ICCJ. Decizia nr. 2742/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2742/2013
Dosar nr. 1858/62/2012
Şedinţa publică din 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 247/2012 a Tribunalului Braşov s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 56 acte materiale, condamnarea inculpatul S.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a mai ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ce implică administrarea unei societăţi, asociaţii sau altă asociere ce desfăşoară activităţi comerciale pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul a achitat din totalul iniţial al prejudiciului de 13.707,35 RON suma de 4.000 RON.
În baza art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov cu titlu de despăgubiri civile suma de 17.044 RON, din care suma de 9.707,35 RON reprezentând prejudiciu efectiv cauzat şi suma de 7.336,65 RON reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere, precum şi penalităţi şi majorări de întârziere calculate la suma de 9.707,35 RON începând cu data de 1 iulie 2012 până la data efectivă a plăţii.
S-au respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă.
În baza art. 353 C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 13 decembrie 2011 asupra imobilului aparţinând inculpatului S.D., imobil situat în municipiul Codlea, str. M. înscris în cartea funciară, până la concurenţa sumei de 17.044 RON.
În baza art. 189, art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 850 RON cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariu avocat oficiu de 200 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 22 februarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.D. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2010 inculpatul a comercializat către SC R. SA deşeuri reciclabile de materiale feroase în cantitate de 50.262 kg, încasând suma totală de 85.670,94 RON declarând în mod nereal că deşeurile provin din gospodăria proprie în scopul de a se sustrage de la plată impozitului pe venit de 16%, procedând în această manieră, a prejudiciat statul român cu suma de 13.707,35 RON.
În cursul judecăţii inculpatul nu a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., învederând că solicită în probaţiune audiere de martori pentru a dovedi că deşeurile predate proveneau şi din gospodăria proprie, astfel încât prejudiciul creat a fost mai mic.
Instanţa a constatat că materialul probatoriu administrat în cauză a relevat cu certitudine faptul că în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2012, inculpatul a desfăşurat activităţi lucrative, colectarea, materialelor refolosibile, pentru care trebuia să se înregistreze ca şi plătitor de impozite (pentru alte contribuţii financiare nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului).
Urmare a desfăşurării de activităţi lucrative inculpatul a beneficiat de diverse sume de bani pentru care nu a plătit impozit declarând în mod nereal că deşeurile predate ar proveni din gospodăria proprie.
Prima instanţă a reţinut că nu poate fi primită susţinerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut care sunt consecinţele declarării necorespunzătoare adevărului a sursei de provenienţă a deşeurilor, în condiţiile în care pe formularul semnat nu s-a făcut nici o menţiune la rubrica „alte surse”.
De altfel, în situaţia în care inculpatul nu ar fi cunoscut împrejurarea că se calculau în alt mod impozitele sau contribuţiile către stat (anterior inculpatul a avut calitatea de „persoană fizică autorizată”), nu avea nici un motiv să nu declare că deşeurile predate provin din „alte surse”.
A reţinut prima instanţă că nu există probe din care să rezulte că inculpatul deţinea, din gospodăria proprie, cantităţi însemnate de fier vechi, ci din contră, constatând că „afacerea cu deşeuri feroase şi neferoase este una bănoasă (...) a început să colecteze de la diferite persoane deşeuri pe care ulterior le preda la SC R. SA Braşov în nume propriu”.
Inculpatul nu a dovedit în nici un fel împrejurarea că administratorii SC C. SA Codlea sau SC S. SA Codlea ar fi fost de acord să ia materialele dezafectate din incinta societăţii sau să procedeze la dezafectarea acesteia, însă şi în această situaţie materialul feros, neferos nu provenea din gospodăria proprie.
Pentru a proveni din gospodăria proprie era necesar ca inculpatul să facă dovada că folosise anterior în gospodăria proprie bunurile sau părţi din aceste bunuri predate la SC R. SA, fiind greu de presupus că inculpatul a putut folosi pentru sine şi familia sa cantitatea de peste 50 de tone de fier vechi.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului S.D. de a comercializa în perioada 11 noiembrie 2008-25 octombrie 2010 către SC R. SA deşeuri reciclabile de materiale feroase în cantitate de 50.262 kg, încasând suma totală de 85.670,94 RON, declarând în mod nereal (şi ascunzând în acest fel sursa impozabilă) că deşeurile provin din gospodăria proprie în scopul de a se sustrage de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj la sursă, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, precum şi persoana inculpatului, pe care le-a analizat în contextul pericolului social generic al infracţiunii de evaziune fiscală.
Astfel, instanţa a avut în vedere că inculpatul deşi la urmărire penală a înţeles să recunoască fapta, în faţa instanţei a revenit şi a solicitat probe pentru a dovedi contrariul, în sensul că deşeurile predate la SC R. SA ar proveni din gospodăria proprie.
Instanţa a remarcat faptul că activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată de timp, fapt care coroborat cu lipsa altor venituri din activităţi lucrative, dovedeşte că singura sursă de venit a inculpatului provenea din comiterea de fapte penale.
De asemenea, inculpatul nu a înţeles nici în cadrul procedurii penale pendinte consecinţele negative ale faptei sale, neplata contribuţiilor fiscale are consecinţe asupra modalităţii de organizare şi repartizare a bugetelor, solicitând administrarea de probe în pofida realităţii care transpare din actele de cercetare penală.
Din totalul prejudiciului creat inculpatur a achitat o parte infimă, deşi de la momentul calculării acestuia a trecut o perioadă îndelungată de timp.
Instanţa a reţinut, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., că inculpatul, în vârstă de 48 ani, nu este la primul contact cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru infracţiuni de furt calificat, infracţiune care aduce atingere implicit unui patrimoniu, întocmai ca şi infracţiunea de evaziune fiscală, faptă pentru care însă s-a împlinit termenul de reabilitare, art. 38 C. pen.
Instanţa a constată însă că, prin raportare la vârsta inculpatului, atitudinea sa procesuală manifestată prin prezenţa sa în faţa autorităţii la fiecare termen de judecată, încercarea de a acoperi parte din prejudiciu, ţinând seama că interesul societăţii este, alături de acela de a pedepsi inculpaţii, de a a-i determina să-şi modifice comportamentul şi a nu mai reitera fapte antisociale, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.
De asemenea, instanţa a constatat, având în vedere vârsta inculpatului, natura infracţiunii comise, cuantumul pedepsei aplicate care poate constitui un semn de atenţionare, că inculpatul poate desfăşura şi în mod legal activităţi lucrative şi astfel se poate îndrepta fără a fi necesară supravegherea sa de către uri organism judiciar.
S-a reţinut că prejudiciul efectiv cauzat părţii civile statul român prin A.N.A.F. la data de 25 octombrie 2010, data ultimului act material este de 13.707,35 RON, sumă la care s-au adăugat penalităţile şi majorările de întârziere de 7.337 RON, astfel încât la data de 28 noiembrie 2011 prejudiciul, cauzat A.N.A.F. este de 21.044 RON.
Până la data de 30 iunie 2012 inculpatul a achitat din cuantumul prejudiciului de 13.707,35 RON suma de 4.000 RON.
Întrucât partea civilă a înţeles să uzeze, potrivit principiului „electa una via”, de calea procesului penal pentru a-şi recupera prejudiciul cauzat instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 1113 C. civ., văzând că atât prejudiciul cauzat cât şi penalităţile şi dobânzile au ajuns la scadenţă a constatat că plata se impută asupra datoriei mai vechi şi mai oneroase care este debitul principal, respectiv la suma de 13.707,35 RON.
Partea civilă a precizat la data de 10 iulie 2012 că se constituie parte civilă cu suma de 17.044 RON, ca urmare a plăţii unei părţi a prejudiciului, la care solicită penalităţi şi dobânzi începând cu data săvârşirii faptei şi până la data plăţii integrale a prejudiciului.
Tribunalul a constatat aşadar că la data de 30 iunie 2012 (ultima plată fiind făcută de inculpat la data de 20 iunie 2012) inculpatul mai datora părţii civile suma de 17.044 RON compusă din suma de 9.707,35 RON, prejudiciul ce mai este de recuperat urmare a scăderii celor 4.000 RON achitaţi deja şi din suma de 7336,65 RON, care reprezintă penalităţi şi majorări de întârziere.
De la data de 1 iulie 2012, luna următoare ultimei plăţi efectuate de inculpat, inculpatul mai datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate la restul prejudiciului ce a mai rămas de achitat, respectiv la suma de 9707,35 RON.
Prin urmare, instanţa a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 17.044 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă formată din suma de 9.707,35 RON prejudiciu efectiv cauzat şi suma de 7.336,65 RON penalităţi şi majorări de întârziere (calculate la soldul iniţial).
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata majorărilor de întârziere şi a penalităţilor calculate de la data comiterii faptei la suma de 17.404 RON, ceea ce ar presupune ca instanţa să oblige inculpatul la plata de două ori a aceleiaşi obligaţii fiscale.
S-a constatat însă că la data de 10 iulie 2012 partea civilă a precizat că pretenţiile sale sunt în cuantum de 17.044 RON, sumă formată din prejudiciu, penalităţi şi majorări de întârziere.
Întrucât inculpatul a plătit până la data de 20 iunie 2012 suma de 4.000 RON din cuantumul prejudiciului cauzat de 13.707,35 RON, începând cu luna următoare, iulie 2012, inculpatul a fost obligat să plătească penalităţi şi majorări de întârziere doar la suma ce a mai rămas de achitat respectiv la suma de 9.707,35 RON.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticată soluţia primei instanţe sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei, apreciindu-se că se impune suspendarea sub supraveghere.
Inculpatul a solicitat achitarea sa şi aplicarea unei sancţiuni în condiţiile art. 181 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Partea civilă a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul laturii civile, în sensul că în mod greşit s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător numai până la limita sumei de 17.044 RON, fără a se dispune ca sechestrul să fie menţinut până la achitarea integrală a prejudiciului, care cuprinde şi penalităţile de întârziere.
Prin decizia penală nr. 134/AP din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Braşov în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de inculpatul S.D. şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 247/2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului şi modalităţii de soluţionare a laturii civile.
Rejudecând în aceste limite, s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menţinându-se aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
S-a redus termenul de încercare stabilit de la 4 ani la 3 ani.
S-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul iniţial de 13.707,00 RON, rămânând neachitate majorările şi penalităţile de întârziere.
În temeiul art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. cu titlu de despăgubiri civile suma de 7.336 RON reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere, precum şi majorările de întârziere ce se vor calcula la suma de 9.707 RON începând cu data de 1 iulie 2012, până la data plăţii efective.
În temeiul art. 353 C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 13 decembrie 2011 asupra imobilului aparţinând inculpatului S.D., imobil situat în Codlea, str. M., înscris în cartea funciară a localităţii Codlea, până la concurenţa următoarelor sume: 7.336 RON reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere, precum şi majorările de întârziere ce se vor calcula la suma de 9.707 RON începând cu data de 1 iulie 2012, până |a data plăţii efective.
S-a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
S-a constatat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, că faţă de stăruinţa depusă de inculpat pentru a repara paguba pricinuită, inculpatul făcând dovada în apel că a mai achitat suma de 9.707 RON, acoperind astfel integral valoarea prejudiciului iniţial, se justifică reţinerea în favoare sa a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru aceste considerente fiind redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, menţinându-se aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, având în vedere că în apel, inculpatul a făcut dovada achitării sumei de 9.707,00 RON cu chitanţa din 6 decembrie 2012, s-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul iniţial de 13.707,00 RON, rămânând neachitate majorările şi penalităţile de întârziere.
Cu privire la criticile formulate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., s-a constatat că acestea sunt întemeiate, având în vedere că prejudiciul cauzat de inculpat prin comiterea infracţiunii nu se limitează doar la valoarea creanţei principale şi a accesoriilor calculate până la momentul constituirii de parte civilă, ci se compune din penalităţile ce se vor calcula până la data, achitării integrale a prejudiciului, astfel că măsura sechestrului asigurător se impunea a fi fost menţinută de către prima instanţă până la concurenţa întregii sume.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, arătând că se impune aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 861 C. pen., în loc de art. 81 C. pen.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin raportare la dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că decizia atacată a fost pronunţată la data de 19 decembrie 2012, astfel că recursul formulat intră sub incidenţa vechilor dispoziţii legale, urmând a fi analizat prin prisma cazurilor de casare anterior modificărilor Legii nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit, individualizate în raport de prevederile dispoziţiilor art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte apreciază, în raport de faptele săvârşite, gradul de pericol social, numeroasele acte materiale, perioada îndelungată, urmările produse, prejudiciul cauzat şi de datele personale ale inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru infracţiuni de furt calificat, aşa cum rezultă din fişa de cazier a acestuia, aflată la dosarul de urmărire penală, că hotărârile atacate sunt netemeinice sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi se impune aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 861 C. pen.
Raportat la aceste elemente, la criteriile generale prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că sunt întrunite exigenţele stabilite de dispoziţiile art. 52 C. pen., prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861 C. pen., fiind întrunite cerinţele prevăzute în acest text de lege.
Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul pedepsei pot fi realizate printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe în sensul adaptării la condiţiile sociale şi etice impuse de societate.
De altfel, ca să îşi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii atât gravităţii faptei, potenţialului pericol pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Astfel, se apreciază că prin schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv prin aplicarea pedepsei cu suspendarea pe un termen de încercare de 6 ani, se va realiza reeducarea inculpatului S.D., în scopul ca acesta să nu mai săvârşească alte infracţiuni, pentru îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de ordinea de drept, având în vedere faptele comise cât şi circumstanţele personale ale acestuia, care anterior a mai fost condamnat la 1 an închisoare cu aplicarea art. 867 pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) şi lit. e) C. pen. şi 1.000 RON amenda administrativă pentru art. 208 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva, deciziei penale nr. 134/AP din 19 decembrie. 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul-inculpat S.D.
Va casa decizia atacată, în parte, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
În temeiul art. 861 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 C. pen., va obliga inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existentă;
În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
Faţă de dispoziţiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 134/AP din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimarul-inculpat S.D.
Casează decizia atacată în parte numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
În temeiul art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 C. pen., obligă inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;,
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2738/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2773/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
