ICCJ. Decizia nr. 2716/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2716/2013
Dosar nr. 247/113/2013
Şedinţa publica din 16 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 31 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 109 C. pen. şi cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A.N. la 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.; după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive: 28 septembrie 2012, până la zi: 15 martie 2013.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit, confecţionat din metal şi material lemnos, culoare maro, depus la camera de Corpuri delicte, a Tribunalului Brăila.
În baza art. 14, art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu completările şi modificările ulterioare, a fost obligat inculpatul minor A.N., în solidar cu părţile responsabile civilmente: A.N.A. şi A.M., la plata sumei de: 257,80 RON reprezentând contravaloarea îngrijirilor (serviciilor) de asistenţă medicală de urgenţă, acordate victimei: I.V., către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila.
S-a luat act de faptul că partea I.L., fratele victimei, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 27 septembrie 2012 între orele 17:00-20:00, între inculpatul A.N. şi victima I.V., a avut loc un conflict pe fondul căruia inculpatul a suferit leziuni minore vindecabile în 3-5 zile de îngrijiri medicale.
În intervalul orar 20:30-22:00, cei 3 ciobani au mâncat în vagonul dormitor amplasat în incinta stânei, după care victima a început să îi şicaneze pe inculpat şi pe fratele acestuia, fixându-le lumina unei lanterne în ochi. în atare situaţie, martorul A.M.A. a trântit lanterna pe jos, iar victima a început să îi înjure pe fraţii A.
La un moment dat, I.V. şi inculpatul şi-au aplicat câte o lovitură de pumn, după care victima a ieşit din vagonul dormitor şi a încercat să se îndepărteze.
Inculpatul l-a urmărit pe I.V. şi a continuat să îl lovească cu pumnii, iar după aproximativ 12 m, inculpatul a scos dintr-un buzunar al pantalonilor un cuţit cu lama rabatabilă, cu lungimea totală de 23 cm din care lama de 10,5 cm, cu care i-a aplicat 9 lovituri.
Inculpatul A.N., i-a aplicat victimei două lovituri de cuţit în zona gâtului (latero cervical dreapta), o lovitură în zona supraclaviculară dreapta, 4 lovituri de cuţit pe faţa dorsală a hemitor acelui stâng la bază, 2 lovituri de cuţit pe faţa antero laterală a hemitoracelui stâng (una dintre acestea cu eviscerare epiploon).
Aceste lovituri de cuţit au fost aplicate cu intensitate sporită, creând canale ale plăgilor de 9 cm, 10,5-11 cm, care au interesat vena jugulară internă dreaptă, ligamentul tirolaringian, plămânul drept, splina şi rinichiul stâng.
Victima a căzut în locul în care i-au fost aplicate loviturile de cuţit, iar inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele. Şocul traumatic şi hemoragie produs prin politraumatismul astfel creat a condus la decesul imediat al victimei.
La individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, limitele de pedeapsă au fost reduse potrivit art. 109 C. pen., pentru art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. sunt între 5 şi 10 ani (deci redusă la jumătate), iar prin aplicarea art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (7) C. proc. pen. limitele s-au redus cu o treime, respectiv de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 6 ani şi 8 luni închisoare.
Aşadar la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în C. pen. (10-20 ani închisoare) reduse în condiţiile art. 109 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările în care s-a comis fapta a cărei gravitate este mare, de persoana inculpatului A.N., care este minor, are vârsta de 17 ani, provine dintr-o familie dezorganizată, cu încă 5 fraţi, nu a mai săvârşit fapte penale, are un grad de instruire scăzut, a recunoscut fapta şi a regretat-o.
Instanţa a apreciat că reeducarea inculpatului minor, nu se poate realiza, decât prin executarea unei pedepse privative de libertate, dat fiind gravitatea faptei, reflectate în limitele mari de pedeapsă fixate de legiuitor, în modalitatea uciderii victimei, cu 9 lovituri de cuţit şi prin lovire cu pumnii şi picioarele şi lăsarea acesteia în câmp.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul A.N.
Inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin decizia penală nr. 129/A din 8 mai 2013 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.N. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului A.N. pe baza unei analize complete a materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborate cu declaraţia acestuia dată în faza cercetării judecătoreşti urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Activitatea infracţională mai sus arătată este dovedită de probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale (detaliate de prima instanţă şi în privinţa cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluţionării cauzei în apel) coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea a mai arătat că activitatea desfăşurată de victimă nu echivalează cu o provocare ce ar fi stat la baza comportamentului infracţional al inculpatului. Conform art. 73 lit. b) C. pen., se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării în situaţia în care fapta a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Comportamentul victimei manifestat prin şicanarea inculpatului cu lumina unei lanterne ori prin adresare de injurii nu poate fi considerat provocator şi nu justifică reacţia extrem de violentă a acestuia.
Totodată, a arătat că dispoziţiile art. 74 lit. b) C. pen. nu au corespondent în speţă întrucât inculpatul nu a acoperit prejudiciul reţinut în cauză (către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila) şi nici nu a demonstrat că ar fi făcut demersuri pentru plata sumei de 257,80 RON.
Cu privire la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi comportamentul bun în societate anterior comiterii faptei, Curtea a apreciat că aceste aspecte nu impun în mod automat reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., cu atât mai mult cu cât intră în contradicţie cu celelalte criterii de individualizare.
Împotriva deciziei nr. 129/A din 8 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.N.
Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Cazul de casare indicat oral de către inculpat, mai precis cel prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., face parte din cazurile ce nu pot fi luate în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 8 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul A.N. nu şi-a motivat recursul în scris, obligaţie ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor recurentului-inculpat A.N. circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat va deduce detenţia de la 28 septembrie 2012 la 16 septembrie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2012 la 16 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 16 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2668/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2718/2013. Penal → |
|---|
