ICCJ. Decizia nr. 2718/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2718/2013
Dosar nr. 11181/62/2012
Şedinţa publica din 16 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55/S din 27 februarie 2013 Tribunalul Braşov în baza art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. g), lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b), lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la două pedepse de 5 ani închisoare flecare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. i s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R.G., iar în final inculpatul va executa pedeapsa principală de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.G., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 28 august 2012 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. inculpatul R.G. a fost obligat la plata următoarelor sume de bani:
- 15.000 euro, echivalent în RON la momentul efectuării plaţii, daune materiale şi 30.000 euro, echivalent în RON la momentul efectuării plaţii, daune morale către partea civilă L.G. senior, aceste sume cu titlu de despăgubiri civile.
- 30.000 euro, echivalent în RON la momentul efectuării plaţii, daune morale către partea civilă L.G. junior, această sumă cu titlu de despăgubiri civile.
- 5.000 RON daune materiale şi 30.000 euro, echivalent în RON la momentul efectuării plaţii, daune morale către partea civilă B.M., aceste sume cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut ca inculpatul R.G. a executat de-a lungul timpului diferite lucrări pentru familia L., lucrări remunerate cu bani luaţi de către L.E. din acelaşi loc respectiv de sub o faţa de masă a unui corp de mobilier situat într-o camera din locuinţa familiei menţionate, aspect sesizat şi de inculpatul R.G.
Tribunalul a reţinut că iniţial inculpatul R.G. a intenţionat să fure bani din acelaşi loc, aflat într-un corp de clădire din imobil, însă nu a găsit bani în locul unde ştia că familia L. îi ţinea, drept pentru care inculpatul a ieşit în curtea interioară unde a fost surprins de către L.E. care s-a retras în al doilea corp de clădire din curte, loc unde soţii L. obişnuiau să doarmă.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul R.G. a urmat-o pe L.E., intrând în camera unde se mai afla şi partea vătămată L.G. senior, moment în care, de frică, acesta din urmă l-a apucat pe inculpat de cureaua pantalonilor, iar L.E. a început să se lupte cu inculpatul.
Inculpatul R.G. a scos atunci din buzunarul pantalonilor un briceag cu care l-a tăiat pe L.G. la mâini şi a lovit-o în mod repetat pe L.E. în zona antebraţelor şi a capului, urmare a acestor agresiuni, L.E. decedând datorită hemoragiei externe masive consecutive secţionării complete a arterei radiale a antebraţului drept.
Tribunalul a reţinut că toate probele expuse relevă, fără dubiu, vinovăţia inculpatului R.G. în raport cu infracţiunile ce i se impută, iar încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este corectă, reţinând vinovăţia inculpatului, în baza probelor administrate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul R.G.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând cauza aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului, întrucât aceasta nu este corect individualizată raportat la pluralitatea de infracţiuni comise în stare de recidivă.
Inculpatul R.G. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante de ordin personal raportat şi la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin decizia penală nr. 47/AP din 19 aprilie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul R.G.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 27 februarie 2013 până la 19 aprilie 2013 şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că instanţa de fond în baza probelor administrate în cauză a reţinut în mod corect starea de fapt şi a individualizat în mod legal pedepsele aplicate inculpatului, ţinând seama şi de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului.
Circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv sinceritatea acestuia, faptul că regretă fapta comisă, au fost avute în vedere de prima instanţă în limitele generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art. 72 C. pen.
În raport de gravitatea faptelor săvârşite de inculpat, modalitatea şi împrejurările în care faptele au fost săvârşite, persoana inculpatului, care are antecedente penale şi cuantumul pedepsei aplicate, curtea a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale, astfel cum a solicitat acesta.
Curtea a reţinut că faptele inculpatului, într-adevăr sunt grave, dar instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse crescânde, cea mai mare fiind pentru infracţiunea de omor deosebit de grav de 25 de ani închisoare, stabilită la limita maximului special al pedepsei cu închisoarea prevăzut de legea penală, astfel că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.
Împotriva deciziei nr. 47/AP din 19 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul R.G.
Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Cazul de casare indicat oral de către inculpat, mai precis cel prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., face parte din cazurile ce pot fi luate în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, la data de 19 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Or, în cauză, inculpatul R.G., a criticat decizia penală pronunţată sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţa de fond, considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cu datele sale personale, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 47/AP din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat va deduce detenţia de la de la 28 august 2012 la 16 septembrie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 47/AP din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 august 2012 la 16 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 16 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2719/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
