ICCJ. Decizia nr. 2637/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2637/2013
Dosar nr. 991/99/2013/a2
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 august 2013 pronunţată în Dosarul nr. 991/99/2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S.A.
În baza dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 3002 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.A., deţinut în Penitenciarul Iaşi, urmând a fi verificată nu mai târziu de 60 zile.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că temeiurile care au stat la baza luării şi ulterior prelungirii şi menţinerii stării de arest.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.A.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea acestuia în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Conform acestui text de lege instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 267 din 17 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.A., prin rechizitoriu, din infracţiunea unică de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în două infracţiuni, de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. şi o tentativă la infracţiunea de viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) , alin. (3) teza I C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi dintr-o singură infracţiune de incest prevăzută şi pedepsită de art 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în două infracţiuni, de incest prevăzută şi pedepsită de art. 203 C. pen. şi o tentativă la infracţiunea de incest prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 203 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;
A condamnat pe inculpatul S.A., la pedeapsa principala de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (faptă din aprilie 2011).
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută şi pedepsită de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (faptă din aprilie 2011).
În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat la 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani, pedepse pe care le va executa inculpatul.
Pe durata şi în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei s-a dedus perioada reținerii şi arestării preventive de la 5 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcționarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare se vor preleva probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., (faptă din decembrie 2010), tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. (faptă din primăvara anului 2011), incest prevăzută şi pedepsită de art. 203 C. pen. (faptă din decembrie 2010) şi tentativă la infracţiunea de incest prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 203 C. pen., (faptă din primăvara anului 2011), fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. art. 17 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a obligat pe inculpat la plata către partea vătămată J.N.M., a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.983,08 RON cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cuantum de câte 200 RON se va avansa din fondurile Ministerului Public (pentru apărătorul desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale), respectiv ale Ministerului Justiției (pentru apărătorii desemnați din oficiu în cursul judecății).
În fapt s-a reţinut că partea vătămată J.N.M. s-a născut la data de 5 octombrie 1998, din relaţia de concubinaj a inculpatului S.A. cu numita S.S.P., împreună cu care mai are alţi 5 copii.
În anul 2007 cei doi s-au despărţit, numita S.S.P. iniţiind o nouă relaţie de concubinaj şi mutându-se efectiv în comuna B.M., judeţul Galaţi.
Inculpatul S.A. a rămas să locuiască împreună cu cei 6 copii la soacra sa, martora M.P.,mama numitei S.S.P., în comuna R., judeţul Iaşi, aflându-se în relaţii tensionate cu fosta sa concubină.
Ulterior inculpatul S.A. s-a mutat în Paşcani, într-un bloc părăsit din apropierea Gării, copiii rămânând în grija bunicii, martora M.P., inculpatul vizitând uneori copii, cărora le aducea produse alimentare. Totodată inculpatul obişnuia să îşi ia copii la el în Paşcani pentru scurte perioade.
Întrucât inculpatul fusese reclamat anterior de fiica sa mai mare S.L.C. că încercase să o violeze, plângere retrasă ulterior, dar şi pentru comportamentul său violent şi agresiv, partea vătămată J.N.M. manifesta o stare de teamă faţă de inculpat, preferând să locuiască cu bunica sa în comuna Ruginoasa.
În anul 2011, de Paşti, pe când partea vătămată avea vârsta de 14 ani, în timp ce se afla la locuinţa inculpatului din Paşcani, în camera din blocul părăsit din apropierea Gării, inculpatul uzând de violenţe fizice, inclusiv lovirea cu un bolţar în cap şi ameninţări, profitând de neputinţa părţii vătămate de a se apăra, a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal. În timpul actului sexual în încăpere a încercat să intre martorul Z.I. însă uşa era încuiată.
În acest context martorul a alertat-o şi pe soţia sa, martora Z.E., împrejurare faţă de care inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se îmbrace şi să plece, scoţând-o pe geam afară, locuinţa situându-se la parter.
Partea vătămată a mers imediat la locuinţa familiei Z. unde a povestit ce se întâmplase după care a fost condusă de martora Z.E. până la sora sa, J.G., căreia i-a relatat ce se petrecuse. De aici partea vătămată a fost trimisă acasă la bunica sa, în comuna Ruginoasa căreia minora i-a povestit că fusese agresată de inculpat.
Martora M.P. a anunţat-o telefonic pe mama părţii vătămate despre cele petrecute şi, la sosirea mamei acasă au mers la postul de poliţie pentru a depune plângere.
Împotriva sentinţei penale mai-sus menţionate a declarat apel inculpatul S.A., cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în vederea soluţionării apelului declarat de inculpat.
Probele administrate în cauză şi la care instanţa de fond a făcut referire relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de viol şi incest reţinute în sarcina sa astfel cum acestea au fost descrise în sentinţa judecătorească pronunţată de prima instanţă.
Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social ca trăsături esenţială a infracţiunii; aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracţie de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară şi existenţa unor date şi probe care să convingă judecătorul că pentru siguranţa publică se impune privarea de libertate a inculpatului, ceea ce face ca aceste noţiuni să nu fie privite izolat ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci şi date referitoare la fapte, nu de puţine ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii. Ori, în speţă inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracţiuni grave.
În analiza acestei condiţii se are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea deosebită a acestora ca şi urmările produse, aspecte care denotă periculozitate şi care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.
Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat dispusă de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 14 august 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 991/99/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2616/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2675/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
