ICCJ. Decizia nr. 2571/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2571/2013

Dosar nr. 828/115/2012

Şedinţa publică din 4 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 91 din 4 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Reşiţa în Dosarul nr. 828/115/2012, în baza dispoziţiilor art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) teza I C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.F., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201alin. (7) teza I C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen., art. 65 alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 3 ani, cu executare în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 445 C. proc. pen., au fost anulate filele CEC: F1 în valoare de 22.777 RON, emisă către SC A.C. SRL la 25 octombrie 2009; F2 în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 25 noiembrie 2009; F3 în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 9 decembrie 2009; F4 în valoare de 10.000 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 7 ianuarie 2010; F5 în valoare de 12.503,46 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 21 ianuarie 2010; F6 în valoare de 6.569,99 RON, emisă către SC T.M. SRL la 27 noiembrie 2009; F7 în valoare de 10.267,05 RON, emisă către SC S. SRL Ploieşti la 5 noiembrie 2009; F8 în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL la 28 octombrie 2009; F9 în valoare de 7.285,18 RON, emisă către SC H.F. SRL la 14 noiembrie 2009; F10 în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL la 11 decembrie 2009.

S-a luat act de faptul că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile formulate de părţile civile (în faza urmăririi penale, respectiv a cercetării judecătoreşti).

În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 3/P/2011 la 24 ianuarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.C.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi emiterea unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient şi cu lipsa unor elemente necesare, ambele în formă continuată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., întrucât, în perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraş-Severin a fost sesizat prin plângeri şi denunţuri de către diferite societăţi comerciale şi bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin şi 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocşa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar al necesarului, iar societatea aflându-se în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societăţii, inculpatul C.C.F. În cursul lunii august 2010, lucrătorii de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, I.P.J. Caraş-Severin s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul SC M.T. SRL Bocşa, în perioada septembrie 2009-ianuarie 2010, a achiziţionat în numele societăţii diferite bunuri, pe care ulterior Ie-a vândut sau pe care Ie-a folosit sau le foloseşte altă societate, efectuând şi unele reparaţii la autovehiculele altei societăţii, dar în numele societăţii pe care o administrează şi aprovizionându-se de la diferiţi furnizori cu produse, fără a evidenţia în totalitate, în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.

La dosarul cauzei s-a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 3/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi a fost ascultat martorul D.M. (propus prin rechizitoriu).

Inculpatul a fost legal citat, însă nu s-a prezentat în faţa instanţei, înţelegând să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

De asemenea, părţile civile SC S. SRL, SC A.T. SRL şi SC S.R. SRL şi-au precizat pretenţiile civile şi în faţa instanţei la sumele de 52.682,34 RON, 5.179 RON şi, respectiv 71.248,86 RON. Celelalte părţi civile, deşi legal citate, nu au formulat nicio precizare de pretenţii civile, în faza cercetării judecătoreşti.

Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut starea de fapt descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, pe care şi-a însuşit-o, precum şi probatoriul administrat în faza urmăririi penale (ca efect al uzitării de către inculpat a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.), în sensul că:

Inculpatul C.C.F. deţine calitatea de administrator al SC M.T. SRL Bocşa, calitate obţinută prin actul adiţional înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din 19 august 2009, prin cesionare de către foştii administratori ai societăţii, respectiv D.M.A. şi D.M.

Obiectul principal de activitate al societăţii era de transporturi rutiere de marfă. Din probele administrate, rezultă faptul că societatea SC M.T. SRL Bocşa nu a desfăşurat acest gen de activitate, societatea nedeţinând un parc auto necesar. Cu toate acestea, inculpatul C.C.F., în numele societăţii, a achiziţionat diferite bunuri şi servicii, dând impresia că îi sunt necesare desfăşurării activităţilor societăţii, pentru care a emis atât bilete la ordin, cât şi file CEC la societăţile cu care a efectuat activităţile comerciale.

Prin rezoluţia nr. 377/P/2010 din 30 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) C. pen., pentru emiterea unui număr de 9 bilete la ordin, dispunându-se şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de C.C.F. pentru emiterea celor 16 file CEC.

S-a reţinut că s-au emis următoarele file de CEC:

- F7, în valoare de 10.267,05 RON, emisă către SC S. SRL, Ploieşti la 5 noiembrie 2009;

- F3, în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL, la 9 decembrie 2009;

- F2, în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL, la 25 noiembrie 2009;

- F5, în val de 12.503,46 RON, emisă către SC T.T.B. SRL., la 21 ianuarie 2010;

- F11, în valoare de 10.108,71 RON, emisă către SC T.T.B. SRL, la 11 noiembrie 2009;

- F10, în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL, la 11 decembrie 2009;

- F8, în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL, la 28 octombrie 2009;

- F9, în valoare de 7.285,18 RON, emisă către SC H.F. SRL, la 14 noiembrie 2009;

- F12, în valoare de 27.679,52 RON, emisă către SC G.I.E. SRL, la 26 octombrie 2009;

- F6, în valoare de 6.569,99 RON, emisă către SC T.M. SRL, la 27 noiembrie 2009;

- F13, în valoare de 4.063,85 RON, emisă către SC P.H.P.C. SRL, la 10 decembrie 2009;

- F14, în valoare de 1.764,77 RON, emisă către SC P.H.P.C. SRL, la 18 noiembrie 2009;

- F15, în valoare de 12.650 RON, emisă către SC B. SRL, la 15 noiembrie 2009;

- F1, în valoare de 22.777 RON, emisă către SC A.C. SRL, la 25 octombrie 2009;

- F16, în valoare de 5.179 RON, emisă către SC A.T. SRL, la 25 ianuarie 2010;

- F17, în valoare de 71.246,86 RON, emisă către SC S.R. SRL, la 30 martie 2010.

Conform adresei de la O.R.C. din 25 octombrie 2011, la rubrica „stare firmei” se menţionează „întrerupere temporară de activitate din data: 4 decembrie 2009, până la 3 decembrie 2012”. Totodată, mai rezultă că nu s-a depus bilanţ pe anul 2008 şi 2009 la O.R.C.

Astfel, file CEC ale SC M.T. SRL Bocşa au fost emise după începerea datei de întrerupere a activităţii acestei societăţi, aspect ce confirmă indubitabil intenţia certă a inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate care au fost de bună credinţă, astfel cum rezultă din declaraţiile date de acestea pe parcursul cercetărilor.

S-a reţinut, de asemenea, că părţile vătămate, partenerii de afaceri ai inculpatului erau contactate iniţial, fie telefonic, fie prin e-mail, astfel că inculpatul evita a avea tangenţă direct cu acestea, ulterior lăsa filele CEC semnate de el şi ştampilate, fiind considerate după cum au declarat reprezentanţii părţilor vătămare, fie ca instrumente de plată (SC S. SRL Ploieşti, SC G.I.E. SRL Arad, SC A.C. SRL Oradea, SC S.R. SRL comuna D.V., SC B. SRL Strehaia, SC T.T.B. SRL Ghiroda), fie ca şi garanţie (SC H.F. SRL Oradea, SC P.H.P.C. SRL Bacău, SC T.M. SRL Baia Mare, SC A.T. SRL Timişoara).

După trecerea câtorva luni de la emiterea filelor CEC, acestea erau completate şi introduse în bancă, ocazie cu care s-a constatat că nu există provizia necesară şi faptul că firma inculpatului se află în întrerupere temporară de activitate.

În aceeaşi perioadă, inculpatul şi-a diversificat activitatea infracţională şi prin emiterea Biletelor la Ordin, situaţie pentru care s-a dispus corespunzător soluţie prin rezoluţia din 30 decembrie 2010.

Urmare a constatării tehnico-ştiinţifice efectuată în cauză pe filele CEC care au putut fi obţinute, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 august 2011, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 iunie 2011, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 mai 2011, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 aprilie 2011, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 februarie 2011, (efectuate de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Caraş-Severin), s-a stabilit că semnăturile depuse la rubricile «semnătură trăgător» de pe filele CEC seria F7; F3; F2; F5; F10; F8; F9; F6; F1, au fost efectuate de către inculpatul C.C.F. Filele CEC seriile F11; F12; F13; F14; F15; F16; F17 nu au putut fi expertizate, întrucât originalele au fost depuse de către societăţile păgubite la judecătorii pentru învestire cu formulă executorie, însă, au fost emise tot în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, semnăturile aparţinând tot inculpatului C.C.F., astfel cum s-a putut stabili pe baza copiilor acestora.

În vederea probării infracţiunii de evaziune fiscală şi fals intelectual prevăzut în legea contabilităţii, a fost întocmită tematică la Garda Financiară pentru efectuarea unei verificări financiar-contabile la societatea administrată de inculpat, verificare care până în prezent nu s-a putut efectua întrucât inculpatul C.C.F. a plecat din ţară, astfel că nu se cunoaşte locaţia unde se află documentele contabile ale societăţii, aspect constatat şi comunicat de către Garda Financiară. În vederea refacerii contabilităţii primare şi verificării societăţii administrată de inculpat din punct de vedere financiar contabil, s-a dispus, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de C.C.F. pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 9 din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, art. 271 din Legea nr. 31/1990 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faţă de acelaşi C.C.F. s-a dispus, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 213 C. pen. SC A.G.K. SRL Baia Mare a formulat plângere în acest sens la data de 8 decembrie 2009. S-a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2009, partea vătămată a vândut lui C.C.F. un utilaj, compresor cu şurub, cu plata preţului în mai multe tranşe. Cercetatul nu a mai achitat suma de bani rămasă şi ulterior a înstrăinat utilajul. Din materialul probator a rezultat că existenţa unui caz tipic civil, fapta nefiind prevăzută de legea penală, cu atât mai mult cu cât chiar din conţinutul contractului încheiat de părţi rezultă clauze civile de recuperare a prejudiciului, în eventualitatea în care nu se va achita integral preţul.

În ceea ce priveşte latura civilă s-au reţinut următoarele:

SC S. SRL Ploieşti s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 10.267,05 RON.

SC T.T.B. SRL Ghiroda s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 47.612,17 RON.

SC G.I.E. SRL Arad s-a constituit parte civilă cu suma de 27.679,52 RON.

SC T.M. SRL Baia Mare s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 6.569.99 RON.

SC P.H.P.C. SRL Bacău s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 5.828,62 RON.

SC A.C. SRL Oradea s-a constituit parte civilă cu suma de 22.777,00 RON.

SC A.T. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 5.179,00 RON.

SC S.R. SRL, comuna D.V., sat D.D., are un prejudiciu creat de către inculpat în valoare de 71.246,86 RON.

SC B. SRL Strehaia are un prejudiciu în valoare de 12.650 RON cauzat de către inculpat.

SC H.F. SRL Oradea s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 20.703,72 RON.

De reţinut că reprezentanţii părţilor vătămate s-au constituit părţi civile cu sume mai mari decât valoarea stabilită prin filele CEC emise de inculpat, deoarece au avut în vedere şi valorile stipulate în biletele la ordin emise de SC M.T. SRL Bocşa.

Inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, astfel cum rezultă din declaraţia sa, prin care s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părţile civile.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul fără a arăta motivele de apel, acestea fiind învederate de apărătorul din oficiu.

Prin decizia penală nr. 235A din 5 decembrie 2012, Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.C.F.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligt inculpatul apelant la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a reţinut următoarele:

Prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, respectiv că inculpatul C.C.F. deţinea calitatea de administrator al SC M.T. SRL Bocşa, calitate obţinută prin actul adiţional înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din 19 august 2009, prin cesionare de către foştii administratori ai societăţii, respectiv D.M.A. şi D.M.

Obiectul principal de activitate al societăţii era de transporturi rutiere de marfă. Din probele administrate, rezultă faptul că societatea SC M.T. SRL Bocşa nu a desfăşurat acest gen de activitate, societatea nedetinând un parc auto necesar. Cu toate acestea, inculpatul C.C.F., în numele societăţii, a achiziţionat diferite bunuri şi servicii, dând impresia că îi sunt necesare desfăşurării activităţilor societăţii, pentru care a emis atât bilete la ordin, cât şi file CEC la societăţile cu care a efectuat activităţile comerciale.

În perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraş-Severin a fost sesizat prin plângeri şi denunţuri de către diferite societăţi comerciale şi bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin şi 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocşa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar, iar unele au fost emise în timp ce societatea se afla în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societăţii, inculpatul C.C.F.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (4) C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune şi emiterea unei file CEC ştiind că pentru valorificarea ei nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Având în vedere probele analizate mai sus, instanţa a constatat că fapta inculpatului C.C.F. de a emite mai multe file CEC, ştiind că pentru acoperirea acestora nu există provizia necesară, în scopul obţinerii unor foloase materiale ilicite, în urma activităţii desfăşurate de inculpat patrimoniile părţilor vătămate fiind prejudiciate, întruneşte, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.

De asemenea, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., potrivit cărora constituie infracţiune şi inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. Or, în prezenta cauză, aşa cum rezultă din materialul probator administrat, inducerea în eroare a părţilor vătămate s-a realizat cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale, inculpatul emiţând, în timpul executării contractelor, mai multe file cec fără acoperire.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă. În acest sens, curtea de apel a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea faptului că desfăşoară mai multe acţiuni de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte pagube patrimoniilor părţilor vătămate, urmare socialmente periculoasă pe care a urmărit-o prin executarea activităţii infracţionale, aspect confirmat prin aceea că inculpatul a urmărit obţinerea unor foloase materiale ilicite.

Ţinând seama de condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, prima instanţă a reţinut în mod corect în sarcina inculpatului şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpatul a realizat mai multe acţiuni de inducere în eroare a părţilor vătămate în vederea atingerii unui scop unic, obţinerea de foloase materiale, fiecare dintre aceste acţiuni realizând conţinutul legal al infracţiunii de înşelăciune.

Curtea de apel a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 146 C. pen. prin noţiunea de „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, în prezenta cauză prejudiciul fiind de 212.936,32 RON.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin decizia nr. 14/2006 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, s-a stabilit că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Curtea de apel a apreciat că probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că inculpatul a emis şi file CEC drept garanţie, în cazul unora din societăţi comerciale, părţile vătămate cunoscând împrejurarea că nu există disponibilul necesar, (prejudiciul fiind în acest caz de 16.568,61 RON), iar filele CEC au fost doar semnate astfel încât în sarcina inculpatului s-a reţinut în mod corect şi „emiterea de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient” şi „emitere de CEC-uri cu dată falsă sau cărora le lipseşte unul din elementele esenţiale” fapte prevăzute şi pedepsite de art. 84 pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, aspecte care au fost complet şi judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut aplicabilitatea art. 3201 C. proc. pen., fiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens, întrucât inculpatul au recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei, aşa cum cer dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Instanţa de apel a reţinut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.

Infracţiunea săvârşită de inculpat aduce o atingere gravă relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, care presupun încrederea şi buna credinţă a celor care intră în relaţii comerciale cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

În speţă, pedepsele de 7 ani şi respectiv de 8 luni închisoare aplicate inculpatului recurent sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acesteia, iar pedeapsa a fost aplicată spre minimul special redus cu o treime.

De asemenea, curtea de apel a reţinut că nu există elemente care să poată fi valorificate ca circumstanţe atenuante, atitudinea de recunoaştere conducând la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, curtea de apel a constatat că inculpatul nu a formulat critici cu privire la acest aspect, iar părţile civile nu au formulat apel, prejudiciul infracţional fiind dovedit în cauză prin sumele de bani pentru care inculpatul a emis file CEC fără acoperire. Mai mult, prin declaraţia autentificată, prin care inculpatul a învederat primei instanţe că înţelege să recunoască starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., acesta a arătat că este de acord cu acţiunea civilă în măsura dovedirii.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.C.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu recunoaşterea faptelor şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. dar şi a circumstanţelor atenuante pe care instanţele de fond şi de apel ar fi trebuit să le reţină.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apreciind că încadrarea juridică dată faptei nu este cea corectă întrucât infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. absoarbe în conţinutul constitutiv infracţiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient şi cu lipsa unor elemente necesare prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.C.F., atât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., cât şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptelor şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.

În raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că faptele inculpatului C.C.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi emiterea unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient şi cu lipsa unor elemente necesare, ambele în formă continuată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că în perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraş-Severin a fost sesizat prin plângeri şi denunţuri de către diferite societăţi comerciale şi bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin şi 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocşa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar al necesarului, iar societatea aflându-se în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societăţii, inculpatul C.C.F. În cursul lunii august 2010, lucrătorii de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, I.P.J. Caraş-Severin s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul SC M.T. SRL Bocşa, în perioada septembrie 2009-ianuarie 2010, a achiziţionat în numele societăţii diferite bunuri, pe care ulterior Ie-a vândut sau pe care Ie-a folosit sau le foloseşte altă societate, efectuând şi unele reparaţii la autovehiculele altei societăţii, dar în numele societăţii pe care o administrează şi aprovizionându-se de la diferiţi furnizori cu produse, fără a evidenţia în totalitate, în actele contabile ori în alte documente legale, operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.

Înalta Curte, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat din oficiu de către reprezentantul Ministerului Public, apreciază că este nefondat, încadrarea juridică a faptelor fiind corect stabilită prin hotărârile atacate.

Prin infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 legiuitorul a asigurat ocrotirea valorii sociale a încrederii ce trebuie să însoţească un titlu de plată, încredere pe care nu a subordonat-o nici unui scop; înşelăciunea, inclusiv varianta celei săvârşite prin cecuri, ocroteşte acea valoare socială strict circumscrisă apărării bunei credinţe a celor ce intră în relaţii patrimoniale, de aceea s-a impus subordonarea acesteia unui scop prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, a unui rezultat, respectiv producerea unui prejudiciu material.

Prin urmare, infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este una de pericol, în vreme ce infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. este de rezultat. Această distincţie demonstrează că fapta de a emite cecuri fără acoperire este necesar a fi sancţionată penal, chiar dacă buna credinţă nu a fost înşelată, ea fiind periculoasă pentru circuitul civil.

În aceste condiţii se poate observa că valorile sociale ocrotite de cele două infracţiuni sunt diferite, astfel încât nu se poate afirma că infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. absoarbe infracţiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient şi cu lipsa unor elemente necesare prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Înalta Curte apreciază nefondată şi critica inculpatului C.C.F. cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv disponibilitatea acestuia de a acoperi prejudiciile produse părţilor civile, iar conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.

În ceea ce priveşte atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei săvârşite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost deja reţinută prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel că nu mai poate fi valorificată încă o dată prin reţinerea ca şi circumstanţă atenuantă în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În acest sens este şi decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 3201C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu reflectă comportamentul sincer al inculpatului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 7 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor sale şi asumării consecinţelor acestora, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, altele decât cele reţinute de instanţele anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 5 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi îl va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 5 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2540/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2575/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2571/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs