ICCJ. Decizia nr. 2616/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2616/2013

Dosar nr. 9645/107/2011

Şedinţa publică din 6 septembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor penale de față constată Și reține următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5210 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosarul nr. 9645/107/2011, s-a dispus:

1. A fost condamnat inculpatul C.C.V., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.C.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

2. A fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 Și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 Și 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.V. prin sentinţa penală nr. 226/2010 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 1180/191/2010 şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 8 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 863 C. pen., s-a pus în vedere celor doi inculpaţi că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

În baza art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin prezenta sentinţă precum şi asupra prevederilor art. 864 alin. (2) C. pen., privind neîndeplinirea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 14 aprilie 2011 şi până în 10 februarie 2012.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21/2011 şi a inculpatului C.C.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/2011 dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

S-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Spitalul Municipal Sebeş, Spitalul Municipal Blaj şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia şi în baza art. 313 din Legea 95/2006, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., nemodificat, obligă inculpaţii în solidar să plătească Spitalului Municipal Sebeş suma de 1226,25 lei, Spitalului Municipal Blaj suma de 1420,30 lei şi Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba Iulia suma de 999,06 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate B.Şt. în cele trei unităţi spitaliceşti.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.Şt. şi în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998, 1003 C. civ., nemodificat obligă inculpaţii în solidar să-i plătească acestei părţi civile suma de 40.000 lei despăgubiri pentru daune morale; respinge ca nedovedite pretenţiile pentru daune materiale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpaţi şi în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 aduce la cunoştinţă inculpaţilor că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse şi cele din faza de urmărire penală(400 lei) iar în baza art. 190 alin. (5) raportat la art. 191 alin. (2) C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la câte 50 lei cheltuieli acordate martorului G.I.

În considerente instanţa de fond a reţinut următoarele:

S-a constatat că prin Rechizitoriul nr. 514/ P din 05 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor C.V. şi C.C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în fapt, că în data de 25 martie 2011, partea vătămată B.Şt. a avut un incident cu numitul V.I. care este fiul vitreg al inculpatului C.V. Întrucât incidentul s-a soldat cu agresarea fizică a numitului V., iar despre cele întâmplate au aflat mai multe persoane, între care şi inculpaţii, aceştia au hotărât să nu lase nepedepsită fapta părţii vătămate, astfel încât în jurul orei 23,00, au aşteptat-o pe strada pe care trecea pentru a ajunge la saivan şi au atacat-o, lovind-o repetat cu un topor şi cu o bâtă peste cap şi restul corpului, apoi au abandonat-o în locul respectiv. Prin actele de violenţă exercitate asupra părţii vătămate, acesteia i-au fost cauzate leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Examinând actele şi lucrările dosarului Tribunalul a reţinut următoarele: inculpaţii, tată şi fiu locuiesc în aceeaşi localitate Ungurei şi se cunosc cu partea vătămată B.Şt.

Deşi de-a lungul anilor au existat între părţi diferite incidente, acestea nu au generat o stare de duşmănie astfel încât inculpaţii, partea vătămată şi membrii familiilor lor să nu-şi vorbească sau să nu colaboreze în activităţile specifice ocupaţiei lor, aceea de crescători de ovine.

În după-masa zilei de 25 martie 2011, partea vătămată, văzându-l pe consăteanul său V.I. pe stradă şi fiind o zi de sărbătoare, l-a invitat în casă, la un pahar de băutură. Pe fondul consumului de alcool, după un timp, între cei doi s-au ivit discuţii mai tensionate, partea vătămată a început să-l acuze pe numitul V.I. că ar avea legături amoroase cu soţia sa după care a început să-i aplice lovituri repetate cu pumnii.

Incidentul a luat sfârşit prin plecarea lui V.I. Datorită atât alcoolului consumat, cât şi loviturilor pe care le-a primit, acesta nu a reuşit să ajungă la locuinţa sa, ci a căzut la pământ, în stradă, unde a fost găsit la scurt timp de mai mulţi locuitori printre care se aflau şi inculpaţii.

Între timp, în locul unde se afla V.I. căzut la pământ şi unde cei adunaţi aşteptau ambulanţa, cineva a anunţat că B.Şt. este acasă la un alt localnic, numitul B.I.

Întrucât V.I. este fiul vitreg al inculpatului C.V., acesta, împreună cu coinculpatul C.C.V. şi cu alţi câţiva localnici au plecat la locuinţa indicată pentru a-i cere socoteală lui B.Şt. pentru ceea ce i-a făcut lui V., dar nu l-au găsit. Partea vătămată B., aflând că este căutată şi temându-se pentru siguranţa sa, nu s-a dus în seara respectivă acasă, ci a rămas ascunsă prin grădiniţe şi viile unor localnici iar când s-a întâlnit cu martorul D.D. l-a rugat pe acesta să sune la poliţie.

În continuare, în jurul orelor 23, partea vătămată B.Şt. s-a hotărât să meargă la stâna sa de oi deoarece trebuia să vadă de animale şi totodată era un loc unde putea să rămână peste noapte; dar, la ieşirea din sat, pe strada Deal, partea vătămată a fost aşteptată de către cei doi inculpaţi, care, înarmaţi cu un topor şi o bâtă au atacat-o şi i-au aplicat mai multe lovituri peste cap şi trunchi, cauzându-i leziuni grave ce i-au pus viaţa în pericol.

După ce a primit mai multe lovituri, partea vătămată l-a auzit pe unul dintre inculpaţi spunându-i celuilalt să nu mai lovească pentru că o poate omorî, astfel că cei doi au abandonat-o în locul respectiv. Partea vătămată a reuşit să se deplaseze la stâna sa, aflată la mică distanţă unde a fost găsită a doua zi de către soţia sa şi de către numitul R.B.I. care au dus-o la domiciliu. În aceeaşi zi partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Blaj apoi transferată la Spitalul de Urgenţă Alba Iulia unde a fost operată de urgenţă. Actele de violenţă exercitate de către inculpaţi i-au cauzat părţii vătămate plăgi ale scalpului, fractură craniană, hematom extradural, hemoragie subarahnoidiană, pneumocefalie, echimoze şi escoriaţii la nivelul toracelui, coapsei drepte, antebraţului stâng şi bazinului, toate aceste leziuni punându-i viaţa în primejdie.

Inculpaţii în declaraţiile date au negat faptul că ar fi autorii agresiunii, susţinând că în jurul orelor 23,00, se aflau la domiciliile lor, iar în ceea ce priveşte petele de sânge grupa AII găsite pe încălţămintea inculpatului C.V., ar fi de la numitul V.I. care are tot grupa AII şi care a fost pus în ambulanţă de către tatăl său vitreg.

Chiar dacă V.I. are grupa de sânge AII susţinerile inculpatului C.V. nu au fost confirmate de martorii care au fost de faţă în momentul urcării numitului V. în ambulanţă. Nici chiar soţia inculpatului C.V., martora C.M. nu a declarat că soţul său a ajutat la urcarea lui V. în salvare, deşi a fost întrebată expres cu privire la acest fapt.

De asemenea, inculpaţii au mai susţinut în apărare, că partea vătămată ar fi fost agresată de alte persoane întrucât era în relaţii conflictuale cu mai mulţi localnici; însă aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile martorilor B.A. şi R.B.I. care au găsit-o pe partea vătămată după incident şi aceasta le-a relatat cum a fost bătută şi de către cine.

Constatând că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită, Tribunalul le-a aplicat acestora, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.

Tribunalul a reţinut ca circumstanţe atenuante personale faptul că inculpatul C.C.V. este o persoană tânără, nu a mai fost condamnat anterior, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V. că este capul unei familii, în comunitatea din care face parte este cunoscut ca un om aşezat care-şi vede de familie şi gospodăria sa fără a avea conflicte cu alţi localnici, astfel că săvârşirea faptei din prezenta cauză se explică doar printr-o stare de tensiune şi nemulţumire cauzată de faptul că fiul său vitreg a fost bătut de către partea vătămată.

Faţă de datele din fişa de cazier judiciar a acestui inculpat, Tribunalul a făcut aplicarea art. 83 C. pen. şi a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 226/2010 a Judecătoriei Blaj şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

In baza art. 861 C. pen., Tribunalul a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.C.V., sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare conform art. 862 C. pen., iar în cazul inculpatului C.V. a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare pe o perioadă de 8 ani ce constituie termen de încercare.

Tribunalul a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 861 C. pen. şi în cazul inculpatului C.V. întrucât acesta nu este recidivist, iar pedeapsa pe care o are de executat nu este mai mare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., Tribunalul le-a aplicat celor doi inculpaţi şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 863 C. pen., Tribunalul a pus în vedere celor doi inculpaţi că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

În baza art. 864 C. pen., a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor de art. 83, 84, 864 alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.

În baza art. 88 C. pen., Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive din 14 aprilie 2011 şi până în 10 februarie 2012 şi în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpaţi dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reţinut că s-au constituit părţi civile în cauză: Spitalul Municipal Sebeş, Spitalul Municipal Blaj, Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia şi partea vătămată B.Şt.

În ceea ce priveşte cele trei unităţi medicale constituite părţi civile, Tribunalul a admis pretenţiile acestora şi în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998, 1003 C. civ., nemodificat a obligat inculpaţii în solidar să plătească Spitalului Municipal Sebeş suma de 1226,25 lei, Spitalului Municipal Blaj suma de 1420,30 lei şi Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba Iulia suma de 999,06 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate B.Şt. în urma agresiunii.

În ceea ce priveşte pretenţiile părţii civile B.Şt. Tribunalul a reţinut că acesta a solicitat 4500 lei despăgubiri pentru daune materiale şi 100.000 lei despăgubiri pentru daune morale.

Întrucât partea civilă nu a dovedit prejudiciul material prin nicio probă, Tribunalul a respins ca nedovedite pretenţiile pentru daune materiale. In schimb, a fost de necontestat că partea civilă B.Şt. a trecut prin suferinţe necuantificabile în bani dar care trebuie oarecum compensate prin acordarea de despăgubiri pentru daune morale.

În acest sens Tribunalul a apreciat că se impune acordarea sumei de 40.000 lei proporţională cu prejudiciul moral cauzat, sumă la plata căreia au fost obligaţi inculpaţii tot în solidar.

Întrucât infracţiunea din prezenta cauză este cuprinsă în anexa la Legea nr. 76/2008, Tribunalul, în baza art. 7 din această lege a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpaţi şi conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţa acestora că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul a obligat pe fiecare inculpat la câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse şi cele de la urmărirea penală (400 lei), iar în baza art. 190 alin. (5) raportat la art. 191 alin. (2) C. proc. pen., va obliga fiecare inculpat la câte 50 lei cheltuieli acordate martorului G.I.

Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba arătând următoarele:

- în sentinţă nu sunt indicate circumstanţele atenuante reţinute în sarcina inculpatului C.V. rezumându-se doar a menţiona incidenta art. 74 C. pen. şi efectele acestuia, prevăzute de art. 76 lit. d) C. pen.; consecutiv, instanţa nu a motivat reţinerea circumstanţelor atenuante şi oricum aplicarea acestora nu se justifică în condiţiile în care ambii inculpaţi au antecedente penale şi contravenţionale.

- pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea reduse având în vedere modul de comitere al faptelor, atitudinea inculpaţilor în timpul procesului penal, antecedentele penale; în acest context se impune şi aplicarea de pedepse în regim de detenţie.

Împotriva sentinţei au declarat apel şi inculpaţii C.V. şi C.C.V. solicitând Curţii achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de tentativă de omor. La dosar nu există nici probe directe, nici indirecte care să demonstreze că inculpaţii au săvârşit fapte, acuzarea bazându-se pe simple supoziţii. De asemenea, inculpaţii solicită respingerea acţiunii civile ca nefondată.

Împotriva sentinţei a declarat apel şi partea vătămată B.Şt., atât pe latura penală (în sensul majorării pedepselor inculpaţilor şi înlăturarea suspendării condiţionate) cât şi pe latura civilă (în sensul majorării daunelor morale acordate).

Prin decizia penală nr. 147/ A din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a dispus:

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpaţii C.V. şi C.C.V. şi partea civilă B.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9645/107/2011.

Au fost obligaţi apelanţii C.V., C.C.V. şi B.Şt. la plata către stat a sumelor de câte 200 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariile parţiale ale apărătorului din oficiu în sumă totală de 100 lei s-a stabilit a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând apelurile formulate, Curtea le-a respins, ca nefondate, reţinând următoarele:

Referitor la apelul inculpaţilor cu privire la faptul că nu sunt vinovaţi de comiterea faptei, Curtea a arătat că dovedirea certă a unei infracţiuni nu presupune administrarea în mod necesar de probe directe, de multe ori acest lucru fiind imposibil tocmai datorită abilităţii făptuitorului de alegere a modalităţii de comitere şi de ascundere a probelor incriminante. În speţă, inculpaţii au acţionat noaptea, urmărind partea vătămată în locuri inaccesibile publicului şi având grijă să nu fie alte persoane prin preajmă. De asemenea, loviturile au fost aplicate pe neaşteptate, fără avertisment sau discuţii preliminare, îngreunând identificarea făptuitorilor. În acest context, existenţa unor probe directe este aproape imposibilă, organele judiciare având obligaţia analizării temeinice a acuzaţilor formulate de partea vătămată pentru atingerea scopului fundamental al procesului penal (art. 1 C. proc. pen.) în sensul ca orice persoană vinovată să fie pedepsită şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere.

În speţa de faţă, Curtea a plecat de la următoarele aspecte certe ale cauzei:

- partea vătămată a fost lovită cu obiecte contondente în seara zilei de 25 martie 2011 de cel puţin o persoană, iar leziunile i-au pus în pericol viaţa.

- partea vătămată a recunoscut prezenţa lui C.C.V. la momentul agresiunii şi a auzit vocea celuilalt inculpat.

- anterior agresiunii partea vătămată a lovit pe numitul V.I., ruda inculpaţilor, oferind acestora un motiv să se răzbune.

- această încercare de răzbunare este evidentă pentru că inculpaţii împreună cu mai multe persoane s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate, ameninţând în mai multe rânduri că o omoară, fapt auzit de martori.

- partea vătămată pentru a evita agresiunea a părăsit locuinţa şi s-a îndreptat spre împrejurimile satului.

- la scurt timp după aceea, după lăsarea nopţii, partea vătămată în încercarea de a se întoarce acasă a simţit că este urmărită şi în cele din urmă a şi fost lovită fiind aproape să-şi piardă viaţa.

- nu există dovezi la dosar ori măcar indicii că partea vătămată se afla în conflict cu alte persoane decât inculpaţii.

- între partea vătămată şi inculpaţi exista un conflict mai vechi, o stare tensionată recunoscută atât de părţi cât şi de martori.

Toate aceste certitudini a oferit instanţei de prim control judiciar argumente suficiente în a concluziona asupra vinovăţiei inculpaţilor. Aceştia aveau un mobil al comiterii faptei (doreau să se răzbune pe partea vătămată pentru lovirea lui V.I., pe fondul stării tensionate anterioare); nu mai există alte persoane care să aibă un mobil să agreseze partea vătămată; inculpaţii au fost auziţi ameninţând cu moartea pe B.Şt. şi văzuţi îndreptându-se spre domiciliul său cu câteva ore înainte de agresiune; partea vătămată a recunoscut pe C.C.V. în momentul agresiunii şi l-a auzit pe tatăl său vorbind.

În ce priveşte sângele de pe cizma inculpatului C.V., s-a arătat că acesta nu reprezintă o probă nici pentru acuzare, nici pentru apărare, atâta timp cât expertiza efectuată în apel nu este relevantă. Eliminarea acestei probe nu schimbă însă situaţia de fapt, probele indicate enumerate şi prezumţiile deduse de instanţă fiind suficiente pentru reţinerea vinovăţiei.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o judicioasă apreciere. Chiar dacă în speţă este vorba despre o tentativă de omor, fapta nu trebuie privită în abstract, scoasă din context. Nu trebuie omisă astfel atitudinea părţii vătămate anterioară agresiunii, aceasta lovind o rudă a inculpaţilor, V.I. Deşi nu se poate reţine starea de provocare, având în vedere intervalul de timp mare între cele doua incidente, totuşi comportamentul părţi vătămate trebuie să fie luat în seamă la aprecierea gradului de vinovăţie a inculpaţilor.

Din aceleaşi considerente, dar şi raportat la obiectul prezumat folosit în comiterea faptei (o bucată sau mai multe bucăţi de lemn), Curtea a apreciat că instanţa de fond în mod corect a suspendat condiţionat executarea pedepsei. Inculpaţii nu au profilul specific unor infractori periculoşi şi Curtea a considerat că aceştia pot fi reeducaţi prin supravegherea şi obligaţiile din timpul termenului de încercare. Antecedenţa penală şi contravenţională a acestora indică săvârşirea unor fapte anterioare în special infracţiuni economice, dar fără o gravitate deosebită. De asemenea, Curtea a mai apreciat că perioada de 10 luni de arestare preventivă este suficientă pentru a conştientiza inculpaţii asupra gravităţii faptei.

În ce priveşte reţinerea art. 74 C. pen., pentru inculpatul C.V. fără indicarea în concret, în dispozitiv a cazului de reducere corespunzător, Curtea a reţinut următoarele:

Situaţiile ce atrag reducerea pedepsei sub minimul special sunt prevăzute în art. 74 C. pen. şi au caracter exemplificativ. În acest sens pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante orice aspecte considerate relevante de instanţă.

În speţă, în considerentele hotărârii, Tribunalul a reţinut că numitul C.V. este capul unei familii, în comunitatea din care face parte este cunoscut ca un om aşezat care-şi vede de familie şi gospodăria sa, fără a avea conflicte cu alţi localnici. Aceste aspecte au fost apreciate de instanţa de fond ca fiind circumstanţe atenuante, altele decât cele din enumerarea de la lit. a) - e) din art. 74 C. pen.

Curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dat eficienţă acestor împrejurări, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la apelul părţii vătămate, acesta solicită majorarea cuantumului daunelor morale. Curtea a apreciat că suma acordată este justă raportat la suferinţa părţii vătămate. Nu trebuie omis că, deşi numărul de zile de îngrijiri este destul de mare, partea vătămată a fost internată în spital o perioadă relativ scurtă şi nu a rămas cu nici un fel de sechele în urma agresiunii. În plus, nu trebuie omisă atitudinea sa anterioară agresiunii, constând în lovirea fiului vitreg al lui C.V., numitul V.I.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpaţii C.V. şi C.C.V. şi partea civilă B.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9645/107/2011.

A obligat apelanţii C.V., C.C.V. şi B.Şt. la plata către stat a sumelor de câte 200 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariile parţiale ale apărătorului din oficiu în sumă totală de 100 lei a stabilit a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpaţii C.V. şi C.C.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2, lit. d) cu referire la art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen., referitoare la greşita individualizare a pedepsei şi la greşita aplicare a legii a solicitat casarea în parte a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză şi în rejudecare aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că instanţa să dispună revocarea pedepsei de 6 luni în închisoare cu privire la inculpatul C.V. şi înlăturarea dispoziţiilor art. 861 şi următoarele C. pen., urmând a fi aplicate dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., adică instanţa să dispună executarea unei pedepse rezultante finale de 4 ani închisoare în regim de detenţie.

Cu privire la inculpatul C.C.V., reprezentantul Parchetului a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.

Inculpaţii C.V. şi C.C.V. Și-au întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., au arătat că nu sunt autorii infracţiunii reţinută în sarcina lor pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi în prezenta cauză,întrucât în cauză nu există nici o probă directă sau indirectă, dar certă care să dovedească vinovăţia acestora şi anume că în noaptea de 25-26 martie 2011 ar fi agresat-o pe partea vătămată B.Şt.,sens în care au solicitata achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu consecinţa prevăzută de dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, apreciază ca fondat recursul parchetului, însă doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 171 C. proc. pen.

Inculpatul C.V., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.V. prin sentinţa penală nr. 226/2010 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 1180/191/2010 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

Ca modalitate de executare instanța de fond a ales aplicarea dispozițiilor art. 861 Ș.u. C. pen., modalitate menținută de instanța de apel în pofida dispozițiilor legale care reglementează condițiile în care poate fi dispusă suspendare pedepsei Și implicit a dispozițiilor decizie nr. 1/2011 a Înaltei Curți de Casație Și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, pedeapsă ce în mod nelegal a fost menținută Și de instanța de apel.

Astfel, deȘi în mod corect, s-a procedat la revocarea pedepsei cu închisoarea de 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală 226 din 6 decembrie 2010 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin nerecurare la data de 17 decembrie 2010 în temeiul art. 83 C. pen. Și adăugarea acesteia la pedeapsa stabilită pentru fapta supusă judecății în prezentul dosar, în mod greȘit ambele instanțe au ignorat dispozițiile obligatorii ale deciziei de recurs în interesul legii nr. 1/2011 care instituie în sarcina instanțelor obligativitatea dispunerii executării pedepsei în regim de detenție atunci când sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen.

Neprocedând în acest mod, ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale sens în care în raport de incidența dispozițiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a le reforma, urmând a fi înlăturate dispozițiile art. 861 Ș.u. C. pen., referitoare la executarea în astfel de situații a pedepsei fără privare de libertate.

Cât priveȘte incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților Și a executării lor în regim de detenție pentru ambii inculpați, Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea pedepselor aplicate celor doi inculpați,exceptând aspectul de nelegalitate arătat,în raport de următoarele aspecte.

Ambele instanțe au valorificat Și au dat eficiență în mod corect atât circumstanțelor reale cât Și celor personale Și au creat un just echilibru între gradul de pericol social concret al faptelor comise de cei doi inculpaţi cât şi prin raportare la circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi conduita acestora în comunitate şi societate.

Majorarea pedepselor sub aspectul cuantumului Și a modalității de executare pentru inculpatul C.V. nu ar face altceva decât să se acorde o valoare nepermisă funcției de coerciție a pedepsei în defavoarea celei de reeducare Și astfel scopul Și funcția pedepsei nu ar ai putea fi atinsă astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Din analiza considerentelor hotărârilor judecătoreȘti se desprinde concluzia potrivit căreia instanțele au apreciat raportat la cele expuse în mod corect că se impune valorificarea circumstanțelor personale ca Și circumstanțelor atenuante judiciare.

În cazul concret faţă de toate aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpaților sub aspectul înlăturării circumstanțelor atenuante solicitate respectiv al majorării pedepselor Și înlocuirea modalității de executare prin operaţiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunţată asigură sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată aşa încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va față de toate considerentele expuse Și analizate în cauză va respinge solicitarea de reformare a hotărârilor sub acest aspect.

Analizând incidența dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpați Și în susținerea căruia au arătat că nu sunt autorii infracţiunii reţinută în sarcina lor pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi în prezenta cauză, întrucât în cauză nu există nici o probă directă sau indirectă, dar certă care să dovedească vinovăţia, Înalta Curte apreciază că nu este incident acest caz de casare în raport de următoarea argumentare:

Inculpații recurenți Și-au susținut nevinovăția, invocând lipsa oricăror probe directe în sprijinul reținerii vinovăției lor, fără însă a argumenta Și proba care sunt motivele pentru care probele care în mod legal au stat la baza condamnării lor nu sunt legale sau temeinice.

Lipsa vreunui martor ocular la momentul agresiunii aspect invocat de către inculpați ca Și probă determinantă a nevinovăției lor reprezintă în opinia Înaltei Curți un mod simplist Și nerealist de a denatura de fapt adevărul juridic Și care astfel cum corect au stabilit ambele instanțe, vinovăția a fost pe deplin dovedit sub aspectul implicării celor doi inculpați în activitatea infracțională ce a atras condamnarea lor.

Ambele instanțe au argumentat riguros Și au explicat detaliat mecanismul inculpaților care deȘi au sperat că nu vor fi descoperiți tocmai pe aspectul lipsei unui martor direct, au omis aspecte de detaliu esențiale Și care coroborate riguros îi plasează pe aceȘtia în câmpul infracțional Și îi indică drept autori ai infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot fi ignorate o multitudine de aspecte certe ale cauzei de natură să confere argumente suficiente în a concluziona asupra vinovăţiei inculpaţilor relevante în acest sens fiind procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor şi care au fost interceptate de organele de urmărire penală în baza autorizaţiei date de instanţă care relevă Și demontează apărarea potrivit căreia la data săvârȘirii faptei inculpații se aflau la domiciliul sau la stână, Și de asemenea nu pot fi ignorate sau înlăturate în vreun mod procesele verbale de redare a interceptărilor în care inculpații lasă de înțeles într-un mod destul de explicit faptul că sunt implicați în comiterea faptei,

- declaraţiile martorilor B.A., R.B.I., D.D., B.M., L.F., B.I., B.P., D.F., B.I., V.I., C.M., S.A., M.R., L.F., G.I., D.F., S.F. şi V.I.

- raportul de expertiză medico legală biocriminalistică întocmit de S.M.L. Alba prin care s-a stabilit că partea vătămată are grupa de sânge AII, inculpatul C.V. are BIII, inculpatul C.C.V. are AIV iar sângele recoltat de pe cizma stângă a inculpatului C.V. aparţine grupei AII, însă apărările acestuia sub acest aspect prezentate în două variante, respectiv că petele de sânge grupa AII găsite pe încălţămintea inculpatului C.V., ar fi de la numitul V.I. care are tot grupa AII şi care a fost pus în ambulanţă de către tatăl său vitreg iar în cea de-a doua variantă că în ziua respectivă anterior agresiunii partea vătămată a lovit pe numitul V.I., denotă tocmai încercarea acestora de a disimula realitatea faptică a cauzei.

În opinia Înaltei Curți, toate aceste probe, reprezintă doar o parte din întreg materialul probator amplu administrat în cauză, tocmai pentru a înlătura orice îndoială, probe ce converg clar spre vinovăția celor doi inculpați, fără existența vreunui dubiu din acest punct de vedere sub aspectul necomiterii faptei de către ei.

Faptul că aceȘtia au avut constant o atitudine de nerecunoaȘtere reprezintă doar o reacție a modului în care aceȘtia au înțeles să se apere în momentul în care probele administrate în cauză au căpătat caracter de certitudine Și nu poate fi interpretată ca o dovadă a nevinovăției lor, atâta timp cât s-a dovedi fără putință de tăgadă că aceştia aveau un mobil al comiterii faptei (doreau să se răzbune pe partea vătămată pentru lovirea lui V.I., pe fondul stării tensionate anterioare); nu mai există alte persoane care să aibă un mobil să agreseze partea vătămată; că au fost auziţi ameninţând cu moartea pe B.Şt. şi văzuţi îndreptându-se spre domiciliul său cu câteva ore înainte de agresiune iar partea vătămată a recunoscut pe C.C.V. în momentul agresiunii şi l-a auzit pe tatăl său vorbind.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi admisă ipoteza unei erori de fapt,cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 nefiind incident în cauză.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Va casa în parte decizia penală atacată Și în parte sentința penală nr. 52 din 10 februarie 2012 a Tribunalului Alba Și în rejudecare:

Va înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861, art. 862, art. 863 Și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul C.V.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 Și art. 64 lit. a) teza a II-a Și lit. b) C. pen. Și dispune față de inculpatul C.V. ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi C.C.V. împotriva aceleeaȘi decizii penale.

Văzând Și dispozițiile art. 192 alin. (2) Și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează în parte decizia penală atacată Și în parte sentința penală nr. 52 din 10 februarie 2012 a Tribunalului Alba Și în rejudecare:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861, art. 862, art. 863 Și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul C.V.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 Și art. 64 lit. a) teza a II-a Și lit. b) C. pen. Și dispune față de inculpatul C.V. ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi C.C.V. împotriva aceleeaȘi decizii penale.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2608/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2637/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2616/2013. Penal