ICCJ. Decizia nr. 257/2013. Penal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 257/2013
Dosar nr. 29371/3/2012
Şedinţa din 24 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 753 din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, faţă de inculpaţii D.C., M.V., B.O. şi P.O. s-au dispus următoarele:
În baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata: D.C., la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei D.C.
În baza art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata: M.V. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 C. pen. rap la art. 39 C. pen. a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1113 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 2185 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpata executând în final pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei M.V.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: I.C. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.
Conform art. 88 C. pen. s-a constatat durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la 07 octombrie 2011.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpata: B.O. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi a arestului preventiv de la 07 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei B.O.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: P.O. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 C. pen. rap la art. 39 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1657 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 993 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că inculpatul P.O. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: A.V., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 C. pen. rap la art. 39 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 585 din 19 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 633 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: M.A.F., la pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, care s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii. Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere. În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul: Ş.V.F. la următoarele pedepse: 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 1 (un) an pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) ai Legii nr. 143/2000 şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta executând în final o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, care s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. proc. pen. lit. a), d) şi f) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ş.V.F. să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare, să nu intre în legătură cu inculpaţii I.C. şi M.A.F., precum şi să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii. Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţilor de 3,10 grame heroină în amestec cu cafeină, depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0020943 din 08 martie 2011, 3,58 grame heroină în amestec cu griseofulvin şi cofeină depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0021026 din data de 31 martie 2011 şi 45 comprimate de clorhidrat de metadonă, depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria H nr. 0021105 din data de 15 aprilie 2011.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumelor de 9670 RON, 745 euro, 50 dolari SUA, consemnate la C.B.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 100 RON obţinută de inculpatul P.O., a sumei de 200 RON obţinută de inculpata B.O., a sumei de 230 RON obţinută de inculpata D.C. şi a sumei de 30 RON obţinută de inculpata M.V., în urma comercializării substanţelor stupefiante.
În conformitate cu dispoziţiile art. 189 C. proc. pen. a dispus decontarea onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu desemnaţi inculpaţilor D.C., I.C., P.O., A.V., Ş.V.F. şi M.A.F. în cuantum de 400 RON pentru fiecare, din fondurile Ministerului Justiţiei. Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunţa această sentinţă penală Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
Pe data de 09 decembrie 2010 inculpata D.C. a comercializat cantitatea de 0,03 grame heroină, în schimbul sumei de 30 de RON către colaboratorul S.V., cu complicitatea inculpatului M.A.F., la data de 29 decembrie 2010 a comercializat cantitatea de 0,06 grame heroină în schimbul sumei de 60 de RON către colaboratorul S.V., prin intermediul lui I.C., la data de 17 ianuarie 2011 a comercializat cantitatea de 0,06 grame heroină în schimbul sumei de 60 de RON către colaboratorul S.V. cu complicitatea inculpatului M.A.F., la data de 24 ianuarie 2011 a comercializat cantitatea de 0,04 grame heroină în amestec cu cafeină, în schimbul sumei de 30 RON către colaboratorul S.V., la data de 26 ianuarie 2011 a comercializat cantitatea de 0,02 grame heroină în schimbul sumei de 30 RON către colaboratorul S.V., iar la data de 27 ianuarie 2011 a comercializat cantitatea de 0,02 grame heroină în amestec cu cafeină în schimbul sumei de 20 RON, către colaboratorul S.V.
Astfel, din actele de la dosar a rezultat că la data de 08 noiembrie 2010 lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că P.F.L. este implicat în activităţi de distribuire de heroină către mai multe persoane dintre care au fost identificate numitele D.C., M.V. şi Z.C.O.
Din investigaţiile efectuate de organele de poliţie a rezultat faptul că D.C. şi M.V. execută activităţi infracţionale de comercializare de heroină la adresa situată în Bucureşti, str. A.L. nr. 43, sectorul 5, fiind ajutate în activitatea infracţională de Z.C.O., pe care o folosesc ca intermediar în activităţile ilicite.
Totodată, urmare a investigaţiilor efectuate au rezultat date în sensul că P.F.L. procură drogurile de mare risc, pe care apoi le distribuie mai multor traficanţi, de la tatăl său P.O., precum şi date în sensul că drogurile procurate sunt depozitate şi porţionate în imobilul situat în Bucureşti, str. B. nr. 14, sectorul 5, adresă la care locuieşte o persoană cunoscută sub porecla de "N.".
În scopul probării activităţilor infracţionale despre care existau date şi indicii temeinice că sunt executate de persoanele mai sus menţionate, organele de poliţie au solicitat Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti autorizarea introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator al acestuia.
La data de 24 noiembrie 2010 colaboratorul S.V. şi-a exprimat consimţământul de a colabora cu organele de urmărire penală pentru probarea activităţilor infracţionale desfăşurate de P.F.L., D.C., M.V. şi Z.C.O., persoane despre care a precizat că sunt implicate în activităţi de vânzare de heroină.
Prin Ordonanţa nr. 103 A, emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti la data de 29 noiembrie 2010 s-a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire D.F. şi a colaboratorului său S.V. precum şi autorizarea cumpărării de la P.F.L., D.C., M.V., Z.C.O. sau alte persoane folosite de aceştia în activitatea infracţională de către investigatorul sub acoperire D.F. direct sau prin intermediul colaboratorului cu nume de cod S.V. a cantităţii de maxim 15 grame heroină. Autorizaţia s-a emis pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 29 noiembrie 2010 până la data de 28 decembrie 2010. Autorizaţia a fost prelungită succesiv până la data de 29 martie 2011.
La data de 30 noiembrie 2010 Tribunalul Bucureşti la solicitarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a emis autorizaţia nr. 1524/A.I./2010, prin care a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe purtate între investigatorul sub acoperire D.F. şi colaboratorul S.V. pe de o parte şi P.F.L., D.C., M.V., Z.C.O. sau alte persoane folosite de aceştia în activitatea infracţională pe de altă parte şi înregistrarea de imagini video în mediul ambiental pe suport de stocare a datelor informatice, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 30 noiembrie 2010 până la data de 29 decembrie 2010 inclusiv. Autorizaţia a fost reînnoită pentru o perioadă de 23 de zile, cu începere de la data de 05 ianuarie 2011 până la data de 27 ianuarie 2011 inclusiv.
Tribunalul Bucureşti la solicitarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a emis autorizaţia nr. 186/A.I. din 17 februarie 2011, prin care a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe purtate între investigatorul sub acoperire D.F. şi colaboratorul S.V. pe de o parte şi B.O. şi B.G. sau alte persoane folosite de aceştia în activitatea infracţională pe de altă parte şi înregistrarea de imagini video în mediul ambiental pe suport de stocare a datelor informatice, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 17 februarie 2011 până la data de 26 februarie 2011 inclusiv. Autorizaţia a fost reînnoită pentru o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 11 martie 2011 până la data de 30 martie 2011.
Cumpărările de droguri de mare risc efectuate în cauză de colaboratorul S.V. sub directa supraveghere a investigatorului D.F. s-au realizat în perioada 08 decembrie 2010 - 11 martie 2011.
Conform proceselor-verbale existente la dosarul de urmărire penală a rezultat că în ziua de 09 decembrie 2010 în jurul orei 18:30 colaboratorul S.V. şi investigatorul sub acoperire D.F. s-au întâlnit în zona Z. După percheziţionarea colaboratorului şi stabilirea faptului că acesta nu deţine asupra sa substanţe interzise la deţinere sau valori, investigatorul i-a înmânat suma de 30 RON, destinată achiziţionării unei doze de heroină de la persoanele cercetate în prezenta cauză sau alte persoane folosite de acestea în activitatea infracţională.
Colaboratorul S.V. s-a deplasat la adresa de domiciliu a inculpatei D.C., adresă situată în Bucureşti, A.L. nr. 43, sub directa supraveghere a investigatorului D.F.
Din declaraţiile colaboratorului confirmate de imaginile video înregistrate în mediul ambiental, a rezultat că în momentul intrării în locuinţă, inculpata D.C. porţiona doze de heroină care erau aşezate pe o masă. Suma de 30 RON a fost înmânată de colaboratorul S.V. inculpatului M.A.F. la solicitarea inculpatei D.C. iar doza de heroină a fost primită de colaborator de la inculpată. Doza de heroină achiziţionată de colaboratorul S.V. a fost predată organelor de poliţie, sigilată cu sigiliul MAI nr. 52343 şi ulterior predată spre expertizare. Asupra colaboratorului s-a efectuat o nouă percheziţie corporală, ocazie cu care nu s-au găsit substanţe interzise la deţinere sau valori.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920264 din 10 decembrie 2010, s-a stabilit că proba supusă expertizării cu masa de 0,03 grame conţine heroină.
La data de 15 decembrie 2010 inculpata M.V. a comercializat cantitatea de 0,03 grame heroină în amestec cu dextromethorfan în schimbul sumei de 30 RON către colaboratorul S.V. prin intermediul inc. A.V.
Din procesele-verbale de la dosar rezultă că la data de 15 decembrie 2010, în jurul orei 19:30, colaboratorul S.V. s-a întâlnit cu investigatorul D.F. în zona Z. După percheziţionarea colaboratorului, i s-a înmânat acestuia suma de 30 RON pentru achiziţionarea unei doze de heroină de la D.C., M.V. sau alte persoane folosite de acestea în activităţi infracţionale de comercializare de droguri. Sub stricta supraveghere a investigatorului sub acoperire, colaboratorul S.V. s-a deplasat în locuinţa inculpatei D.C., unde a găsit-o pe inculpata M.V. şi un băiat cunoscut sub apelativul de "V." identificat ulterior în persoana inculpatului A.V.
La solicitarea inculpatei M.V., colaboratorul S.V. a înmânat suma de 30 RON inculpatului A.V. primind în schimb de la acesta o doză de heroină. S-a făcut precizarea că doza de heroină remisă către colaborator i-a fost dată inculpatului A.V. de către inculpata M.V.
Punguţa tip bilă cumpărată de colaborator de la inculpata M.V. prin intermediul inculpatului A.V. a fost predată organelor de poliţie care au procedat la sigilarea acesteia cu sigiliul MAI nr. 52343 şi ulterior la predarea spre expertizare.
Asupra colaboratorului s-a efectuat o nouă percheziţie corporală, ocazie cu care nu s-au găsit substanţe interzise la deţinere sau valori.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920324 din 20 decembrie 2010 s-a stabilit că proba supusă expertizării, cu masa de 0,03 grame conţinea heroină în amestec cu dextromethorfan.
La data de 26 februarie 2011 inculpata B.O. a comercializat cantitatea de 3,49 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 800 RON către colaboratorul S.V. iar la data de 11 martie 2011 a comercializat cantitatea de 3,70 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 800 RON către colaboratorul S.V., întreaga cantitate de heroină comercializată fiind procurată de la inculpatul P.O.
În fapt, cu privire la inculpatul P.O. s-a reţinut că la data de 26 februarie 2011 a distribuit în vederea comercializării cantitatea de 3,49 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 700 RON către inc. B.O., iar la data de 11 martie 2011 a distribuit în vederea comercializării cantitatea de 3,70 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 700 RON către inc. B.O.
Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către investigatorul sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de redare a convorbirilor directe în mediul ambiental, declaraţiile coinculpaţilor, toate coroborate cu depoziţiile martorilor audiaţi.
Din actele de la dosarul de urmărire penală instanţa a reţinut că la data de 11 februarie 2011 lucrători din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că B.O. şi B.G. sunt implicaţi în activităţi de comercializare de droguri de mare risc, pe care le procură de la P.O. zis "B.Ş.". La aceeaşi dată colaboratorul S.V. şi-a exprimat consimţământul de a colabora cu organele de urmărire penală pentru prinderea numiţilor B.O. şi B.G., persoane despre care a precizat că se ocupă cu vânzarea de heroină dar numai în cantităţi mai mari de 5 grame.
Prin Ordonanţa nr. 103 A, emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti la data de 16 februarie 2011 s-a dispus extinderea dispoziţiilor ordonanţei de autorizare a introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator, în sensul autorizării efectuării de cumpărări de la B.O. şi B.G. sau alte persoane folosite de aceştia în activitatea infracţională a cantităţii de maxim 20 grame heroină de către investigatorul sub acoperire D.F. direct sau prin intermediul colaboratorului cu nume de cod S.V.
Autorizaţia s-a eliberat pentru o perioadă de 11 zile, cu începere de la data de 16 februarie 2011 până la data de 26 februarie 2011.
La solicitarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, Tribunalul Bucureşti a emis autorizaţia nr. 186/AI/2011, prin care a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe, purtate între investigatorul sub acoperire D.F. şi colaboratorul S.V. pe de o parte şi B.G. şi B.O. sau alte persoane folosite de aceştia în activitatea infracţională pe de altă parte şi înregistrarea de imagini video în mediul ambiental pe suport de stocare a datelor informatice pentru o perioadă de 10 de zile cu începere de la data de 17 februarie 2011 până la data de 26 februarie 2011.
La data de 26 februarie 2011 în jurul orei 17:00 colaboratorul S.V. s-a întâlnit cu investigatorul D.F. în zona Z. După percheziţionarea colaboratorului şi constatarea că acesta nu deţine asupra sa sume de bani ori substanţe interzise la deţinere, i s-a înmânat suma de 800 RON destinată achiziţionării a 5 grame de heroină de la B.O. şi B.G. Sub directa supraveghere a investigatorului sub acoperire, colaboratorul S.V. s-a deplasat la locuinţa inculpatei B.O., situată în Bucureşti, A.S. bl. 11.
În locuinţă colaboratorul S.V. a discutat cu inculpata B.O., căreia i-a remis suma de 700 RON destinată procurării cantităţii de 5 grame heroină de la inculpatul P.O. zis "B.Ş.".
Inculpata B.O. împreună cu colaboratorul S.V. au părăsit apartamentul nr. 29, urmând ca inculpata să meargă să procure cantitatea de 5 grame heroină, iar colaboratorul să o aştepte într-o locaţie situată în apropierea scării de bloc. Inculpata B.O. după ce a ieşit din scara blocului unde locuieşte s-a deplasat pe str. B., ulterior pe str. A.S. şi în cele din urmă pe str. P. intrând în curtea unui imobil care constituia locul de domiciliu al fiicei sale G.. Inculpata a staţionat în imobil pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv 5 minute, pentru ca ulterior să se deplaseze pe jos pe str. A.D. şi respectiv A.S. S-a făcut precizarea că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că deplasarea inc. B.O. la locuinţa fiicei sale s-a realizat la solicitarea acesteia din urmă de a-i face o vizită precum şi faptul că această vizită a fost foarte scurtă. În cele din urmă inculpata B.O. a intrat în interiorul magazinului B.F., locaţie în care se aflau inculpatul P.O. şi o altă persoană cunoscută sub apelativul de A.G.. Pe toată perioada deplasării inculpata B.O. a fost supravegheată de investigatorul sub acoperire.
Pe parcursul activităţii de supraveghere, investigatorul sub acoperire a observat că după intrarea inculpatei B.O. în interiorul magazinului, lumina a fost stinsă. Inculpata B.O. a staţionat în magazin aprox. 20 minute după care s-a îndreptat către scara blocului de domiciliu.
Materialul probator administrat în cauză a stabilit că inculpata B.O. şi colaboratorul S.V. au intrat în ap. nr. 29, locaţie în care acestuia din urmă i s-au înmânat droguri de mare risc în schimbul unui comision de 100 RON de către inculpata B.O.
Pe parcursul convorbirilor directe purtate între colaboratorul S.V. şi inculpata B.O., aceasta din urmă i-a precizat colaboratorului faptul că cele 5 grame de heroină au fost luate de la P.O., cu precizarea că acesta din urmă se afla împreună cu o altă persoană cunoscută sub apelativul de "G.". Inculpata B.O. fiind întrebată de colaboratorul S.V. dacă inculpatul P.O. a cerut precizări în legătură cu persoana pentru care procură droguri aceasta din urmă a făcut afirmaţia că "nu".
Punguţa din material plastic ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare bej, cumpărată de colaboratorul S.V. de la inculpata B.O. a fost predată organelor de poliţie sigilată cu sigiliul MAI nr. 52343 şi ulterior predată spre expertizare.
Asupra colaboratorului s-a efectuat o nouă percheziţie corporală, ocazie cu care nu au fost depistate asupra acestuia substanţe interzise la deţinere sau sume de bani.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 142068 din 02 martie 2011, s-a stabilit că proba supusă expertizării, cu masa de 3,49 grame conţine heroină în amestec cu cofeină.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii D.C., M.V., B.O. şi P.O. astfel:
Inculpata M.V. a arătat că, chiar dacă se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., i se pot aplica dispoziţiile art. 74 - 76 C. pen. cu atât mai mult cu cât a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. pen.
Inculpatul P.O. a solicitat reindividualizarea pedepsei de 10 ani închisoare.
Inculpata B.O. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpata D.C. a solicitat repunerea în termenul de apel şi reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 26/A din 27 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.C., M.V., B.O. şi P.O. împotriva Sentinţei penale nr. 753 din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A computat arestarea preventivă pentru inculpatele D.C., M.V. şi B.O. din data de 07 aprilie 2011 la zi. A menţinut starea de arest a acestor trei inculpate.
A obligat pe fiecare inculpat la câte 200 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON onorariul avocatului din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A acordat onorariu parţial avocatului din oficiu pentru inculpata M.V. în sumă de 100 RON care, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat că, potrivit probelor administrate, inculpata B.O. a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, fiind exclusă solicitarea acesteia de achitare.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor s-a apreciat prin raportare la dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., că nu se impune modificarea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii P.O., B.O., M.V. şi D.C., criticând hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modul de executare (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.). Inculpata B.O. a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea, întrucât nu există probe din care să rezulte vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 2224 din 22 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 32436/3/2011 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.O., B.O., M.V. şi D.C. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
A dedus din pedepsele aplicate inculpatelor B.O., M.V. şi D.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2011 la 22 iunie 2012.
A constatat că inculpatul P.O. este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
1. Cu privire la critica recurentei inculpate B.O., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte a considerat-o nefondată.
A reţinut că, în cauză nu este vorba de o eroare gravă de fapt, în sensul dispoziţiilor prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., întrucât la baza condamnării inculpatei B.O. au stat probe certe de vinovăţie.
S-a mai reţinut că este statuat faptul că acestui motiv i se circumscriu situaţiile în care adevărul este de notorietate sau atât de evident încât nu mai trebuie dovedit sau demonstrat precum şi cazurile în care au fost constatate fapte sau împrejurări neconforme cu realitatea, deci contrare legii.
Eroarea de fapt ca motiv de casare nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Ca să constituie caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă ceea ce înseamnă că ea trebuie să fie, pe de o parte, esenţială, adică să fi influenţat soluţia cauzei şi, pe de altă parte, evidentă, adică vădită, neîndoielnică.
S-a mai reţinut că din probatoriul judicios analizat şi coroborat în cauză, rezultă o concordanţă deplină între starea de fapt reţinută de instanţe şi conţinutul probelor administrate.
Deşi inculpata B.O. nu recunoaşte implicarea sa în activitatea infracţională, explicaţiile oferite de aceasta nu sunt de natură a înlătura vinovăţia, stabilită prin probe certe.
În sarcina inculpatei B.O. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, la data de 26 februarie 2011 a comercializat cantitatea de 3,49 grame heroină, în amestec cu cofeină, în schimbul sumei de 800 RON către colaboratorul S.V., iar la data de 11 martie 2011 a comercializat cantitatea de 3,70 grame heroină în amestec cu cofeină în schimbul sumei de 800 RON către colaboratorul S.V., întreaga cantitate de heroină comercializată, fiind procurată de la P.O. Corelativ inculpatei P.O. i s-a reţinut aceeaşi infracţiune în sensul că la 26 februarie 2011 a distribuit în vederea comercializării cantitatea de 3,49 grame heroină în amestec cu cafeină pentru suma de 700 RON către inculpata B.O., iar la 11 martie 2011 a distribuit, tot în vederea comercializării cantitatea de 3,70 grame heroină contra sumei de 700 RON către B.O.
S-a constatat, de asemenea, că vinovăţia inculpatei este pe deplin dovedită printr-un amplu probatoriu, respectiv: declaraţiile colaboratorului S.V. care confirmă faptul că inculpata B.O. la datele de 26 februarie 2011 şi 11 martie 2011 i-a vândut heroină pentru care a plătit suma de 700 RON; procesul-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică din care a rezultat că proba înaintată pentru a fi supusă expertizării este heroină; procesul-verbal de redare a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental dintre colaboratorul S.V. şi inculpata B.O.; planşe foto.
Toate aceste probe se coroborează cu declaraţia inculpatului P.O., dată atât în faţa instanţei de apel, cât şi celei de recurs, unde a recunoscut săvârşirea faptei, regretând că nu a avut această atitudine sinceră de la începutul procesului, fapt de natură să o incrimineze şi pe inculpata B.O. şi să dovedească implicarea sa în activitatea infracţională, fapta inculpatului P.O. fiind în strânsă legătură infracţională cu cea a inculpatei B.O.
Astfel, declaraţia inculpatei B.O. de nerecunoaştere a faptelor, s-a reţinut că nu se coroborează cu nicio altă probă, rămânând fără valoare sub aspect probator.
Faptul că se impune înlăturarea declaraţiei inculpatei ca nesinceră nu reprezintă o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie şi nici a principiului egalităţii armelor în faţa instanţei, întrucât declaraţiile inculpatei făcute în cursul procesului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Pentru aceste considerente, s-a reţinut că este exclus a se admite solicitarea inculpatei B.O. cu privire la achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
2. Cu privire la criticile recurenţilor inculpaţi B.O., P.O., M.V. şi D.C., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte le-a considerat nefondate.
S-a reţinut că inculpaţii recurenţi sunt trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă pentru infracţiuni al căror grad de pericol social este ridicat datorită urmărilor produse sau care se pot produce, de natură să aducă atingere relaţiilor sociale privitoare la dreptul la viaţă şi sănătate.
Nu se poate ca pentru infracţiuni care vizează în principal sănătatea individului, viaţa acestuia, pedepsele aplicate inculpaţilor să nu fie proporţionale cu valorile cărora li se aduce atingere.
O parte dintre inculpaţii recurenţi - P.O., M.V. - sunt cunoscuţi cu antecedente penale [stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.], având condamnări anterioare de 12 ani, respectiv 8 ani pentru acelaşi gen de infracţiuni, fapt ce demonstrează o persistenţă infracţională, precum şi faptul că resocializarea lor pozitivă viitoare nu se poate face decât prin aplicarea unor pedepse al căror cuantum să fie ridicat.
Chiar dacă au recunoscut săvârşirea faptei - inculpata M.V., beneficiind şi de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., - acest lucru s-a constatat că nu este de natură să ducă la reţinerea unor circumstanţe atenuante, întrucât nu poate fi ridicată la rang de conduită socială exemplară, această trăsătură a personalităţii inculpatei, raportat la gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârşire a acestora care trădează o anumită dispoziţie către fapte antisociale.
Inculpatelor B.O. şi D.C., deşi necunoscute cu antecedente penale, nu li s-au putut reţine circumstanţe atenuante sau pedeapsa să le fie aplicată într-un cuantum mai mic, întrucât prin raportare la natura faptelor săvârşite - trafic de droguri de mare risc, la numărul actelor materiale săvârşite, D.C. - 6 vânzări de heroină, B.O. - 2 vânzări, la cantitatea de droguri traficată, la urmările produse sau care se puteau produce, reiese faptul că a vinde droguri pentru cele două inculpate era o operaţiune financiară, o sursă importantă de venit, fără să conştientizeze efectul nociv şi fatal pe care acestea îl au asupra sănătăţii populaţiei, resocializarea lor viitoare pozitivă.
Mai mult, reeducarea inculpaţilor nu se poate face decât în mediul penitenciar, fiind exclusă posibilitatea executării pedepsei fără privare de libertate.
În final s-a reţinut că a lăsa să execute în regim de libertate pedeapsa, persoane care se ocupă cu traficul de droguri nu ar reprezenta decât o încurajare tacită şi a altora în săvârşirea acestui gen de infracţiuni, generând în acelaşi timp şi un sentiment de insecuritate datorat incapacităţii organelor judiciare de a riposta în mod ferm faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de infracţiuni, creându-le impresia făptuitorilor că pot persista în sfidarea legii.
Împotriva Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 32436/3/2011 a formulat contestaţie în anulare de contestatorul P.O., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 29371/3/2012.
La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2012, Înalta Curte a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.O. împotriva Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 32436/3/2011 şi a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare la data de 24 ianuarie 2013, dispunându-se citarea contestatorului.
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2013 contestatorul, prin apărător, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată de contestator arătând că sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. şi art. 38514 alin. (11) C. proc. pen.
Examinând contestaţia în anulare de faţă, dar şi hotărârea atacată prin prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată pentru motivele ce vor fi descrise în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când, la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Pentru a asigura dreptul inculpatului la apărare prin ascultarea sa cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, aşa cum este regula la judecata în primă instanţă, s-a prevăzut obligaţia instanţei de recurs ca, înainte de soluţionarea recursului, să-l asculte pe inculpatul prezent, când nu a fost ascultat de instanţele de fond şi de apel şi când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Această obligaţie o are şi instanţa de recurs, cu ocazia rejudecării, dacă inculpatul nu a fost ascultat anterior la judecarea recursului.
Cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. intervine pentru sancţionarea neîndeplinirii de către instanţa de recurs a acestei obligaţii, inculpatul care a fost prezent la stadiul de soluţionare a recursului sau la cel de rejudecare a cauzei după casare având dreptul să atace decizia dată de instanţa de recurs prin contestaţie în anulare şi să ceară rejudecarea cauzei în recurs pentru a fi ascultat asupra învinuirii ce i se aduce.
Este un caz de "error in procedendo", cu efecte negative asupra inculpatului, care ar putea fi condamnat definitiv într-o cauză penală fără ca vreo instanţă de judecată să-i fi cunoscut apărările pe care şi le face cu ocazia ascultării sale.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată, însă, că inculpatul P.O. a fost audiat în faţa instanţei de recurs la termenul de judecată din data de 22 iunie 2012.
De asemenea, inculpatul P.O. a fost audiat şi în faţa instanţei de fond respectiv la termenul de judecată din data de 18 august 2011, Dosar nr. 32436/3/2011, al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Din conţinutul practicalei Deciziei penale nr. 26/A din 27 ianuarie 2012, pronunţată în Dosar nr. 3246/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rezultă că în faţa instanţei de apel inculpatul P.O. a dat declaraţie, în sensul că îşi recunoaşte fapta solicitând a se lua act de această împrejurare.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., inculpatul fiind audiat atât în faţa instanţei de fond prin care s-a efectuat cercetarea judecătorească cât şi în faţa instanţelor de control judiciar, care au soluţionat cauza pe fond, (la instanţa de fond, apel şi recurs), cu toate că nu erau incidente dispoziţiile art. 38514 alin. (11) sau art. 38516 alin. (1) C. proc. pen., pentru a fi audiat inculpatul şi în faţa instanţei de recurs.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.O. împotriva Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 32436/3/2011.
Va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.O. împotriva Deciziei penale nr. 2224 din 22 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 32436/3/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 256/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 260/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
---|