ICCJ. Decizia nr. 2619/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2619/2013

Dosar nr. 229/86/2012

Şedinţa publică din 6 septembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă ;

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 155 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 21 ianuarie 2011);

- trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 25 ianuarie 2011);

- trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 8 februarie 2011);

- trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din ianuarie 2011, bani pretinşi de la B.S.);

- trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 25 ianuarie 2011, bani primiţi de la B.S.);

-trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta din 20 ianuarie 2011).

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute rezultanta de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicare art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 şi art. 85 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, s-au suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 6¹ alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul să restituie denunţătorului T.L. suma de 150 RON (bani pe care i-a primit la data de 25 ianuarie 2011).

S-a luat act de faptul că suma de 200 RON i-a fost restituită aceluiaşi denunţător la data de 10 februarie 2011.

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.D. următoarele sume:

- 150 RON, bani primiţi la data de 25 ianuarie 2011 de la B.S.;

- 150 RON, bani primiţi la data de 25 ianuarie 2011 de la G.D.;

- 200 de euro primiţi la data de 20 ianuarie 2011 de la P.I.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 91³ alin. (7) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, cu privire la 18 CD-uri ce conţin imagini video şi înregistrări audio, ce au fost predate la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava, la data de 11 ianuarie 2012.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.000 de RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 63/P/2011 din 28 decembrie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul P.D. pentru săvârşirea a 8 infracţiuni de trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

Se reţine că numitul T.L. domicilia în comuna P., judeţul Suceava şi în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2010 şi-a întocmit dosarul pentru efectuarea şcolii de şoferi, optând în acest sens pentru SC M. SRL din municipiul Rădăuţi, administrată de către inculpatul P.D. După depunerea dosarului, a efectuat orele de conducere, la data de 21 ianuarie 2011 rămânându-i de efectuat două ore, sub îndrumarea instructorului P.D. În paralel, a susţinut şi examenul teoretic la sediul S.P.C.R.P.Î.C.V. din incinta M.L. Suceava, pe care l-a absolvit, fiind programat la proba de traseu în ziua de 25 ianuarie 2011.

În una din zilele lunii decembrie 2010, în timp ce efectua o oră de conducere pe traseul Suceava-Rădăuţi şi retur, T.L. i-a spus instructorului său P.D. că are emoţii la examenul de traseu şi că a auzit că pentru aceste probe se dau diferite sume de bani. Instructorul P.D. nu a negat acest lucru, dimpotrivă, i-a spus că în medie, la un examen de traseu se dă câte 150 de euro, sumă pe care i-a recomandat şi lui T.L. să o aibă asupra sa. În luna ianuarie 2011, tot cu ocazia efectuării unei ore de conducere, instructorul P.D. i-a relatat aceluiaşi cursant că a avut mai mulţi elevi care au dat diferite sume de bani pentru asigurarea reuşitei la examenul de traseu, exemplificând în acest sens o fată de etnie rromă pe numele N. care a susţinut proba la 7 ianuarie 2011 cu instructorul P., cumnatul lui P.D. şi care a dat 100 de euro în scopul mai sus-arătat, ulterior fiind identificată în persoana numitei D.N., domiciliată în comuna A., judeţul Suceava. În urma audierii sale, numita D.N. a negat că i-ar fi fost pretinse sume de bani de către instructorul auto pentru a-i facilita promovarea probei practice.

În acelaşi context, T.L. a vorbit şi cu un băiat din municipiul Iaşi stabilit în B., cu prenumele „I.”, care a susţinut examenul de traseu la 20 ianuarie 2011, tot la instructorul P.D. care i-a pretins 250 de euro, motivat de faptul că ar fi născut în alt judeţ, I. dându-i doar 200 de euro, restul urmând a-l remite ulterior. I. a fost identificat în persoana numitului P.I., născut în municipiul Iaşi şi cu domiciliul în localitatea B. Despre această sumă de bani, instructorul P.D. a afirmat că trebuie să o dea poliţistului care urma să efectueze examinarea. Fiind audiat, P.I. a recunoscut că P.D. i-a pretins suma de 200 euro, în scopul facilitării promovării probei practice susţinute la data de 20 ianuarie 2011, la care a fost declarat admis, instructorul spunându-i că a mai dat de la el încă 50 euro, motivat de faptul că ar fi fost din alt judeţ. Cu privire la suma de 50 euro, P.I. a declarat că nu i-a mai dat-o instructorului, deşi acesta i-a cerut-o.

Tot din declaraţia denunţătorului T.L., a rezultat că instructorul auto P.D. a avut-o drept elevă şi pe C.M.M., din municipiul Rădăuţi, care a susţinut proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B în ziua de 21 ianuarie 2011, la care a fost declarată admisă şi i-ar fi dat şi ea o sumă de bani inculpatului pentru promovarea acesteia. Deşi legal citată, numita C.M.M. nu a putut fi audiată, întrucât aşa cum a rezultat din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii, este plecată în Anglia din luna iunie 2011. Drept urmare, sub acest aspect, în sarcina instructorului P.D. nu a fost reţinută săvârşirea vreunei fapte penale.

În dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2011, T.L. a mai efectuat o oră de conducere cu P.D. în municipiul Rădăuţi, împrejurări în care a reluat discuţia despre examenul de traseu pe care urma să îl susţină în data respectivă, astfel, l-a întrebat pe instructor ce au făcut colegii săi la examenul din 20 ianuarie 2011, acesta arătând că toţi trei au luat, confirmând că I. i-a dat 200 de euro, urmând să-i mai dea 50 de euro motivat de faptul că era născut în alt judeţ.

Aducându-şi aminte de relatările inculpatului, conform cărora fata de etnie rromă, N., a trebuit să dea 200 de euro datorită originii sale, T.L. fiind la rândul său mai brunet, l-a întrebat pe instructor dacă din această cauză trebuie să dea mai mulţi bani, lucru confirmat de P.D., care i-a spus că trebuie să dea 200 de euro, adăugând totodată că dacă nu este stăpân pe el, va trebui să mai aibă asupra sa 50 de euro pentru a lua examenul.

Având în vedere discuţiile anterioare zilei de 21 ianuarie 2011, privind sumele de bani pe care cursanţii trebuiau să le dea pentru obţinerea permisului de conducere, T.L., în aceeaşi dată, a înregistrat pe reportofonul personal convorbirile purtate cu instructorul şi după încheierea orei de conducere, s-a deplasat la sediul D.G.A., S.J.A. Suceava, unde a relatat în scris şi verbal cele de mai sus, punând la dispoziţie şi un CD cuprinzând dialogul purtat în acea zi cu P.D. La aceeaşi dată, a fost audiat de procuror, după care, prin rezoluţia 63/P/2011 din 21 ianuarie 2011, constatându-se elocvenţa conţinutului convorbirilor înregistrate şi redate pe CD de denunţătorul T.L., suportul electronic a fost admis ca probă în dosarul penal.

Ulterior, la 25 ianuarie 2011, cu ocazia audierii în continuare a denunţătorului, acesta a arătat că în ziua de 23 ianuarie 2011, de pe telefonul său mobil a mai purtat o discuţie cu I., care susţinuse examenul de obţinere a permisului de conducere categoria B la 20 ianuarie 2011 şi care i-a dat instructorului o sumă de bani, dialog din care rezultă că P.D. i-a pretins unui alt elev de-al său numitului R.M., domiciliat în comuna A., judeţul Suceava, suma de 400 de euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra examinatorilor, acesta urmând să susţină proba de traseu la 7 februarie 2011. T.L. a înregistrat cu telefonul său mobil această discuţie pe care a transpus-o pe un CD şi care, de asemenea, l-a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală care, constatând elocvenţa conţinutului convorbirilor, prin rezoluţia 63/P/2011 din 25 ianuarie 2011, au admis şi acest suport electronic ca probă în dosarul cauzei.

Fiind audiat, numitul R.M. nu a recunoscut că i s-ar fi pretins de către instructor vreo sumă de bani şi implicit că ar fi dat, pentru a-i fi facilitată promovarea probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere. Astfel, acesta a fost planificat iniţial pentru susţinerea probei practice la data de 7 februarie 2011, când P.D. i-a indicat să nu se prezinte. Ulterior, la data de 31 martie 2011, ca urmare a unei reprogramări făcute chiar de el, R.M. a susţinut proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, fiind declarat respins. Abia în luna august 2011, martorul a reuşit promovarea examenului, sub îndrumarea altui instructor auto.

Cum la 25 ianuarie 2011, T.L. urma să susţină proba practică pentru obţinerea permisului de conducere, la 24 ianuarie 2011, a fost dispusă începerea urmăririi penale faţă de P.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000 şi s-a solicitat Tribunalului Suceava autorizarea înregistrărilor ambientale audio-video, care a emis autorizaţia din 24 ianuarie 2011, pe o durată de 3 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 27 ianuarie 2011.

Totodată, la 25 ianuarie 2011, s-a constituit echipa operativă care s-a deplasat în municipiul Rădăuţi în vederea punerii în executare a autorizaţiei emise de Tribunalul Suceava, fiind pusă la dispoziţia denunţătorului suma de 250 euro, compusă dintr-o bancnotă de 100 euro şi trei bancnote a câte 50 euro cu serii înscrise în procesul-verbal de organizare a constatării. La locul desfăşurării examenului, asupra denunţătorului T.L. a fost instalată aparatură audio-video din dotarea M.A.I., sens în care s-a încheiat procesul-verbal din 25 ianuarie 2011, orele 10:30.

Conform celor constatate în teren şi declaraţiile lui T.L. din 25 ianuarie 2011, după ce s-a întâlnit cu inculpatul P.D., s-a urcat în maşina şcolii de şoferi împreună cu alţi doi elevi care urmau să susţină în acea zi examenul (respectiv martorii B.S. şi G.D.), pe care denunţătorul i-a întrebat câţi bani au asupra lor pentru examen, ambii spunând că deţin câte 150 de euro. Instructorul a revenit la maşină, le-a arătat părţile componente ale motorului şi alte elemente despre care ar fi putut fi întrebaţi de către examinator, după care P.D. a mers să se întâlnească cu poliţiştii examinatori care între timp veniseră la faţa locului.

După ce unul din poliţişti a terminat de citit lista cu programarea elevilor la examen, instructorul P.D. a revenit la maşina în care se afla denunţătorul şi ceilalţi doi elevi şi le-a spus că sunt repartizaţi la un agent despre care crede că s-ar numi P., şi le-a precizat faptul că toţi examinatorii din acea zi „sunt răi şi că nu merge nici cu unul”.

Dată fiind această situaţie de fapt, instructorul le-a spus că dacă fiecare dintre ei pun în dosarele lor câte 150 RON îi reprogramează pentru examenul practic chiar în acea zi. Astfel, denunţătorul şi ceilalţi doi cursanţi (B.S. şi G.D.), au pus fiecare în dosarul lui câte 150 RON, mai puţin G.D., care avea asupra lui doar 100 RON, completând suma la scurt timp, după ce a împrumutat 50 RON de la un coleg. Inculpatul a plecat de la maşină, după care a revenit şi a luat dosarele în care se aflau sumele de bani sus-amintite, a mers cu ele în zona în care se aflau poliţiştii, după care s-a întors, spunându-le elevilor săi că „o să rezolve” să fie programaţi eventual pentru 7 februarie 2011. P.D. împreună cu ceilalţi doi elevi (B.S. şi G.D.) au plecat cu maşina şcolii, iar denunţătorul a rămas spunându-i că are o problemă de rezolvat în zona gării. În sensul celor de mai sus, a fost încheiat procesul-verbal din 25 ianuarie 2011, orele 10:40, urmare a constituirii echipei operative.

Sumele de bani pretinse şi primite de instructorul P.D. au fost luate de acesta în afara cadrului legal, întrucât aşa cum rezultă din adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Suceava din 12 decembrie 2011, reprogramarea candidaţilor neprezentaţi nu necesită plata vreunei noi taxe.

Pentru data de 7 februarie 2011, inculpatul a reuşit să-i reprogrameze pe elevii săi, în persoana denunţătorului T.L., a lui G.D. din oraşul V.S. şi B.S. din comuna V., judeţul Suceava, şi aşa cum stabiliseră anterior, fiecare trebuia să aibă asupra sa câte o sumă de bani cuprinsă între 150-200 euro, pretinsă de instructor şi despre care acesta a afirmat, în mod repetat, că banii vor fi folosiţi pentru favorizarea obţinerii permiselor de conducere categoria B.

Drept urmare, la aceeaşi dată, 7 februarie 2011, a fost emisă ordonanţa de autorizare provizorie a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de către P.D. de pe telefoanele sale mobile cu nr. X1 şi nr. X2, care a fost confirmată de Tribunalul Suceava prin autorizaţia din 9 februarie 2011 şi prelungită pe o perioadă de 14 zile de la 10 februarie 2011 şi până la 23 februarie 2011, precum şi ordonanţa de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video în mediu ambiental pentru 48 de ore, începând cu 7 februarie 2011, orele 09:00 până la 9 februarie 2011, orele 09:00, care a fost confirmată de Tribunalul Suceava prin încheierea nr. 157/I din 10 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1232/86/2011.

În dimineaţa aceleiaşi zile de 7 februarie 2011, s-a constituit din nou echipa operativă în vederea deplasării la locul examenului şi de această dată, punându-se la dispoziţia denunţătorului suma de 250 euro, compusă din aceleaşi bancnote care i-au mai fost date în ziua de 25 ianuarie 2011.

Denunţătorul T.L. s-a prezentat la 7 februarie 2011 în vederea susţinerii probei practice, s-a întâlnit cu instructorul şi alţi elevi ai acestuia, inclusiv cei doi care au amânat examinarea la 25 ianuarie 2011 şi care îi dăduseră inculpatului, la fel ca şi el, câte 150 RON pentru reprogramare. După strigarea listei de către un poliţist, instructorul a mers la elevii săi şi le-a spus că şi de această dată au fost repartizaţi la acelaşi examinator „rău” la care fuseseră repartizaţi şi la 25 ianaurie 2011, motiv pentru care, P.D. le-a spus că dacă se încumetă, fiecare din elevi poate merge la proba practică, însă pe riscul lor.

Martorii G.D. şi B.S. au ales să susţină proba practică, în urma căreia primul a fost declarat respins, iar cel de-al doilea a fost admis, fără ca vreunul din ei să-i mai dea lui P.D. sumele pretinse anterior.

În ceea ce îl priveşte pe denunţător, acesta nu a optat pentru susţinerea examenului şi l-a întrebat pe instructor cât trebuie să dea pentru o nouă reprogramare, spunându-i totodată dacă 200 RON sunt suficienţi. Instructorul a răspuns afirmativ, denunţătorul spunându-i că nu are bani asupra sa şi că merge la o rudă să împrumute, pe care nu a găsit-o acasă, înmânarea sumei de 200 RON fiind amânată pentru ziua următoare, 8 februarie 2011. La această dată, în jurul orelor 09:00, denunţătorul s-a întâlnit cu instructorul în faţa şcolii de şoferi din municipiul Rădăuţi, a intrat în maşina „Şcoala” şi a dat două bancnote a câte 100 RON, inculpatul spunându-i că nu mai este sigur că va reuşi să îl reprogrameze şi că va încerca tot ce poate în acest sens.

În după amiaza zilei de 8 februarie 2011, instructorul P.D. i-a trimis un mesaj pe telefonul mobil denunţătorului şi i-a cerut să se prezinte în ziua următoare, în 9 februarie 2011, orele 08:00 la Rădăuţi în faţa şcolii sale de şoferi, ceea ce denunţătorul a şi făcut, însă inculpatul nu a venit întrucât era plecat la Botoşani. În dimineaţa zilei de 10 februarie 2011, în jurul orelor 08:00, aflându-se în municipiul Rădăuţi, denunţătorul l-a sunat pe instructor care i-a spus să îl aştepte în faţa şcolii de şoferi şi după ce s-au întâlnit, P.D. i-a cerut acestuia să meargă el să se programeze, întrucât nu se mai poate rezolva pentru că „băieţii lui” i-au spus că este filat. Inculpatul i-a spus să meargă la Suceava la Serviciul Permise Auto la poliţistul C., însă să nu-i spună din partea cui vine. După aceste discuţii, instructorul i-a dat dosarul în care a găsit cele două bancnote a câte 100 RON fiecare.

Denunţătorul s-a prezentat la Serviciul Permise Auto Suceava, nu l-a găsit pe poliţistul C., motiv pentru care s-a înscris în audienţă la comandatul serviciului şi urmare a cererii formulate, a fost programat pentru proba practică în ziua de 22 februarie 2011.

La 22 februarie 2011, s-a constituit din nou echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului şi conform procesului-verbal din 22 februarie 2011, T.L. a susţinut proba practică cu comisarul şef de poliţie G.C. (examinatorul S.P.C.R.P.Î.C.V. Suceava), autoturismul „Şcoală” părăsind zona de plecare în jurul orelor 11:00, revenind la orele 12:05, din autoturism a coborât denunţătorul care s-a deplasat spre locul unde se afla echipa operativă şi care a declarat verbal că a fost respins, întrucât a comis mai multe greşeli de pilotaj din cauza emoţiilor. Totodată, T.L. a precizat că nici înainte şi nici după această examinare, P.D. nu i-a solicitat vreo sumă de bani.

În cauză, s-a solicitat Tribunalului Suceava şi autorizarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa instructorului auto P.D., însă urmare derulării evenimentelor astfel cum au fost prezentate anterior, această activitatea nu a mai avut loc.

Ulterior acestei date, T.L. a susţinut o nouă probă teoretică la 28 martie 2011, la care a fost declarat respins, iar până în prezent nu mai figurează ca fiind reprogramat, a se vedea adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. Suceava din 8 decembrie 2011.

Faţă de situaţia de fapt rezultată din probatoriul existent, la data de 21 decembrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 238 C. proc. pen., s-a procedat la extinderea cercetărilor faţă de P.D. sub aspectul săvârşirii altor 7 infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la aceeaşi dată fiind începută şi urmărirea penală sub acest aspect.

Cu privire la denunţătorul T.L., acesta beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 6¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000, conform căreia „făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă”.

În ceea ce-i priveşte pe numiţii D.N., R.M. şi C.M.M., din probatoriul administrat nu a fost reţinută în sarcina instructorului auto P.D. săvârşirea vreunei fapte penale şi implicit nici în sarcina celor enumeraţi.

Referitor la P.I., B.S. şi G.D., deşi există indicii de săvârşire a infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, văzând circumstanţele concrete în care s-au desfăşurat evenimentele, respectiv constrângerea generată de situaţia aparent fără ieşire în care se aflau, astfel cum le-a fost prezentată de către instructorul auto, s-a apreciat de către Parchet că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 46 C. pen., care reprezintă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul a înţeles să se prevaleze de dreptul de a nu da nicio declaraţie reglementată de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Reţinând că din probele dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia, instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul P.D. solicitând, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond apreciind că cercetarea judecătorească nu există, motivarea hotărârii se bazează doar pe probele administrate în faza de urmărire penală, fără a se face vreo referire la probele administrate în faza de cercetare judecătorească.

În subsidiar, inculpatul a solicitat a se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni de trafic de influenţă, sens în care a solicitat achitarea.

Prin decizia penală nr. 131 din 27 decembrie 2012 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpatul P.D., instructor auto la SC M. SRL Siret, fără antecedente penale, împotriva sentinţei penale nr. 155 din data de 3 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 229/86/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:

A înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile de executare de către inculpat a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare şi de aplicare a art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată relativ la toate infracţiunile, în aplicarea dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.

A condamnat pe inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare (în loc de 2 doi ani închisoare), fapta din 21 ianuarie 2011;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute rezultanta de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 1 închisoare (în loc de 2 doi ani închisoare) pe durata termenului de încercare de 3 ani (în loc de 4 ani) prevăzut de art. 82 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a apreciat că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond, încadrarea juridică dată faptelor este corectă, singura critică ce poate fi reţinută fiind cea referitoare la cuantumul pedepsei în raport de care a apreciat că se impune a se reţine circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385³ C. proc. pen., inculpatul P.D., criticile sale vizând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., arătând că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Susţine apărarea că suma de 150 RON care a fost primită de la denunţătorii T.L., B.S. şi G.D. cu titlu de taxe pentru deplasările ce urmau să se facă în vederea reprogramării examenului, nu constituie, preţul unui trafic de influenţă faţă de împrejurarea că nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi afirmat că ar cunoaşte o persoană care să asigure reprogramarea sau ori altă activitate în favoarea denunţătorilor.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., cât şi din perspectiva dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul P.D. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize obiective şi complete asupra întregului material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit, în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost greşit încadrate juridic, în mod corect apreciind instanţa fondului că în cauză sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii penale a inculpatului sub aspectul săvârşirii a 8 infracţiuni de trafic de influenţă în concurs real.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au motivat amplu şi obiectiv hotărârile recurate, arătând atât elementele de fapt cât şi cele de drept, au răspuns tuturor criticilor formulate de apărare în raport de care apreciază Înalta Curte că cele două hotărâri corespund exigenţelor unei motivări de natură să garanteze dreptul la un proces echitabil, în acord cu jurisprudenţa C.E.D.O.

Referitor la criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., reţine Înalta Curte că nu sunt fondate, materialul probator administrat în cauză face dovada mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale celor 8 infracţiuni de trafic de influenţă în concurs real prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 257 C. pen. constituie infracțiunea de trafic de influenţă primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă impune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- realizarea uneia din modalităţile alternative de comitere a faptei, respectiv, pretinderea, primirea sau acceptarea de bani, daruri sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau asupra unui funcţionar;

- făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu;

- acţiunea ce constituie elementul material să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influenţă.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de trafic de influenţă poate fi săvârşită doar cu intenţie ca formă a vinovăţiei, întrucât subiectul activ are reprezentarea acţiunii sale, precum şi a stării de pericol care se produce cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu urmare pe care o doreşte.

În cauza dedusă judecăţii latura obiectivă a infracţiunii s-a realizat atât sub forma pretinderii cât şi a primirii folosului material constând în aceea că la data de 21 ianuarie 2011 i-a pretins denunţătorului T.L., suma de 250 euro pentru a-i facilita promovarea probei teoretice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, a pretins şi primit de la denunţătorul T.L. suma de 150 RON la data de 25 ianuarie 2011 şi suma de 200 RON la data de 8 februarie 2011 pentru a-i obţine reprogramarea la susţinerea probei practice, în luna ianuarie 2011 a pretins de la martorul B.S. suma de 150 euro pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în luna ianuarie 2011 a pretins de la martorul G.D. suma de 150 euro pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, a pretins şi primit de la martorii B.S. şi G.D. la data de 25 ianuarie 2011 câte 150 RON, pentru a le obţine reprogramarea la susţinerea probei practice, iar la 20 ianuarie 2011 a pretins şi primit de la martorul P.I. suma de 200 euro promiţându-i că îi va facilita promovarea probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, examen pe care l-a promovat la aceeaşi dată.

Faptul că inculpatul P.D. nu a pronunţat numele vreunui funcţionar pe lângă care urma să intervină pentru a-şi vinde influenţa sau pretinsa influenţă nu poate conduce la concluzia că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă aşa cum solicită apărarea inculpatului.

Modul dubios în care a acţionat inculpatul în privinţa cumpărătorilor de influență relevă faptul că aceştia au înţeles atitudinea manifestată de inculpat şi le-a întărit convingerea că este în măsură să îi ajute să obţină permisul de conducere, uzând de influenţa sa asupra examinatorilor în schimbul unor sume de bani.

Aceeași situație se reţine şi cu privire la modalitatea de reprogramare a cursanţilor, inculpatul P.D. primind de la martorii T.L., B.S. şi G.D. diferite sume de bani în vederea reprogramării la susţinerea probei practice.

Martorul G.D. a declarat în faza de urmărire penală că după ce a fost admis la proba teoretică, cu ocazia unor întâlniri pe care le-a avut cu inculpatul P.D. acesta i-a spus că în ziua probei practice să aibă asupra lui suma de 150 euro pe care urma să o dea polițistului examinator cu scopul de a-i facilita promovarea acestei probe.

Arată martorul că la data de 25 ianuarie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul şi cu alţi doi cursanţi, respectiv T.L. şi B.S., iar în urma discuţiilor cu aceştia a aflat că şi acestora inculpatul le-a spus să aibă asupra lor suma de 150 euro pentru a-i ajuta să obţină proba practică.

Susţine, de asemenea, martorul că la un moment dat au apărut în parcare mai mulţi poliţişti examinatori însă inculpatul le-a spus că nu sunt „examinatori buni” aşa încât le-a cerut să se reprogrameze sens în care i-au dat fiecare, la solicitarea inculpatului, câte 150 RON, pentru a obţine o reprogramare într-un termen cât mai scurt.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, martorul G.D. şi-a schimbat declaraţia fără a prezenta însă o explicaţie plauzibilă care l-ar fi determinat să adopte această poziţie astfel încât apreciază Înalta Curte că în mod corect cele două instanţe inferioare nu au avut în vedere la pronunţarea soluţiei declaraţia dată de martor în faza de cercetare judecătorească.

Apărările formulate de inculpat prin apărătorul său ales, în sensul că sumele de bani date de martori reprezentau taxe pentru deplasări, pentru reprogramarea examenului sau în contul taxei de şcolarizare nu au corespondent în materialul probator administrat în cauză, modul în care a acţionat inculpatul le-a întărit convingerea cumpărătorilor de influenţă că poate interveni pe lângă examinatori pentru a le facilita obţinerea permisului de conducere în schimbul unor sume de bani sau le poate reprograma susţinerea examenului la o dată cât mai apropiată tot în schimbul unor sume de bani.

Probele evidente de vinovăţie administrate în cele două faze ale procesului penal au fost obţinute în mod legal în conformitate cu dispoziţiile art. 62 C. proc. pen., relevante în acest sens fiind denunţul şi declaraţiile martorului T.L., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi discuţiilor purtate în mediul ambiental interceptate şi înregistrate în mod autorizat, procesele-verbale de supraveghere a activităţilor desfăşurate de inculpatul P.D., procesele-verbale de investigaţii încheiate de lucrătorii D.G.A.-S.J.A. Suceava, copiile suporţilor optici, declaraţiile martorilor.

În raport de toate argumentele prezentate Înalta Curte apreciază că în mod corect au reţinut instanţele inferioare că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen., 8 fapte, apărările formulate de inculpat în sensul achitării sale fiind lipsite de consistenţa necesară de a determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţa de fond şi cea de apel.

Nici criticile formulate de apărare referitoare la nelegalitatea înregistrării convorbirilor de către denunţător nu sunt întemeiate.

Dispoziţiile art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen. statuează că înregistrările prevăzute în prezenta secţiune efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte apreciază că a fost corect dozată, instanţa de apel dând valoare tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte apreciază că în raport de circumstanţele personale pozitive ale inculpatului, instanţa de apel a individualizat corect sancţiunea penală atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, putând fi atinse în acest mod funcţiile pedepsei, respectiv cea coercitivă, educativă şi de exemplaritate.

Cum în cauză nu au fost identificate alte cazuri de casare, care luate în considerare din oficiu să facă reformarea deciziei penale atacate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 131 din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2370/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 2620/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 2619/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2619/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs