ICCJ. Decizia nr. 2592/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2592/2013
Dosar nr. 17487/109/2012
Şedinţa publică din 5 septembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 1098 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Argeş, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
A fost condamnată inculpata P.G.I. la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON (25%) onorariu avocat oficiu B.A. conform împuternicirii avocaţiale din 17 septembrie 2012.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 101/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei P.G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în fapt în ziua de 13 februarie 2012, inculpata a născut la domiciliul său un făt de sex feminin pe care l-a abandonat într-o cameră neîncălzită în condiţii de temperaturi scăzute, fapt ce a condus la decesul acestuia.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că la data de 15 februarie 2012, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, s-a înregistrat sesizarea din data de 13 februarie 2012 din partea cadrelor medicale din cadrul Spitalului Judeţean Argeş cu privire la faptul că în Secţia Ginecologie din cadrul acestei unităţi, s-a prezentat numita P.G.I. care prezenta urmele unui avort recent fără a prezenta produsul de concepţie, la domiciliul acesteia fiind identificat ulterior, într-o pungă din plastic cadavrul unui făt de sex feminin, din constatările preliminarii efectuate de SML Argeş rezultând că: „moartea nou născutului a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei acute cardio-respiratorii, consecinţa expunerii la temperaturi scăzute, prin neacordarea îngrijirilor necesare nou născutului imediat după naştere. La necropsie nu s-au constatat leziuni de violenţă, fătul s-a născut la termen şi era viabil".
Prin ordonanţa din 20 februarie 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş constatându-se existenţa indiciilor privind săvârşirea infracţiunii de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen.
În legătură cu împrejurările în care s-a comis fapta, s-a constatat că inculpata, căsătorită, având în creştere o altă fetiţă de circa 3 ani, soţul său fiind plecat la muncă în afara ţării, a întreţinut o scurtă relaţie extraconjugală la locul de muncă, în urma căreia a rămas gravidă, aceasta relatând că nu a spus nimănui de existenţa sarcinii, intenţionând ca în final să dea copilul în grija unei instituţii de caritate.
A susţinut inculpata că la data de 13 februarie 2012, aflându-se singură la domiciliu, a avortat spontan, că şi-a pierdut cunoştinţa şi revenindu-şi, bănuind că nou născutul este mort, l-a transportat într-o cameră neîncălzită dintr-un alt imobil deşi temperaturile din acea perioadă erau foarte scăzute.
Martorii P.F. - cumnata inculpatei şi P.I. - soacra inculpatei, au relatat că nu au ştiut de starea de gravidie a acesteia, iar la momentul când aceasta a comis fapta nu se aflau în domiciliu, însă la revenirea în locuinţă au găsit-o pe inculpată plină de sânge, fapt ce Ie-a determinat să cheme ambulanţa, aceasta fiind transportată la Spitalul Judeţean Argeş.
Susţinerea inculpatei a fost parţial nesinceră, întrucât în declaraţia dată la urmărirea penală aceasta recunoaşte că imediat după naştere a auzit copilul ţipând, a leşinat, iar când s-a trezit apreciind că fătul era fără viaţă, l-a luat şi l-a pus într-o pungă de plastic şi l-a dus într-un imobil din curte, de teamă să nu fie văzut de familia soţului ei.
Din raportul medico-legal de autopsie, a rezultat că „moartea nou născutului de sex feminin a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei acute cardio-respiratorii, consecinţa expunerii la temperaturi scăzute, prin neacordarea îngrijirilor care se impun imediat după naştere (ligaturarea cordonului ombilical, înfăşarea). La necropsie nu s-au constatat leziuni de violenţă. Ţinând cont de parametrii biologici apreciem că nou născutul s-a născut la termen, era viu şi viabil. Durata de supravieţuire a acestuia a fost scurtă (câteva ore) având în vedere împrejurările în care a fost găsit (imobil în construcţie, iarna cu temperaturi scăzute)".
Din raportul de expertiză medico-legală - examen ADN a rezultat că inculpata este mama biologică a produsului de concepţie de sex feminin găsit în locuinţa acesteia, probabilitatea de maternitate fiind de 99,9943%.
Din actele medico-legaie menţionate a rezultat că, cadavrul nou născutului avea lungirea de 47 cm, o greutate de 2.900 grame, durata de sarcină fiind de VI/VII luni.
Prin ordonanţa din 06 iulie 2012 organul de urmărire penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpată din infracţiunea de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., faptă în raport de care s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţia din aceeaşi dată.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpata prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în cea de pruncucidere pentru argumentele ce se regăsesc în practicaua hotărârii.
Tribunalul a reţinut că potrivit art. 177 C. pen. reprezintă infracţiunea de pruncucidere fapta constând în uciderea copilului nou născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
A fost unanim acceptat de doctrină şi jurisprudenţă că prin „stare de tulburare pricinuită de naştere", în sensul art. 177 C. pen., se înţelege acea formă de disoluţie a funcţiilor conştiinţei care depăşeşte prin gravitatea şi intensitatea ei, tulburarea acceptabilă sau normală suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan, ca urmare a unor condiţii de excepţie, intervenite în procesul naşterii.
Oricât de mare, de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care şi-a ucis copilul, dacă această stare nu este prilejuită de naştere, fapta va constitui omor, iar nu pruncucidere.
S-a argumentat că nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naştere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice naşterii, care încetează odată cu naşterea şi nici manifestările emoţional-afective determinate de stările conflictuale, în care se găseşte mama care nu-şi doreşte copilul. Tulburările pricinuite de naştere pe care Ie-a avut în vedere legiuitorul, care a încriminat fapta în art. 177 C. pen., ca o formă a omorului ce atrage o răspundere penală „atenuată", sunt tulburări de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive, provocate de diverşi factori nocivi (psihoză puerperală clasică, psihoză maniaco-depresivă, tulburările schizo-freniforme, etc).
Modul concret de săvârşire a faptei ori circumstanţele anterioare, concomitente sau ulterioare naşterii (ascunderea ori negarea sarcinii faţă de membrii familiei şi în general, faţă de persoanele apropiate, neprezentarea la medic pentru luarea în evidenţă şi supravegherea evoluţiei sarcinii, crearea condiţiilor pentru naşterea în condiţii de singurătate, deplasarea în loturi izolate a nou născutului, locuri care oferă condiţii adecvate suprimării vieţii copilului, procurarea sau pregătirea unor obiecte necesare acţiunii, etc), au fost elemente de fapt care au putut releva intenţia de omor a nou născutului de către mamă, eventual premeditarea şi au putut infirma existenţa intenţiei spontane de omor, intenţie specifică infracţiunii de pruncucidere, deoarece aceasta s-a format sub imperiul stării de tulburare, acţiunea de ucidere executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare.
Orice alte stări conflictuale, chiar grave, manifestări emoţional afective determinate de situaţii neconvenabile mamei, cum ar fi teama de părinţi, soţ, concepţii retrograde privind concepţia naşterii, educaţia, uşurinţa iresponsabilităţii ori imaturitatea sau teama de oprobriul public, deşi sunt împrejurări care fără îndoială sunt de natură să influenţeze psihicul mamei, nu au putut fi luate în considerare în contextul elementelor constitutive ale infracţiunii de pruncucidere şi nu au putut conduce la admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În plus, din raportul de expertiză medico-legale nr. 44/A1 din 22 februarie 2012, al SML Argeş, a rezultat că imediat după naştere, în timpul internării la ginecologie, inculpata a fost examinată psihic, constatându-se „pacientă cooperantă, orientată auto şi allo-psihic, acuză irascibilitate, insomnie, depresie de intensitate psihotică Dg.-Ep.acut psihotic. Tulburare afectivă recurentă", iar din foaia de observaţie emisă după internarea la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean Argeş, în perioada 23 februarie
- 28 februarie 2012, diagnosticul a fost de „tulburări de conduită prin carenţe afective şi socio - educaţionale".
S-a concluzionat în consecinţă, că la data examinării, inculpata nu prezenta tulburări psiho-patologice, iar discernământul a fost păstrat atât în momentul comiterii faptei, cât şi în momentul actual.
Celelalte aspecte - rezultate din probatoriul administrat - nu au relevat existenţa stării specifice prevăzută în art. 177 C. pen.:
- uciderea copilului nu a fost săvârşită imediat după naştere, din concluziile raportului de autopsie medico-legală rezultând că acesta a trăit extrauterin câteva ore (plămân respirat);
- intenţia de a ucide nu a fost spontană, ci premeditată, rezultând din aceea că inculpata a pus copilul într-o pungă din plastic şi l-a ascuns într-o locuinţă aflată în aceeaşi curte, după covoare, de teamă să nu fie văzut de familia soţului, a ascuns sarcina fată de soţul său şi de ceilalţi membrii ai familiei, ştiind că aceasta este rezultatul unor relaţii intime din afara căsătoriei.
Susţinerea inculpatei potrivit căreia „copilul s-a născut mort" a fost infirmată atât de recunoaşterea sa în timpul urmăririi penale, cât şi de constatările raportului de autopsie, iar eroarea în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situaţie, a venit în contradicţie şi cu experienţa anterioară, aceasta nefiind la prima naştere.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat că probatoriul administrat infirmă existenta stării de tulburare în sensul art. 177 C. pen., ceea ce nu justifică critica apărătorului inculpatei cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpată.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere fapta comisă, împrejurările în care aceasta s-a săvârşit, persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia 22 ani, precum şi poziţia procesuală adoptată pe parcursul derulării procesului penal, concluziile raportului de expertiză psihiatrică care relevă personalitatea acesteia, dar şi faptul că are în întreţinere un copil în vârstă de 4 ani ce are nevoie de sprijinul său.
Elementele menţionate anterior au constituit circumstanţe atenuante ce s-au putut reţine în favoarea inculpatei, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., ce a determinat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor, până la limita maximă prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., respectiv 10 ani închisoare, a cărei executare a fost dispusă în condiţii privative de libertate.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpata P.G.I., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea criticilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş susţine că în mod greşit s-au reţinut circumstanţele atenuante în favoarea inculpatei, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Apreciază că, în raport de modalitatea concretă în care fapta a fost săvârşită şi de pericolul social al infracţiunii, nu se puteau reţine circumstanţele atenuante în favoarea inculpatei.
În şedinţă publică, la data de 14 martie 2013, parchetul a arătat că fapta inculpatei se încadrează în dispoziţiile art. 175 lit. c) şi d) C. pen., motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice. Totodată, susţine că trebuia avută în vedere ca pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor părinteşti pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 10 ani.
La rândul ei, inculpata a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond atât sub aspectul greşitei încadrări juridice, considerând că fapta săvârşită la data de 13 februarie 2012 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pruncucidere, cât şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
Consideră că din probatoriul administrat nu rezultă că inculpata a avut intenţia directă a omorî copilul.
Prin decizia penală nr. 31/A din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de inculpata P.G.I.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând: în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
În baza art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata P.G.I. la 6 ani închisoare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi următoarele C. proc. pen., curtea a constatat că judicios instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt în urma analizării materialului probatoriu administrat în cauză. Astfel, la data de 13 februarie 2012 inculpata P.G.I. a născut la domiciliul său un copil viu şi viabil, de sex feminin, pe care l-a pus într-o pungă de plastic şi l-a transportat într-o cameră neîncălzită a unui imobil aflat în construcţie. Moartea nou-născutului s-a datorat insuficienţei acute cardio-respiratorii prin expunerea la temperaturi scăzute şi neacordarea îngrijirilor imediat după naştere, elementul subiectiv fiind intenţia directă în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.
În mod corect, instanţa de fond a analizat distincţia dintre infracţiunea de pruncucidere şi infracţiunea de omor calificat.
Pentru ca suprimarea vieţii copilului de către mamă să poată fi considerată infracţiune de pruncucidere în sensul art. 177 C. pen., trebuie să rezulte că uciderea pruncului imediat după naştere a fost săvârşită de inculpată aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
În dovedirea împrejurării că suprimarea vieţii copilului a avut loc „imediat după naştere", precum şi a faptului că mama şi-a ucis copilul în timp ce se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere este absolut necesară efectuarea unei expertize medico-legale, care să ateste că, în împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, inculpata a acţionat în condiţiile menţionate.
În cauză, în faza urmăririi penale, la data de 15 februarie 2012 s-a autopsiat cadavrul nou-născutului, găsit decedat într-o cameră dintr-un imobil aflat în faza de construcţie. Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că moartea nou-născutului de sex feminin a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei acute cardio-respiratorii, consecinţă a expunerii la temperaturi scăzute, prin neacordarea îngrijirilor care se impun imediat după naştere (ligaturarea cordonului ombilical, înfăşarea).
S-a apreciat că, în raport de parametrii biologici, copilul s-a născut viu şi viabil, la termen, iar durata de supravieţuire a acestuia a fost scurtă (câteva ore, având în vedere împrejurările în care a fost găsit, într-un imobil în construcţie, iarna cu temperaturi scăzute).
Printr-un alt raport de constatare medico-legală s-a stabilit diagnosticul inculpatei după efectuarea investigaţiilor de specialitate, din care a rezultat că aceasta prezenta semne specifice stării de graviditate şi ale unei naşteri recente.
La data de 22 februarie 2012 inculpata a fost examinată într-o comisie formată din medici psihiatrii şi legişti.
Această comisie a înaintat ulterior raportul de expertiză medico-legală, la care s-a adăugat suplimentul, din care a rezultat că, la data examinării, inculpata P.G.I. nu prezenta tulburări psiho-patologice, având discernământ atât în momentul comiterii faptei, cât şi la momentul expertizării.
De asemenea, s-a arătat că la data de 13 februarie 2012, când a născut neasistată la domiciliu, inculpata nu s-a aflat într-o stare psihică pricinuită de naştere.
În cauză s-a efectuat şi un raport de expertiză medico-legală - examen ADN, din care a rezultat că inculpata este mama biologică a nou-născutului de sex feminin găsit în locuinţa acesteia.
Apărarea inculpatei bazată pe biletul de trimitere întocmit la data de 23 februarie 2012 (după data examinării acesteia în comisia de medici psihiatrii şi legişti) va fi respinsă ca neîntemeiată de curte.
Din acest bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice nu rezultă un diagnostic precis pus inculpatei. Dimpotrivă, medicul specialist a avut în vedere un diagnostic prezumtiv, punând semne de întrebare în dreptul menţiunilor pe care le-a făcut. De altfel, cu o zi înainte inculpata fusese examinată, aşa cum am arătat, de o comisie medicală.
Având în vedere că inculpata a fost diagnosticată în faţa comisiei de medici la un interval de 9 zile de la naştere, experţii medico-legali au ţinut seama şi de toate datele ce rezultau din documentele medicale întocmite anterior, respectiv foaia de observaţie şi examenul psihic din 17 februarie 2012.
Or, din toate probele medico-legale rezultă că lipsesc elementele circumstanţiale care să justifice încadrarea faptei ca infracţiune de pruncucidere.
Critica formulată de inculpată privind greşita încadrare juridică a faptei va fi respinsă ca neîntemeiată de curte. Astfel, activitatea inculpatei de a fi suprimat viaţa nou-născutului de sex feminin, profitând de starea de neputinţă a acestuia, la data de 13 februarie 2012 se încadrează în dispoziţiile art. 175 lit. c) şi d) C. pen., elementul subiectiv fiind intenţia directă în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.
Faţă de aceste argumente, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea art. 175 lit. c) şi d) C. pen.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere că, pe de o parte parchetul a criticat greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, iar pe de altă parte, inculpata a criticat sentinţa prin prisma cuantumului prea mare al pedepsei aplicate.
În mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor legale ce reglementează circumstanţele atenuante, ce pot fi reţinute în favoarea inculpatei.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen., curtea retine că acordarea de circumstanţe atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţele de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ, în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi respectiv 72 C. pen.
Spre deosebire de stările, situaţiile şi împrejurările arătate de art. 73 C. pen. care, odată reţinute, se impun judecătorului ca circumstanţe atenuante legale, celelalte situaţii şi împrejurări enumerate exemplificativ de art. 74 C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare numai atunci când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă efectiv un grad de periculozitate scăzută a acestuia.
Potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanţe atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În mod corect s-au avut în vedere, în principal, împrejurările anterioare, concomitente şi ulterioare în care s-a săvârşit fapta, inculpata fără antecedente penale, în vârstă de 22 ani, rămânând însărcinată în urma unei relaţii extraconjugale, în timp ce soţul său muncea în străinătate.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatei, curtea reţine că atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii, modalitatea în care aceasta a înţeles să dea declaraţii atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, au reprezentat tot atâtea împrejurări care au determinat instanţa de fond să recunoască în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.
Astfel, împrejurările enumerate în art. 74 C. pen., printre care şi cele de la lit. c), au doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe atenuante, ele pot fi recunoscute ca atare numai dacă alte date, stări, situaţii nu le anulează valoarea atenuantă, numai dacă raportate la fapta săvârşită, în contextul conţinutului ei concret şi a circumstanţelor care o conturează, precum şi la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Or, aşa cum am arătat, în raport de toate coordonatele personale şi reale, astfel cum au fost argumentate atât de tribunal cât şi de curte, în mod corect în favoarea inculpatei au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar ca efect al aplicării acestora s-au avut în vedere atât prevederile art. 76 lit. a) C. pen. (care indică limita maximă a pedepsei după reducerea sub minimul special) cât şi prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. (care reglementează limita minimă a pedepsei după reducere - o treime din minimul special).
Astfel, critica parchetului privind greşita reţinere a circumstanţelor atenuante a fost respinsă de curte.
În schimb, critica inculpatei privind greşita individualizare a pedepsei a fost găsită întemeiată.
Pe de o parte, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social ai faptei săvârşite, de persoana inculpatei şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea inculpatei de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât şi scopul mediat al pedepsei.
Reeducarea sau îndreptarea inculpatei constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acesteia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Or, în raport de fapta săvârşită, în contextul conţinutului ei concret şi al circumstanţelor care o conturează, precum şi cu privire în special la persoana inculpatei P.G.I., pentru a se da eficienţă circumstanţelor atenuante, curtea a condamnat-o în baza art. 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., la 6 ani închisoare.
De asemenea, critica parchetului privind necesitatea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată de curte.
Ţinând cont de natura faptei săvârşite, de persoana inculpatei şi de necesitatea ca aceasta să nu se afle într-o situaţie discriminatorie precum şi ţinând cont de principiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de control nu înţelege să limiteze exercitarea drepturilor părinteşti de către inculpată. Din adresa din 19 noiembrie 2012 emisă de Primăria C. rezultă că inculpata are un comportament bun în familie şi societate, fiind o persoană liniştită şi paşnică.
Curtea nu va aplica o astfel de pedeapsă complementară alături de pedeapsa principală, având în vedere că interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) C. pen., se dispune, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana inculpatei şi în special de interesele majore ale copilului aflat în îngrijirea mamei.
Fapta săvârşită de inculpată în contextul socio-economic arătat nu poate duce la concluzia, că P.G.I. nu poate fi un bun părinte pentru fiica sa în vârstă de 4 ani.
Interdicţia totală şi absolută impusă inculpatei de a-şi exercita drepturile părinteşti ar constitui o ingerinţă gravă în dreptul său la respectarea vieţii familiale având în vedere că împrejurările de fapt în care a fost săvârşită infracţiunea care a determinat condamnarea ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata P.G.I.
În motivarea scrisă a recursului, depusă în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., s-a criticat încadrarea juridică date faptei comise de inculpată, solicitându-se schimbarea acesteia din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de pruncucidere şi reindividualizarea pedepsei, cu reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare şi stabilirea unei forme neprivative de libertate de executarea pedepsei.
S-a susţinut astfel că decesul victimei s-a produs prin expunerea la frig, fără a exista vreo manoperă din partea inculpatei care să fi dus la un asemenea deznodământ.
Deşi cazul de casare prin prisma căruia o asemenea critică ar putea fi analizată (art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.) a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, hotărârea atacată fiind pronunţată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, Curtea apreciază că problema încadrării în drept a unei situaţii de fapt necontestate este o chestiune de legalitate, care poate fi şi în prezent cenzurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17/2 C. proc. pen., dacă acesta a fost invocat în termenul prevăzut de lege.
Examinând în aceste condiţii critica formulată de către inculpată, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 13 februarie 2012 inculpata a născut la domiciliu un copil viu şi viabil, de sex feminin, pe care l-a pus într-o pungă din plastic şi l-a transportat într-o cameră neîncălzită dintr-un imobil aflat în construcţie, copilul decedând din cauza expunerii prelungite la temperature scăzute şi a neacodării unor îngrijiri medicale imediat după naştere.
Actele medico-legale aflate la dosar confirmă împrejurările în care copilul a decedat, dar şi faptul că acesta s-a născut viu, la termen şi era viabil (47 cm. şi 2900 gr.)
Pe de altă parte, expertiza medico-legală psihiatrică a concluzionat că inculpata a avut discernământul păstrat la momentul comiterii faptei şi că nu a existat o tulburare pricinuită de naştere la data de 13 februarie 2012 când aceasta a născut la domiciliu.
În declaraţiile date în cauză, inculpata a susţinut o altă situaţie de fapt, respectiv că decesul copilului a avut loc în alte împrejurări, în sensul că după ce a născut spontan, inculpata a leşinat, iar când s-a trezit, copilul era deja fără viaţă. În aceste condiţii, inculpata l-a pus într-o pungă şi l-a dus într-un alt imobil din curte, aflat în construcţie, ascunzând punga după nişte covoare, de teamă să nu fie văzut de familia soţului împreună cu care locuia (soţul fiind plecat la muncă în străinătate).
Curtea reţine că, în realitate, prin declaraţiile făcute şi prin calea de atac declarată, inculpata contestă aspecte esenţiale ale situaţiei de fapt, cum ar fi circumstanţele în care copilul a decedat, ce nu mai pot face obiectul cenzurii instanţei de recurs prin prisma vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de legea în vigoare.
Dincolo de contextul în care fapta a fost comisă inculpata a ascuns sarcina, în condiţiile în care aceasta era rodul unei relaţii extraconjugale, nu s-a prezentat la medic pentru luarea în evidenţă şi supravegherea sarcinii), actele medico-legale întocmite în cauză demonstrează pe de o parte, contrar susţinerilor inculpatei, copilul s-a născut la termen, viu şi viabil, decesul survenind ulterior datorită expunerii la frig şi a neacordării îngrijirilor medicale, iar pe de altă parte că, luând hotărârea de a suprima viaţa propriului său copil, inculpata nu acţionat sub imperiul vreunei tulburări pricinuite de naştere vizate de art. 177 C. pen.
Aşa fiind, Curtea constată că fapta inculpatei a fost corect încadrată juridic în infracţiunea de omor calificat, iar nu în aceea de pruncucidere, astfel încât critica formulată ca şi motiv de recurs este neîntemeiată.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, de lege lata aceasta nu mai poate fi cenzurată de către instanţa de recurs decât din perspectiva legalităţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
De altfel, aşa cum a rezultat din motivarea scrisă a căii de atac, solicitarea de reindividuaiizare a pedepsei a avut un caracter subsidiar, ca o consecinţă a schimbării de încadrare juridică. în aceste condiţii, este evident că, nefiind primită critica principală, Curtea nu va mai analiza chestiunea individualizării pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.G.I. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2539/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2623/2013. Penal → |
|---|
