ICCJ. Decizia nr. 2679/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2679/2013
Dosar nr. 3752/192/2010
Şedinţa publică din 11 septembrie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnată inculpata T.M. astfel:
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpata T.M., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. în calitate de reprezentant al Statului Român.
A fost obligată inculpata T.M., în solidar cu SC H.E.I. SRL cu sediul în oraşul P., judeţul Ilfov (fostă SC M.C.M. SRL) să plătească părţii civile suma de 5.314.221 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul produs bugetului consolidat al statului prin neplata impozitului pe profit de 2.411.774 RON şi TVA în sumă de 2.902.447 RON, la care se vor adăuga accesorii.
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa nr. 290/P/2010 din 2 noiembrie 2010 şi pusă în executare prin procesul-verbal din 4 noiembrie 2010, prin care s-a aplicat sechestrul asigurător asupra imobilului cu destinaţia locuinţă cu care inculpata figurează în evidenţele Primăriei B.V., în suprafaţă de 69 mp şi teren aferent construcţiei suprafaţă de 530 mp, cu o valoare impozabilă de 65.964 RON şi de Ministerul Finanţelor, Garda Financiară, secţia Giurgiu, prin Decizia de Instituire a Măsurilor Asiguratorii din 25 februarie 2010, prin poprirea asiguratorie pentru disponibilităţile din conturile bancare.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiului Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală Tribunalul Giurgiu a reţinut următoarele:
SC M.C.M. SRL a fost înfiinţată la data de 18 decembrie 2008, în oraşul B.V., judeţul Giurgiu, la adresa inculpatei din str. C. Societatea avea la momentul înfiinţării un singur asociat, ce cumula şi calitatea de administrator, respectiv inculpata T.M. Obiectul principal de activitate, comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, având însă o serie întreagă de activităţi secundare. În acest sens, afacerile derulate de învinuită prin societate, au constatat în cumpărarea şi vânzarea fierului vechi şi cerealelor.
În această formulă, societatea a funcţionat până la data de 20 noiembrie 2009, când prin decizia asociatului unic din aceeaşi dată şi a Contractului de cesiune de părţi sociale încheiat între inculpata T.M. şi cetăţenii irakieni F.O., domiciliat în Irak, oraşul M. şi E.S.T.O.A., domiciliat în Ungaria, oraşul D. au fost cedate părţile sociale în valoare de 200 RON, reprezentând sută la sută din capitalul social al firmei.
Activitatea societăţii a fost controlată de comisari din cadrul Gărzii Financiare, secţia Giurgiu în data de 25 august 2009, când a fost încheiată nota de constatare din 25 august 2009, verificându-se realitatea şi legalitatea tranzacţiilor comerciale desfăşurate între SC M.C.M. SRL şi SC P.A. SRL Constanţa, pe întreaga perioadă de la înfiinţarea societăţii până la momentul controlului. Astfel, la 17 iulie 2009 organele de control s-au deplasat în B.V., judeţul Giurgiu la sediul societăţii, constatarea de la acea dată fiind că administratorul T.M. nu se află în localitate. Activitatea de control a continuat, iar la 24 iulie 2009 reprezentantul societăţii s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Giurgiu fără a prezenta însă documentele de evidenţă primară şi contabilă. Astfel, în nota de constatare a Gărzii Financiare s-a indicat faptul că a fost transmisă invitaţia din data de 10 iulie 2009, prin aceasta solicitându-se prezentarea de către reprezentantul legal al societăţii a documentelor de mai sus. Neprezentarea documentelor cerute în mod legal de organul de control au condus la emiterea altor două invitaţii transmise către inculpata T.M., semnate şi primite de către aceasta, din 24 iulie 2009 şi, respectiv, din 27 iulie 2009, conţinând solicitări similare celei dintâi, şi anume: prezenţa la sediul Gărzii Financiare cu documentele de autorizare şi funcţionare ale societăţii comerciale şi documentele de evidenţă primară de la înfiinţare până la momentul invitaţiilor. Inculpata nu s-a conformat solicitărilor, neprezentându-se, deşi fusese legal înştiinţată şi, plecând de la această premisă organul de control Garda Financiară a concluzionat că T.M. se sustrage de la verificarea financiar fiscală. Pentru aceasta s-a reţinut în nota Gărzii Financiare refuzul nejustificat de a prezenta documentele solicitate, iar pentru faptul că în sensul celor de mai sus, a fost somată de trei ori, iar inculpata nu a găsit de cuviinţă să întreprindă demersurile necesare spre a veni în întâmpinarea solicitărilor organelor de control, au fost reţinute în actul Gărzii încălcarea dispoziţiilor art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ulterior fiind sesizate organele de urmărire penală.
Într-o a doua fază a verificărilor, comisarii Gărzii Financiare au analizat realitatea înregistrării în evidenţa contabilă de către SC M.C.M. SRL, în calitate de furnizor, a patru facturi fiscale, emise de către SC P.A. SRL Constanţa precum şi calculul, înregistrarea şi virarea către bugetul de stat a taxelor şi impozitelor aferente cestora.
În vederea efectuării controlului s-au transmis administratorului agentului economic, inculpata T.M., invitaţiile din 2 februarie 2010, din 9 februarie 2010 şi din 17 februarie 2010, cu confirmări de primire spre a se prezenta la organul de control în zilele de 9 februarie 2010, 16 februarie 2010 şi 24 februarie 2010 cu documentele necesare efectuării verificărilor.
Toate aceste chestiuni au fost consemnate în nota de constatare din 25 februarie 2010 a Ministerului Finanţelor Publice, Garda Financiară, secţia Giurgiu, din care a reieşit şi faptul că organul de control a solicitat Administraţie Financiare B.V. declaraţiile cu privire la obligaţiile de plată depuse de agentul economic, neregăsindu-le pe cele aferente perioadei iunie-decembrie 2009.
Ca urmare a acestui fapt, a fost estimat un prejudiciu total de 39.976,98 RON compus din impozit pe profit: 18.275,19 RON (114.219,93x16%=18.275,19 RON şi TVA de plată 21.701,79 calculat pe baza celor patru facturi din 18 iunie 2009 în valoare de 42.464,08 RON, din 22 iunie 2009 în valoare de 33.569,21 RON, din 26 iunie 2009 în valoare de 19.573,60 RON şi 587 din 17 iulie 2009 în valoare de 40.314,81 RON, valoarea totală a celor patru facturi fiind de 114.219,93 RON.
Pe baza documentelor din dosarul cauzei, s-a analizat de către specialistul D.N.A. situaţia economică a SC M.C.M. SRL., fiind identificate patru contracte de vânzare-cumpărare încheiate între firma reprezentată de inculpata T.M. şi SC P.A. SRL, toate având ca obiect comerţul de cereale.
Urmărind desfăşurarea celor patru contracte şi a sumelor încasate de vânzător, în perioada iunie-august 2009, a rezultat că societatea administrată de inculpată a desfăşurat acte de comerţ, vânzare de cereale, pentru care nu a procedat la înregistrarea, calculul, declararea, plata TVA şi a impozitului pe profit aferent veniturilor încasate.
Din raportul de constatare din 4 octombrie 2010, întocmit de specialistul D.N.A. S.L., a rezultat că SC M.C.M. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 5.314.221 (echivalentul a 1.296.151 euro la un curs mediu de 4,1 RON/euro), din care TVA 2.902.447 RON şi impozit pe profit 2.411.774 RON prin nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate.
Revenind la nota de constatare a Gărzii Financiare Giurgiu 27 mai 2010 în cuprinsul căreia organul de control a decelat „modalitatea de estimare a prejudiciului adus bugetului de stat de către societatea administrată de învinuită în perioada ianuarie-noiembrie 2009, ca urmare a activităţii economice desfăşurate, se reţine că totalul prejudiciului se ridică la 5.328.341,78 RON, compus din TVA de plată în sumă de 2.892.529,72 RON şi impozit pe profit în sumă de 2.434.812,06 RON.
Documentele transmise Gărzii Financiare de către Administraţia Financiară B.V., respectiv Declaraţia 100, întocmită pentru luna martie 2009, din cuprinsul căreia a reieşit obligaţie de plată zero şi Decontul de TVA pentru luna martie 2009, de asemenea pe zero la toate rubricile, coroborate cu extrasele de cont curent de la Banca R., Agenţia B.V. pentru perioada 9 ianuarie 2009-30 noiembrie 2009 în care sunt evidenţiate încasările şi plăţile efectuate de către SC M.C.M. SRL, au relevat venituri în sumă totală de 8.116.355,15 RON.
Pornind de la aceste venituri, organele Gărzii Financiare, au stabilit prejudiciul de mai sus rezultat din neplata TVA-ului şi a impozitului pe profit.
Explicaţiile inculpatei la întrebările comisarilor Gărzii Financiare, consemnate în nota explicativă a administratorului şi asociatului unic T.M., au fost, cităm: „nu îmi aduc aminte”, cu precizarea că aceste întrebări se refereau la nedeclararea şi neplata la bugetul de stat a impozitelor şi taxelor datorate.
S-a arătat că, în raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. ataşat dosarului cauzei s-a prezentat situaţia încasărilor şi plăţilor din contul curent al societăţii SC M.C.M. SRL, deschis la Banca R., Agenţia B.V., pentru perioada 9 ianuarie-30 noiembrie 2009, după cum urmează:
- venituri încasate au fost în sumă de 18.178.483 RON;
- plăţile efectuate cu titlu de plată factură au fost în sumă 103.200 RON, nefiind luate în calcul la stabilirea impozitului profit (plăţile efectuate de societate în contul unor facturi nu fost luate în calcul la stabilirea TVA de plată şi a impozitului profit, nefiind considerate cheltuieli deductibile, întrucât, în decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se stipulează că taxa pe valoarea adăugată nu poate dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care, documentele justificative prezentate, nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute în dispoziţiile legale vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA);
- plăţile efectuate cu titlu „comision” au fost în sumă de 2.449,36 RON şi sunt luate în considerare la calculul impozitului profit, întrucât există documenta bancar în acest sens;
- retrageri de numerar efectuate de T.S., fiul inculpatei, au fost în sumă de 17.872.834 RON, echivalentul a 59.228 euro, calculat la 4,1 RON/euro.
În cursul urmăririi penale, sus-numitul a fost citat în calitate de martor în cauză, dar a refuzat să dea declaraţie prevalându-se de dispoziţia art. 80 alin. (1) C. proc. pen. întrucât inculpata T.M. este mama sa.
Astfel, s-a constatat că la baza producerii prejudiciului au stat nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate, refuzul nejustificat al inculpatei de a prezenta organelor de control, fiind somată de 3 ori, documentele financiar-contabile cu scopul vădit a împiedica verificările Gărzii Financiare şi depunerea deconturilor de TVA şi a Declaraţiei cod 100 la organele fiscale, având inserate date nereale privind condiţiile economice ale societăţii.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., inculpata T.M. şi partea civilă Direcţia Naţională a Finanţelor Publice Giurgiu.
Parchetul critică sentinţa penală, sub aspectul individualizării pedepsei, care trebuie îndreptată către maxim şi să fie aplicată ca pedeapsă accesorie interdicţia de a ocupa o funcţie din cea de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii reţinută de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Inculpata T.M. solicită respingerea celor două apeluri şi executarea pedepsei sub supraveghere.
Direcţia Finanţelor Publice Giurgiu solicită să se reţină în sarcina inculpatei un prejudiciu stabilit la suma de 5.328.314,78 RON şi la care să fie obligată la restituire.
Prin decizia penală nr. 296 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
S-au interzis inculpatei T.M., ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa funcţia de administrator al vreunei societăţi comerciale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64. lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen., adică dreptul de a ocupa funcţia de administrator al vreunei societăţi comerciale, ca pedeapsă accesorie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
S-au respins apelurile declarate de inculpata T.M. şi partea civilă A.N.A.F.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că apelul Parchetului este întemeiat numai cu privire la omisiunea primei instanţe, de a se reţine ca pedeapsă accesorie şi interdicţia inculpatei de a ocupa o funcţie din cea de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii. S-a interzis astfel ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen., dreptul de a ocupa funcţia de administrator al vreunei societăţi comerciale, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei, care corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., iar apelul declarat de inculpată este nefondat atâta vreme cât prin executarea pedepsei se urmăreşte realizarea scopului coercitiv dar şi cel al unei corecţii sociale.
Împotriva deciziei penale nr. 296 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,D.N.A., partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Giurgiu şi inculpata T.M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., critică hotărârile recurate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub două aspecte:
1. Nelegalitatea hotărârii judecătoreşti sub aspectul omisiunii de a obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Faţă de soluţionarea acţiunii civile, prin care instanţa de fond a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H.E.I. SRL (fostă SC M.C.M. SRL) la plata sumei de 5.314.221 RON şi a accesoriilor fiscale, erau incidente dispoziţiile art. 191 alin. (3) C. proc. pen. în materia cheltuielilor judiciare avansate de stat.
2. Netemeinicia hotărârilor sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, inculpata săvârşind fapte cu un grad ridicat de pericol social, cu consecinţa producerii unui prejudiciu în sumă de 5.314.221 RON ce nu este acoperit, iar inculpata a manifestat perseverenţă în activitatea infracţională.
Partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Giurgiu a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 5.328.314,78 RON, prejudiciu stabilit prin nota de constatare din 27 mai 2010 întocmită de organele de control ale Gărzii Financiare Giurgiu.
Inculpata T.M. a criticat hotărârile recurate pentru netemeinicie sub două aspecte:
- netemeinicia soluţiei de condamnare pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 nu există un refuz nejustificat al inculpatei în sensul prevăzut de lege, aceasta a prezentat toate actele de care dispune, astfel că lipseşte elementul material.
De asemenea, nu există nici latura subiectivă sub forma intenţiei directe, iar fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiuni, aceasta nefiind săvârşită în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.
Pentru aspectele arătate, inculpata solicită achitarea sa pentru ambele infracţiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
- netemeinicia pedepselor aplicate, inculpata solicitând coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform dispoziţiilor art. 861 C. pen.
În drept s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, pct. 14, pct. 171 şi pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Referitor la critica formulată de procuror ce vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.
Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, prejudiciul cauzat care este într-un cuantum ridicat şi nu a fost acoperit, persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o poziţie procesuală parţial sinceră şi are un nivel scăzut de instrucţie, astfel că nu se impune majorarea pedepsei.
Cea de a doua critică formulată de procuror şi întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. nu poate fi analizată direct în recurs, din examinarea actelor dosarului rezultând că aceasta nu a constituit şi motiv de apel.
Într-adevăr potrivit art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Parchetul nu a formulat un astfel de motiv de apel, iar instanţa de recurs nu poate examina această critică, atât timp cât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acesteia.
Recursul declarat de inculpată este, de asemenea, nefondat.
Instanţele au reţinut corect în sarcina acesteia săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
În fapt, inculpata, în calitate de administrator la SC M.C.M. SRL nu s-a prezentat în faţa organelor de control cu documentele solicitate, după ce a fost somată de trei ori, respectiv în datele de 20, 24 şi 27 iulie 2009, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile.
Din probele administrate rezultă că, în cadrul activităţii de control, desfăşurată de Garda Financiară, secţia Giurgiu, la data de 17 iulie 2009 organele de control s-au deplasat la sediul societăţii SC M.C.M. SRL Giurgiu constatând că administratorul T.M. nu se afla în localitate. La data de 24 iulie 2009 inculpata s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare fără însă a avea supra sa documentele de evidenţă contabilă şi primară.
La data de 20 iulie 2009 a fost trimisă invitaţia prin care se solicita prezentarea de către reprezentantul legal al societăţii a documentelor. Pentru că inculpata nu a dat curs acestei invitaţii, au fost emise alte două invitaţii, respectiv din 24 iulie 2009 şi din 27 iulie 2009, pe care inculpata le-a semnat şi le-a primit, dar nu s-a prezentat la Garda Financiară, deşi fusese legal înştiinţată.
Inculpata nu a prezentat nicio explicaţie plauzibilă pentru a justifica neprezentarea sa la organele de control.
Aspectele relatate în declaraţiile date legate de moartea soţului ce a avut loc în urmă cu 1 an nu pot fi reţinute ca un motiv întemeiat pentru neprezentarea sa.
De asemenea, problemele medicale invocate în motivele de recurs nu au fost dovedite de aceasta, iar pe de altă parte aceste probleme medicale nu au împiedicat-o pe inculpată să desfăşoare în continuare activităţi în cadrul societăţii ce au adus profituri considerabile acesteia.
Totodată, chiar dacă inculpata are un nivel scăzut de instrucţie nu se poate reţine că lipseşte latura subiectivă, aşa cum solicită aceasta, chiar şi în condiţiile unei instrucţii scăzute inculpata a realizat că se solicită prezenţa sa la organele de control cu documentele solicitate şi a refuzat să dea curs acestor invitaţii.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inculpata nu a evidenţiat în documentele financiare, respectiv, declaraţia privind impozitul pe profit cod 100 şi decontul de T.V.A. operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate în perioada ianuarie-noiembrie 2009 cauzând un prejudiciu însemnat bugetului de stat, în sumă de 5.314.221 RON.
Nici în cazul acestei infracţiuni nu se poate invoca de către inculpată nivelul scăzut de instrucţie, ce a determinat-o să nu înţeleagă fapta şi mecanismul fiscal, astfel că ar lipsi scopul cerut de legiuitor şi anume sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
De altfel, acest nivel scăzut de instrucţie nu a împiedicat-o pe inculpată să desfăşoare prin societatea sa activităţi comerciale producătoare de venituri importante.
Inculpata, în calitate de administrator la SC M.C.M. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a evidenţia în documentele contabile toate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate şi a avut reprezentarea că în acest mod se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată, aşa cum s-a arătat şi în analiza recursului declarat de procuror, faptele acesteia prezintă pericol social, iar faţă de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, de perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi forma continuată a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 nu se impune reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia.
Cât priveşte recursul declarat de partea civilă, instanţele au dispus corect obligarea inculpatei la plata sumei de 5.314.221 RON, având în vedere concluziile raportului de constatare întocmit în cursul urmăririi penale, potrivit cărora plăţile efectuate cu titlu „plată factură” au fost în sumă de 103.800 RON şi nu au fost luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit, conform prevederilor deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar plăţile efectuate cu titlu de „comision” au fost în sumă de 202.449,36 RON şi au fost luate în considerare la calculul impozitului pe profit.
Plăţile efectuate de societate în contul unor facturi nu au fost luate în considerare la stabilirea T.V.A. de plată şi a impozitului pe profit pentru că nu au fost considerate cheltuieli deductibile.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Giurgiu şi de inculpata T.M. împotriva deciziei penale nr. 296/A din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta intimată inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2722/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
