ICCJ. Decizia nr. 2575/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2575/2013

Dosar nr. 542/115/2012

Şedinţa publică din 4 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 104 din 16 octombrie 2012 a Tribunalului Caraş Severin s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de iniţiere de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 323 C. pen., cerere formulată de apărătorul ales al inculpaţilor C.G. şi J.L.E., avocat B.I.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8(opt) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta şi s-a dispus executarea în întregime a respectivei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, respectiv de 5 ani şi 6 luni închisoare.

Ca atare, inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 6 (şase) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 09 noiembrie 2011 până la 11 iunie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut controlul judiciar cu ansamblul de măsuri impuse prin decizia penală nr. 906/ R din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara până la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 09 noiembrie 2011 până la 20 aprilie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin (definitivă prin nerecurare), până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen., în baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 86²C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul s-a conformat următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin;

- va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) din textul art. 86³ C. pen., s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 09 noiembrie 2011 până la 20 aprilie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin (definitivă prin nerecurare).

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată inculpata J.L.E. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de un an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320^lalin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.B.I. la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F. la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 274, teza a I-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul C.G. să plătească părţii civile A.N.A.F. - A.N.V. – D.R.A.O.V. Timişoara suma de 9.119,45 lei, reprezentând taxe vamale, accize şi T.V.A., la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală, respectiv pe inculpaţii D.A.C., N.F.D., J.L.E., L.B.I. şi Z.F. să plătească A.N.A.F. - A.N.V. – D.R.A.O.V. Timişoara suma de câte 5.295.15 lei fiecare, reprezentând taxe vamale, accize şi T.V.A., la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 455 pachete de ţigări marca Fast ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei autoturismului marca M. S-a constatat că nu se impune confiscarea specială a respectivului autoturism, drept pentru care se dispune restituirea lui posesorului de la care a fost ridicat, respectiv inculpatului C.G. (admiţându-se implicit cererea formulată în acest sens de apărătorul său ales).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat. Dispune virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Caraş-Severin a sumei de 800 lei onorarii avocaţi din oficiu.

S-a reţinut că prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin din data de 27 ianuarie 2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub dosar nr. 542/115/2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii: C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003; D.A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.F.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza II din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003; J.L.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 39/2003; L.B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi Z.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La dosarul cauzei s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. l9-D/P/2011, au fost audiaţi inculpaţii, s-au administrat probe testimoniale atât în urma propunerii procurorului, cât şi a inculpaţilor şi s-au depus înscrisuri în circumstanţiere.

Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că organele de urmărire penală au reţinut următoarea stare de fapt:

Pe parcursul anului 2011 fenomenul contrabandei cu ţigări s-a manifestat în continuare în zona limitrofă punctului de trecere a frontierei Naidăş. Activităţile de contracarare a acestui fenomen au avut unele urmări în activitatea traficanţilor constând în modificarea modului de operare (în concret fiind evitarea depozitării ţigărilor, creşterea frecvenţei actelor de introducere ilegală a ţigărilor în ţară concomitent cu reducerea cantităţilor introduse la nivelul „comenzilor”), prudenţa exagerată (cel mai bun exemplu fiind dat de atenţia acordată modului de purtare a convorbirilor telefonice şi folosirea telefoanelor îndeosebi pentru stabilirea de întâlniri directe în vederea discutării aspectelor privitoare la activitatea infracţională), codificarea discuţiilor telefonice şi acţionarea în comun pentru realizarea activităţilor de contrabandă.

După închiderea magazinelor duty-free, furnizorii din Serbia au devenit principala sursă a ţigărilor de contrabandă, rentabilitatea afacerii fiind dată de preţurile mici practicate pe această piaţă, circa 40 % din preţul ţigărilor din România. în acest sens grupările specializate în contrabanda cu ţigări de provenienţă sârbească le achiziţionează din această ţară şi apoi le introduc în România prin punctele vamale disimulate în diferite feluri, ascunse în interiorul autoturismelor, în bagaje sau chiar pe corp. Prin nedeclararea lor la punctele vamale şi valorificarea ulterioară pe piaţa neagră este prejudiciat bugetul de stat cu sume importante.

În acest tipar se încadrează şi gruparea condusă de către inculpatul C.G. şi din care fac parte şi inculpaţii D.A.C., N.F.D., J.L., Z.F., L.B.I. şi numiţii B.C., B.T. şi F.D.

Pornind de la mijloacele de probă administrate în cauză s-a stabilit că liderul grupării este inculpatul C.G.

Inculpatul, om de afaceri din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, a finanţat şi organizat activitatea grupului. A creat o structură bine definită, formată din mai mulţi membrii, fiecare având sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia.

Acesta şi-a asumat rolul de coordonator al grupării, beneficiind şi de notorietatea şi „respectul” de care se bucura în zonă (a făcut obiectul mai multor dosare penale pe linie de violenţă). Este cel care coordonează introducerea ilegală a ţigărilor în ţară, transportul acestora la locurile de depozitare şi valorificarea către clienţi. A coordonat activităţile infracţionale, stabilind modul, locul (prin punctul vamal) data şi intervalul orar în care se efectua introducerea ţigaretelor în ţară, apoi in mod cert liderul a asigurat mijlocul de transport si a stabilit cine va participa la acţiune. De asemenea, era cel care în calitate de lider se ocupa de obţinerea acordului din partea autorităţilor abilitate, în caz de nevoie. Ulterior, după realizarea actului de contrabandă propriu-zis era cel care coordona valorificarea ţigărilor de contrabandă, atât prin contactarea clienţilor şi stabilirea preţului cât şi prin asigurarea securităţii transportului până la locul de întâlnire cu clientul. Totodată, era cel care îşi însuşea cea mai mare parte din profit.

Gruparea acţiona pe tip ierarhic şi din structura ei mai făceau parte:

Inculpata J.L.E. (concubina inculpatului C.G.), fiind cea mai apropiată de lider.

Aceasta avea ca sarcini în grup activitatea propriu-zisă de contrabandă, respectiv achiziţionare, introducerea în mod repetat a ţigărilor în ţară, transportul şi participarea la distribuirea acestora, fapt reieşit din declaraţia inculpatei coroborată cu notele de redare a convorbirilor purtate de membrii grupului pe perioada monitorizată. Mai mult, inculpata sprijinea activitatea grupului prin anunţarea liderului acestuia cu privire la momentele când “se lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci când se obţine acceptul reprezentanţilor autorităţilor pentru introducerea ilegală de ţigări în ţară, fără plata taxelor aferente.

Inculpatul N.F.D. a acţionat în cadrul grupului condus de C.G., desfăşurând activităţi numai la ordinul acestuia. Avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata J.L.E., care nu deţinea permis de conducere, şi a sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a ţigărilor în ţară.

Aspectele relatate sunt recunoscute şi de inculpat în faţa organelor de urmărire penală, acesta precizând în mod expres faptul că a acţionat în cadrul grupului ca un simplu membru, fiind plătit „la tură” şi nu în procente din produsul infracţional.

Inculpatul D.A. a acţionat la ordinul lui C.G. prin introducerea repetată de ţigări în ţară, fără declararea lor la organele vamale, paralel cu J.L. Aceasta avea ca sarcini păstrarea contactului cu segmentul sârb al grupării care furnizează ţigări, organizarea şi participarea directă la actele de introducere ilegală, a ţigărilor în ţară prin punctul de trecere a frontierei Naidăş. Totodată, susnumitul se ocupa şi de distribuţia, cu acordul prealabil al liderului, a ţigărilor pe „piaţa neagră” din Oraviţa dar şi din Reşiţa.

Inculpatul L.B.I. a acţionat, de asemenea, în cadrul grupului condus de C.G., desfăşurând activităţi numai la ordinul acestuia. Avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata J.L.E. şi sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a ţigărilor în ţară.

Inculpatul Z.F. avea sarcina precisă de valorificare a ţigărilor de contrabanda pe piaţa neagră de pe raza judeţului Caraş-Severin. De regulă ţigările erau achiziţionate de la membrii grupului, în speţă inculpaţii D.A. şi J.L.

Notele de redare a convorbirilor purtate în cauză de membrii grupului s-au coroborat cu declaraţiile acestui inculpat.

Numiţii F.D., B.T., S.I. aveau sarcina precisă de valorificare a ţigărilor de contrabanda pe piaţa neagră de pe raza judeţului Caraş-Severin. În principal, s-au ocupat fie cu depozitarea fie cu valorificarea ţigărilor cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Activitatea inculpaţilor, cu aspectele expuse anterior, a fost monitorizată începând cu luna mai anul 2011 prin realizarea de interceptări ale convorbirilor telefonice efectuate de către aceştia, interceptări autorizate de Tribunalul Caraş-Severin, secţia penală; proces verbal de cercetare la faţa locului; note de constatare ale Gărzii Financiare Caraş-Severin; procese verbale de analiză a convorbirilor telefonice coroborate cu restul probatoriului administrat în cauză privind fiecare operaţiune de contrabandă derulată pe perioada monitorizată de membrii grupului; procese verbale de percheziţie domiciliară; procese verbale de percheziţie informatică asupra bunurilor ridicate de la inculpaţi în urma percheziţiilor domiciliare; declaraţii de învinuiţi şi inculpaţi; declaraţiile martorilor; fişe de cazier; proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Examinând cauza dedusă judecăţii, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, în scopul aflării adevărului şi lămurii acestuia sub toate aspectele, conform art. 62 C. proc. pen., a rezultat starea de fapt expusă şi argumentată mai jos.

Inculpatul C.G., om de afaceri din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, a finanţat şi organizat activitatea grupului infracţional indicat în cuprinsul actului de sesizare. Era cel care stabilea cantităţile şi sortimentele ce urmau a fi traficate, asigura introducerea acestora în ţară cu acordul autorităţilor din cele două puncte de frontieră, romanesc şi sârbesc şi organiza (stabilind cantitatea şi preţul) livrarea către beneficiari.

La cererea inculpatului C.G., inculpata J.L., se deplasa în Serbia însoţită de alţi doi membri ai grupului, respectiv N.F. si L.B. cu un autoturism marca R.L. de culoare verde sau cu un autoturism marca M. de culoare roşie înmatriculat în Caraş-Severin. Ambele autoturisme au fost achiziţionate în fapt de C.G. de la diferite persoane însă inculpatul a evitat să le înscrie pe numele său. Aici achiziţionau ţigări din localitatea Călugăra - Republica Serbia dintr-un magazin alimentar sau de la diferite persoane particulare, cetăţeni sârbi. Uneori cumpărau ţigări de la diferiţi cetăţeni români care le aduceau din Serbia şi le vindeau la barul situat in apropiere de vamă, peste drum de barieră. Ţigările sârbeşti erau apoi introduse in tara de cei trei cu autoturismele menţionate, prin punctul de frontiera Naidaş. Ţigările erau de. regula ascunse sub scaunele din faţă sau în compartimentul roţii de rezervă, dar si In locuri special amenajate.

La un singur transport membrii grupului reuşeau să introducă în ţară între cincisprezece şi patruzeci de cartuşe.

În alte situaţii ţigările erau achiziţionate în Serbia si introduse în ţară, tot la cererea lui C.G. de către inculpatul D.A.C. care se deplasa cu motocicleta, proprietatea sa. în această situaţie cantitatea de ţigări introdusă ilegal în ţară era mai mică căci posibilităţile de ascundere erau mai reduse.

Ţigările astfel introduse nu erau depozitate ci, din măsuri de protecţie erau rapid distribuite către membrii grupului care aveau sarcina de valorificare a ţigărilor.

Grupul constituit de inculpatul C.G. a existat o perioadă lungă de timp de cel puţin patru luni şi a avut o structură bine definită, formată din mai mulţi membrii, membrii reţelei având sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia.

Astfel, în vârful structurii se află inculpatul C.G., persoana care a avut reprezentarea completă a faptei şi a ştiut cu exactitate de câte persoane este nevoie pentru a acţiona.

La al doilea nivel s-au aflat inculpaţii N.F.D., D.A.C. şi inculpata J.L. şi inculpatul L.B.l. care aveau sarcina bine stabilită de a anunţa liderul cu privire la momentele când „se lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci când se obţine acceptul reprezentanţilor autorităţilor pentru introducerea ilegală de ţigări în ţară, fără plata taxelor aferente; organizarea şi participarea directă la actele de introducere ilegală, a ţigărilor în ţară; activitatea de transport a ţigărilor în ţara, depozitare temporară şi distribuire către clienţi. Implicarea acestora în afacere are ca scop săvârşirea infracţiuni de contrabandă de mare amploare dar şi protecţia liderului grupului, care a încercat a nu crea suspiciuni direct cu privire la persoana sa.

La următorul nivel s-au aflat persoane care au asigurat preluarea, desfacerea şi vânzarea de ţigări provenite din contrabanda respectiv inculpatul Z.F. şi numiţii F.D., B.T., S.I.

D.R.A.O.V. Timişoara, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al A.N.V., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.59519 lei(31.1770,89 lei prejudiciul cauzat de grup + 3.824,30 lei prejudiciul cauzat de inculpatul C.G.) şi majorările de întârziere aferente acestei sume.

Fiind audiaţi de către prima instanţă, inculpaţii D.A.C., N.F.D., L.B.I. şi Z.l. au arătat că se prevalează de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunosc în totalitate faptele, achiesează la starea de fapt descrisă în cuprinsul actului de trimitere în judecată în ceea ce-i priveşte şi îşi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Pe baza acestor elemente se constată în mod evident faptul că încadrarea juridică a unora dintre faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii J.L. şi C.G. nu se poate circumscrie în nici un caz sferei infracţionale definite de art. 323 C. pen., întrucât în speţă starea de fapt prezentată de organul de urmărire penală şi relaţiile dintre inculpaţi conturează în mai mare măsură premizele fiinţării unui grup infracţional organizat (grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material), decât cel al unei simple asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, cu alte cuvinte al unei structuri mai volatile, reglementată mai puţin strict şi cu un obiect mai general de activitate. în plus, organul de urmărire penală şi-a fundamentat încadrarea juridică în această privinţă şi pe argumentul continuităţii şi al structurii determinate care ar caracteriza activitatea inculpaţilor, astfel încât instanţa de judecată va verifica din perspectiva acestei încadrări juridice existenţa sau nu a vinovăţiei inculpaţilor, neexistând nici un temei faptic care să determine această analiză dintr-o perspectivă mai puţin precisă. Ca atare, se constată că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de iniţiere de grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 323 C. pen., cerere formulată de apărătorul ales al inculpaţilor C.G. şi J.L.E.

Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi în cadrul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a constatat că toate declaraţiile inculpaţilor susmenţionaţi, confirmă faptul că inculpaţii D.A.C., N.F.D., L.B.I. şi Z.l. sunt autorii infracţiunilor de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat, contrabandă şi contrabandă calificată. Date fiind declaraţiile făcute de cei patru inculpaţi în faţa completului de judecată, instanţa de fond îşi însuşeşte starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală şi recunoscută în totalitate de aceştia, stare probată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu recunoaşterea de către inculpaţi în cursul cercetării judecătoreşti, conturându-se astfel trăsăturile constitutive ale infracţiunilor menţionate mai sus.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.G. şi J.L.E., aceştia au negat săvârşirea infracţiunilor de iniţiere a unui grup infracţional şi contrabandă calificată, ei recunoscând doar săvârşirea infracţiunii de contrabandă, delimitându-se net de poziţia procesuală adoptată de ceilalţi patru coinculpaţi.

În ceea ce-i priveşte aşadar pe aceştia din urmă, dată fiind prevalarea de către ei de dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., respectiv recunoaşterea întregii stări de fapt şi însuşirea materialului de urmărire penală în ansamblul său, inclusiv în ceea ce priveşte probele administrate de organul de urmărire penală, ei personal nemaiadministrându-şi decât probe în circumstanţiere, instanţa constată stabilită vinovăţia celor patru în ceea ce priveşte comiterea faptelor descrise în rechizitoriu, urmând să procedeze la aplicarea unor pedepse prin care să fie atins scopul de prevenţie generală şi specială impus de circumstanţele particulare ale cauzei, fără a fi ignorată necesitatea realizării efectului educativ şi coercitiv al respectivelor pedepse. Structural vorbind, nu mai este necesară, în privinţa descrierii stării de fapt, administrarea altor probe, dispoziţiile speciale de care s-au prevalat inculpaţii excluzând această necesitate.

La rândul lor, inculpaţii C.G. şi J.L. au recunoscut secvenţial săvârşirea infracţiunilor de contrabandă şi contrabandă calificată, însă în cursul cercetării judecătoreşti şi îndeosebi în faza de dezbateri respectiva poziţie a fost nuanţată, apărătorul celor doi cerând în principal achitarea lor pe considerentul că nu au săvârşit niciuna dintre fapte. De la bun început se constată imposibilitatea aplicabilităţii temeiului de achitare prevăzut de art. 10 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., pentru că nu poate fi vorba de inexistenţa unor fapte deja recunoscute întrutotul de patru dintre inculpaţi, rămânând de analizat doar dacă cei doi inculpaţi indicaţi mai sus se pot prevala de nesăvârşirea acestor fapte, respectiv de aplicabilitatea temeiului de achitare reglementat de art. 10 alin. (l) lit. c) C. proc. pen.

Apărările dezvoltate însă de către aceşti doi inculpaţi, prin apărătorul lor ales, nu au fost însă în măsură să răstoarne probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nici sub aspectul naturii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, nici sub aspectul stabilirii vinovăţiei lor şi nici în ceea ce priveşte relaţionarea pe care au avut-o cu inculpaţii care s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. De altfel, prin însuşirea de către aceştia a stării de fapt şi a materialului de urmărire penală, ansamblul probatoriu administrat de organele de urmărire penală devine cu atât mai consolidat, întrucât inculpaţii Z., D., N. şi L. nu au recunoscut selectiv, doar în ceea ce-i priveşte, acuzaţiile aduse de procuror şi probele care le susţin, ci întreaga stare de fapt, aceasta presupunând implicarea infracţională şi a celorlalţi doi inculpaţi, ansamblul probatoriu administrat de D.I.I.C.O.T. referindu-se la toţi cei şase inculpaţi.

Se observă apoi că niciunul dintre martorii audiaţi în cauză, fie că au fost propuşi de procuror, fie de apărătorul inculpaţilor J.L. şi C.G., nu susţine cu certitudine şi argumentat nevinovăţia acestora, referindu-se cel mult la necunoaşterea activităţii celor doi, precum şi la comportamentul corespunzător pe care cel de-al doilea inculpat îl avea în raport cu membrii familiei sale şi cu vecinii. Este de la sine înţeles că perceperea dintr-o perspectivă unilaterală a inculpatului C.G. în principal şi a inculpatei J.L. într-o mai mică măsură, de către persoane care aveau relaţii de amiciţie cu aceştia (martorul G.A.) sau de simplă vecinătate cu părinţii inculpatului C.G., nu este de natură să contrazică probatoriul administrat de parchet împotriva acestora, putând cel mult să ofere garanţii privind comportamentul lor în societate în general şi în relaţiile elementare de socializare în comunităţi restrânse (cum ar fi blocul în care a locuit până la un moment dat C.G. sau incinta localului său), garanţii ce pot servi drept criterii de individualizare a pedepselor. Solicitările apărătorului celor doi inculpaţi de declarare ca nule sau de înlăturare a unor probe din ansamblul probatoriu au fost respinse, ca nefondate, prin mai multe încheieri succesive (apărătorul revenind însă periodic asupra aceloraşi chestiuni, inclusiv în cuprinsul concluziilor scrise, în pofida celor dispuse deja de instanţa de judecată prin încheieri neatacate), nemaifiind aşadar necesară revenirea asupra acestor aspecte în cuprinsul prezentei motivări, după cum nu se mai apreciază ca necesară revenirea asupra motivării unor alte încheieri de şedinţă prin care au fost respinse ca neconcludente sau inutile ori nefondate alte solicitări de probaţiune ori cereri formulate de apărătorul aceloraşi inculpaţi (chestiuni de asemenea reluate de respectivul apărător în pofida neinfirmării celor dispuse de instanţă prin încheieri de şedinţă premergătoare fondului cauzei). În ceea ce priveşte cererea învederată de către respectivul avocat în cuprinsul concluziilor scrise, cerere prin care s-a solicitat pronunţarea unei soluţii de „retrimitere a dosarului la D.I.I.C.O.T.” (fiind probabil vorba de o cerere de restituire pentru refacerea urmăririi penale), respectiva cerere este în mod evident inadmisibilă, întrucât restituirea unei cauze către organul de urmărire penală poate fi dispusă doar pentru motivele prevăzute de art. 332 C. proc. pen., motive care se referă strict la chestiuni legate de competenţă sau de modul de sesizare al instanţei, ori de alte aspecte strict procedurale, nicidecum pentru motive legate de aprecierea probelor sau de încadrarea juridică a faptelor.

Pe de altă parte, organul de urmărire penală şi-a bazat acuzaţiile împotriva acestor doi inculpaţi pe un ansamblu de probe constând în înregistrările discuţiilor purtate între inculpaţi sau între aceştia şi terţe persoane, pe propriile declaraţii ale inculpaţilor (în faza de urmărire penală reţinându-se atitudinea sinceră inclusiv a inculpaţilor J.L. şi C.G., aceştia recunoscând faptele săvârşite şi colaborând cu organele de urmărire penală, motiv pentru care li s-a reţinut amândurora aplicabilitatea art. 9 din Legea nr. 39/2003), pe un număr consistent de declaraţii de martori, fără a mai vorbi de probele tehnice administrate în această etapă procesuală, constând în cercetările la faţa locului şi percheziţiile efectuate. Niciuna dintre probele astfel administrate nu a fost înlăturată sau declarată ca nulă de către instanţa de judecată şi, conform celor expuse mai sus, nici nu a existat vreo categorie de probe contrazisă de contraprobe ce ar fi putut fi administrate în faza de cercetare judecătorească la cererea inculpaţilor sau din oficiu. Selectiv, pot fi evidenţiate spusele martorilor B.A. şi P.A., primul dintre aceştia declarând că a perceput personal infracţiunea de contrabandă săvârşită de inculpatul C.G., indicând faptul că are cunoştinţă despre vreo cinci-şase transporturi de ţigări efectuate în perioada 2010-2011, declarând de asemenea că ceilalţi inculpaţi constituiau anturajul lui C.G.; cel de-al doilea martor afirmă la rândul său că are cunoştinţă despre săvârşirea de către C.G. a mai multor infracţiuni de contrabandă cu ţigări, fapt perceput atât personal, cât şi relatat lui de alte persoane, tot prin propriile simţuri constatând unele ameninţări aduse lucrătorilor de frontieră şi sustrageri de la controale vamale săvârşite de acelaşi inculpat.

În consecinţă, instanţa apreciază că a fost dovedită în mod indubitabil şi vinovăţia acestor doi inculpaţi, încadrarea juridică a faptelor săvârşite de ei fiind cea expusă mai sus, motiv pentru care tuturor celor şase inculpaţi urmează să le fie aplicate pedepse cu închisoarea, constatându-se săvârşirea de către toţi a unor infracţiuni în concurs real.

La individualizarea acestor pedepse, prima instanţă a observat de la bun început necesitatea reducerii limitelor speciale ale pedepselor prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţii D.A.C., L.B.I., Z.F. şi N.F., primii trei beneficiind de reducere într-o singură treaptă [(ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.)], iar ultimul în două trepte [(ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.)]. Prin aplicarea acestor reduceri a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile pentru care au fost găsiţi vinovaţi aceşti inculpaţi s-a dat eficienţă atitudinii lor sincere pe întreg parcursul procesului penal şi, în plus în cazul inculpatului N., a colaborării pe care a oferit-o organelor de urmărire penală; toate aceste circumstanţe nu pot primi însă o dublă valoare, respectiv cea suplimentară de circumstanţe atenuante, care să atragă coborârea cuantumului pedepselor sub minimul special diminuat conform aplicării textelor de lege citate mai sus.

În privinţa altor circumstanţe atenuante, se constată că nici unul dintre inculpaţi, direct sau prin apărător, nu se prevalează de existenţa vreunor circumstanţe atenuante legale, ci strict a unora judiciare, asemenea criterii indicate de apărătorii inculpaţilor ca având valoare de circumstanţe atenuante, respectiv comportamentul anterior corespunzător, prezenţa în faţa autorităţii, conduita corespunzătoare în societate şi în familie, putând fi evaluate cel mult ca şi criterii de individualizare a pedepsei, ceea ce instanţa va şi face prin orientarea pedepselor ce vor fi aplicate pentru respectivele infracţiuni spre minimul special prevăzut de lege.

Elocventă în privinţa individualizării pedepselor, cu repercusiuni directe asupra modalităţii de executare a acestora, sunt modul de săvârşire a faptelor, ignorarea de către inculpaţi a unor valori fundamentale ce ar trebui să fie unanim respectate de către societate, precum şi pericolul social concret reprezentat de conduita lor infracţională, aspecte ce nu pot fi înlăturate sau minimalizate doar ca urmare a recunoaşterii de către inculpaţi a faptelor sau a atitudinii lor corespunzătoare ulterior comiterii acestora.

Ca atare, instanţa de fond urmează să aplice inculpaţilor D.A.C., L.B.I. şi Z.F. pedepse privative de libertate orientate spre minimul special diminuat în mod corespunzător după cum s-a arătat detaliat într-un paragraf anterior), urmând să fie aplicate dispoziţiile sancţionatorii caracteristice concursului real de infracţiuni.

Inculpaţii J.L. şi C.G. beneficiază la rândul lor de dispoziţiile speciale din Legea nr. 39/2003, ceea ce va înjumătăţi limitele speciale ale pedepselor cu care sunt sancţionate faptele comise de ei, atitudinea lor procesuală corespunzătoare din faza de urmărire penală fiind însă nuanţată în cursul cercetării judecătoreşti, când nu au mai recunoscut decât parţial faptele pentru care au fost trimişi în judecată, motiv pentru care instanţa consideră că scopul preventiv educativ ce se urmăreşte a fi atins prin aplicarea unor pedepse nu poate fi realizat prin proporţionalizarea acestora pe baza unor criterii identice celor avute în vedere în cazul celorlalţi patru inculpaţi. în plus, inculpatul C.G. a demonstrat şi prin comportamentul său anterior un grad sporit de periculozitate, el fiind deja condamnat în mod definitiv printr-o sentinţă penală a Judecătoriei Deta la o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă suspendată condiţionat, aspect care face ca infracţiunile analizate în cauză să fi fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie. Acelaşi inculpat a demonstrat că nu merita aprecierea Judecătoriei Deta conform căreia scopul pedepsei ce i-a fost aplicată de către respectiva instanţă ar putea fi atins şi fără executarea acesteia, faptele analizate fiind comise de el în interiorul termenului de încercare aferent respectivei condamnări cu suspendare. Ca atare, pentru aceşti doi inculpaţi pedepsele ce urmează să fie aplicate vor fi orientate spre mediu, pedeapsa urmând să fie mai mare în cazul inculpatului C.G., tocmai pentru motivele arătate. În plus, în cazul acestui din urmă inculpat, urmează să fie aplicate şi dispoziţiile art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte.

În acest context, se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 81 alin. (2) C. pen., precum şi cele prevăzute de art. 86¹ alin. (2) C. pen., în urma contopirii pedepselor stabilite pentru faptele comise, decât pentru unul dintre cei şase inculpaţi, în speţă inculpatul N.F.D. În privinţa sa instanţa apreciază, ţinându-se seama de criteriile expuse mai sus, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, scopul de prevenţie generală şi particulară putând fi realizat şi prin suspendarea sub supraveghere a respectivei pedepse, urmând să fie aplicate măsurile de supraveghere reglementate de art. 86³ C. pen.

Corelativ, instanţa de fond a constatat că în raport cu faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii şi cu cuantumul pedepselor aplicate este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi [(atât textul infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cât şi cel al infracţiunilor prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, obligând la aplicarea acestei pedepse, iar pentru toţi inculpaţii pedepsele principale rezultante sunt de cel puţin doi ani, chiar dacă pedepsele stabilite în cazul unora dintre inculpaţi pentru comiterea anumitor fapte aflate în concurs sunt inferioare acestei limite)], termenul pentru care se aplică astfel de pedepse urmând să fie de trei ani, iar executarea urmând să fie făcută conform art. 66 C. pen.

Urmează, de asemenea, ca inculpaţilor C.G., D.A.C., J.L.E., L.B.I. şi Z.F. să le fie aplicate pedepsele accesorii în condiţiile art. 71 C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În privinţa inculpaţilor C.G., D.A.C. şi N.F.D. urmează să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 88 C. pen., în sensul deducerii timpului reţinerii şi al arestării preventive din durata pedepsei principale.

De asemenea, constatând că se menţin temeiurile avute în vedere la instituirea sau flexibilizarea măsurilor preventive şi respectiv la aplicabilitatea setului de măsuri aferente controlului judiciar care-l vizează pe de o parte pe inculpatul D.A.C. (izvorât din instituirea obligării de a nu părăsi ţara), iar pe de altă parte pe inculpatul C.G. (ca urmare a liberării sale provizorii sub control judiciar dispusă prin decizia penală nr. 906/ R din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara), instanţa urmează să le menţină în aceeaşi formă, în acord cu dispoziţiile art. 350 alin. (l) C. proc. pen.

În schimb, în privinţa inculpatului N.F.D., dată fiind modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţă, se constată că nu mai este necesară menţinerea setului de restricţii aferent măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, respectiva măsură urmând să fie revocată conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. Conduita sa urmează în schimb să fie supusă, după cum s-a arătat mai sus, setului de măsuri aferent dispoziţiilor art. 86³ C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că, fără excepţie, toţi inculpaţii nominalizaţi recunosc prejudiciul cauzat, în cuantumul indicat de partea civilă, fiind de acord cu repararea acestuia. Independent de recunoaşterea existenţei şi cuantumului acestuia, se constată că din materialul relevant aflat în dosarul de urmărire penală şi ca urmare a soluţionării laturii penale a cauzei în sensul arătat mai devreme, rezultă că acţiunea civilă este fondată, urmând să fie admisă în totalitate. Ca atare, inculpaţii vor plăti contravaloarea taxelor vamale, a accizelor şi a TVA-ului (la care se vor adăuga dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 până la acoperirea efectivă a întregului prejudiciu), valoarea totală a prejudiciului urmând să fie împărţită în mod egal între inculpaţi, inculpatul C.G. urmând să fie obligat în plus şi la plata sumei calculate pe baza aceloraşi indici ce reprezintă contravaloarea cantităţii de ţigări descoperită în autoturismul pe care-l utiliza.

Respectiva cantitate urmează să fie de altfel supusă confiscării speciale conform dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., măsură care nu se va aplica însă autoturismului marca M. cu, utilizat de către acelaşi inculpat, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost folosit sau utilizat în vreun mod la săvârşirea infracţiunii, iar proprietarul său diferit de făptuitor) să fi cunoscut scopul folosirii acestuia, după cum nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost dobândit în urma săvârşirii aceloraşi infracţiuni. Cu atât mai puţin s-ar putea aprecia că respectivul bun ar fi fost dat pentru a determina săvârşirea infracţiunilor sau a-1 răsplăti pe făptuitor ori că deţinerea aceluiaşi autoturism ar fi interzisă de lege, ori că ar fi fost produs ca urmare a săvârşirii infracţiunilor. în consecinţă, autoturismul marca M. urmează să-i fie restituit posesorului, respectiv inculpatului C.G., admiţându-se implicit cererea formulată de apărătorul său.

Il. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii C.G., D.A.C., J.L.E., L.B.I. şi Z.F.

Inculpaţii C.G. şi J.L. au criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivare se arată că prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor în lipsa unor probe concludente din care să rezulte vinovăţia inculpaţilor şi că în mod greşit nu a fost admisă cerea de expertizare a probelor şi în special al înregistrărilor convorbirilor telefonice.

S-a solicitat achitarea inculpaţilor nominalizaţi pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat întrucât nu s-a făcut nici o apreciere a probelor care să ateste existenţa unui astfel de grup infracţional organizat şi, deşi s-a solicitat, instanţa de fond nu a admis cerea de reaudiere a inculpaţilor pentru stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă această infracţiune.

Instanţa de fond nu a reţinut existenţa infracţiunii de contrabandă în formă continuată, deşi s-a solicitat prin memoriu acest aspect, susţinând că primul act infracţional a fost săvârşit la începutul lunii octombrie 2010, iar al doilea la sfârşitul acelei luni şi a continuat în luna noiembrie 2010 precum şi în cursul anului 2011 prin introducerea în ţară a 2-3 cartuşe de ţigări. La stabilirea infracţiunii de contrabandă se impune a fi stabilit prejudiciul cert, ceea ce nu s-a făcut în cauză.

Se mai susţine că nu au fost respectate normele legale de individualizare a pedepselor, de aplicare a circumstanţelor legale atenuante, nu s-a ţinut cont de modul de cooperare cu organele de anchetă şi nu s-au avut în vedere nici elementele în circumstanţiere ale inculpaţilor.

Inculpatul Z.F. a criticat sentinţa pentru netemeinicie pe motiv că faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, conduita sinceră în cursul procesului şi conduita corespunzătoare în societate, înainte de săvârşirea infracţiunii, sunt aplicabile circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. proc. pen., astfel încât să poată fi dispusă suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul L.B. nu a motivat apelul în scris, fiind susţinut oral de către apărătorul ales.

Prin concluziile formulate apărătorul inculpatului a solicitat reindividualizarea pedepsei având în vedere contribuţia efectivă a inculpatului la săvârşirea infracţiunilor, precum şi circumstanţele persoanele, astfel încât să fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere.

Inculpatul D.A.C. nu a motivat apelul în scris, fiind susţinut oral de către apărătorul din oficiu, ambii solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării a acestora.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că apelurile inculpaţilor sunt fondate pentru următoarele considerente:

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, Curtea de Apel Timişoara a constatat că sentinţa apelată este nelegală sub aspectul încadrării juridice a infracţiunilor de contrabandă.

Potrivit actului de sesizare toţi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274, teza a Il-a din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu excepţia inculpatului Z.F. faţă de care s-au reţinut două infracţiuni de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006.

Instanţa de fond a reţinut aceiaşi încadrare juridică şi a dispus condamnarea inculpaţilor pentru fiecare infracţiune în parte.

Curtea de Apel Timişoara a apreciat că încadrarea juridică a infracţiunilor este greşită întrucât, din starea de fapt descrisă atât în actul de acuzare cât şi în sentinţa apelată, rezultă că inculpaţii au comis o singură infracţiune de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.” Art. 274 din Legea nr. 86/2006 nu reglementează o altă formă a infracţiunii de contrabandă ci doar prevede o agravantă a acestei infracţiuni, dacă a fost comisă de o persoană înarmată sau de două sau mai multe persoane împreună.

La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2013 curtea de apel a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică, în sensul celor menţionate mai sus, şi atât procurorul cât şi inculpaţii au fost de acord cu această încadrare juridică a infracţiunii de contrabandă.

Curtea de Apel Timişoara a mai apreciat că sentinţa apelată este neîntemeiată în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor apelanţi.

Astfel, referitor la inculpaţii C.G. şi J.L.E. se observă că procurorul a reţinut în favoarea lor prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2003, ceea ce se înţelege că aceştia în cursul urmăririi penale au denunţat şi au facilitat tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii a unui grup infracţional organizat.

Instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea prevederilor menţionate mai sus în favoarea celor doi inculpaţi, însă pedepsele aplicate nu sunt în măsură să atingă scopul prevăzut de aceste prevederi, respectiv acela de a încuraja anumite persoane care sunt cercetate pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de a denunţa sau de a facilita tragerea la răspundere penală şi a altor persoane care comit astfel de infracţiuni.

Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, având în vedere atât pericolul social al infracţiunilor, împrejurărilor şi condiţiile concrete în care acestea au fost săvârşite, circumstanţele personale ale inculpaţilor, valoarea prejudiciului, sunt apreciate de către instanţa de apel prea severe, astfel că acestea urmează să fie micşorate la minimul special prevăzut de lege, considerând că astfel de pedepse răspund cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

De asemenea, şi în ce priveşte pe inculpaţii D.A., L.B.I. şi Z.F., Curtea de Apel Timişoara apreciază că se impune a fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. proc. pen., având în vedere conduita bună avută înainte de săvârşirea infracţiunilor concretizată în lipsa antecedentelor penale şi a caracterizărilor depuse la dosar.

Prin urmare, se impune rejudecarea cauzei şi prin schimbarea de încadrare juridică în sensul celor menţionate şi se va dispune condamnarea inculpaţilor la pedepse rezultate în urma reindividualizării acestora.

Celelalte motive de apel formulate de inculpaţii C.G. şi J.L. nu au fost fondate.

Analizând materialul probator de la dosar se reţine fără nici un dubiu că toţi inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat în scopul introducerii din Serbia în ţară de ţigări, prin punctele vamale, disimulate în diferite feluri, ascunse în autoturisme, în bagaje sau chiar pe corp.

Gruparea infracţională a fost condusă de inculpatul C.G. care coordona întreaga activitate de introducere ilegală a ţigărilor, transportul acestora la locurile de depozitare şi valorificarea către clienţi.

Ceilalţi inculpaţi aveau ca sarcini achiziţionarea de ţigări din Serbia, transportul prin punctele vamale şi valorificarea lor în România. Astfel, fiecare dintre inculpaţii D.A., L.B. s-au deplasat împreună cu inculpata J.L., concubina inculpatului C.G., în Serbia şi au sprijinit-o pe aceasta în activitatea de introducere ilegală a ţigărilor în ţară.

Inculpatul Z.F. avea ca sarcină valorificarea, împreună cu alte persoane, a ţigărilor de contrabandă aduse în ţară de ceilalţi inculpaţi.

Modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea infracţională este relatată de inculpaţi în cursul urmăririi penale.

Astfel, chiar inculpatul C.G. recunoaşte că începând din anul 2010 s-a deplasat de mai multe ori în Serbia de unde a adus mai multe cantităţi de ţigări pe care le-a valorificat în ţară. Astfel de preocupări a avut şi în vara anului 2011. El a mai susţinut că de mai multe ori, când nu avea timp de această activitate, se ocupa concubina lui J.L. şi inculpatul N.F. şi că în ultima vreme l-a trimis după ţigări la sârbi pe inculpatul D. cu o motocicletă, marca G., care îi aparţinea, şi care ascundea pe corp 6 cartuşe de ţigări, iar pe motor mai ascundea încă patru cartuşe, iar pentru o tură îl plătea cu suma de 20-30 de lei.

El a mai arătat de asemenea că după ce ţigările erau introduse în ţară, erau vândute inculpatului Z. şi altor persoane, toţi vânzători stradali.

Inculpatul N.F. recunoaşte şi el că a însoţit-o pe inculpata J.L. în Serbia pentru a o ajuta la transportul ţigărilor prin punctele de frontieră şi de câteva ori a fost singur, iar ţigările le-a transportat cu un autoturism, iar între vama românească şi cea sârbă era aşteptat de inculpatul C.G. El a mai susţinut că de fiecare dată când s-a deplasat în Serbia, la cumpărarea ţigărilor a folosit exclusiv banii inculpaţilor C.G. şi J.L. şi nu banii săi personali.

Inculpatul D.A.C. a declarat că a adus pentru inculpatul C.G. mai multe cartuşe de ţigări cu o motocicletă aparţinând inculpatului C.G. şi pe care le vindea, iar banii îi dădea inculpatului şi la fiecare cartuş avea un profit de 15 lei.

Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi de inculpatul L.B. care a relatat că i-a însoţit de mai multe ori pe inculpaţii C.G. şi J.L. în Serbia, de unde aceştia au cumpărat ţigări de la un magazin din satul Călugăra pe care le-au ascuns în autoturismul condus de inculpat şi pe care le-au transportat prin vama Naidăş.

Prin urmare, din declaraţiile acestor inculpaţi care se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice din care rezultă discuţiile avute de aceştia în momentul în care se aflau în punctele de trecere a frontierei pe unde intenţionau să treacă în mod ilegal ţigările, rezultă în mod evident sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări în care inculpatul C.G. a avut un rol de coordonator.

În mod întemeiat instanţa de fond a respins cererea apărătorului inculpaţilor J.L. şi C.G. de expertizare a înregistrărilor convorbirilor telefonice întrucât nu s-a contestat realitatea datelor ci doar interpretarea acestora, respectiv faptul că sunt redate anumite pasaje care sunt extrase din context.

Faţă de cererea formulată, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că o astfel de expertiză nu este relevantă pentru cauză.

Inculpatul C.G., prin apărător, a solicitat prin motivele de apel să se reţină faţă de inculpat forma continuată a infracţiunii de contrabandă, având în vedere toate actele materiale desfăşurate începând cu anul 2010.

Curtea nu a analizat acest motiv de apel întrucât dacă s-ar reţine încadrarea juridică a infracţiunii de contrabandă, aşa cum s-a solicitat, ar însemna să fie agravată situaţia inculpatului în propria sa cale de atac.

În ce priveşte prejudiciul cauzat părţii civile A.N.V., se constată că acesta este cert, în sumă de 35.595, 19 lei, fiind calculat de către Garda Financiară Caraş Severin, în cursul urmăririi penale.

Faţă de considerentele enunţate mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., vor fi admise apelurile declarate de inculpaţii C.G., D.A.C., J.L.E., L.B.I., Z.F. împotriva Sentinţei penale nr. 104/2012, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 542/115/2012. Se va extinde efectele apelurilor şi în ce priveşte pe inculpatul N.F.D. Se va desfiinţa sentinţa apelată şi rejudecând cauza:

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., va fi condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase)luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (ani) şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 44 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta şi se va dispune executarea în întregime a respectivei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 3 (trei) ani şi 2( două) luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., va fi condamnat inculpatul D.A.C. la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 lit. a) C. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi ) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., va fi condamnat inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi stabilite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, va fi condamnată inculpata J.L.E. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., va fi condamnată aceiaşi inculpată la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite şi se va dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi ) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., va fi condamnat inculpatul Z.F. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza II-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani închisoare.

Având în vedere conduita inculpaţilor D.A.C., N.F.D., J.L.E., L.B.I. şi Z.F. de recunoaştere a faptelor, de cooperare cu organele de anchetă şi de regret Curtea de Apel Timişoara a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi chiar fără executarea pedepsei inculpaţii nu vor săvârşi alte infracţiuni, în baza dispoziţiilor art. 86¹C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere faţă de aceştia şi se vor stabili termene de supraveghere de 4 ani pentru inculpatul N.F.D., de 4 ani şi 6 luni pentru inculpata J.L.E. şi de câte 5 ani fiecare pentru ceilalţi inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen. În baza art. 86³C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii vor respecta următoarelor măsuri de supraveghere:

- se vor prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin;

- vor anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- vor comunica şi vor justifica schimbarea locului de muncă;

- vor comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Datele prevăzute în alin. (l) lit. b), c) şi d) din textul art. 86³ C. pen., se vor comunica

Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor se vor suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Aşa fiind, prin decizia penală nr. 16/ A din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpaţii C.G., D.A.C., J.L.E., L.B.I., Z.F. împotriva Sentinţei penale nr. 104/2012, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 542/115/2012.

S-au extins efectele apelurilor şi în ce priveşte pe inculpatul N.F.D.

S-a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând cauza:

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la o pedeapsă de

- 2 (doi) ani şi 6 (şase)luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta şi s-a dispus executarea în întregime a respectivei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:

- 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.A.C. la o pedeapsă de3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul N.F.D. la o pedeapsă de

-2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de

- un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

- 2 (doi ) ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpata J.L.E. la o pedeapsă de

- 2 (doi) ani şi 6 (şase)luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 9 din. Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (2) lit. b) şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (l) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.F. la o pedeapsă de

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 274 teza Il-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pe inculpaţii D.A.C., N.F.D., J.L.E., L.B.I. şi Z.F. şi a stabilit termene de supraveghere de 4 ani pentru inculpatul N.F.D., de 4 ani şi 6 luni pentru inculpata J.L.E. şi de câte 5 ani fiecare pentru ceilalţi inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii vor respecta următoarelor măsuri de supraveghere:

- se vor prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin;

- vor anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- vor comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;

- vor comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Datele prevăzute în alin. (l) lit. b), c) şi d) din textul art. 86³ C. pen., se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 300 lei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu parţial.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii L.B.I., C.G., D.A.C. şi J.L.E., cu toţii criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate, apreciate ca fiind excesiv de severe în raport de datele personale favorabile.

Suplimentar, recurenta inculpată J.L.E. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis faptele imputate în sarcina ei.

Totodată, aceasta, în subsidiar, a solicitat coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege cu aplicarea circumstanţelor atenuante, întrucât aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, iar cuantumul pedepsei aplicate este mult prea mare şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Pentru termenul de judecată din 05 iunie 2013, recurentul inculpat L.B.I. a înaintat o declaraţie autentificată la Biroul Notarului Public F.O.M. din municipiul Oraviţa, judeţul Caraş-Severin sub nr. 865 din 31 ianuarie 2013, prin care a învederat că îşi retrage recursul pe care l-a promovat în cauză.

În consecinţa manifestării de voinţă iterată de recurentul inculpat L.B.I., Înalta Curte urmează ca în baza art. 385⁴combinat cu art. 369 alin. (l) C. proc. pen., să se ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de acesta.

Examinând actele şi lucrările dosarului, recursurile de faţă declarate de inculpaţii C.G., D.A.C. şi J.L.E., în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere că recursurile inculpaţilor deja nominalizaţi se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

l. Sub aspectul motivului de critică invocat doar în recursul inculpatei J.L.E., prin care invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., se tinde la achitare în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Cu titlu de premisă, se are în vedere că potrivit art. 385⁹ alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Astfel, cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.

Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există ori dacă se consideră că acea probă ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.

Eroarea gravă de fapt presupune reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicaţii metateoretice, din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior şi de doctrină, Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probele administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În consecinţă, Înalta Curte are în vedere că ambele instanţe, de fond şi de apel, printr-un examen complet şi convingător al totalităţii mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi la cercetarea judecătorească a instanţei de fond, şi anume:

- interceptări ale convorbirilor telefonice efectuate de către aceştia, autorizate în condiţiile legii de Tribunalul Caraş-Severin secţia penală;

- încheierea nr. 28 din 04 mai 2011;

- autorizaţiile nr. 51,52, 53, 54, 55 şi 56 din 04 mai 2011;

- încheierea nr. 38 din 31 mai 2011,

- autorizaţiile nr. 76 şi 77 din 31 mai 2011,

- prelungire autorizaţia nr. 51 din 04 mai 2011;

- încheierea nr. 45 din 16 iunie 2011,

- autorizaţiile nr. 86, 87, 88 şi 89 din 16 iunie 2011,

- prelungire autorizaţie nr. 55 din 04 mai 2011;

- încheierea nr. 62 din 05 iulie 2011;

- autorizaţia nr. 111 din 05 iulie 2011;

- încheierea nr. 63 din 08 iulie 2011;

- autorizaţiile nr. l 12, 113, 114, 115 şi 116 din 08 iulie 2011;

- prelungire autorizaţie nr. 51 din 04 mai 2011;

- încheierea nr. 70 din 15 iulie 2011;

- autorizaţiile nr. 117, 118 şi 119 din 15 iulie 2011;

- încheierea nr. 78 din 04 august 2011,

- autorizaţiile nr. 120, 121 şi 122 din 04 august 2011,

- prelungire autorizaţiile nr. 112,113, 115 şi 116 din 08 iulie 2011;

- prelungire autorizaţii nr. l 17,118 şi 119 din 15 iulie 2011;

- încheierea nr. 89 din 01 septembrie 2011,

- prelungire autorizaţii nr. l 12, 15 şi 116 din 08 iulie 2011,

- prelungire autorizaţii nr. l 17,118,119,120 şi 122 din 15 iulie 2011;

- încheierea nr. 98 din 05 octombrie 2011,

- autorizaţiile nr. 129, 130, 131,132, 133 şi 134 din 05 octombrie 2011;

- încheierea nr. 105 din 01 noiembrie 2011.

- autorizaţiile nr. l43 şi 144 din 01 noiembrie 2011,

- prelungire autorizaţii nr. 51 din 04 mai 2011, nr. 115 şi 116 din 08 iulie 2011, nr. 122 din 04 august 2011;

- încheierea nr. 107 din 04 noiembrie 2011;

- autorizaţiile nr. 148, 149 şi 150 din 04 noiembrie 2011;

- prelungire autorizaţii nr. 133 şi 134 din 05 octombrie 2011;

- proces verbal de cercetare la faţa locului;

- note de constatare ale Gărzii Financiare Caraş-Severin;

- procese verbale de percheziţie domiciliară;

- procese verbale de percheziţie informatică asupra bunurilor ridicate de la inculpaţi în urma percheziţiilor domiciliare;

- declaraţii de învinuiţi şi inculpaţi

- declaraţiile martori

- fişe de cazier;

- au reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina inculpaţilor declaranţi ai recursurilor de faţă.

Astfel, însuşind situaţia de fapt avută în vedere de instanţele de fond şi prim-control judiciar, Înalta Curte reţine în propriul său demers analitic că pe parcursul anului 2011 fenomenul contrabandei cu ţigări s-a manifestat în zona limitrofă punctului de trecere a frontierei Naidăş.

Activităţile de contracarare a acestui fenomen au avut unele urmări în activitatea traficanţilor constând în modificarea modului de operare (în concret fiind evitarea depozitării ţigărilor, creşterea frecvenţei actelor de introducere ilegală a ţigărilor în ţară concomitent cu reducerea cantităţilor introduse la nivelul „comenzilor”), prudenţa exagerată (cel mal bun exemplu fiind dat de atenţia acordată modului de purtare a convorbirilor telefonice şi folosirea telefoanelor îndeosebi pentru stabilirea de întâlniri directe în vederea discutării aspectelor privitoare la activitatea infracţională), codificarea discuţiilor telefonice şi acţionarea în comun pentru realizarea activităţilor de contrabandă.

În acest sens grupările specializate în contrabanda cu ţigări de provenienţă sârbească le achiziţionează din această ţară şi apoi le introduc în România prin punctele vamale disimulate în diferite feluri, ascunse în interiorul autoturismelor, în bagaje sau chiar pe corp, iar prin nedeclararea lor la punctele vamale şi valorificarea ulterioară pe piaţa neagră este prejudiciat bugetul de stat cu sume importante.

În acest tipar se încadrează şi gruparea condusă de către inculpatul C.G. din care fac parte inculpaţii D.A.C., N.F.D., Z.F., L.B.l. şi numiţii B.C., B.T., F.D., iar pornind de la mijloacele de probă administrate în cauză s-a stabilit că liderul grupării este inculpatul recurent C.G., om de afaceri din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, care a finanţat şi organizat activitatea grupului şi creat o structură bine definită, formată din mai mulţi membrii, fiecare având sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia.

Inculpatul ultim nominalizat şi-a asumat rolul de coordonator al grupării, beneficiind de notorietatea şi „respectul” de care se bucura în zonă (a făcut obiectul mai multor dosare penale pe linie de violenţă), fiind cel care coordonează introducerea ilegală a ţigărilor în ţară, transportul acestora la locurile de depozitare şi valorificarea către clienţi, stabilind modul, locul (prin punctul vamal) data şi intervalul orar în care se efectua introducerea ţigaretelor în ţară.

Cu titlu de exemplu a se vedea convorbirea din ziua de 30 august 2011, la ora 18:53:11, când D.A.C. aflat în zona de emisie - EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT JUD. CARAS-SEVERIN, CARAS-SEVERTN, RACASDIA - ia legătura cu C.G. - prepaid pentru a-l anunţa ca este pregătit sa plece după ţigări: C.G.: Da.

D.A.C.: Am ieşit G.. C.G. G.: Da? D.A.C.: Da. C.G. G.: Ai de pu. mea, cât îi ceasul? D.A.C.: îi şapte fără opt minute. C.G. G.: Bun, ia alea şi scoate-Ie acolo şi vin încolo, da? D.A.C.: Bine. Hai ceau.

Totodată, în ziua de 30 august 2011, la ora 19:02:48, inculpatul D.A.C. aflat în zona de emisie - EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT JUD. CARAS-SEVERIN, CARAS-SEVERIN, RACASDIA - este contactat de inculpatul C.G. - prepaid.

D.A.C.: Da. G. C.G.: Hei. D.A.C.: Da.

G. C.G.: Vezi închide acolo, lasă alea acolo, ia cheile, lasă actele acolo ia numai cheile la tine şi aşteaptă că vine L. şi cu T. LA şi te ia şi te duce la.. D.A.C.: Aha, aha! G. C.G.: Bine? Hai ceau. Şi iei alea Ia Oraviţa. D.A.C.: Da, da, le iau. G. C.G.: Ceau. D.A.C.: Ceau.

Tot astfel, este relevant aspectul că în ziua de 30 august 2011, la ora 21:25:00, inculpatul D.A.C. aflat în zona de emisie - EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT NR. JUD. CARAS-SEVERIN_;CARAS-SEVERIN, RACASDIA - este contactat de inculpatul C.G. - prepaid. D.A.C.: Da. G. C.G.: Ce faci?

D.A.C.: Acuma cobor între vame.

G. C.G.: Na bun. Haida. Auzi, vrei să vin eu între vame să .. de Ia români? D.A.C.: Nu, nu cred că comentează ăla. G. C.G.: Na bun. Haida. D.A.C.: Haida, ceau.

În ziua de 01 septembrie 2011, la ora 18:57:50, inculpatul D.A.C. aflat în zona de emisie - EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT JUD. CARAS-SEVERIN, CARAS-SEVERIN. RACASDIA - este contactat de G. C.G. - identificat. D.A.C.: Da. G. C.G.: Bâ! D.A.C.: Ha?

G. C.G.: Vezi că pregăteşti 10 euro să-i dai Iu BATA. D.A.C.: Aha! G. C.G.: Ai auzit? D.A.C.: Aha!

G. C.G.: Deci îi dai direct, îi spui., bine? îi spui: „am aicia pregătit la poliţai pentru voi.”

D.A.C.: Aha! G. C.G.: Bine?

D.A.C.: Bine, bine.

G. C.G.: Deci să schimbi şi să iei 10 euro neapărat. Bun? Şi un pachet de Marlboro. I lai ceau.

D.A.C.: Auzi!

G. C.G.: Da.

D.A.C.: îi dau Iui sau Iu poliţai? G. C.G.: La poliţai mă,

acolo mă.

D.A.C.: Bine. Ceau.

Ulterior, după realizarea actului de contrabandă propriu-zis acelaşi inculpat C.G. era cel care coordona valorificarea ţigărilor de contrabandă, atât, prin contactarea clienţilor si stabilirea preţului cât şi prin asigurarea securităţii transportului până la locul de întâlnire cu clientul, fiind semnificativ că în ziua de 01 septembrie 2011, la ora 23:24:33, inculpatul D.A.C. aflat în zona de emisie - ORAVTTA CARAS SEVERIN ,CARAS-SEVERIN, ORAVITA - ia legătura cu inculpatul C.G. - neidentificat. D.A.C.: G.. G. C.G.: Hm?

D.A.C.: Rămân la tine la bar? G. C.G.: Nu bă, aşteaptă.. D.A.C.: Cu cine eşti?

G. C.G.: Cu C.. Auzi, aşteaptă să vină, aşteaptă să vină L.. D.A.C.: Să vină L.?

G. C.G.: I le dai.. aşteaptă până vine şi i le dai ci, că trebuie să vină şi ea. e în spate, bine? Aşteapt-o la bar.

D.A.C.: Bine atuncia. Hai.

G. C.G.: Hai ceau.

În ziua de 02 septembrie 2011. la ora 15:09:49. D.A.C. aflat 3h zona de emisie ORAVITA CARAS SEVERIN, CARAS-SEVERIN, ORAVITA ia legătura cu M. (prepaid).

M.: Da.

D.A.C.: Ce faci M.e? M.: Ce să fac uite îs la gara. D.A.C.: îţi trebe ceva? M.: Ce ai adus?

D.A.C.: FASTUM GEL. M.: Vin imediat numa am câta treabă bun? D.A.C.: Bun atunci mă suni pe mine M.e şi să ne întâlnim.

M.: Bun, bun.

D.A.C.: Bine M.e hai şi la preţ bun frate.

M.: Cât îi..

D.A.C.: Bine hai mă suni şi vorbim.

M.: Hai bun.

D.A.C.: Haide ceau.

Înalta Curte are în vedere că gruparea infracţională a acţionat pe tip ierarhic şi din structura ei mai făcea parte şi recurenta inculpată J.L.E. (concubina inculpatului C.G.), fiind cea mai apropiata de acest lider, ce avea ca sarcini în grup activitatea propriu-zisă de contrabandă, respectiv achiziţionare, introducerea în mod repetat a ţigărilor în ţară, transportul şi participarea la distribuirea acestora.

În acest sens, sunt semnificative cele declarate de sus-numita recurentă inculpată: „..începând cu luna august 2011 împreună cu G. am hotărât să începem să aducem şi noi ţigări netimbrate de la sârbi pentru a le vinde în tară.

Precizez faptul că de aceste activităţi ilicite mă ocupam mai mult eu, G. a venit doar de câteva ori cu mine în republica Sârbia pentru a introduce ţigări în ţară.

De regulă achiziţionam ţigările din localitatea Călugăra - Republica Sârbia dintr-un magazin alimentar sau de la diferite persoane particulare, cetăţeni sârbi. Când mă deplasam în republica Serbia eram însoţită de doi tineri din anturajul lui G. pe nume N.F. iar pe cel de-al doilea .. era poreclit L. la un singur transport reuşeam să introduc în ţară între cincisprezece şi patruzeci de cartuşe. Aceste cantităţi le introduceam în ţară numai prin P.C.T.F. Naidăş, ..”.

Or, cele declarate de sus-numita J.L.E. se coroborează cu notele de redare a convorbirilor purtate de membri grupului pe perioada monitorizata şi cu titlu informativ este următoarea convorbire care atesta atât faptul ca aceasta are ca sarcina distribuirea ţigărilor, dar si faptul ca acţionează conform dispoziţiilor liderului sus-menţionat.

Astfel, în ziua de 06 octombrie 2011, la ora 16:47:58, inculpatul C.G. aflat în zona de emisie - ORAVITA CARAS SEVERIN, CARAS-SEVERIN.ORAVITA - ia legătura cu un interlocutor - prepaid. interlocutor: Da. C.G.: Ai ajuns? interlocutor: Da.

C.G.: Unde-i L.? interlocutor: E aicia lângă mine.

C.G.: Păi şi ce nu răspunde la telefon? interlocutor: Le scoate din .. are treabă. Vrei să vorbeşti cu ea? C.G.: la dă-mi-o câta, dă-mi-o. L.: Da

C.G.: Tu nu auzi telefonul? L.: Păi dar am treabă!

C.G.: Păi da. ai treabă, dar te sun ca să-ţi spun ce ai de făcut, nu? L.: Zii!

C.G.: Te duci la complex să-i dai Iu aia. Iu*.. roşcata aia. Iu baba aia care are amant tânăr.. L.: Aşa.

C.G.: Zece. Iu¹ ZGRIB1 zece şi Iu¹ ailaltă 15 şi 10 vezi tu cui mai.. L.: Bun. Hai

Concomitent, aceeaşi recurentă inculpată J.L.E. a sprijinit activitatea grupului prin anunţarea liderului acestuia cu privire la momentele când „se lucră” în punctul de frontieră, respectiv atunci când se obţine acceptul reprezentanţilor autorităţilor pentru introducerea ilegală de ţigări în ţară, fără plata taxelor aferente.

Astfel, în ziua de 01 iulie 2011, la ora 19:11:08, recurenta inculpată J.L.E., aflată în zona de emisie EXTRAVILANUL LOC. NICOLINŢ, JUD. CARAŞ-SEVERIN, RÂCĂŞDIA ia legătura cu inculpatul C.G. .. C.G.: Da!

J.L.E.: îs buni ăştia iară. M-auzi? C.G.: Da mă. te aud. dar eu ştiu. Hai vino încoace! J.L.E.: îi bun. bun. deseară.

Înalta Curte mai reţine că, inculpatul intimat N.F.D. a acţionat în cadrul grupului condus de inculpatul recurent C.G., desfăşurând activităţi numai la ordinul acestuia şi avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata recurentă J.L.E., care nu deţinea permis de conducere, şi a sprijinirii acesteia în introducerea ilegală a ţigărilor în ţară. (a se vedea cu titlu de exemplu convorbirea dintre numitul N.F.D. şi C.G. din data de 09 iunie 2011, ora 20:15:06: „ .. N.F.D.: Am vorbit cu L., am zis să lăsăm pe mâine că-i târziu acuma mă. ..C.G.: Cum dracu să fie târziu?”.

Cu referire la convorbirile care ilustrează încercarea de introducere efectiva a ţigărilor prin punctul vamal se reţine că, în ziua de 01 iulie 2011, la ora 19:06:35, inculpatul recurent C.G., aflat în zona de emisie EXTRAVILANUL LOC. NICOLINŢ, JUD. CARAŞ-SEVERIN, RĂCĂŞDIA, ia legătura cu inculpatul N.F. (Prepaid; Conectare: Jun 10 2011 12:00AM; Data actualizării: 04/07/2011.

F.: Da!

C.G.: F.E!

F.: Hă!

C.G.: Dar cine intră la sârbi? BATA?

F.: Nu, im, nu, nu. Intră ăia doi, M. cu..

C.G.: Aha, bun.

F.: Ăia buni.

C.G.: Da. Hai ciao!

F.: Ciao!

Aspectele relatate sunt recunoscute si de inculpatul N.F.D. in declaraţia dată în faza de urmărire penală: „în vara anului 2011 în lunile iunie-iulie, împreună cu J.L. din Oraviţa am fost de mai multe ori în Serbia de unde am achiziţionat şi introdus în ţară diferite cantităţi de ţigări de contrabandă.

La fiecare transport introduceam în România aproximativ 10-15 cartuşe ele ţigări de obicei, marca F. De cele mai multe ori ţigările le ascundeam în bagaje, în cutii de napolitane şi în diferite locuri din autoturism. De regulă mergeam după ţigări în Serbia cu autoturismul numitei J.L. marca Daewoo Espero de culoare verde. După ce treceam frontiera prin punctul Naidăş. Pentru faptul că o însoţeam numita J.L. mă plătea cu sume cuprinse între 70-100 de Ici, sau cu un cartuş de ţigări.

De multe ori o ajutam pe J.L. la distribuirea ţigărilor aduse din Serbia fapt pentru care mai primeam de la aceasta sume între 20-30 de lei. De obicei aceste ţigări le dădeam la distribuitori stradali din zona gării Oraviţa şi la Reşiţa, la vânzători stradali din piaţa Reşiţa Sud.

Declar că am fost în Serbia cu numita J.L. de aproximativ 30 de ori, în cursul anului 2011.

Cu referire la inculpatul recurent D.A., Înalta Curte reţine că acesta a acţionat la ordinul inculpatului recurent C.G. prin introducerea repetată de ţigări în ţară, fără declararea lor la organele vamale, şi avea ca sarcini:

- păstrarea contactului cu segmentul sârb al grupării care furnizează ţigări;

- organizarea şi participarea directă la actele de introducere ilegală, a ţigărilor în ţară prin punctul de trecere a frontierei Naidăş.

Astfel, în ziua de 01 septembrie 2011, la ora 21:28:42, inculpatul recurent D.A.C. aflat în zona de emisie -EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT JUD. CARAS-SEVERIN, CARAS-SEVERIN, RACASDIA - este contactat de inculpatul C.G. - neidentificat. D.A.C.: Da. G. C.G.: Ce faci?

D.A.C.: Uite aicia în vamă la sârbi, acuma aştept să văd. G. C.G.: Da? D.A.C.: Da. G. C.G.: îi nasol?

D.A.C.: Nu ştiu acuma aştept să văd. mi-s la vamat. G. C.G.: în fine. vezi tu. te orientezi. Lasă pe vreunul cu motorul în faţă sau vezi tu. D.A.C.: Nu-i nimeni, numai eu mi-s cu motorul aici. G. C.G.: Na bine. I hai ne auzim, mă suni dacă c ceva. Ceau. D.A.C.: Bine, te sun. Hai.

Totodată, în ziua de 01 septembrie 2011. la ora 21:47:08. inculpatul recurent D.A.C. aflat în zona de emisie - EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT JUD. CARAS-SEVERIN, CARAS-SEVERIN, RACASDIA - ia legătura cu inculpatul recurent C.G. - neidentificat. G. C.G.: Da.

D.A.C.: Haida că am ieşit de 10 minute.

G. C.G.: Da aşteaptă că iese a mea ca să nu mai fac eu două drumuri că iese a mea imediat. Bine?

D.A.C.: Bine. bine G.. G. C.G.: Ceau. Tot astfel, este relevant că în ziua de 01 septembrie 2011. la ora 22:38:28. inculpatul recurent D.A.C. aflat în zona de emisie - EXTRAVILANUL LOC. NICOLINT JUD. CARAS-SEVERIN, CARAS-SEVERIN, RACASDIA - este contactat de inculpatul recurent C.G. - neidentificat. D.A.C.: Da. G. C.G.: Ce faci?

D.A.C.: Stau aicia la bar.

G. C.G.: Bă. dacă nu vrei să stai până vine alea ia pe cineva de acolo. Nu e nimeni pe acolo?

D.A.C.: Păi da.. ba îi. G. C.G.: Cine?

D.A.C.: îi şi C. aici. dar cică îs ăştia pe drum. G. C.G.: A, păi nu atuncia, lasă până vine a mea şi după aia, ştii? D.A.C.: îhm!

G. C.G.: Şi dacă e să plece şi ştie C. că o plecat spune-i Iu C. să te ieie şi pe tine. bun?

D.A.C.: îhm!

G. C.G.: Dacă nu aşteaptă până vine a mea că nici a mea nu pleacă până vin eu acolo.

D.A.C.: Bine. bine G., atunci bun. G. C.G.: Na ceau.

Concomitent, susnumitul inculpat recurent D.A.C. se ocupa şi de distribuţia, cu acordul prealabil al liderului, inculpatul C.G. a ţigărilor pe „piaţa neagră” din Oraviţa dar şi din Reşiţa (fiind semnificativă în acest sens declaraţia martorului D.I.).

În acest sens, în ziua de 05 septembrie 2011, la ora 18:23:20, inculpatul recurent D.A.C. aflat în zona de emisie -ORAVTTA CARAS SEVERIN, CARAS-SEVERIN, ORAVTTA - ia legătura cu inculpatul recurent C.G. - neidentificat. G. C.G.: Ia zii!

D.A.C.: G., am găsit să dau alea, le dau? G. C.G.: Cu cât? D.A.C.: Şase. G. C.G.: 60? D.A.C.: Da. G. C.G.: Dă-le.

D.A.C.: Bine, Iu Z..

G. C.G.: Bun, dă-le şi ţine banii latine şi.. te duci. te duci după.. mai târziu, te duci o dată cu mine când ajung eu de fapt. D.A.C.: Aha! G. C.G.: Bine?

D.A.C.: Bine, bine. G. C.G.: Vezi să nu te duci pe la aparate că te-am spart! D.A.C.: Bă, cum să mă duc cu banii la aparate? G. C.G.: Hai ceau. D.A.C.: Ceau.

Înalta Curte mai are în vedere că recurentul inculpat, retractând ulterior această cale de atac, L.B.I., a acţionat de asemenea în cadrul grupului condus de C.G., desfăşurând activităţi numai la ordinul acestuia şi avea ca sarcini deplasarea în Serbia împreună cu inculpata recurentă J.L.E., şi sprijinirea acesteia în introducerea ilegală a ţigărilor în ţară.

În acelaşi punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că recurentul inculpat Z.F. avea sarcina valorificării ţigărilor de contrabanda pe piaţa neagra de pe raza judeţului Caras - Severin, care erau achiziţionate de la membrii grupului, inculpaţii recurenţi D.A. si J.L.

Astfel, în ziua de 06 septembrie 2011, la ora 20:47:50, inculpatul recurent D.A.C. aflat în zona de emisie - ORAVTTA CARAS SEVERIN, CARAS-SEVERIN, ORAVITA - ia legătura cu inculpatul recurent

Z.F. - prepaid.

Z.: Da.

D.: Z.?

Z.: Da.

D.: îţi trebuie 40?

Z.: Nu, nu. nu.

D. - Nu-ţi trebuie, hm. Nu. nu?

Z.: Bun arunci. Hai.

D.: Ceau.

Or, notele de redare a convorbirilor purtate in cauza de membri grupului se coroborează cu declarările inculpatului recurent nominalizat Z.F.: „arăt că în general tranzacţionalii între două şi nouă cartuşe, însă îmi amintesc că odată am cumpărat între 15-20 cartuşe însă nu mai ştiu de la cine anume. Nu cumpăram ţigări în cantităţi mari şi în general cei care doreau să vândă ţigările sârbeşti mă căutau pe mine şi nu căutam eu distribuitorii.”

În consecinţă, pornind de la mijloacele de probă administrate în cauză a fost identificat modul de lucru al membrilor grupului infracţional ce avea un segment sârbesc şi ca scop aprovizionarea cu ţigări care provenea de la furnizori de ţigări timbrate din Serbia, întrucât preţul ţigărilor distribuite legal în această ţară este mai mic decât în România.

Astfel, inculpatul recurent C.G., om de afaceri din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, a finanţat şi organizat activitatea grupului, fiind cel care stabilea cantităţile şi sortimentele de ţigări ce urmau a fi traficate, asigura introducerea acestora în ţară cu acordul autorităţilor din cele două puncte de frontieră, românesc şi sârbesc si organiza (stabilind cantitatea si preţul) livrarea către beneficiari.

La cererea recurentului inculpat C., inculpata recurentă J.L., se deplasa în Serbia însoţită de alţi doi membri ai grupului, respectiv, inculpaţii N.F. şi L.B. cu un autoturism marca R.L. de culoare verde sau cu un autoturism marca M. de culoare roşie înmatriculat în Caras Severin.

Ambele autoturisme in fapt au fost achiziţionate de inculpatul recurent C. de la diferite persoane însă acesta a evitat sa le înscrie pe numele sau.

În Serbia se achiziţionau ţigări din localitatea Călugăra, dintr-un magazin alimentar sau de la diferite persoane particulare, cetăţeni sârbi, iar uneori cumpărau ţigări de la diferiţi cetăţeni romani care le aduceau din Serbia şi le vindeau la barul situat in apropiere de vamă, peste drum de barieră.

Ţigările sârbeşti erau apoi introduse in tara de cei trei inculpaţi nominalizaţi cu autoturismele menţionate, prin punctul de frontiera Naidas, fiind de regulă, ascunse sub scaunele din faţă sau în compartimentul roţii de rezervă dar si in locuri special amenajate. La un singur transport membri grupului reuşeau să introducă în ţară între cincisprezece şi patruzeci de cartuşe.

În alte situaţi ţigările erau achiziţionate în Serbia şi introduse în ţară, tot la cererea recurentului inculpat C. de către inculpatul recurent D.A.C. care se deplasa cu motocicleta, proprietatea sa. În aceasta situaţie cantitatea de ţigări introdusă ilegal în ţară era mai mica întrucât posibilităţile de ascundere erau mai reduse.

Ţigările astfel introduse nu erau depozitate, ci din masuri de protecţie erau rapid distribuite către membri grupului care aveau sarcina de valorificare a ţigărilor numiţii F.D., B.T., S.I., Z.F.

În susţinerea celor de mai sus sunt relevante aspecte rezultate din interceptările convorbirilor telefonice autorizate în cauză ce atestă frecventa desfăşurării activităţilor de introducere a ţigărilor in tara (coroborate de altfel cu declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor date în faza de urmărire penală) şi în acest sens, în data de 04 iunie 2011 recurenta inculpată J.L.E. s-a deplasat împreună cu intimatul N.F.D. în Serbia pentru achiziţionarea de ţigări, fiind avertizaţi să stea ascunşi deoarece este poliţia in zonă.

Astfel, la ora 20:54:57, recurenta inculpată J.L.E., este contactată de un interlocutor.

INTERLOCUTOR: Să nu ieşiţi afară!

L.: Păi?

INTERLOCUTOR: îi Garda, îs aici. L.: Unde?

INTERLOCUTOR: Toţi aici la inter..unde..aici, chiar, chiar cum dai lângă biserică la colţ

L.: Băi dă-i dracu!

INTERLOCUTOR: Da, pe cuvântu meu. Să nu ieşiţi! Că şi noi ne-am băgat aici la magazine.

Ulterior, la data de 09 iunie 2011 la ora 20:15:07, inculpatul N.F.D. este contactat de recurentul inculpat C.G. (J.L.);

C.G.: Mergem şi noi până acolo. N.F.D.: Păi da îi târziu bă.

N.F.D.: Am vorbit cu L., am zis să lăsăm pe mâine că-i târziu acuma mă.

C.G.: Cu a mea mă. N.F.D.: Cu a ta? C.G.: Păi da. N.F.D.: Păi bun, hai că..

Totodată, în data de 24 august 2011, inculpatul recurent D.A.C. a introdus in ţară 11 cartuşe cu ţigări pentru inculpatul C.G. şi, în aceeaşi zi, din dispoziţia inculpatului C.G., acesta se deplasează a doua oară în Serbia unde îl aşteaptă recurenta inculpată J.L.E., unde a preluat o nouă cantitate de ţigări în scopul introducerii ilicite în ţară, dar la vamă are unele probleme despre care îl anunţă pe liderul grupării inculpatul C.G. care îi spune sa rămână în zona liberă să-l aştepte deoarece vine personal ca să îl ia de acolo şi «.. să pună într-o pungă alea care le-a lăsat acolo».

La ora 20:42:36, recurentul inculpat D.A.C. este sunat de un interlocutor (identificat ca fiind inculpatul C.G.).

interlocutor: Câte.. 11 bucăţi? D.A.C. : Da.

interlocutor: Bun, ia asta şi du-te acolo sus că te aşteaptă L. acolo. Hai. D.A.C. : La.. sa mă duc iară? interlocutor: Da mă, păi dar cum? S-a schimbat acuma, nu? Du-te! La ora 21:28:16, D.A.C. este sunat de un (identificat ca fiind C.G.).

D.A.C.: Uite l-am încărcat, acuma aştept să cobor. interlocutor: Na bine, hai sună-mă când eşti sus.

La ora 21:45:51, D.A.C. este sunat de un interlocutor (identificat ca fiind C.G.).

D.A.C.: Auzi, că.. cică caută rău ăştia. interlocutor: Cine?

D.A.C.: Românii, cică i-o desfăcut Iu¹unu un motor. interlocutor: Stai acolo între, ştii, că vin eu până acolo. Hai. D.A.C.: Atunci bun, hai că stau între vame.

În acelaşi sens, şi la ora 21:59:35, inculpatul recurent D.A.C. este sunat de numitul „G.” (identificat ca fiind inculpatul C.G.).

G.: Am ieşit. M-o pus să rup două pachete că am fost de două ori. G.: Dar cine nu te-o lăsat?

D.A.C.: Păi nu că T., ăla prostul o zis că: „domne că..”

G.: Ăla-i prost, nu te mai lua după ăla că-ţi face frică. Aşteaptă-mă sus acolo că vin, vin după tine.

D.A.C.: Haida G. că te aştept aicia sus.

G.: Alea unde le-ai lăsat, acolo?

D.A.C.: Da, alea-s înăuntru.

G.: Na bine, hai aşteaptă-mă acolo, scoate-Ie că vin imediat, hai.

Ulterior, la data de 30 august 2011, inculpatul recurent D.A.C. a introdus de doua ori in tara, ţigări pentru inculpatul C.G., care-l coordonează prin telefon în legătură cu activităţile pe care trebuie sa le desfăşoare, iar în aceasta acţiune sunt implicate inculpata J.L.E. si T. (identificata ca fiind D.T.) şi în acest sens la ora 18:53:11, inculpatul recurent D.A.C. ia legătura cu inculpatul C.G.

D.A.C.: Am ieşit G.. C.G. G.: Bun, ia alea şi scoate-le acolo şi vin încolo, da?

Concomitent, la aceeaşi data, la ora 19:02:48, recurentul inculpat D.A.C. este contactat de inculpatul C.G.

G. C.G.: Vezi închide acolo, lasă alea acolo, ia cheile, lasă actele acolo ia numai cheile la tine şi aşteaptă că vine L. şi cu T. şi te ia şi te duce la..

D.A.C.: Aha, aha!

G. C.G.: Bine? Hai ceau. Şi iei alea Ia Oraviţa.

D.A.C.: Da, da, le iau.

La ora 21:25:00, D.A.C. este contactat de G. C.G. - prepaid.

D.A.C.: Acuma cobor între vame. G. C.G.: Na bun. Haida. Auzi, vrei să vin eu între vame să .. de la români?

D.A.C.: Nu, nu cred că comentează ăla.

Pe de altă parte, la data de 01 septembrie 2011, inculpatul recurent D.A.C., a introdus din nou ţigări din Serbia, pentru inculpatul C.G., care i-a transmis prin telefon ca sa schimbe si sa pregătească 10 euro, pe care sa-i dea direct vameşului sârb B.; iar după ce a intrat in tara, recurentul inculpat D.A.C. îl anunţa pe inculpatul C.G., care-i spune sa stea acolo sa o aştepte pe „a Iui” (J.L.E.), deoarece trebuie sa intre si ea in tara si sa-i dea ei ţigările, fiind astfel semnificativă convorbirea telefonică a celor doi inculpate interceptată la ora 18:57:50.

G. C.G.: Vezi că pregăteşti 10 euro să-i dai Iu B.

G. C.G.: Deci îi dai direct, îi spui., bine? Ii spui: „am aicia pregătit la poliţai pentru voi.”

D.A.C.: îi dau lui sau Iu poliţai? La ora 21:28:42, D.A.C. este contactat de G. C.G.

D.A.C.: Uite aicia în vamă la sârbi, acuma aştept să văd.

G. C.G.: în fine, vezi tu, te orientezi. Lasă pe vreunul cu motorul în faţă sau vezi tu.

D.A.C.: Nu-i nimeni, numai eu mi-s cu motorul aici.

G. C.G.: Na bine. Hai ne auzim, mă suni dacă e ceva. Ceau.

În continuare, la ora 21:47:08, inculpatul recurent D.A.C. ia legătura cu inculpatul C.G.:

G. C.G.: Da.

D.A.C.: Haida că am ieşit de 10 minute.

G. C.G.: Da aşteaptă că iese a mea ca să nu mai fac eu două drumuri că iese a mea imediat. Bine?

În ziua ce a succedat, la data de 02 septembrie 2011, inculpatul recurent D.A.C., a discutat cu o persoana M. pentru a-i vinde „Fastum gel” (ţigări FAST) la preţ bun, şi ulterior se deplasează din nou la sârbi după ţigări pentru recurentul inculpat C.G., iar după ce le introduce in tara, inculpatul C.G. ii spune sa ia o maşina de ocazie si sa vina cu ţigările la el şi, deşi recurentul inculpat D., ii anunţa ca a încercat la mai multe maşini, dar nimeni nu vrea sa-l ia, de frica unor controale pe drum, inculpatul C.G. ii dispune sa ascundă ţigările pe undeva si sa vina cu o ocazie, urmând ca mai târziu să meargă el ca sa le ia.

Astfel, la ora 15:09:49, recurentul inculpat D.A.C. ia legătura cu M. (posibil C.M.)

D.A.C.: îţi trebe ceva? M.: Ce ai adus?

D.A.C.: FASTUM GEL. M.: Vin imediat numa am

câta treabă bun?; iar la ora 20:28:19, acelaşi recurent inculpat D.A.

Cătălin ia legătura cu inculpatul C.G..

C.: Da.

D.A.C.: G. acuma am ieşit pe tura asta seară.

C.: Ai ieşit?

D.A.C.: Da acuma.

C.: Na bun. Bagă alea acolo.

D.A.C.: Ăhă. Fac treaba tot, nu? C.: Da şi hai cu cineva cunoscut încoace, bine? Să le iei şi vii încoa.

Totodată, la această dată, la ora 20:47:47, recurentul inculpat D.A.C. ia legătura cu inculpatul C.G.

D.A.C.: Auzi nu., frate li frică la ăştia la toţi să mă ia aşa.

C.: Cui i frică, cine?

D.A.C.: Mai multe maşini am întrebat, nu mă ia nima. Că dacă îi control, că dacă..

C.: Bine hai că lasă-le acolo, bagă-le pe acolo pe undeva şi vino cu ocazie şi merg io mai târziu şi le iau.

Ulterior, în data de 04 septembrie 2011, inculpatul C.G. se afla în Serbia împreuna cu recurentul inculpat D.A.C. după ţigări, primul fiind cu maşina si secundul cu un scuter şi este folosit şi ca sa supravegheze vama sârba şi să-l anunţe pe inculpatul C. când vămuieşte sârbul D. ca sa intre cu maşina la el.

Astfel, la ora 20:53:39, recurentul inculpat D.A.C. este contactat de inculpatul C.G.

D.A.C.: Da.

C.: Mă ia stai, lasă motorul acolo sau vino cu motorul mai sus la butic.. ai auzit?

C.: Să vezi Ia sârbi când vamează D. şi să-mi zici să cobor jos. D. nu bubosu, bine?; iar la ora 21:05:34, D.A.C. este contactat de G. C.

C.: Da cine-i la români acolo?

D.A.C.: Ăla de o tras de motor şi cu vameşiţa aia.

C.: Ai de capul meu. Bă?

D.A.C.: Ă!

C.: Aşteaptă-mă până ăsta până vin io. Da îi o coadă aici de numa, numa. Hai ceau.

În fine, la data ultim indicată, la ora 21:30:36, recurentul inculpat D.A.C. ia legătura cu inculpatul C.G. G.C.: Da mă.

D.A.C.: îi gunoiul ăla, ăla mă cheamă la vamat.

G.C.: Păi du-te măi acolo mă, du-te. Hai du-te.

D.A.C.: Mă duc. G.C.: Hai du-te.

În data de 05 septembrie 2011, recurentul inculpat D.A.C. este trimis de doua ori de către inculpatul C.G. în Serbia după ţigări şi se deplasează cu un mijloc auto aparţinând inculpatului C. de la care primeşte cheile, precum si banii cu care sa cumpere ţigări, fiind din nou instruit sa treacă pe la vameşul sârb B., căruia sa-i dea 10 euro.

Ulterior, ţigările introduse în prima tură sunt lăsate la barul inculpatului C. (B.), iar inculpatul D.A.C. găseşte cumpărător pentru ele pe Z.F., Ia preţul de 60 lei/ cartuş si cere permisiunea inculpatului C. sa le vândă, iar acesta fiind de acord si ii spune sa tina banii la el pentru deseară.

În acest sens, la ora 15:57:44, recurentul inculpat D.A.C. este contactat de inculpatul C.G.:

G.C.: Hai că-ţi las cheile şi banii aicia şi te duci încolo, hai. D.A.C.: Hai că vin, hai.

La ora 16:24:48, D.A.C. este contactat de G.C.

G.C.: Şi te duci la baba şi îi spui să-ţi dea şi vezi dacă-i B. .. îi ceri şi Iu baba .. sau ce .. ceri 10 euro ca să-i dai Iu B.; iar la ora 18:09:43, cei doi recurenţi inculpaţi au avut următoarea convorbire.

G.C.: Ai terminat treaba?

D.A.C.: Da, da, îs alea cu mine.

C.G.: A, bravo! Bine. D.A.C.: Unde las?

G.C.: La bar, eu îs plecat, o să ajung într-o oră.

În acest sens, la ora 18:23:20, inculpatul D.A.C. ia legătura cu inculpatul C.G.

D.A.C.: G., am găsit să dau alea, le dau?

G.C.: Cu cât?

D.A.C.: Şase.

G.C.: 60?

D.A.C.: Da.

G.C.: Dă-le.

D.A.C.: Bine, Iu¹ Z., iar la ora 21:38:55, inculpatul

D.A.C. ia din nou legătura cu recurentul inculpat C.G.

D.A.C.: O tras de el, alea, s-o uitat pe acolo, o dat cu

lanterna, zii sigur câte ţigări ai, nu mă şefule nu am nici o ţigare.

C.: Da tu nu ţi-ai luat la tine bă nimica, bă?

D.A.C.: Io am coborât deja am trecut de vamă, ceau.

D.A.C.: M-o zis sigur, sigur, cât ai,n-am şefule, o tras de

el, s-o uitat cu lanterna, n-ai, n-ai, n-ai.

C.: Bun hai du-te, du-te, du-te, du-te la români şi fă ce ţi-am zis şi vorbim după aia, hai mă suni de la români.

Înalta Curte mai reţine şi că, la data de 16 septembrie 2011, recurentul inculpat D.A.C. a introdus în ţară doua cartuşe cu ţigări şi la ora 22:24:06, discuta cu un interlocutor.

D.A.C.: Acu am venit de la vamă. M-am schimbat şi am ieşit pe afară. Interlocutor: Ai scos ceva?

D.A.C.: Două cartuşe. Unul de ăla şi unul de Pall Mall, din ăla. îl dau la şase sute LM-ul şi ălalalt două sute. Fac vreo opt sute de mii, ce p .. mea? Interlocutor: Aia da. Păi şi Iu aşa nu-i mai scoţi? D.A.C.: Da .. îi scot şi lui, dar nu acuma. Mai stau câta.

D.A.C.: Da. Ce-am vrut să zic eu? A făcut ieri C.G. circ în vama, ştii?

Interlocutor: Când?

D.A.C.: Ieri. Că s-o dus F. cu motorul lui şi o crezut (?) că-l umflă, ştii?

Interlocutor: Bă, lasă!

D.A.C.: O vrut să .. o făcut circ pe zi ieri şi .. acuma seara mă opreşte pe mine, ştii? Acte la control şi îmi spune, mă ia de o parte: „Bă, că..”

D.A.C.: Spune: „Bă, că nu-i .. io nu-i cunosc pe toţi din Oraviţa care îs. N-am de un să ştiu toată Oraviţa care vine cu motoarele.”

Concomitent, se mai reţine că, la data de 06 octombrie 2011, are loc o nouă operaţiune de trafic de ţigări a grupului infracţional sus-menţionat, observându-se cooptarea în activităţile infracţionale a unor noi membrii precum şi interferenţa cu membrii altor grupări infracţionale care activează în sfera contrabandei cu ţigări.

Astfel, la ora 16:35:49, inculpatul recurent C.G. ia legătura cu un interlocutor.

C.G.: Nu te duci până la garaj Ia mine, te rog? interlocutor: Aşa şi? C.G.: Şi să iei pe L. cu maşina aia a mea. interlocutor: S-o iau de acolo?

C.G.: S-o iei pe acolo, să iei maşina, ştii, să mergi cu ea până Ia complex să-i Iaşi .. ceva Iu cineva acolo.

interlocutor: Aha! Deci să mă duc pe jos, să vin cu aia?; iar la ora 16:47:58, acelaşi inculpat ia legătura cu un interlocutor” C.G.: Unde-i L.?

interlocutor: E aicia lângă mine.

C.G.: Păi şi ce nu răspunde Ia telefon?

interlocutor: Le scoate din .. are treabă. Vrei să vorbeşti cu ea?

C.G.: Ia dă-mi-o câta, dă-mi-o.

O.: Da.

C.G.: Tu nu auzi telefonul?

L.: Păi dar am treabă!

C.G.: Păi da, ai treabă, dar te sun ca să-ţi spun ce ai de făcut, nu?

L.: Zii!

C.G.: Te duci la complex să-i dai Iu aia, Iu.. roşcata aia, Iu baba aia care are amant tânăr..

L.: Aşa.

C.G.: Zece, Iu Z. zece şi Iu ailaltă 15 şi 10 vezi tu cui mai..

L.: Bun. Hai.

Totodată, la aceeaşi dată, la ora 17:10:46, recurentul inculpat C.G. este contactat de aceeaşi „L.”.

L.: Eşti acasă?

C.G.: îhm!

L.: Le-am dat toate.

În consecinţă, din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine fără nici un dubiu că toţi inculpaţii sus-indicaţi au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat în scopul introducerii din Serbia în ţară de ţigări, prin punctele vamale, disimulate în diferite feluri, ascunse în autoturisme, în bagaje sau chiar pe corp.

Gruparea infracţională a fost condusă de inculpatul recurent C.G. care coordona întreaga activitate de introducere ilegală a ţigărilor, transportul acestora la locurile de depozitare şi valorificarea către clienţi.

Ceilalţi inculpaţi, deja nominalizaţi, aveau ca sarcini achiziţionarea de ţigări din Serbia, transportul prin punctele vamale şi valorificarea lor în România.

Astfel, fiecare dintre inculpaţii recurenţi D.A., L.B. s-au deplasat împreună cu inculpata recurentă J.L., concubina inculpatului C.G., în Serbia şi au sprijinit-o pe aceasta în activitatea de introducere ilegală a ţigărilor în ţară.

Pe de altă parte, inculpatul Z.F. avea ca sarcină valorificarea, împreună cu alte persoane, a ţigărilor de contrabandă aduse în ţară de ceilalţi inculpaţi.

Cu privire la modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, chiar inculpatul recurent C.G. a recunoscut că începând din anul 2010 s-a deplasat de mai multe ori în Serbia de unde a adus mai multe cantităţi de ţigări pe care le-a valorificat în ţară şi astfel de preocupări a avut şi în vara anului 2011. El a mai susţinut că de mai multe ori, când nu avea timp de această activitate, se ocupa concubina lui, recurenta inculpată J.L. şi inculpatul N.F. şi că în ultima vreme l-a trimis după ţigări la sârbi pe inculpatul recurent D.A.C. cu o motocicletă, marca G., care îi aparţinea, şi care ascundea pe corp 6 cartuşe de ţigări, iar pe motor mai ascundea încă patru cartuşe, iar pentru o tură îl plătea cu suma de 20-30 de lei.

Recurentul inculpat C.G. a mai arătat de asemenea că după ce ţigările erau introduse în ţară, erau vândute inculpatului intimat Z.F. şi altor persoane, toţi vânzători stradali.

În acelaşi sens, inculpatul N.F. a recunoscut şi el că a însoţit-o pe inculpata J.L. în Serbia pentru a o ajuta la transportul ţigărilor prin punctele de frontieră şi de câteva ori a fost singur, ţigările le-a transportat cu un autoturism, iar între vama românească şi cea sârbă era aşteptat de inculpatul C.G. şi a mai susţinut că de fiecare dată când s-a deplasat în Serbia, la cumpărarea ţigărilor a folosit exclusiv banii inculpaţilor C.G. şi J.L. şi nu banii săi personali.

Faţă de toate cele sus-expuse, Înalta Curte conchide că în mod judicios instanţele de fond şi de apel, au statuat că faptele recurentei-inculpate J.L.E. de a constitui cel puţin din luna august 2011 până în noiembrie 2011 un grup infracţional organizat care a acţionat în mod coordonat pentru a obţine foloase materiale injuste prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003. Fapta aceleiaşi inculpate recurente J.L. care, în perioada august - noiembrie 2011, a introdus în ţară, prin punctual vamal Naidăş, în repetate rânduri, în decursul unui an, cantităţi de ţigări a căror valoare în vamă era mai mică de 20.000 lei, prin sustragere de la control vamal, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiuni de contrabandă în modalitatea prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006.

Tot astfel, fapta inculpatei recurente J.L. de a transporta, depozita şi valorifica ţigări, în perioada august-noiembrie 2011, cunoscând că acestea provin din contrabandă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în modalitatea pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În fine, faptele inculpatei recurente J.L. de introducere în repetate rânduri, alături de ceilalţi coinculpaţi, prin punctual vamal Naidăş, în decursul unui an, a unor cantităţi de ţigări a căror valoare în vamă era mai mică de 20.000 lei, prin sustragere de la control vamal si de a transporta, depozita şi valorifica ţigări, împreună cu ceilalţi membri, cunoscând că acestea provin din contrabandă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în modalitatea pedepsită de art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006.

În mod judicios s-a mai stabilit că faptele reţinute în sarcina inculpatei J.L. se află în concurs real de infracţiuni urmând a se aplica prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

2. Cu referire la motivul secund comun de critică din recursurile declarate de inculpaţii C.G., D.A.C. şi J.L.E. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., prin care se tinde la reducerea pedepselor rezultante de către doi ani şi şase luni închisoare aplicate inculpaţilor C.G. (cu menţiunea că pentru acesta s-a dispus în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de opt luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 44 din 19 ianuarie 2011 a Judecătoriei Deta şi s-a dispus executarea în întregime a respectivei pedepse, ce a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul nominalizat să execute pedeapsa totală de trei ani şi două luni închisoare) şi inculpatei J.L.E. şi, respectiv, acelei de trei ani închisoare aplicate inculpatului D.A.C.; Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.

Aceasta, întrucât cuantumurile pedepselor rezultante sus-indicate au fost stabilite corespunzător în raport de criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii; pericolul social generic şi concret, sporit al faptelor infracţionale comise; precum şi datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat C.G., care a beneficiat de aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare de opt luni închisoare şi nu a semnificat corespunzător acest beneficiu legal, devenind liderul unei grupări infracţionale care a produs un prejudiciu prin introducerea ilegală în ţară de ţigarete fără plata taxelor legale în perioada mai-noiembrie 2011, în cuantum de 31.770,89 lei.

În mod similar, nu se justifică nicio nouă reducere a pedepselor rezultante pentru care instanţa de apel a Curţii de Apel Timişoara a dispus deja modalitatea neprivativă a suspendării executărilor sub supraveghere în condiţiile art. 86^a C. pen. şi pe durata unor termene de încercare determinate potrivit dispoziţiilor art. 86² C. pen.; aşa cum pretind, prin recursurile de faţă inculpaţii D.A.C. şi J.L.E., întrucât nu sunt elemente care să justifice atari cereri.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G., D.A.C. şi J.L.E. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 28 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul L.B.I. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 28 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2571/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2589/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2575/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs