ICCJ. Decizia nr. 261/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 261/2013
Dosar nr. 822/223/2012
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 70n din 24 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, s-a respins ca nefondată, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarul D.C.C., împotriva rezoluţiei dată în Dosarul nr. 711/P/2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani.
A fost obligat petiţionarul la cheltuieli judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanţă a reţinut:
Prin ordonanţa dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, în Dosarul nr. 711/P/2011, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen., combinat cu art. 181 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor D.C.C., S.M.I. şi I.I.E., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aceştia fiind sancţionaţi cu amendă administrativă.
Prima instanţă a reţinut că soluţia pronunţată de parchet este legală şi temeinică şi, ca atare, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar, în legătură cu scoaterea de sub urmărire penală şi a intimaţilor S.M.I. şi I.I.E.
Împotriva sentinţei a formulat recurs petiţionarul D.C.C., susţinând în memoriul ataşat cererii de recurs nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, în sensul că în mod greşit a fost aplicată doar o sancţiune administrativă intimaţilor S.M.I. şi I.I.E., deşi s-ar fi impus trimiterea lor în judecată, având în vedere gravitatea faptelor săvârşite.
Prin Decizia nr. 743/R din 05 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, examinând sentinţa pronunţată, în raport de critica formulată precum şi din oficiu, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3), art. 3858 şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul este inadmisibil şi a fost respins ca atare, deoarece, legal, hotărârea este definitivă şi nu mai putea fi recurată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Împotriva Deciziei penale nr. 743/R din 05 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declara recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 822/223/2012.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către recurent, este inadmisibil, având în vedere că decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat petentul D.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 743/R din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 743/R din 5 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 262/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
