ICCJ. Decizia nr. 2623/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2623/2013

Dosar nr. 5402/91/2012

Şedinţa publică din 6 septembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 286 din 19 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1493/91/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.V.O.

A fost condamnat inculpatul P.V.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- cumpărare şi vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la 3 luni închisoare;

- complicitate în condiţiile participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- cumpărare de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.V.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani calculat conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul P.V.O. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A fost stabilit organ însărcinat cu supravegherea inculpatului P.V.O. Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de instanţă sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare.

A fost menţinut sechestrul instituit prin ordonanţa din 23 august 2012 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi s-a dispus confiscarea sumei de 100 RON de la inculpatul P.V.O.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.V.O. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23 din 04 august 2012 emis de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3945/91/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că din pedeapsa aplicată în cauză inculpatul P.V.O. a fost arestat preventiv începând cu data de 03 august 2012 - orele 23:35 şi până la data punerii efective în libertate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen., a fost achitat inculpatul G.R.A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.R.A. amendă administrativă în cuantum de 400 RON.

Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare după cum a urmat:

- în faza de urmărire penală - inculpatul P.V.O. la 1.000 RON din care 400 RON onorariul apărătorului din oficiu ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei;

- inculpatul G.R.A. la 200 RON cheltuieli judiciare către stat;

- în faza de judecată au fost obligaţi inculpaţii P.V.O. şi G.R.A. la câte 150 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul din 24 august 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 4267/91/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. P.V.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada iunie 2012 - 03 august 2012, în repetate rânduri, dar în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a cumpărat diferite cantităţi de droguri de risc (haşiş) de la numitul B.G. din Italia, drogurile fiind transportate prin firma A. după ce în prealabil îi trimitea banii în acest scop, ajutându-l în acest mod să introducă drogurile în ţară, iar aceste cantităţi de droguri le vindea la diferiţi consumatori sau le folosea pentru consum propriu;

2. G.R.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada jumătatea lunii iunie 2012 - 03 august 2012, în repetate rânduri, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a cumpărat aproximativ de 10 ori, câte una - două doze de haşiş de aproximativ 1-2 grame de fiecare dată, în scopul consumului propriu de la inculpatul P.V.O. cu suma de 50 RON pe gram, fiind descoperit în data de 03 august 2012, în jurul orelor 18:45, pe peronul gării din municipiul Focşani, judeţul Vrancea având asupra sa două bucăţi de haşiş aproximativ 1 gram fiecare despre care a declarat că le-a cumpărat cu puţin timp înainte suma de 100 de RON.

3. H.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada iunie-iulie 2012, în repetate rânduri, dar în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a cumpărat de circa 5 ori, aproximativ câte o doză de haşiş în greutate de aproximativ 1 gram de fiecare dată, în scopul consumului propriu de la inculpatul P.V.O. cu preţul de aproximativ 50 RON / gram.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La jumătatea lunii iunie 2012, inculpatul P.V.O. a luat hotărârea infracţională de a cumpăra diferite cantităţi de haşiş de la prietenul său B.G. din Italia, după care din aceste cantităţi deţinute urma să le vândă mai multor persoane apropiate, dar şi pentru consum propriu.

Astfel, la jumătatea lunii iunie 2012, prin intermediul firmei A., inculpatul P.V.O. a primit un colet din Italia, de la numitul B.G., în care se afla şi o cantitate de aproximativ 25 grame de haşiş, din această cantitate inculpatul vânzând mai multe doze, mai multor cumpărători consumatori, cel puţin în număr de doi şi anume G.R.A. şi H.T.

Din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că inculpatul P.V.O. a vândut inculpatului G.R.A. de aproximativ 10 ori câte una - două doze de haşiş de aproximativ un gram pentru care primea suma de aproximativ 50 RON pe gram, iar inculpatului H.T. i-a vândut de aproximativ 5 ori aproximativ câte o doză de haşiş în greutate de aproximativ 1 gram pentru care primea suma de 50-60 RON pe gram.

Inculpatul G.R.A. a cumpărat aceste cantităţi de droguri în vederea consumului propriu, întrucât potrivit propriei declaraţii acesta era consumator ocazional de droguri uşoare, respectiv cannabis şi haşiş, prima oară consumând astfel de substanţe în urmă cu aproximativ 4 ani.

Inculpatul H.T. a cumpărat aceste cantităţi de droguri în vederea consumului propriu, iar potrivit propriei declaraţii, după decesul tatălui său a început să consume produse etnobotanice, după care a început să consume şi haşiş pe care l-a cumpărat de la diferite persoane din anturajul său, fumând ţigările singur sau împreună cu alţi prieteni.

Din datele dosarului a mai rezultat că inculpatul P.V.O. purta convorbiri telefonice cu numitul B.G. aflat în Italia, în scopul achiziţionării din Italia de către acesta din urmă a unei cantităţi de haşiş pe care urma să o trimită în ţară printr-un colet expediat cu firma de curierat rapid A. Astfel, inculpatul P.V.O. i-a trimis prin aceeaşi firmă A. lui B.G. în Italia suma de 250 de euro în vederea achiziţionării, fără drept, a unei cantităţi de aproximativ 50 grame haşiş din care, după primirea în ţară urma să o vândă către diferiţi consumatori, iar o parte să fie folosită pentru consum propriu.

Inculpatul P.V.O. a purtat în continuare convorbiri telefonice cu numitul B.G. din Italia, acesta din urmă urmând să trimită un colet în România prin firma A. în aproximativ 2-3 zile.

Numitul B.G. a întârziat trimiterea acestui colet în care urma să se afle şi haşiş, motiv pentru care inculpatul P.V.O. s-a impacientat bănuind că a fost înşelat de către B.G.

A încercat în continuare să îl contacteze pe numărul de telefon din Italia însă B.G. nu i-a mai răspuns la telefon şi până în dimineaţa zilei de 03 august 3012, inculpatul P.V.O. a bănuit că nu va mai primi nici un colet, neputând recupera suma de 250 de euro pe care o trimisese în Italia pentru procurarea drogurilor, iar în acelaşi timp nu mai avea nici cantităţi de haşiş pe care să le consume personal sau să le vândă la diferiţi consumatori.

În toată această perioadă sfârşitul lunii iulie - dimineaţa zilei de 03 august 2012 inculpatul P.V.O. a fost contactat de diferite persoane care se interesau dacă poate să le vândă diferite cantităţi de droguri.

Printre aceste persoane s-a aflat şi inculpatul H.T.

Din convorbirile telefonice a rezultat că diferite persoane se interesau dacă inculpatul P.V.O. a primit coletul din Italia, acesta le spunea că nu are nimic de oferit, referindu-se evident la droguri.

Martora B.M.L., prietena inculpatului P.V.O. a purtat şi ea diferite convorbiri telefonice în care spunea că prietenul ei era foarte nervos din cauza faptului că încă nu i-a parvenit coletul din Italia.

De asemenea, inculpatul P.V.O. a purtat convorbiri telefonice şi cu martorul I.F. aflat în Bucureşti, precum şi cu numitul A.C. în care le-a spus acestora că nu a primit coletul din Italia.

În data de 03 august 2012, la ora 09:05:20, inculpatul P.V.O. a primit următorul mesaj „Coletul dvs. a ajuns la agenţia de destinaţie. Vă mulţumim! Poşta A. Focşani”.

La data de 03 august 2012, orele 10:00, inculpatul P.V.O. s-a deplasat la sediul firmei A., din municipiul Focşani, judeţul Vrancea, de unde a ridicat un colet trimis de B.G. din Italia în care se aflau mai multe bunuri personale, dar şi cantitatea de aproximativ 50 grame haşiş, după care s-a deplasat la domiciliul său având asupra sa coletul.

Din acest moment inculpatul P.V.O. a purtat discuţii telefonice cu martora B.M.L. în care i-a spus că a primit un colet cu haine şi diverse lucruri.

Tot în data de 03 august 2012, până în jurul orei 18:00, inculpatul P.V.O. a purtat mai multe discuţii telefonice cu mai multe persoane dându-le de înţeles că a primit coletul din Italia şi din acest moment poate să le vândă diferite cantităţi de droguri.

În intervalul 17:31 - 18:06, inculpatul P.V.O. a purtat discuţii telefonice cu inculpatul G.R.A. confirmându-i acestuia că a primit marfa şi că poate să treacă pe la el, evident în scopul vânzării - cumpărării unei anumite cantităţi de haşiş.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 18:30, inculpatul P.V.O. a vândut numitului G.R.A., o anumită cantitate de haşiş, după care, acesta din urmă s-a deplasat către gara municipiului Focşani intenţionând să plece cu un tren spre localitatea Bacău.

Din actele dosarului a mai rezultat că inculpatul G.R.A. a fost imobilizat pe peronul gării Focşani, judeţul Vrancea la data de 03 august 2012, în jurul orelor 18:45.

Cu ocazia percheziţiei corporale asupra numitului G.R.A. s-au găsit două bucăţi de substanţă solidă de culoare maro, despre care acesta a afirmat că este haşiş şi le-a cumpărat de la numitul P.V.O. pentru care a plătit în total suma de 100 RON în două bancnote de câte 50 RON.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 30 iulie 2012 la inculpatul P.V.O. au fost identificate şi ridicate o substanţa solidă de culoare maro găsită în bucătărie pe un dulap şi trei cubuleţe mici în sufragerie. De asemenea, în autoturismul F.P. pe care inculpatul l-a folosit s-au găsit alte două bucăţi mici din aceeaşi substanţă solidă de culoare maro, despre toate aceste inculpatul P.V.O. a afirmat că este haşiş.

Tot cu ocazia percheziţiei s-au găsit şi două bancnote de 50 de RON despre care inculpatul P.V.O. a afirmat că le-a primit de la inculpatul G.R.A. pentru cele două bucăţi de haşiş vândute cu puţin timp înainte, precum şi trei materiale explozive - petarde.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 07 august 2012 privind probele ridicate de la inculpatul P.V.O. a rezultat că proba nr. 1 este constituită din 47,75 grame rezină de cannabis, proba nr. 2 este constituită din 2,43, iar proba nr. 3 din 2,09 grame de rezină de cannabis, în toate cele trei probe punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul - anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 17 august 2012 a rezultat şi în cazul probei ridicate de la inculpatul G.R.A. că aceasta este constituită din 1,66 grame de rezină de cannabis, punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul - anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

În drept, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului P.V.O., care în perioada iunie 2012-03 august 2012, în repetate rânduri, dar în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a cumpărat diferite cantităţi de droguri de risc (haşiş) de la numitul B.G. din Italia, drogurile fiind transportate prin firma A. după ce în prealabil îi trimitea banii în acest scop, ajutându-l în acest mod să introducă drogurile în ţară, iar aceste cantităţi de droguri le vindea la diferiţi consumatori sau le folosea pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru care a urmat să răspundă penal.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.T., instanţa de fond a reţinut că acesta a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., astfel încât cauza a fost disjunsă faţă de inculpaţii P.V.O. şi G.R.A.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.V.O. din infracţiunile reţinute prin actul de inculpare în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv achitarea pentru infracţiunea de complicitate în condiţiile participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru următoarele considerente:

Astfel, din declaraţia olografă a inculpatului P.V.O. dată la urmărirea penală, a rezultat că acesta la începutul lunii iunie 2012 a luat legătura telefonic cu numitul B.G. care rămăsese în Italia, l-a întrebat dacă poate să îi trimită haşiş pentru consum propriu, iar acesta a fost de acord spunându-i că îi trimite. De asemenea, pe la mijlocul lunii iunie a primit primul colet din Italia de la numitul B.G., prin intermediul firmei A., că a ridicat acest colet din Focşani şi că în colet se afla şi o bucată de haşiş pe care inculpatul a folosit-o pentru consum propriu şi din care a dat şi inculpaţilor G.R.A. şi H.T.

S-a mai arătat că inculpatul ţinea legătura telefonic cu G.R.A. şi stabileau să se întâlnească în Focşani şi că i-a oferit acestuia din urmă haşiş pentru care a primit suma de 50 RON/gram.

De asemenea, inculpatul P.V.O. a arătat în declaraţiile date că la data de 3 august 2012 a primit al doilea colet care conţinea, printre altele şi o bucată de haşiş. A mai arătat că a trimis numitului B.G. suma de 250 euro pentru haşiş.

Mai departe inculpatul P.V.O. a recunoscut şi faptul că i-a oferit atât inculpatului G.R.A., cât şi inculpatului H.T. haşiş pentru care a primit bani.

Tribunalul a constatat că inculpatul P.V.O. a declarat în acelaşi sens şi la instanţă recunoaşterea acestuia coroborându-se cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, cu rezultatul percheziţiei efectuată în baza autorizaţiei din 30 iulie 2012, cu rapoartele de constatare, precum şi cu declaraţiile inculpatului G.R.A. date la urmărirea penală şi cu cele ale inculpatului H.T. dată în faţa instanţei, acest din urmă inculpat a recunoscut în totalitate faptele aşa cum au fost ele stabilite în rechizitoriu şi care a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

De asemenea, a constatat că recunoaşterea inculpatului P.V.O. s-a coroborat şi cu declaraţiile martorilor B.M.L. şi I.F. date la urmărirea penală şi cele date la instanţă care au confirmat că inculpatul aştepta un colet.

Faţă de aceste considerente instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpatul P.V.O. - prin apărător şi, a constatat că în cauza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile privind achitarea acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), probele enumerate mai sus dovedesc săvârşirea celor trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, inclusiv cea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului P.V.O. prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol concret al faptei, persoana inculpatului şi poziţia procesuală a acestuia.

Faţă de persoana inculpatului P.V.O., care este un tânăr de 25 de ani, care nu a mai comis fapte penale fiind pentru prima dată în sfera ilicitului penal, având în vedere şi caracterizarea favorabilă făcută acestui tânăr de cei doi martori audiaţi la instanţă în circumstanţiere, precum şi caracterizarea făcută de Centrul Militar Zona Vrancea, din care rezultă că inculpatul a fost un om liniştit, muncitor, responsabil, a lucrat şi taxi şi în armată unde a avut o conduită exemplară, că a urmat şi cursurile unei facultăţi timp de doi ani, ţinând seama şi de sinceritatea de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului penal atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a considerat că în cauza de faţă s-au putut aplica dispoziţiile art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen. privind circumstanţele atenuante, coborând pedeapsa sub limita prevăzută de lege în condiţiile dispoziţiilor art. 76 C. pen.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de fond a avut convingerea că arestarea preventivă a acestui inculpat pe o perioadă mai mare de 3 luni a fost suficientă pentru reeducarea acestuia, aşa încât a aplicat în această cauză dispoziţiile art. 86¹ C. pen. privind suspendarea sub supraveghere pe durata termenului de încercare calculat conform art. 86² C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.R.A. instanţa de fond a reţinut că acesta este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în perioada jumătatea lunii iunie 2012 - 03 august 2012, în repetate rânduri, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a cumpărat aproximativ de 10 ori, câte una - două doze de haşiş de aproximativ 1-2 grame de fiecare dată, în scopul consumului propriu de la inculpatul P.V.O. cu suma de 50 RON pe gram, fiind descoperit în data de 03 august 2012 în jurul orelor 18:45 pe peronul gării din municipiul Focşani, judeţul Vrancea având asupra sa două bucăţi de haşiş aproximativ 1 gram fiecare despre care a declarat că le-a cumpărat cu puţin timp înainte suma de 100 de RON.

Această faptă a fost dovedită de declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului date la urmărirea penală şi la instanţa de judecată, coroborate cu declaraţiile inculpatului P.V.O. date la urmărirea penală şi la instanţă, cu rezultatul percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului G.R.A. la data de 03 august 2012 pe peronul gării din Focşani şi cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului G.R.A., care a cumpărat de mai multe ori haşiş procurat de la inculpatul P.V.O. în scopul consumului propriu, nu constituie infracţiune, întrucât inculpatul a cumpărat haşiş doar pentru consum propriu, l-a consumat de unul singur, fără a afecta şi alte persoane, astfel încât prin această faptă s-a adus o atingere minimă valorilor prevăzute de lege şi că prin conţinutul ei concret, în modalitatea săvârşită şi recunoscută de inculpat, substanţa fiind consumată în scop de relaxare, faptă fiind lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul G.R.A. este un tânăr care abia a împlinit 18 ani, nu are antecedente penale fiind pentru prima dată în sfera ilicitului penal, iar din actele depuse în circumstanţiere la dosar a rezultat că acesta este un tânăr deosebit de talentat, are o activitate sportivă de înaltă performanţă, obţinând rezultate deosebite pe această linie, atât în ţară cât şi în străinătate.

Faţă de toate aceste elemente de circumstanţiere Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. a dispus achitarea inculpatului G.R.A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului G.R.A. amendă administrativă .

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 286 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1493/91/2012 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Vrancea şi inculpatul P.V.O., invocând atât în scris cât şi oral, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.

În esenţă, parchetul a susţinut următoarele:

- în mod nelegal instanţa de fond a dispus printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale confiscarea celor două telefoane mobile;

- greşit nu s-au confiscat de la inculpatul P.V.O. sumele de 500 RON, respectiv 250 RON, provenite din vânzarea de droguri către inculpaţii G.R.A. şi H.T.;

- pedepsele, precum şi modalitatea de executare stabilite inculpatului P.V.O. sunt prea blânde;

- în mod greşit inculpatul G.R.A. a fost achitat, acesta trebuia condamnat fie şi cu o amendă penală;

Suplimentar, procurorul de şedinţă a criticat sentinţa penală şi pentru alte motive de nelegalitate vizându-l pe inculpatul P.V.O., respectiv neaplicarea pedepsei accesorii şi suspendarea acesteia pe durata termenului de încercare, neaplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi necomputarea din pedeapsa aplicată acestui inculpat a duratei reţinerii şi arestării preventive.

La rândul său inculpatul P.V.O. a susţinut, prin apărătorul ales, că nu s-a putut reţine în sarcina sa săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), atât timp cât în cauză nu a fost cercetat autorul care să fi acţionat fără vinovăţie, împrejurare în care a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din cele trei infracţiuni reţinute în sarcina, în două infracţiuni, respectiv acelea prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât „lipseşte atât vinovăţia cât şi actul ilicit de conduită”.

Prin decizia penală nr. 56/A din data de 14 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi , s ecţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpatul P.V.O. împotriva sentinţei penale nr. 245 din 08 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 5402/91/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 245 din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, precum şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 noiembrie 2012, pronunţate în Dosarul nr. 5402/91/2012, şi în rejudecare:

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului P.V.O. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 5 ani.

A înlăturat dispoziţiile prin care s-a constatat că „din pedeapsa aplicată în cauză inculpatul P.V.O. a fost arestat preventiv începând cu data de 03 august 2012 - orele 23:35 şi până la data punerii efective în libertate”.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată inculpatului P.V.O. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 03 august 2012 până la data de 08 noiembrie 2012.

A înlăturat dispoziţiile privind achitarea inculpatului G.R.A., precum şi pe cele privind aplicarea art. 91 lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul G.R.A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 RON.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 63¹ C. pen.

A înlăturat dispoziţiile privind menţinerea sechestrului instituit prin ordonanţa din august 2012 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, precum şi pe cele prin care s-a dispus confiscarea sumei de 100 RON de la inculpatul P.V.O.

În baza art. 17 alin. (1), în referire la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,94 grame rezină de canabis, 45,37 grame rezină de canabis, 1,98 grame rezină de canabis şi 1,36 grame rezină de canabis, rămase în urma expertizării şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă şi distrugerea acestora, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.V.O. a sumei de 850 RON.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.V.O. a telefoanelor mobile marca „S.” cu cartela SIM „C.”, respectiv marca „S.”, fără cartelă SIM, indisponibilizate prin ordonanţa din august 2012 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi i-a pus în vedere inculpatului că este obligat să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.V.O., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie raportat la motivele invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că motivele au fost parţial întemeiate, apelurile de faţă urmând să a fi admise, dar pentru considerentele ce au fost arătate în continuare:

Prin rechizitoriul din 24 august 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.V.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a inculpaţilor G.R.A. şi H.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de numitul B.G. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Învestită cu soluţionarea cauzei, instanţa a făcut aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. faţă de inculpatul H.T. şi a disjuns cauza privind pe inculpaţii P.V.O. şi G.R.A., declanşând cercetarea judecătorească faţă de aceştia.

P e baza probatoriului judicios administrat, prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt (pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte, fără a mai fi necesară reiterarea acesteia) şi a dat faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.V.O. şi G.R.A. încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, cu procesul verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice desfăşurate pe de o parte între inculpatul P.V.O. (aflat în România) şi B.G. (aflat în Italia), din care rezultă că acesta din urmă, cu banii primiţi de la inculpat i-a cumpărat şi i-a trimis în ţară prin intermediul unei firme de transport, în două rânduri, droguri de risc (rezină de cannabis) şi pe de altă parte convorbirile telefonice desfăşurate între inculpatul P.V.O. şi diverse persoane, între care şi inculpatul G.R.A., interesate de cumpărarea drogurilor; procesul verbal privind percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului P.V.O. şi planşe foto; raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 07 august 2012, privind probele ridicate de la inculpatul P.V.O. din care a rezultat că proba nr. 1 este constituită din 47,75 grame rezină de cannabis, proba nr. 2 este constituită din 2,43, iar proba nr. 3 din 2,09 grame de rezină de cannabis, în toate cele trei probe punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul - anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000; raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 17 august 2012 din care rezultă că proba ridicată de la inculpatul G.R.A. este constituită din 1,66 grame de rezină de cannabis, punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul - anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000; declaraţiile martorilor B.M.L., B.A.C. şi I.F. din care rezultă că inculpatul P.V.O. era consumator de droguri, precum şi împrejurarea că aştepta un pachet din Italia, de la un prieten G.; declaraţiile inculpatului P.V.O. din care rezultă că a cumpărat în scopul consumului propriu sau al comercializării a diferite cantităţi de droguri de risc de la numitul B.G. aflat în Italia, ajutându-l astfel să le introducă în ţară. Din aceleaşi declaraţii mai rezultă că i-a vândut inculpatului G.R.A. circa 10 două doze de haşiş de aproximativ un gram pentru care a primit 50 RON/ gram, iar inculpatului H.T. i-a vândut 5 doze de haşiş în greutate de aproximativ 1 gram pentru care a primit 50 - 60 RON/ gram; declaraţiile inculpatului G.R.A. din care rezultă că a cumpărat acesta cantităţi de droguri în vederea consumului propriu, prima oară consumând astfel de substanţe în urmă cu aproximativ 4 ani;

S-a demonstrat că în perioada iunie 2012 - 03 august 2012, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul P.V.O. a cumpărat în mod repetat de la numitul B.G. aflat în Italia, diferite cantităţi de droguri de risc trimise în ţară de acesta din urmă în colete transportate prin firma A., colete ridicate de inculpat care, în acest mod, l-a ajutat pe B.G. să introducă drogurile în ţară fără ca în sarcina transportatorului să se poată reţină vreo culpă, droguri pe care inculpatul le-a vândut la diferiţi consumatori sau le-a folosit pentru consum propriu.

Faptele astfel expuse au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor în formă continuată de cumpărare şi vânzare de droguri de risc, complicitate la săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de risc, cumpărare / deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora în mod corect instanţa a procedat la condamnarea inculpatului.

Cum în cauză nu s-a constatat existenţa unor elemente care să conducă la concluzia că sunt incidente dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. Curtea, întrucât probatoriul administrat, a demonstrat săvârşirea fiecăreia dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului P.V.O. şi nici existenţa unor motive care să atragă achitarea întemeiat pe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., Curtea a primit cererea inculpatului P.V.O. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei şi nici cererea vizând achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Practic, numitul B.G. (faţă de care s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei) a determinat transportatorul - în sarcina căruia nu s-a reţinut vreo vinovăţie, să introducă în ţară drogurilor de risc disimulate în coletele trimise şi ridicate de cumpărător, în persoana inculpatului P.V.O., acesta înlesnind astfel, cu intenţie directă, activitatea infracţională a numitului B.G.

În ceea ce priveşte proporţionalizarea pedepsei cu închisoarea şi modalitatea de executare stabilite de instanţa de fond, aspecte în legătură cu care procurorul a formulat critici, Curtea, contrar acestor susţineri, a constatat că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ţinându-se seama de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţelor personale ale inculpatului P.V.O., în raport cu care a fost stabilită o sancţiune penală şi o modalitate de executare apte să asigure scopul preventiv al pedepsei înscris în art. 52 C. pen.

Neexistând motive pentru agravarea răspunderii penale a inculpatului P.V.O., Curtea a dat un fine de neprimire solicitării procurorului sub acest aspect.

S-a observat însă că celelalte critici vizând nelegalitatea sentinţei penale sunt întemeiate.

Astfel, procedând la condamnarea inculpatului P.V.O., instanţa a omis să aplice acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi civile dintre cele prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata executării pedepsei închisorii şi corelativ, raportat la modalitatea de executare dispusă, să suspende executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, încălcând astfel dispoziţiile prevăzute în art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen.

Cum inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 03 august 2012 - 08 noiembrie 2012, se impunea, conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei respective.

De asemenea, s-a constatat că instanţa a omis să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.V.O., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, precum şi confiscarea cantităţilor de drog depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă şi distrugerea acestora, cu păstrarea de contraprobe, încălcând astfel dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, precum şi pe cele ale art. 17 alin. (1) în referire la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Reţinând că inculpatul P.V.O. a dobândit suma de 850 RON prin săvârşirea infracţiunii de vânzare de droguri de risc (100 RON la data de 3 august 2012 de la inculpatul G.R.A. şi anterior acestei date 500 RON de la acelaşi inculpat şi 250 RON de la inculpatul H.T., în mod greşit instanţa a dispus confiscarea specială doar a sumei de 100 RON, astfel că şi aceste critici formulate de procuror apar ca fiind întemeiate.

Cum omisiunea menţinerii sechestrului instituit în cursul urmăririi penale asupra a două telefoane mobile ridicate de la inculpat nu a constituit o eroare materială, aceste dispoziţii trebuind să se regăsească în dispozitivul sentinţei conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că în mod nelegal instanţa a încercat să rezolve această chestiune pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen.

Mai mult, cum faptele inculpatului P.V.O. puteau fi comise şi fără folosirea telefoanelor mobile, acestea nefiind determinante pentru realizarea activităţii infracţionale, se constată că aceste bunuri nu au fost supuse confiscării speciale, impunându-se deci înlăturarea dispoziţiilor privind menţinerea sechestrului şi a confiscării speciale dispuse de instanţa de fond prin sentinţă şi prin încheierea de îndreptare a erorii materiale şi restituirea acestor bunuri către inculpat, în condiţiile art. 109 alin. (5) C. proc. pen.

Curtea a constatat că doar pentru acest motiv apelul inculpatului apare ca fiind fondat.

Cu aceleaşi probe enumerate mai sus, s-a demonstrat că în perioada - jumătatea lunii iunie 2012 - 03 august 2012, în repetate rânduri, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul G.R.A. a cumpărat de la inculpatul P.V.O. de 10 ori câte una - două doze de haşiş în greutate de 1-2 grame cu suma de 50 RON / gram, în scopul consumului propriu, fapta astfel expusă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Potrivit dispoziţiilor art. 18¹ alin. (2) C. pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ţinut seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi conduita făptuitorului.

Aceste criterii prevăzute de lege s-au folosit împreună pentru a stabili necesitatea ori inutilitatea pedepsei, în raport de stabilirea gradului de pericol social concret al faptei.

Din probele dosarului a rezultat că instanţa de fond, datorită insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzător gradul de pericol al faptei reţinute în sarcina inculpatului G.R.A., ceea ce a avut drept efect greşita achitare a inculpatului.

Este cunoscut faptul că infracţiunea de cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu este o infracţiune de pericol, simpla ei săvârşire fiind de natură să afecteze relaţiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor, pericol care poate fi mai mare sau mai scăzut, în funcţie de situaţia concretă în care se desfăşoară activitatea prohibită de lege şi de cantitatea de drog cumpărată / deţinută.

În cazul de faţă nu s-a vorbit despre o lipsă de periculozitate a faptei comise de inculpatul G.R.A. pentru ca, în concret, aceasta să nu constituie infracţiune, raportat atât la cantitatea de drog (peste 10 grame) cât şi la multitudinea actelor materiale săvârşite într-un interval de timp relativ scurt, fapt ce denotă că acesta nu era un consumator ocazional, aşa cum a lăsat să se înţeleagă instanţa de fond.

În acest context, Curtea a apreciat că fapta săvârşită de inculpat nu este în mod vădit lipsită de importanţă şi că în concret aceasta prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni a cărei săvârşire atrage o sancţiune penală, astfel că apare ca fiind întemeiat motivul invocat de parchet privind achitarea în mod nejustificat a inculpatului G.R.A.

Aşa fiind, reţinând că se impune condamnarea inculpatului, Curtea, faţă de limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că a fost comisă, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta acestuia de 22 ani la data comiterii infracţiunii deduse judecăţii, atitudinea procesuală sinceră manifestată în cursul procesului, a apreciat că aplicarea unei amenzi penale în condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., corespunde întru-totul criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind de natură să-şi atingă scopul educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste motive, apelurile de faţă au fost admise, conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 245 din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în tot încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 noiembrie 2012, pronunţate în Dosarul nr. 5402/91/2012.

În rejudecare, s-a aplicat inculpatului P.V.O. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 5 ani.

S-au înlăturat dispoziţiile prin care s-a constatat că „din pedeapsa aplicată în cauză inculpatul P.V.O. a fost arestat preventiv începând cu data de 03 august 2012 - orele 23:35 şi până la data punerii efective în libertate”, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului P.V.O. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 03 august 2012 până la data de 08 noiembrie 2012.

S-au înlăturat dispoziţiile privind achitarea inculpatului G.R.A., precum şi pe cele privind aplicarea art. 91 lit. c) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. e) teza I, C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R.A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 RON şi i s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 63¹ C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile privind menţinerea sechestrului instituit prin ordonanţa din august 2012 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, precum şi dispoziţiile prin care s-a dispus confiscarea sumei de 100 RON de la inculpatul P.V.O.

În baza art. 17 alin. (1) în referire la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,94 grame rezină de canabis, 45,37 grame rezină de canabis, 1,98 grame rezină de canabis şi 1,36 grame rezină de canabis, rămase în urma expertizării şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă şi distrugerea acestora, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.V.O. a sumei de 850 RON dobândită urmare comercializării drogurilor de risc către inculpaţii G.R.A. şi H.T.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.V.O. a telefoanelor mobile marca „S.”, cu cartela SIM „C.”, respectiv marca „S.”, fără cartelă SIM, indisponibilizate prin ordonanţa din august 2012 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi s-a pus în vedere inculpatului că este obligat să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate au fost menţinute.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii P.V.O. şi G.R.A.

Inculpatul G.R.A. a depus la dosar o declaraţie notarială autentificată din 2 septembrie 2013 la Biroul Notarului Public C.M.H., prin care arată că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 56/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Inculpatul P.V.O. a invocat incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen. şi temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) C. proc. pen. prin apărătorul său a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză de către instanţele de fond şi de apel, urmând ca în rejudecare instanţa să dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte comiterea celorlalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului apărătorul a solicitat instanţei să constate că acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organul de urmărire penală în scopul aflării adevărului, considerente pentru care a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 lit. c) şi e) C. pen., iar ca modalitate de executare a solicitat suspendarea executării pedepsei rezultante.

Inculpatul P.V.O. prin apărătorul său, a arătat că nu a comis infracţiunea de complicitate în condiţiile participării improprii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept. A arătat că din probele administrate în cauză se constată că nu există niciun act de a determina, înlesni sau ajuta pe vreunul dintre angajaţii firmei A. la introducerea în ţară a unor droguri şi nici vreo altă probă care să ateste că inculpatul a acţionat cu intenţie directă sau indirectă în determinarea vreunei persoane de a acţiona fără vinovăţie la introducerea în ţară a drogurilor, sens în care, lipsind atât elementul material cât şi latura subiectivă a infracţiunii sunt incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte analizând recursul formulat de recurentul inculpat P.V.O. prin prisma cazurilor de casare invocate cât şi din oficiu, apreciază că recursul formulat de acesta este fondat, însă numai prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., pentru considerentele ce vor fi expuse.

Inculpatul P.V.O. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de: cumpărare şi vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate în condiţiile participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cumpărare de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinându-se în sarcina sa că în perioada iunie 2012 - august 2012, în repetate rânduri dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a cumpărat diferite cantităţi de droguri de risc de la numitul B.G. din Italia, drogurile fiind transportate prin firma A., după ce în prealabil îi trimitea banii în acest scop, ajutându-l în acest mod să introducă drogurile în ţară, iar aceste cantităţi de droguri le vindea la diferiţi consumatori sau le folosea pentru consum propriu.

Analiza recursului formulat de inculpatul P.V.O., cât priveşte greşita sa condamnare sub aspectul comiterii faptei de complicitate în condiţiile participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., relevă şi în opinia Înaltei Curţi incidenţa acestuia însă în raport de următoarea argumentare:

Condamnarea inculpatului P.V.O., sub aspectul comiterii faptei de complicitate în condiţiile participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) se bazează în esenţă, pe faptul că ar fi determinat cu intenţie firma de transport A. să transporte fără vinovăţie drogurile în ţară şi în această modalitate inculpatul le vindea sau le folosea pentru consum propriu.

În consens cu criticile inculpatului dar în raport de propria analiză ce urmează a fi expusă, Înalta Curte apreciază că în cauză nu se poate dispune condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii acestei infracţiuni, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Astfel participaţia penală, presupune o anumită faptă prevăzută de legea penală şi conlucrarea mai multor persoane la săvârşirea acelei fapte.

Existenţa şi caracterul participaţiei sunt condiţionate de două relaţii de ordin psihic între persoanele care-şi dau contribuţia la săvârşirea faptei:

- primă relaţie, esenţială pentru existenţa unei participaţii, priveşte factorul psihic „voinţă”, în sensul că mai multe persoane îşi manifestă explicit sau implicit, voinţa de a coopera la realizarea unei anumite fapte (acelaşi obiectiv). Această relaţie, această voinţă comună de a coopera relevă prin obiectivul ei existenţa bazei materiale a participaţiei.

- a doua relaţie, care marchează caracterul participaţiei, priveşte factorul psihic, ”conştiinţă” (intelect) şi constă în existenţa aceleaşi preocupări, aceleiaşi finalităţi, urmărită de persoanele care s-au hotărât să coopereze, în sensul că fiecare din ele urmăreşte în atitudinea psihică obţinerea aceluiaşi rezultat prin săvârşirea faptei (omogenitate). Această relaţie, această concordanţă psihică sub raportul rezultatului urmărit relevă existenţa coeziunii subiective între participanţi.

Ceea ce deosebeşte şi diferenţiază însă participaţia penală prin formele sale este pozitia subiectivă diferită cu care acţionează participanţii: instigatorul şi complicele contribuie la săvârşirea faptei întotdeauna cu intentie, în timp ce autorul comite fapta din culpă sau chiar fără vinovăţie.

Art. 31 C. pen. nu foloseşte termenii „instigare” şi „complicitate”, ci se referă la activităţile de „determinare”, „înlesnire” sau „ajutare”, iar terminologia folosită ridică problema dacă participantul care acţionează cu intenţie va fi considerat instigator sau complice, ori autor al infracţiunii săvârşite.

Ceea ce trebuie observat, mai întâi, este faptul că termenii folosiţi de art. 31 exprimă însuşi conţinutul instigării şi al complicităţii, iar faptul că textul nu menţionează chiar aceşti termeni se datorează împrejurării că, aşa cum reiese din prevederile acestui articol, complicitatea poate îmbrăca forma participaţiei improprii numai atunci când constă în acte de înlesnire sau ajutor, iar pe de altă parte, calitatea de instigator sau complice se determină numai în raport de materialitatea faptelor autorului, poziţia subiectivă a acestuia nu poate influenţa structura participaţiei pentru că reglementarea art. 31 are rolul de a stabili răspunderea participanţilor în raport de latura subiectivă a faptei prevăzute de legea penală, nu aceea de a reglementa structura participaţiei.

Analiza acestor aspecte teoretice, raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, relevă că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul determinării de către inculpat a unei alte persoane care să fi acţionat fără vinovăţie în momentul introducerii în ţară de droguri, nu s-a identificat nici o persoană care să poarte titlul de autor material al faptei de introducere în ţară de droguri şi care să fi comis fapta fără vinovăţie.

Probele din dosar nu relevă nici un act de complicitate pe care inculpatul P.V.O. să-l fi executat, constând în înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie la săvărşirea unei fapte prevăzută de legea penală, respectiv de introducere în ţară de droguri.

Întreg actul de acuzare şi dovezile administrate în cauză şi necontestate în nici un mod relevă că transportul coletului trimis de numitul B.G., (în raport de care s-a dispus disjungerea cauzei, fără a avea vreo soluţie în ceea ce-l priveşte pe acesta), inculpatului P.V.O., s-a efectuat prin firma A., ori este evident că nu se poate reţine activitate de înlesnire, ajutor, determinare sau o altă activitate infracţională caracteristică acestei forme de participaţie în mod generic şi general asupra unei firme de transport, în speţă A., societate al cărei obiect principal de activitate este cel de transport mărfuri şi persoane, fără a se face dovada implicării efective a acesteia.

Hotărârile celor două instanţe cu strictă referire la condamnarea inculpatului P.V.O. pe acest capăt de acuzare, reprezintă din punctul de vedere al Înaltei Curţi o abordare greşită a noţiunii de complicitate şi, respectiv, participaţie sub aspectul elementului material prin acţiuni, acte, manifestări de voinţă inculpatului de a introduce în ţară droguri, probele administrate în cauză interceptările telefonice percheziţia informatică depoziţiile persoanelor faţă de care s-a dispus disjungere pentru continuarea cercetărilor nu relevă existenţa unor atari activităţi, iar în absenţa unor acte efective de executare care să constituie elementul material, implicit lipseşte şi vinovăţia sub forma intenţiei cu care se presupune că acesta trebuia să acţioneze.

Pentru a stabili în ce măsură există o activitate de complicitate a inculpatului P.V.O., se impunea prioritar stabilit care este de fapt autorul infracţiunii de introducere în ţară de droguri, ori aşa cum se prezintă actul de acuzare şi probele în esenţa lor acest raport nu numai că nu este stabilit el practic nici nu există.

Raportat la faptul că nu s-a putut proba şi stabili implicarea directă a vreunei persoane la comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri, în mod evident nu se poate reţine în sarcina inculpatului o complicitate materială la săvârşirea infracţiunii şi nici a unei complicităţi morale care să presupună efectuarea de acte de sprijinire, din perspectiva laturii subiective, cum ar fi acte de consolidare sau întreţinere a rezoluţiei infracţionale, promisiunea de ajutor, oferirea de indicaţii.

Faptul că acesta a ridicat coletul de la firma A., trimis de numitul B.G., nu echivalează în opinia Înaltei Curţi cu activităţi de natură să antreneze răspunderea penală sub aspectul precizat, atâta timp cât nu s-a făcut dovada concretă şi directă nici unei acţiuni de natură a fi considerată acte de complicitate la participaţia improprie pentru introducerea în ţară a drogurilor.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., iar ca o consecinţă directă a aplicării acestui caz nu va mai face analiza pct. 17 invocat de recurent ca şi variantă subsidiară pentru această infracţiune în sensul schimbării încadrării juridice şi reţinerii în sarcina inculpatului a săvârşirii numai a două infracţiuni respectiv cele prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 în raport de care inculpatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organul de urmărire penală în scopul aflării adevărului, considerente pentru care a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 lit. c) şi e) C. pen., iar ca modalitate de executare a solicitat suspendarea executării pedepsei rezultante, Înalta Curte apreciază că nu este incident cu următoarea argumentare:

Pedeapsa rezultantă finală de executat în acest moment procesual ca efect al incidenţei cazului de care prevăzut de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen. reprezintă un just echilibru atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare.

În cauză, instanţele au ţinut seama de gravitatea concretă a faptelor de altfel necontestate de inculpat fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social concret al acestora, a modalităţii şi mijloacelor concrete de săvârşire, fără a ignora celelalte aspecte, precum circumstanţele reale şi personale ale acestuia.

Persoana infractorului, circumstanţă solicitată de inculpat în sensul acordării unei eficienţe sporite, este un alt criteriu de individualizare judiciară a pedepselor care trebuie să corespundă şi să fie adecvat şi proporţional raportat la periculozitatea socială a acestuia şi trasăturile sale specifice care îi definesc personalitatea şi care alcătuiesc practic cumulul de circumstanţe care nu pot fi ignorate, circumstanţe care trebuie acordate în considerarea persoanei sale şi din altă perspectivă, conduită profesională bună anterior comiterii faptei şi un comportament riguros şi ireproşabil, compatibil cu atribuţiile şi rolul său în societate şi care nu au fost minimizate în alegerea sancţiunii ce corect a fost aplicată aşa încât Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului prin cuantumul său şi modalitatea de executare în raport de circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi nu a mai intrat în conflict cu legea penală este una justă de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatului prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate aşa încât din acest punct de vedere hotărârea recurată nu se impune a fi reformată în nici un mod.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.V.O. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 245 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.V.O. în pedepsele componente de 3 luni închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpatul P.V.O. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul P.V.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

Va înlătură pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 luni.

Va menţine modalitatea de executare şi reduce durata termenului de încercare la 2 ani şi 3 luni.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Faţă de manifestare expresă de voinţă exprimată prin act autentic notarial se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.R.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.V.O. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 245 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.V.O. în pedepsele componente de 3 luni închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul P.V.O. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul P.V.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 luni.

Menţine modalitatea de executare şi reduce durata termenului de încercare la 2 ani şi 3 luni.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.R.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.V.O., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat G.R.A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2592/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2632/2013. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... →

ICCJ. Decizia nr. 2623/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2623/2013. Penal