ICCJ. Decizia nr. 263/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 263/2013
Dosar nr. 1500/54/2012
Şedinţa din 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul C.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu şi faţă de scms. de poliţie B.I. din cadrul IPJ Gorj - pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material şi uz de fals, prev. de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Pentru a dispune astfel s-a reţinut că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, M.A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul C.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti, scms. de poliţie B.I. din cadrul Poliţiei S., pentru infracţiunile prev. de art. 246, art. 289 şi art,. 291 C. pen., susţinând că aceştia i-au favorizat prin soluţiile adoptate în Dosarul nr. 739/P/2006 pe făptuitorii care au făcut obiectul cercetărilor.
În conţinutul plângerii, M.A. a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de V.C., fost primar al com. S., R.V., fost inginer în cadrul aceleiaşi primării, B.I.Z., fost funcţionar cu atribuţii privind registrul agricol, F.N. şi D.F., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi furt calificat.
Plângerea persoanei vătămate a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind înregistrată sub nr. 389/P/2012.
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Prin referatul din 24 mai 2007 scms. B.I. din cadrul Biroului de Poliţie S. a propus neînceperea urmăririi penale faţă de membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 S., pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. şi faţă de D.F. pentru infracţiunea prev. de art. 220 C. pen., dosarul având ca obiect plângerea formulată de M.I. care a sesizat că în cursul lunii iulie 2006 a treierat o suprafaţă de teren cultivată cu grâu, ce-i aparţinea, însuşindu-şi grâul, cu ajutorul lui F.N. şi cu complicitatea membrilor comisiei locale de fond funciar.
Prin Rezoluţia nr. 739/P/2006 din 14 decembrie 2006 procurorul C.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale a organelor de poliţie, privind pe C.C.Z., pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen., F.N. pentru infracţiunea prev. de art. 220 şi art. 208 - 209 C. pen. şi faţă de V.C. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen.
La data de 23 ianuarie 2007 prin Rezoluţia nr. 13/11/2/2007 primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti a admis plângerea petentului M.I. împotriva Rezoluţiei nr. 739/P/2006, dispunând infirmarea soluţiei, reluarea şi completarea cercetărilor de către Biroul de Poliţie S.
Prin Ordonanţa nr. 739/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti a dispus la data de 10 septembrie 2007 declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea continuării cercetării faţă de notarul public C.C.Z. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., dosarul fiind înaintat la aceeaşi dată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru competentă soluţionare.
La data de 30 octombrie 2007 prin Ordonanţa nr. 642/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.C.Z. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen., disjungerea materialului de urmărire penală şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 220, 246, 208 - 209 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 2435/11/2/2007 din 10 decembrie 2007 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de M.I. împotriva ordonanţei din 30 octombrie 2007 de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public C.C.Z., dată în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 642/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Din cele de mai sus a rezultat că persoana vătămată M.A. este nemulţumită atât de propunerea formulată de organele de poliţie în Dosarul nr. 739/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, cât şi soluţia adoptată de procuror în aceeaşi cauză.
Potrivit art. 275 şi următoarele C. proc. pen. împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală, persoana interesată poate formula plângere la procurorul ierarhic superior, respectiv la instanţa de judecată căreia i-ar reveni competenţa de a judeca cauza în primă instanţă.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 739/P/2006 s-a formulat plângere în condiţiile legii, iar simpla infirmare a acesteia de către procurorul ierarhic superior nu conduce automat la concluzia că procurorul şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu sau că a inserat în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale date şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.
S-a mai arătat că procurorul în faza urmăririi penale este liber să aprecieze cu privire la concludenţa şi utilitatea probelor, respectiv la interpretarea acestora, simplul fapt al adoptării soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, neconstituind un temei suficient pentru angajarea răspunderii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor sesizate de persoana vătămată prin plângerea penală. În aceleaşi condiţii propunerile organelor de poliţie, formulate într-o cauză penală sunt supuse controlului procurorului care dispune în sensul confirmării sau infirmării acestora, aşa încât nici în sarcina scms. de poliţie B.I. nu au putut fi reţinute infracţiunile sesizate, întrucât faptele nu există.
Împotriva Rezoluţiei din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând aceleaşi motive ca şi în plângerea iniţială.
Prin Rezoluţia din 31 mai 2012, dată în Dosarul nr. 1077/11/2/2012, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petentei, apreciind că soluţia adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate care exclud existenţa temeiurilor de fapt ori de drept care să contureze infracţiunile sesizate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 26 iunie 2012 sub nr. 1500/54/2012, petenta M.A. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin rezoluţia din 31 mai 2012, dată în Dosarul nr. 1077/11/2/2012 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În motivare petenta a arătat, în esenţă, că plângerea este întemeiată întrucât intimaţii se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost cercetaţi aspect care, în opinia petentei, rezultă în principal din menţiunile rezoluţiei din 2006, rezoluţie în care intimatul C.C., a arătat că furtul este de natură civilă, aspect care dovedeşte intenţia acestuia de a favoriza persoana care a treierat şi sustras grâul cultivat pe terenul său.
Prin Sentinţa penală nr. 200 din 30 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. împotriva Rezoluţiei din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, şi a menţinut rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 389/P din 15 mai 2012.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Craiova a reţinut că în urma plângerii formulată de petentă, parchetul a procedat la efectuarea de verificări în legătură cu toate acuzaţiile pe care le-a adus intimaţilor C.C. şi B.I. stabilindu-se că, împotriva rezoluţiei pe care a dat-o intimatul C.C. şi care a avut la bază referatul întocmit de intimatul B.I., petenta a uzitat de dispoziţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen., procedură în urma căreia rezoluţia în cauză a fost infirmată, dispunându-se reluarea şi completarea cercetărilor.
Examinând actele premergătoare efectuate Curtea de Apel Craiova a constatat că nu există indicii cu privire la faptul că cei doi inculpaţi ar fi comis acţiuni sau cu intenţie, ar fi rămas în pasivitate, acte de natură să se circumscrie infracţiunilor reclamate. Menţiunea din Rezoluţia nr. 739/P/2006 în sensul că "Aspectele legate de infracţiunile de tulburare de posesie şi furt se apreciază că sunt de natură civilă", menţiune invocată de petentă în dovedirea relei-credinţe a intimaţilor, nu constituie un astfel de indiciu atâta timp cât, din actele premergătoare efectuate, rezultă că la Dosarul nr. 739/P/2006 existau înscrisuri - acte efectuate în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv procese-verbale ale Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar - din care reieşea că, la data faptelor ce au format obiectul acestui dosar dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren pe care s-a aflat cultura de grâu pretins sustrasă era contestat, limitele dintre proprietăţi nefiind clar delimitate. Or, în acest context, reţinând totodată că activitatea de interpretare a probelor, prin ea însăşi, nu intră în sfera ilicitului penal, menţiunea în cauză chiar dacă ar putea fi considerată defectuoasă, nu reliefează intenţia de favorizare a persoanelor acuzate de sustragerea grâului.
Simplul fapt al infirmării unei rezoluţii nu este de natură să constituie un indiciu în acest sens atâta timp cât nu se dovedeşte, aşa cum s-a arătat mai sus, intenţia directă ori indirectă de a cauza un prejudiciu persoanei vătămate.
Împotriva Sentinţei nr. 200 din 30 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionară M.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1500/54/2012.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiţionară M.A., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa penală nr. 200 din 30 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. împotriva rezoluţiei din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, şi a menţinut rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 389/P din 15 mai 2012, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionară în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 200 din 30 august 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 200 din 30 august 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori,
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 264/2013. Penal → |
|---|
