ICCJ. Decizia nr. 2608/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIUŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2608/2013

Dosar nr. 1343/111/2013

Şedinţa publică din 5 septembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 36/P din data de 26 februarie 2013 pronunţată de către Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A.L. pentru comiterea infracţiunii de omor la o pedeapsă de: 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 08 decembrie 2012 la zi.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.

S-a dispus conservarea corpurilor delicte reprezentând o batistă albă, o faţă de pernă albă cu carouri albastre, un şerveţel alb, o eşarfă din mătase de culoare albastră, toate cu urme de sânge, tapetul de hârtie de pe peretele de lângă fotoliul tip pat şi un fragment de cană de plastic albastru-verzui, sigilate în saci de hârtie şi aflate în custodia I.P.J. Bihor.

În baza art. 13 din H.G. 25/2011 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial în cuantum de 100 RON pentru avocatul din oficiu F.A. din cadrul Baroului Bihor s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei conform delegaţiei din 30 ianuarie 2013.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 29 ianuarie 2013 în Dosar nr. 961/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.

În fapt s-a reţinut că la data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinţei victimei B.I. din M., str. A.E., judeţul Bihor, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în faţă, torace şi abdomen, după care a sugrumat-o.

Audiat în cursul urmăririi penale în legătură cu decesul victimei B.I. şi cu prezenţa multiplelor urme de sânge din locuinţa sa, inculpatul A.L. a recunoscut încă din primele declaraţii că a agresat-o pe victimă.

Astfel, iniţial inculpatul a susţinut că, după ce în dimineaţa zilei de miercuri, 5 decembrie 2012 a primit de la victimă suma de 10 RON pentru a cumpăra mâncare pentru câini şi pisici, victima a revenit în camera lui în jurul orei 22:00, ocazie cu care el i-a restituit banii întrucât nu reuşise să cumpere mâncarea pentru animale. Victima a plecat, dar a revenit în cursul nopţii, în jurul orei 03:00, când, fără ca victima să fie lovită ori de sânge, i-ar fi cerut inculpatului cheia de la casa ei. După ce inculpatul i-a răspuns că nu are cheia, victima i-ar fi cerut inculpatului să îi dea mai multe palme pentru ca nu cumva ea să plece la ora aceea târzie pe stradă. Inculpatul s-a conformat acestei „solicitări" absurde a victimei şi i-a aplicat 4-5 palme peste faţă, astfel că victimei - aflate în picioare lângă pat - a început să îi curgă sânge din gură şi nas. Victima s-ar fi aşezat apoi pe colţul patului iar apoi a căzut lângă pat. Inculpatul susţine că nu a mai agresat-o apoi şi nici nu a strâns-o de gât, ci i-a pus sub cap o pernă şi a acoperit-o cu o plapumă, lăsând-o pe victimă întinsă lângă pat, după care el s-a culcat în pat.

Inculpatul a mai declarat că s-a trezit în jurul orei 06:30, când a constatat că victima decedase lângă patul său, în aceeaşi poziţie în care căzuse, astfel că s-a deplasat imediat la martora T.I., a anunţat-o despre cele întâmplate iar împreună cu martora au luat-o pe victimă din camera inculpatului şi au mutat-o în locuinţa ei, unde victima a fost schimbată de haine şi spălată.

Ulterior, inculpatul a susţinut că atunci când victima a pătruns în camera lui nu ar fi recunoscut-o şi, fără să ştie cine intră în locuinţă ori ce doreşte, a sărit asupra acesteia şi a lovit-o cu pumnul în faţă de mai multe ori, victima căzând apoi lângă pat.

Inculpatul a mai declarat că în cursul zilei de miercuri, 5 decembrie 2012, consumase cca. 500 ml palincă.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 29 ianuarie 2013, inculpatul a declarat că, de fapt, victima a intrat în camera lui la ora 03:00, i-a cerut să îi aplice câteva palme, el s-a conformat dar a lovit-o cu pumnii, dar nu a sugrumat-o, însă este posibil să o fi lovit-o cu pumnii în gât.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 6 decembrie 2012 poliţiştii din cadrul Poliţiei Municipiului M. au fost sesizaţi de dr. L.E., medic de familie în localitate, cu privire la faptul că în cursul dimineţii, în jurul orei 08:10, a fost găsită decedată în curtea locuinţei sale din M., str. A.E. numita B.I., în vârstă de 82 de ani, iar cadavrul prezintă leziuni la nivelul feţei şi membrelor, astfel că nu poate fi emis certificatul medical constatator al decesului.

La faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului M., care a constatat că într-o cameră a locuinţei era întins pe un pat cadavrul victimei B.I., aceasta fiind îmbrăcată şi prezentând urme de violenţă pe mâini şi faţă, astfel că s-a procedat la sigilarea celor două corpuri de clădire din curtea locuinţei decedatei şi s-a dispus efectuarea autopsiei, din primele date rezultând că moartea victimei este violentă.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, în această cameră nu au fost descoperite decât câteva pete de substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge pe pătura de pe patul respectiv, având dimensiuni considerabile: o pată de 35 x 21 cm şi o pată de 15 x 19 cm.

În schimb, în clădirea anexă din curtea locuinţei victimei, cu suprafaţa de 5 x 3 m, au fost descoperit multiple urme de sânge, a căror localizare, cantitate, formă şi dimensiuni indicau un conflict violent.

Din actele dosarului rezultă că victima B.I., în vârstă de 81 de ani, locuia singură în casa ei din municipiul M., str. A.E., judeţul Bihor, însă din vara anului 2012 aceasta i-a permis inculpatului A.L. să locuiască în clădirea cu o cameră din curte, acesta ajutând-o în schimb la diferite activităţi gospodăreşti, cei doi cunoscându-se dinainte de 1989, când lucrau amândoi în municipiul M.

Din primele declaraţii ale martorei T.I. a rezultat că în dimineaţa zilei de miercuri, 5 decembrie 2012, martora T.I. a vizitat-o pe mătuşa sa în jurul orei 11:00, victima neacuzând probleme la acel moment.

În dimineaţa zilei de joi, 6 decembrie 2012, la locuinţa martorei T.I. a venit inculpatul A.L., care a bătut la geam şi a chemat-o pe martoră, spunându-i că mătuşa sa are probleme.

Martora s-a deplasat apoi cu inculpatul şi ar fi găsit-o pe victimă căzută în curte, murdară de noroi, plină de sânge şi cu leziuni pe faţă şi corp. Cei doi au susţinut iniţial că au ridicat-o pe victimă, au transportat-o în locuinţa acesteia, au aşezat-o pe un pat, au schimbat-o de haine şi au spălat-o, după care martora T.I. şi fiul ei T.S.A. au mers să obţină de la medicul de familie L.E. certificatul medical constatator al decesului. Medicul de familie s-a deplasat imediat la locuinţa victimei şi, văzând leziunile grave de pe faţa şi corpul acesteia, a refuzat eliberarea certificatului medical şi a anunţat organele de poliţie.

Ulterior martora T.I. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a recunoscut că victima nu era căzută în curte, ci se afla în camera inculpatului, de unde ea şi inculpatul au mutat-o în locuinţa victimei.

În data de 24 ianuarie 2013 a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul A.L. şi-a menţinut poziţia de recunoaştere şi a indicat modul în care a agrest-o şi lovit-o cu pumnii pe victima B.I. în camera lui în noaptea de 5 din 6 decembrie 2012. Inculpatul nu a recunoscut însă că a sugrumat-o pe victimă.

În data de 7 decembrie 2012 a fost efectuată autopsia cadavrului, din raportul de constatare medico-legală din 07 decembrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al Jud. Bihor rezultând următoarele concluzii:

Moartea victimei B.I. a fost violentă.

Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare.

Cu ocazia autopsiei, pe corpul cadavrului au fost puse în evidenţă multiple leziuni de violenţă constând în: echimoze, hematoame, fracturi (piramidă nazală, os hioid, stern, coaste) şi contuzii de organe interne, produse prin lovire repetată a victimei cu corpuri dure.

Poziţia mai probabilă victimă-agresor în momentul decesului a fost: victima în poziţie culcată cu faţa în sus iar agresorul situat deasupra victimei.

Intre leziunile constatate la cadavru şi deces există legătură directă de cauzalitate.

Moartea datează din 5 decembrie 2012.

La examenul extern, pe corpul victimei au fost evidenţiate peste 35 de leziuni traumatice (echimoze, hematoame, excoriaţii, plăgi confuze) la nivelul capului, feţei (ochi, piramidă nazală, buze), gâtului, antebraţelor, braţelor, toracelui, hemitoracelui, feselor, coapselor şi genunchilor). De asemenea s-a constatat că victima a suferit fractură cominutivă de piramidă nazală, fractura de os hioid, fractura de stern, multiple fracturi costale bilateral.

Din buletinul de examinare toxicologică din 08 decembrie 2012 a rezultat că la momentul decesului victima avea o alcoolemie de 1,05 grame la mie.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Cu privire la starea de fapt inculpatul a arătat că pe parcursul nopţii, în jurul orelor 03:00 victima a venit în baraca în care locuia şi i-a cerut cheile de la casa ei. Fiind băut s-a enervat şi a început să-i aplice lovituri cu pumnii în diverse zone ale corpului. Este posibil să o fi lovit pe victimă şi la gât însă nu îşi aminteşte să o fi sugrumat. Ulterior agresiunii i-a pus victimei o pernă sub cap, a acoperit-o cu o plapumă, iar dimineaţa a constatat că este moartă. Împreună cu T.I. a mutat-o pe victimă din baracă în camera unde ea locuia, au schimbat-o de haine şi au pus-o pe pat.

Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate respectiv: procese-verbale de cercetare la faţa locului din data de 06 decembrie 2012 şi 07 decembrie 2012 şi planşe foto; declaraţiile martorei T.I.; concluzii medico-legale provizorii; proces-verbal din 07 decembrie 2012 de depistare a inculpatului; declaraţia martorei L.E.; declaraţia martorului T.S.A.; declaraţiile inculpatului A.L.; proces-verbal de confruntare din 18 decembrie 2012 între inculpatul A.L. şi martora T.I.; raport de constatare medico-legală din 07 decembrie 2012 al S.M.L. Bihor şi proces-verbal de reconstituire din 25 ianuarie 2013 şi planşa foto.

Fapta inculpatului A.L. care în data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinţei victimei B.I. din M., str. A.E., judeţul Bihor, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în faţă, torace şi abdomen, după care a sugrumat-o, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. text de lege în baza căruia, făcând şi aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. îl va condamna pe inculpatul A.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu 1/3, circumstanţele reale ale comiterii faptei, legătura dintre inculpat şi victimă, precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale deşi are o vârstă înaintată de 61 de ani, a fost o persoană integrată social care a muncit o perioadă îndelungată, fiind pensionar şi pe de altă parte a avut o atitudine de recunoaştere a faptei încă de la început.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 82 din 08 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 60/2012 întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, în condiţiile în care pericolul social pentru ordinea publică nu s-a diminuat, dată fiind gravitatea faptei comise.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 08 decembrie 2012 la zi.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 13 din H.G. nr. 25/2011 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul A.L. criticând-o ca netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

În motivare s-a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. şi, în consecinţă, a pronunţat o pedeapsă netemeinică prin cuantumul redus al acesteia în raport de gradul de pericol social al faptei şi persoanei inculpatului. Astfel, s-a arătat că infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare prezintă un grad ridicat de pericol social, în raport de circumstanţele concrete ale săvârşirii acesteia, respectiv de modul în care inculpatul a conceput şi săvârşit infracţiunea, numărul de lovituri aplicate şi intensitatea acestora, atitudinea inculpatului imediat după săvârşirea faptei rezultând din aceea că a urmărit ascunderea acestuia, toate acestea fiind de natură să înlăture în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, orice caracterizare pozitivă a inculpatului, astfel că lipsa antecedentelor penale nu poate duce conduce la orientarea unei pedepse spre minim, o astfel de pedeapsă nefiind de natură a realiza scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. În susţinerea motivelor de apel, parchetul a invocat şi practica judiciară în materie.

Inculpatul A.L. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei la 7 ani închisoare, limita minimă prevăzută de lege după aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

În motivare s-a arătat că raportat la circumstanţele comiterii faptei, la comportamentul anterior şi ulterior faptei, la regretul profund avut şi la atitudinea de recunoaştere a faptei încă de la prima declaraţie dată în faţa organelor de poliţie se poate dispune reducerea pedepsei.

Cu privire la persoana inculpatului s-a mai arătat faptul că nu este un om al străzii aşa cum s-a încercat a se dovedi, în faţa instanţei fiind depuse cartea sa de muncă, certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere ale copiilor.

Prin decizia penală nr. 68/A din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi poentzru cause cu minori a admis apelurile penal declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul A.L., născut la 25 august 1951, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că a reformat dispoziţiile privind aplicarea art. 88 C. pen. în sensul că a dedus din pedeapsa aplicată inculpatulu, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 07 decembrie 2012 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.L. şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 23 mai 2013 inclusiv.

Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen. a constat următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă existenţa faptei pentru care inculpatul A.L. a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţia prevăzută de lege.

De altfel, inculpatul apelant a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptei de care este acuzat.

S-a reţinut că, aşa cum rezultă din întreg materialul probator - proces-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto, concluzii medico-legale provizorii, raport de constatare medico-legală din 07 decembrie 2012 a Serviciului de Medicină Legală a Judeţului Bihor, proces-verbal de reconstituire însoţit de planşa foto, declaraţiile martorilor T.I. şi T.S.A., declaraţiile inculpatului, inculpatul, în data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinţei victimei B.I. din M., strada A.E., nr. 2, judeţul Bihor i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în faţă, torace şi abdomen, după care a sugrumat-o, fapta acestuia realizând conţinutul infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.

În ce priveşte criticile referitoare la modul de individualizare a pedepsei formulate de parchet şi inculpat curtea a constat că acestea sunt nefondate.

S-a arătat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţa de fiind motivând criteriile de individualizare aşa cum au fost ele exploatate juridic şi care coroborate au condus la aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită (pe fondul unor conflicte generate de consumul de alcool atât de către inculpat cât şi de către victimă, aceasta având o alcoolemie de 1,05 grame la % la data decesului), circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană în vârstă, pensionar, are familie, copii, locuind la victimă pentru a o ajuta în gospodărie, limitele de pedeapsă prevăzute de lege dar şi atitudinea sinceră şi de regret a inculpatului, de cooperare cu organele judiciare, instanţa în mod corect a aplicat o pedeapsă situată aproape de minimul special prevăzut de textul legal incriminator ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă, prin cuantumul acesteia este aptă să conducă la atingerea scopului stabilit de art. 52 C. pen. şi anume prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin constrângerea şi reeducarea inculpatului, astfel că nu se impune o majorare a acestei pedepse aşa cum a solicitat parchetul. De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, datele existente la dosar relevând că scopul pedepsei poate fi atins numai prin cuantumul stabilit de prima instanţă, respectându-se astfel principiul proporţionalităţii întrucât sancţiunea penală este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.

S-a arătat că soluţia instanţei de fond este corectă şi sub aspectul individualizării pedepsei complementare şi al celei accesorii.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la deducerea reţinerii şi arestării preventive, curtea a constatat că în mod greşit instanţa a dispus deducerea acestei perioade din 08 decembrie 2012 la zi.

Aşa cum rezultă din Ordonanţa de reţinere emisă de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de învinuit pe o durată de 24 ore cu începere din 7 decembrie 2012, ora 16:50, ora depistării şi conducerii la sediul poliţiei, până în data de 8 decembrie 2012, orele 16:05.

Aşadar, în prezenta cauză, inculpatul a fost reţinut din data de 7 decembrie 2012 orele 16:50, începând din acest moment, inculpatul fiind privat de libertate ca urmare a măsurii reţinerii, chiar dacă aceasta s-a făcut ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei. Începând de la această dată inculpatului i-a fost restrânsă libertatea, astfel încât se poate discuta despre o privare de libertate.

S-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului mai rezultă că prin ordonanţa nr. 961/P/2013 din 8 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ora 00:05 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva învinuitului, audierea acestuia având loc la aceeaşi dată între orele 00:05-00:10. Prin încheierea de arestare preventivă nr. 82 din 8 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor pronunţată în dosar penal nr. 12834/111/2012 s-a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu data de 8 decembrie 2012.

În conformitate cu dispoziţiile art. 144 alin. (1) C. proc. pen. din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevăzută în art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

În cauza Creangă/România din 23 februarie 2012, Curtea a statuat faptul că în durata măsurii preventive intră şi intervalul de timp în care cel vizat s-a aflat la sediul organului de urmărire penală în vederea audierii acestuia.

Or, în speţă, curtea a considerat că privarea de libertate a persoanei nu curge de la data emiterii ordonanţei de reţinere - respectiv 8 decembrie 2012 ora 00:00 ci din momentul în care inculpatul a fost efectiv privat de libertate în vederea conducerii la sediul poliţiei respectiv 7 decembrie 2012, ora 16:05.

Curtea considerând că dreptul de a beneficia de deducerea integrală a perioadei în care a fost privat de libertate reprezintă o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil şi o expresie a principiului legalităţii procesului penal, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul A.L., împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor şi a dedus din pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 07 decembrie 2012 la zi.

Totodată, curtea a apreciat că motivele şi temeiurile care au stat la baza măsurii preventive a arestului, măsură care s-a luat prin încheierea nr. 82 din 8 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor pronunţată în dosar penal nr. 12834/111/2012 faţă de dispoziţiile art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare, motiv pentru care a menţinut starea de arest a inculpatului.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarant recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul A.L.

Astăzi, în şedinţă publică, reprezentantul Ministerului Public a declarat că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prezentând în acest sens, Referatul din 30 august 2013, semnat de Prororul şef de secţie.

Recurentul inculpat A.L. a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră exagerată, solicitând reaprecierea probelor administrate în circumstanţiere şi redozarea pedepsei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul A.L. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., reţinându-se în sarcina sa că la data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinţei victimei B.I. din M., str. A.E., judeţul Bihor, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în faţă, torace şi abdomen, după care a sugrumat-o, ceea ce a condus la decesul acesteia.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În ce priveşte critica formulată de inculpat, Înalta Curte constată că motivele invocate, nu se circumscriu nici unuia din cazurile de casare prevăzut de art. 385⁹C. proc. pen., pct. 14 al acestui text de lege fiind modificat la aspecte de nelegalitate, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Întrucât recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor, considerate prea mari în raport de probele în circumstanţeiere administrate în cauză, Înalta Curte constată că motivul invocat nu nu poate fi luat în examinare, astfel că recursul declarat apare ca nefondat.

În ce priveşte recursul declarat de Ministerul Public, având în vedere dispoziţiile art. 385⁴ C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, retragerea putând fi făcută personal de parte sau prin mandatar special.

În cauza de faţă, reprezentantul Ministerului Public a declarat că retrage recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 68/A din 23 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în baza referatului din 30 august 2013, semnat de procurorul şef de secţie, aşa încât Înalta Curte va lua act de manifestarea sa de voinţă.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 23 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 07 decembrie 2012 la 5 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2535/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 2616/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2608/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2608/2013. Penal