ICCJ. Decizia nr. 3131/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3131 /2013
Dosar nr. 37854/3/2012
Şedinţa publică din 15 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 851 din 5 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 82 C. pen. calculat de la data de rămânerii definitive a hotărârii conform art. 82 alin. (3) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocare suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, în condiţiile dispoziţiilor art. 71 pct. 5 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000 RON, cheltuieli judiciare statului în contul deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. din data de 21 iunie 2012, au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpaţii C.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) şi art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.N.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale) şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; şi în stare de libertate inculpaţii: T.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000; G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; S.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2012, instanţa a disjuns soluţionarea cauzei în ceea ce priveşte pe inculpatul G.I., pentru ceilalţi inculpaţi cauza fiind în stare de judecată.
Cu privire la inculpatul G.I., s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că, în data de 22 aprilie 2012, martorii S.C.M. şi S.M. au sesizat D.N.A. despre faptul că în primăvara anului 2011, inculpata C.P. i-a solicitat lui S.M. un folos necuvenit de 120.000 euro, din care a primit 25.000 euro, pentru a-i facilita acestuia încheierea unui contract de închiriere a unui spaţiu comercial aflat pe strada F. în Centrul Istoric al Capitalei ca urmare a intervenţiilor pe lângă unul din viceprimarii capitalei.
Simultan cu sesizările numiţilor S.C.M. şi S.M., a formulat un denunţ şi inculpata C.P., aceasta arătând că a pretins folosul necuvenit de comun acord şi în numele inculpatului G.I. care a lăsat să se creadă că, împreună cu numitul A.I., putea interveni pe lângă unul din viceprimarii capitalei pentru a-l convinge să-i aprobe martorului denunţător încheierea contractului de închiriere a imobilului. Inculpata C.P. a precizat că cei 25.000 euro primiţi de la martorul S.M., 3.000 euro i-a remis inculpatului G.I., pentru a fi întreprinse demersurile invocate pe lângă unul viceprimarii capitalei.
Conform declaraţiilor concordante ale martorilor denunţători S.C.M., S.M. şi ale inculpatei C.P., S.C.M. i-a făcut cunoştinţă martorului S.M. cu inculpata, cunoscând interesul martorului de a închiria un imobil în zona Centrul Istoric al Capitalei şi împrejurarea că inculpata C.P. cunoştea situaţia juridică a imobilelor din acea zonă fiind angajată în cadrul Administraţiei Fondului Imobiliar.
În aceste împrejurări, în cursul lunii februarie 2011, inculpata C.P. s-a întâlnit cu martorii S.C.M. şi S.M., ocazie cu care, inculpata a precizat că, în schimbul sumei de 120.000 euro, poate interveni împreună cu inculpatul G.I. şi cu numitul A.I., pe lângă unul din viceprimarii capitalei pentru a-l convinge să aprobe încheierea unui contract de închiriere pe cinci ani a imobilului situat pe strada F. Susţinerile inculpatei C.P. faţă de martorii denunţători, aveau la bază discuţii pe care aceasta le-a avut cu inculpatul G.I., acesta precizând că poate interveni, împreună cu numitul A.I., pe lângă viceprimarul capitalei „I.”, ca în schimbul sumei de 100.000 euro acesta din urmă să aprobe încheierea contractului de închiriere a imobilului de pe strada F. Martorul S.C.M. a confirmat declaraţiile inculpatei privind faptul că în discuţiile cu martorii denunţători le-a indicat acestora că demersurile infracţionale pe lângă unul din viceprimarii capitalei se vor realiza prin intermediul inculpatului G.I.
În luna martie 2011, martorul denunţător S.M. i-a remis inculpatei C.P. suma de 25.000 euro, reprezentând un avans din suma totală pretinsă, în scopul realizării demersurilor pe lângă persoanele competente din Primăria Municipiului Bucureşti. Pentru a avea o garanţie că va putea recupera banii în cazul în care intervenţiile invocate de inculpată nu ar fi avut finalitatea dorită, martorul S.M. a cerut ca remiterea banilor să se realizeze în baza unui înscris intitulat „contract de împrumut” conform căruia cei 25.000 euro s-ar fi acordat inculpatei cu titlu de împrumut. Contractul de închiriere a fost încheiat fără garanţii şi fără dobândă. Conform declaraţiilor inculpatei, susţinute de conţinutul convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 24 aprilie 2012 între inculpatul G.I. şi aceasta, şi din suma de 25.000 euro, inculpata C.P. a remis 3.000 euro inculpatului G.I.
Inculpatul a arătat că, ulterior primirii banilor, pe parcursul mai multor luni, inculpatul G.I. a încercat să justifice amânarea încheierii contractului de închiriere a imobilului că aşteaptă perioada campaniei electorale pentru alegerea primarului capitalei, când competenţele acestuia ar fi fost delegate viceprimarului „I.”.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că, cu două zile anterior formulării denunţurilor de către inculpată şi martori, în data de 20 aprilie 2012, inculpata C.P. a fost apelată de trei ori de către inculpatul G.I., la orele 10:11, 16:21 şi 19:05, convorbirile fiind interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Bucureşti.
Astfel, la ora 10:11, în mod evident în contextul unor discuţii anterioare privind imobilul situat pe strada F. care trebuia să facă obiectul contractului de închiriere, inculpatul G.I. a apelat-o pe inculpata C.P. pentru a avea o confirmare a localizării imobilului, arătând „Cum se numeşte acolo strada?” „Strada cum se numeşte acolo, mâl”. Fără a solicita detalii suplimentare, ceea ce confirmă faptul că inculpata nu a avut discuţii cu inculpatul G.I. cu privire la alte imobile, indiferent de natura discuţiilor, inculpata C.P. a replicat scurt „F.” şi, la insistenţele inculpatului care a adăugat „F., numărul cât?”, interlocutoarea a completat „nouăşpe”. Încheind discuţia privind localizarea imobilului, inculpatul G.I. a adăugat „Ca să ştiu eu. Dacă, în caz de uit, o să te mai sun.”.
Tot în cursul zilei de 20 aprilie 2012, la ora 16:21, inculpatul G.I. a apelat-o din nou pe inculpată pentru a se interesa de localizarea aceluiaşi imobil, întrebând „A (...) ă (...) spune-mi, cum se numeşte?” „Strada?”, C.P. confirmându-i încă o dată „F.” „Nouăşpe” „Ba, corespondent cu S. nouăşpe”. Aşa cum rezultă din conţinutul convorbirii telefonice, acesta se afla împreună persoană neidentificată, ale cărei replici din mediul ambiental au fost înregistrate o dată cu convorbirea telefonică.
Astfel, deşi inculpatul G.I. a intenţionat să lase acea persoană să discute cu inculpata, afirmând „Stai un pic aşa, stai că ţi-l dau pe nea (...)”, persoanei neidentificată a replicat precaut „Lasă, nu mai (...)”, „Să, să spună unde este! Deci, nu mă interesează, eu nu vorbesc eu cu ea”.
Susţinerile inculpatului consemnate cu ocazia realizării procedurii de confruntare cu inculpata, conform cărora interesul pentru imobilul de pe strada F. ar fi fost determinat de intenţia acestuia de a închiria imobilul respectiv, nu au bază logică, contrazicându-se cu afirmaţiile acestuia, potrivit cărora l-ar fi cunoscut pe cel care ar fi fost chiriaş al imobilului şi care dorea să-şi achite chiria către Administraţia Fondului Imobiliar, prin intermediul inculpatei. În mod evident, cunoscându-l personal pe chiriaşul imobilului, nu se poate afirma că acesta a iniţiat discuţia privind situarea imobilului întrucât dorea să închirieze imobilul.
Ulterior, la ora 19:05, tot în cadrul unei alte convorbiri telefonice iniţiate de inculpat, inculpata C.P. l-a întrebat pe interlocutor, cu referire evidentă la demersurile pe care inculpatul G.I. s-a angajat să le întreprindă împreună cu numitul A.I. pe lângă persoanele competente din Primăria Municipiului Bucureşti „Da A.I. ce face, se ocupă de chestia aia?”. Inculpatul a replicat „Se ocupă, măi! Nu mai (...) Mi-a zis să nu mai vorbim chestiile astea prin telefon, te-a rugat mult de tot”. În cadrul aceleiaşi discuţii, cei doi interlocutori au hotărât să se întâlnească marţi, 24 aprilie 2012.
De subliniat faptul că discuţiile anterior menţionate s-au purtat înainte de formularea denunţului de către inculpata C.P.
În acest context, în data de 24 aprilie 2012, după ce la data de 22 aprilie 2012 inculpata C.P. a formulat un denunţ, discuţia purtată în mediul ambiental între aceasta şi inculpatul G.I. a fost înregistrată în baza autorizaţiei cu titlu provizoriu din 23 aprilie 2012 emisă de D.N.A., confirmată în baza încheierii din 26 aprilie 2011 emisă de Tribunalul Bucureşti.
În aceste împrejurări, inculpata C.P. a vrut să se asigure că suma de 3.000 euro pe care i-a remis-o inculpatului cu privire la care acesta i-a precizat că a dat-o persoanelor competente, spunându-i interlocutorului „nu o fi fost mulţumit când i-am dat p-ăia, atunci, trei mii (n.n. 3.000 euro) să (...) O fi vrut mai mult?”, inculpatul G.I. confirmând implicit primirea banilor şi afirmând „Nu ştiu, am vorbit cu omu, omu a zis că i-a dat lu (...) aşa (...)”.
Inculpata C.P. i-a reproşat inculpatului G.I. întârzierea realizării demersurilor pe lângă viceprimar la care acesta se angajase „Nu ştiu ce să zic că a trecut o groază de timp, măi J.!”, interlocutorul confirmând întârzierea „Ştiu, P.! Ştiu,fra (...) surioara mea!”.
Mai mult, confirmându-se implicit afirmaţiile inculpatei din cuprinsul denunţului formulat în data de 22 aprilie 2012, conform cărora inculpatul G.I. i-a spus că intervenţiile pe lângă viceprimar se vor realiza după declanşarea campaniei electorale privind alegerea primarului general al capitalei şi delegarea competenţelor de către primarul general, inculpatul G.I. a încercat să justifice întârzierea şi a afirmat că „Nu depinde de mine” „În momentu când şi-a depus acesta (n.n. Primarul general al capitalei) candidatura, deci, el nu mai are drept la (...) Nu mai are (...) (neinteligibil) (...)” şi că se va realiza de delegarea viceprimarului „I.”, chiar dacă sunt mai mulţi viceprimari „E obligat. Înţelegi?”
Ulterior acestei discuţii, în data de 17 mai 2012, ora 11:09, inculpatul G.I. a avut o nouă convorbire cu inculpata C.P., împrejurare în care faţă de interesul acesteia din urmă privind demersurile pe lângă viceprimarul capitalei, cel prim menţionat a precizat „Păi ce (...) păi ce să te sun bre, dacă n-am nimic, ce să te mint la telefon”. Faţă de afirmaţia inculpatului că este o perioada a campaniei electorale, inculpata a replicat că acesta era perioada în care chiar inculpatul a susţinut că se pot face intervenţiile pe lângă viceprimarul „I.”, precizând „Păi şi nu ai zis tu că acuma, în perioada asta?”. Pentru a încerca încă o dată să justifice întârzierea obţinerii rezultatului dorit al intervenţiilor invocate că s-au realizat pe lângă viceprimar, inculpatul G.I. a replicat că nu i s-au delegat încă competenţele „Păi stai un pic, că acela (n.n. Primarul general) nu i-a dat nicio, nicio aia Iu ăsta, Iu (...) Iu cine ştii tu, ăa”.
În perioada următoare, până la momentul reţinerii inculpatei C.P. în data de 29 mai 2012, aceasta nu a mai purtat discuţii cu inculpatul G.I.
În faza de urmărire penală pentru a se demonstra vinovăţia inculpaţilor, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor C.N.A., C.P., T.A., G.I. şi S.R.C.; declaraţiile martorilor F.B., P.S.I., S.M., S.C.M., N.M.; declaraţiile părţii civile B.V.; proces-verbal de constatare din data de 22 aprilie 2012 şi 29 mai 2012; proces-verbal de marcare criminalistică a sumelor de 1.000 euro, 15.000 euro şi 48.000 euro, utilizate la constatarea infracţiunilor flagrante; încheierile şi autorizaţiile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor nr. X1, nr. X2, nr. X3, nr. X4, nr. X5, nr. X6, toate emise de Tribunalul Bucureşti, autorizaţiile provizorii nr. Y1 şi nr. Y2 privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice precum şi a celor purtate în mediul ambiental cu titlu provizoriu; procese-verbale şi note de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale purtate de inculpaţi între ei, precum şi cu martorul denunţător, convorbiri interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti; adresa din 2012 Administraţia Fondului Imobiliar; fişa postului C.N.A.; 17 suporţi optici tip CD-R, (un) suport optic tip mini DVD+R, conţinând înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambientale şi ale convorbirilor telefonice interceptate
În faza cercetării judecătoreşti s-a audiat inculpatul G.I., martorii S.C.M., S.M., I.M.I., C.C.N. şi s-au administrat de către inculpat probatorii cu înscrisuri.
Inculpata C.P. a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, pe care şi le-a însuşit, solicitând ca judecata să se facă în condiţiile dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., prin recunoaşterea vinovăţiei.
În declaraţiile date, cu privire la persoana inculpatului G.I. se detaliază modalitatea în care a procedat pentru a da curs solicitării martorului S.M. pentru ca acesta să obţină închirierea unui spaţiu în centrul vechi. Discuţiile au fost purtate cu martorul S.C.M. care i-a recomandat pe martorul S.M., cărora le-a spus că trebuie să dea 100.000 euro, iar avansul era de 25.000 euro pentru a interveni pe lângă cei de la Primărie. Intenţia inculpatei era să intervină pe lângă doi cunoscuţi de-ai săi G.I. şi A.I., acesta din urmă fiind prieten cu viceprimarul I.
Inculpata a declarat că a purtat discuţii la telefon cu inculpatul G.I., care i-a cerut suma de 5.000 euro pentru „protocol” şi 50.000 euro ce trebuia dată unui viceprimar al capitalei, la semnarea contractului.
Inculpata C.P. s-a întâlnit cu inculpatul G.I. şi A.I. de 3-4 ori, când, au discutat despre cei 3.000 euro cât şi despre cei 50.000 euro.
Declaraţiile date de inculpata C.P. s-au coroborat cu declaraţiile date de martorul S.C.M. în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti.
Inculpata i-a relatat martorului că din cei 25.000 de euro, 3.000 euro i-a dat coinculpatului G.I. şi lui A.I., persoane despre care le-a povestit că o va ajuta cu intervenţii pe lângă viceprimarul „I.” pentru semnarea contractului de închiriere.
Martorul S.M. a declarat că inculpata C.P. a vorbit de inculpat G.I. în sensul că ar putea interveni pe lângă unul dintre viceprimari pentru obţinerea unui spaţiu comercial în Centrul istoric, pe care dorea să-l închirieze.
Declaraţia acestuia s-a coroborat cu declaraţia inculpatei C.P. şi ale martorului S.C.M. şi sub aspectul restituirii sumei de 3.000 euro din cei 25.000 euro pe care acesta a înmânat-o inculpata C.P. pentru rezolvarea problemei spaţiului.
Declaraţiile martorilor S.C.M., S.M. şi ale inculpatei C.P. s-au întregit cu convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate, purtate de inculpata C.P. cu inculpatul G.I. Sunt discuţii din care rezultă că însuşi inculpatul G.I. a apelat-o de mai multe ori, pe inculpată pentru a avea o confirmare a localizării imobilului ca stradă şi număr. Inculpatul se afla împreună cu o altă persoană neidentificată fiind înregistrate, în mediul ambiental, şi replicile acelei persoane o dată cu convorbirea telefonică.
S-a reţinut că au fost probe indubitabile, din analiza cărora rezultă existenţa infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi infracţiunea a fost săvârşită de acesta, iar cu rea-credinţă l-a determinat să nu recunoască săvârşirea faptei.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite dar şi de persoana inculpatului, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse al cărei cuantum şi modalitate de executare să dea eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Instanţa a avut în vedere că inculpatul este la prima abatere de la normele de convieţuire socială apărate de legea penală, are o familie organizată, o bună conduită în societate şi mai ales are o sănătate precară, fiind luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, luptător rănit.
S-a apreciat că sunt împrejurări care au îndrituit instanţa să aprecieze că scopul pedepsei ce se va aplica inculpatului poate fi atins şi fără executarea acesteia, cel sancţionator şi educativ, fiind incidente dispoziţiile art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare a executării acesteia, s-a stabilit un termen de încercare, conform dispoziţiilor art. 82 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpatul G.I.
Parchetul a criticat soluţia pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând aplicarea art. 861 C. pen., şi nu art. 81 C. pen., întrucât din ansamblul elementelor subiective şi obiective referitoare la persoana inculpatului şi la activitatea sa infracţională, nu rezultă date din care să reiasă o reeducare efectivă a inculpatului, în modalitatea de executare aplicată.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că singura probă în acuzare este declaraţia dată de C.P., care reprezintă un denunţ pentru a beneficia de reducerea pedepsei.
În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu există elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv obiectul material, neexistând nicio dovadă că inculpatul a comis actele materiale prevăzute de textul de lege.
Prin decizia penală nr. 82/A din 1 aprilie 2013 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de D.N.A., secţia judiciară penală, împotriva sentinţei penale nr. 851/F din 5 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 71 alin. (5) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului G.I., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pe un termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 862C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii: să se prezinte trimestrial, în ziua de joi a primei săptămâni din fiecare trimestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială a municipiului Bucureşti, decât în condiţiile fixate de instanţă.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.I., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, având în vedere că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi realizat fără executare, însă pe perioada termenului de încercare, sunt necesare măsuri de supraveghere pe un timp mai lung decât cel prevăzut de art. 82 C. pen., motivarea că această dispoziţie reiese din modalitatea de comitere a faptei, pe o perioadă relativ lungă de timp, în care inculpatul a avut posibilitatea încetării activităţii infracţionale, dar nu a făcut-o din proprie iniţiativă.
S-a apreciat că pentru corectarea acestui comportament, este necesară o perioadă mai lungă, pe timpul căreia inculpatul se va supune anumitor obligaţii prevăzute de lege.
S-a constatat că motivele inculpatului, prin care se arată că fapta nu există în materialitatea ei sau că îi lipsesc elementele constitutive, nu pot fi primite, fiind contrazise de evidenţa probelor administrate, reţinându-se faptul că inculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unei persoane, aşa cum reiese din declaraţiei inculpatei C.P., martorii F.B., P.S.I., S.M., S.C.M., N.M. şi din convorbirile telefonice purtate de inculpata C.P., dar şi faptul că inculpatul a primit suma de bani, pretinzând că a remis-o persoanei din primărie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.I. şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 3859pct. 172 C. proc. pen. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că hotărârea pronunţată este contrară legii, întrucât dispoziţiile art. 257 C. pen., nu sunt în acord cu situaţia de fapt reţinută în cauză.
A mai susţinut cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă presupune că organului judiciar îi revine obligaţia să demonstreze ca făptuitorul a lăsat să se creadă că are influenţă, însă traficul a fost săvârşit de numita C.P., iar numitul S.M. a precizat ca nu îl cunoaşte pe inculpat şi nu a avut nicio legătură cu acesta, ci doar cu C.P.
Referitor la dispoziţiile prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a susţinut că faptei îi lipseşte elementul material pentru că nu exista nicio activitate din partea inculpatului, nu a pretins şi nu a primit nicio suma de bani şi nu exista nicio proba care să demonstreze vinovăţia sa, întrucât numita C.P. a săvârşit fapta. A solicitat să se aibă în vedere că din probele administrate nu rezultă că se face vinovat de trafic de influenţă şi faptei îi lipseşte elementul material, astfel că în cauză este aplicabil principiul in dubio-pro reo.
Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 1 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Referitor la cazul de casare invocat de recurentul inculpat G.I. prin care au solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că solicitarea inculpatului se circumscrie cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., care a fost în mod expres abrogat de Legea nr. 2/2013, astfel criticile circumscrise de recurentul inculpat acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt.
Pe cale de consecinţă, solicitarea achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. invocată de către inculpat în calea de atac a recursului; nu poate fi analizată, întrucât ar presupune o nouă apreciere a probelor şi tinde la schimbarea situaţiei de fapt, ceea ce nu se poate însă realiza, având în vedere dispoziţiile ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac.
Cu privire la solicitarea inculpatului în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective şi în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Vinovăţia inculpatului este dovedită în primul rând de declaraţiile inculpatei C.P. care se coroborează cu declaraţiile martorilor S.C.M., F.B., P.S.I., S.M., N.M., a părţii parte civile B.V., cât şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor în mediu ambiental.
Declaraţia martorului S.M. se coroborează cu declaraţia inculpatei C.P. şi ale martorului S.C.M. şi sub aspectul restituirii sumei de 3.000 euro din cei 25.000 euro pe care acesta a înmânat-o inculpatei C.P. pentru rezolvarea problemei spaţiului.
De asemenea, declaraţiile martorilor S.C.M., S.M. şi ale inculpatei C.P. se coroborează cu procesele-verbale ale convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, purtate de inculpata C.P. cu inculpatul G.I.
Din probele administrate rezultă că inculpatul G.I. a apelat-o de mai multe ori pe inculpată pentru a avea o confirmare a localizării imobilului ca stradă şi număr, inculpatul fiind împreună cu o altă persoană neidentificată fiind înregistrate, în mediul ambiental, şi replicile acelei persoane o dată cu convorbirea telefonică.
Astfel, din aceste probe rezultă că inculpatul a lăsat să se creadă că poate interveni pe lângă unul dintre viceprimarii P.M.B. pentru a i se aproba martorului S.M. încheierea unui contract de închiriere a unui imobil din Centrul Istoric, dar şi faptul că inculpatul a primit suma de bani, pretinzând că a remis-o persoanei din primărie.
Concluzionând, în urma analizării materialului probator se constată sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă atât sub aspectul laturii obiective cât şi al laturii subiective şi în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului G.I. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 82/A din 1 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 82/A din 1 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2694/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 903/2013. Penal → |
|---|
