, referinţele lor de identificare, codurile PIN şi orice alte acte legate de utilizarea acestora pentru a înşela C.C.B. şi pentru a determina să pună în fonduri suma de 335.058 euro şi societatea A.E. pentru a determina să plătească suma de 727,30 euro cu circumstanţa că faptele au fost comise în grup organizat, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Înalta Curte constată că decizia din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului de Mare Instanţă din Paris, pronunţată în Dosarul nr. 0801530254 nu poartă menţiunea că este definitivă, şi cu atât mai mult, apărătorul contestatorului C.O.C. în faţa instanţei în cadrul dezbaterilor cu privire la contestaţia în anulare, a arătat că la data de 14 februarie 2013 s-a acordat termen de judecată la Judecătoria Bacău pentru recunoaşterea acestei hotărâri, hotărârea nefiind definitivă, însă a solicitat, prin adresă scrisă, de la Tribunalul de Mare Instanţă din Paris transmiterea unei comunicări în sensul celor precizate.
Având în vedere că în faţa Înaltei Curţi, învestită cu soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, contestatorul nu este în măsură să dovedească că decizia din data de 27 ianuarie 2012 a Tribunalului de Mare Instanţă din Paris, pronunţată în Dosarul nr. 0801530254, este definitivă şi că este recunoscută de instanţele din România, contestaţia în anulare este neîntemeiată nefiind incidente dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Pe de altă parte, condamnarea inculpatului C.O.C., în contextul hotărârii pronunţate de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris în Dosarul nr. 0801530254 a avut ca obiect fapte săvârşite în perioada noiembrie 2007 şi 25 martie 2008, iar în contextul hotărârilor din România inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea unor fapte în perioada octombrie - noiembrie 2007.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009.
Va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 1307 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5916/110/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 257/2013. Penal → |
|---|
