ICCJ. Decizia nr. 2620/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2620/2013
Dosar nr. 7870/108/2012
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 2397/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului L.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 214/2005, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut prin rechizitoriu faptul că în data de 25 octombrie 2007, învinuitul B.V. a devenit asociat unic şi administrator al SC C. SRL, având ca obiect de activitate: intermedieri în comerţul cu produse diverse şi sediul social în municipiul Arad.
În data de 15 ianuarie 20008 SC C. SRL şi-a schimbat sediul la adresa din municipiul Arad.
S-a reţinut că în cursul lunii octombrie 2007, învinuitul (martorul), B.V. a fost contactat la domiciliul său din localitatea L., judeţul Hunedoara, de către învinuitul L.L., care i-a promis să-l angajeze la o firmă de a sa din Arad.
În acest scop, învinuitul B.V. s-a deplasat împreună cu inculpatul L.L. la Arad, la scurt timp fiind condus de către inculpat la sediul O.R.C., de unde L.L., însoţit de numiţii D.M. şi G.A. au ridicat o serie de documente pe care învinuitul B.V. le-a semnat ulterior fără a percepe conţinutul acestora şi fără a se împotrivi semnării documentelor din cauza temerii insuflate de prezenţa numiţilor D.M. şi G.A.
După semnarea înscrisurilor învinuitul B.V. a părăsit municipiul Arad, întorcându-se la Lupeni, fără ca acesta să desfăşoare vre-o activitate în numele societăţii, nedeţinând documentele contabile ale acesteia, facturiere, chitanţe ori ştampila societăţii şi neavând nici măcar specimen de semnătură în bancă.
În perioada octombrie 2007-20 februarie 2008, SC C. SRL, a achiziţionat cereale de la persoane fizice din România, în valoare de 5.705.773 RON, precum şi de la agentul economic P.K.G.Z.M.R. din Ungaria în valoare de 91.993,73 RON, vânzându-le apoi pe teritoriul României către SC A.P. SRL Craiova, SC A.V.C. SRL Timişoara, SC L.I. SRL, încasând suma totală de 5.815.812,44 RON, inclusiv TVA aferentă livrărilor efectuate în sumă totală de 928.575 RON.
S-a arătat că singura persoană care a depus şi retras bani din contul bancar al SC C. SRL a fost inculpatul L.L., singura care avea specimen de semnătură în bancă ca titular al contului SC C. SRL.
S-a mai arătat că activitatea desfăşurată de inculpat a fost evidenţiată parţial în documentele legale ale societăţii, declaraţiile privind TVA depuse la organul fiscal teritorial D.G.F.P. Arad, prin evidenţierea parţială a veniturilor realizate. Astfel: prin decontul privind TVA pe luna decembrie 2007, declaraţia 300 aferentă trimestrului IV 2007; SC C. SRL, a declarat că nu a efectuat achiziţii şi livrări de bunuri sau prestări servicii în trimestrului IV 2007, iar prin decontul privind TVA pe luna martie 2008, s-au declarat achiziţii în valoare de 5.229.790 RON cu o TVA deductibilă aferentă de 993.660 RON, deşi nici un agent economic din România înregistrat în scopuri TVA nu a declarat vreo livrare de bunuri către SC C. SRL în trimestrul I, 2008, astfel încât SC C. SRL nu avea dreptul să deducă TVA în sumă de 993.660 RON.
S-a reţinut că urmare a unor verificări efectuate de către comisarii Gărzii Financiare Arad, aceştia au constatat că în trimestrul I 2008, SC C. SRL a declarat fictiv către organul fiscal în declaraţia 300, decont TVA, achiziţii de bunuri şi servicii în valoare totală de 6.223.450 RON, din care TVA dedusă nelegal prin decont în sumă de 993.660 RON.
S-a arătat că prejudiciul estimat prin procesul-verbal din 20 ianuarie 2010, în sumă de 1.830.337 RON, reprezintă 993.660 RON TVA dedusă nelegal şi 836.677 RON impozit pe profit sustras de la plată.
S-a constatat că, în decontul TVA aferent trimestrului 2008, societatea a dedus TVA aferent unor achiziţii fictive pentru care nu există documente justificative care să ateste realitatea şi legalitatea lor.
S-a dispus efectuarea unei expertize fiscale care a analizat inclusiv extrasele de cont privind operaţiunile bancare ale SC C. SRL şi facturile fiscale de livrare a cerealelor către clienţi.
Conform concluziilor raportului de expertiză prejudiciul cauzat bugetului de stat consolidat al statului către societatea SC C. SRL este în sumă de 928.575 RON, din care 833.024 RON, reprezintă TVA datorat ca urmare neînregistrării în totalitate a livrărilor de bunuri efectuate în trimestrul IV 2007, trimestrul I 2008 şi 95.551 RON, reprezentând TVA dedusă în mod eronat prin evidenţierea în decontul de TVA aferent trimestrului I 2008 a unor operaţiuni fictive, anume achiziţii de bunuri taxabile cu cota de 195 fără ca sumele să aibă documente justificative.
S-a mai arătat prin rechizitoriu că întreaga activitate comercială a SC C. SRL, desfăşurată în perioada octombrie 2007-martie 2008, a de către inculpatul L.L. care a achiziţionat şi vândut cereale, a eliberat în numele societăţii facturi fiscale şi chitanţe şi a efectuat toate operaţiunile de cont curent.
În cursul urmării penale, s-a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma totală de 1.830.337 RON.
Prin sentinţa penală nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7850/108/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 65 C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul, L.L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 65 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2931 din 26 octombrie 2011, a Judecătoriei Arad, în pedeapsa cea mai mare de 5 ani închisoare, inculpatul execută pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege .
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad şi obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 928.575 RON, cu titlul de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Arad a reţinut aceeaşi stare de fapt descrisă prin actul de sesizare a instanţei.
S-a constatat că fapta inculpatului L.L., constând în aceea că în perioada octombrie 2007-martie 2008, în calitate de administrator al SC C. SRL, nu a condus evidenţe contabile şi nu a declarat în totalitate veniturile realizate în trimestrul IV 2007-trimestrul I 2008, în deconturile TVA, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă totală de 833.024 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat care în calitate de administrator al societăţii mai sus arătate a evidenţiat în decontul TVA aferent trimestrului I 2008 operaţiuni nereale, deducând în mod nelegal TVA în scopul sustragerii de la plata TVA aferentă operaţiunilor comerciale efectuate, în scopul sustragerii de la plata sumei de 95.551 RON datorată bugetul consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Reţinând vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunilor mai sus descrise, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat, precum şi persoana inculpatului care a mai săvârşit infracţiuni de acelaşi gen, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracţiuni concurente, astfel că tribunalul a aplicat acestuia pentru fiecare infracţiune săvârşită o pedeapsă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., prima instanţă a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2931 din 26 octombrie 2011 a Judecătoriei Arad, în pedeapsa cea mai mare de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege .
Prin decizia penală nr. 44/A din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins apelul declarat de inculpatul L.L. împotriva sentinței penale nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că cererea de apel a fost trimisă prin poştă la data de 4 ianuarie 2013, dată la care expirase termenul de declarare a apelului de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.L.
Apărătorul inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă de control judiciar, întrucât inculpatul a declarat un apel peste termen care se circumscrie dispoziţiile art. 365 C. proc. pen. În susținere a arătat că din actele şi lucrările dosarului rezultă că, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată prin afişare la uşa Consiliului Local potrivit dispoziţiilor art. 177 alin. (4) C. proc. pen., destinatarul fiind mutat de la domiciliu, procesul-verbal de afişare, fiind încheiat la data de 20 decembrie 2012.
A mai arătat că ultima zi în care inculpatul putea să declare apel în termenul prevăzut de lege era 3 ianuarie 2013, însă aşa cum rezultă de pe ştampila aflată pe plic acesta a declarat apel la 4 ianuarie 2013, cu o zi după expirarea termenului legal de apel. Apărătorul a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 365 C. proc. pen., inculpatul are dreptul de a declara apel peste termen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 489 a Tribunalului Arad a fost pronunţată la data de 18 decembrie2012, inculpatul lipsind de la pronunţare, aşa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate.
Potrivit dispoziţiilor art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru partea care a lipsit la pronunţare, termenul de 10 zile pentru declararea apelului curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Conform art. 182 C. proc. pen. comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispoziţiilor aplicabile în materie de citare a părţilor, iar potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen.: „Când nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea”.
În speţă, se constată că citaţia trimisă la domiciliul cunoscut al inculpatului a fost returnată cu menţiunea că acesta s-a mutat de la adresa respectivă, în mod corect dispunându-se citarea şi ulterior comunicarea dispozitivului hotărârii prin afişare conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
Potrivit procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de afişare din 20 decembrie 2012 încheiat de Primăria municipiului Arad rezultă că dispozitivul sentinţei penale nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad a fost afişat în data de 20 decembrie 2012, iar cererea de apel împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, a fost trimisă prin poştă la data de 4 ianuarie 2013 (aşa cum rezultă din ştampila aflată pe plic), în speţă ultima zi de declarare a căii de atac fiind 3 ianuarie 2013, zi lucrătoare în care inculpatul putea să depună cererea de apel la instanţă sau prin poştă.
Având în vedere considerentele mai sus arătate se constată că în mod corect Curtea de Apel Timişoara a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat întrucât acesta a fost declarat cu încălcarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., cererea de apel fiind trimisă prin poştă la data de 4 ianuarie 2013, ultima zi de declarare a acestei căi de atac fiind 3 ianuarie 2013.
Faţă de cele ce preced Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., întrucât prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr. 44/A din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2619/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2679/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
