ICCJ. Decizia nr. 2795/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2795/2013

Dosar nr. 10528/85/2012

Şedinţa publică din 20 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 5 din 16 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 10528/85/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a), C. pen., 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863C. pen. s-au impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 863alin. (3) C. pen., i s-a impus inculpatului obligaţia de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art. 864 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.I.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă 18 din 03 octombrie 2012 emis de Tribunalul Sibiu, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data 03 octombrie 2012 până la data punerii efective în libertate.

A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 7 Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a arătat că pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate se suspendă şi pedeapsa accesorie.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit de bucătărie marca S. cu mâner din plastic de culoare neagră, cu lungimea de 34,5 cm ridicat de la inculpat la data de 02 octombrie 2012, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 noul C. civ., a fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă M.G.D., a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, şi respinge celelalte pretenţii formulate în cauză. Această dispoziţie a primei instanţe a fost îndreptată prin Încheierea din 18 ianuarie 2013 în sensul de a conţine şi referirea expresă la numele părţii civile.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.913,23 RON către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu cu titlu de despăgubiri la care adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate la suma datorată.

S-a constatat că Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrat la această instanţă sub nr. 10528/85/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I.C., cetăţean român, studii 8 clase, necăsătorit, întreţine concubinaj şi are trei copii minori în întreţinere, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna Răşinari, jud. Sibiu, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul este consătean cu partea vătămată M.G.D., iar din primăvara anului 2012 între părţi relaţiile au devenit tensionate, punctate cu repetate acte de violenţă reciprocă generate de consumul de alcool şi afirmaţia făcută de partea vătămată că inculpatul i-a sustras din gospodărie mai multe găini şi bunuri.

Pe acest fond, în data de 02 octombrie 2012 în jurul orelor 18:30 - 19:00 în drum spre locuinţa sorei sale, martora C.D., unde a fost solicitat să sacrifice un miel, inculpatul a trecut prin faţa porţii imobilului locuit de partea vătămată pe care l-a chemat în stradă.

Timp de câteva minute părţile au purtat o discuţie axată pe solicitarea făcută de inculpat de a participa, alături de partea vătămată şi alţi cunoscuţi ai acesteia, la lucrările de construcţie aflate în derulare în gospodăria părţii vătămate, solicitare refuzată de victimă pe motiv că inculpatul i-a furat din gospodărie diverse bunuri, în împrejurări similare celei care făcea obiectul discuţiei.

Enervat de refuzul părţii vătămate şi iritat de acuza adusă, inculpatul aflat în stare de ebrietate, a atacat victima în stradă şi a lovit-o iniţial cu un obiect contondent în zona capului, după care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul aşa cum era ambalat în pungă, lovitură care a vizat zona cervicală.

Deşi a constatat că lovitura de cuţit aplicată părţii vătămate i-a cauzat acesteia o plagă care sângera abundent, inculpatul a adoptat o atitudine zeflemitoare faţă de persoana acesteia spunându-i cu sarcasm "na că ţi-am tăiat beregata fraiere".

Imediat după exercitarea actelor de violenţă asupra victimei, tatăl acesteia, martorul M.G., îngrijorat de faptul că fiul său nu s-a reîntors în curte, a ieşit în stradă, moment în care inculpatul, aflat în apropierea victimei, a intenţionat să-l atace şi pe martor, intenţie nefinalizată deoarece martorul s-a înarmat cu un laţ, obiect cu care l-a determinat pe inculpat să se îndepărteze de locul faptei.

Actele de violenţă exercitate de inculpat asupra victimei s-au soldat cu un hematom epicranian la nivelul regiunii temporale drepte şi o plagă tăiată în regiunea cervicală antero-laterală dreapta cu secţiunea venei jugulare externe a pachetului muscular din zonă şi cartilajului tiroid drept, leziuni traumatice grave care au impus spitalizarea victimei şi supunerea ei la o intervenţie chirurgicală în regim de urgenţă pentru salvarea vieţii.

Constatarea medico-legală efectuată victimei a reţinut că leziunile traumatice pot data din data de 2 octombrie 2012, au fost produse prin lovire cu un corp dur, în cazul celei de la nivelul capului, respectiv corp tăietor înţepător în cazul celei din regiunea cervicală iar prin aceste leziuni viaţa victimei a fost pusă în primejdie.

În drept, s-a constatat că, fapta inculpatului D.I.C. care, în data de 2 octombrie 2012, în comuna Răşinari, în stradă, pe fondul consumului de alcool şi a unei relaţii tensionate anterioare cu victima, i-a aplicat acesteia o lovitură cu un obiect contondent care a vizat zona temporală dreaptă, soldată cu producerea unui hematom epicranian şi o alta, cu lama unui cuţit, în zona cervicală dreapta soldată cu secţiune de venă jugulară externă, cartilaj tiroid drept şi a pachetului muscular corespunzător zonei, leziuni traumatice grave care au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea ei datorându-se îngrijirilor medicale calificate acordate cu oportunitate, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe:

- p.v. de cercetare la faţa locului;

- raport de constatare medico-legală nr. 404/II/a/44 al SML Sibiu;

- raport de constatare medico-legală nr. 479/II/a/48 din 31 octombrie 2012;

- raport de expertiză medico-legală nr. 456/VIII/a/29-33 din 18 octombrie 2012;

- raport de expertiză psihiatrică nr. 506/IV/a/56 din 31 octombrie 2012;

- raport de expertiză traseologică nr. 68465 din 25 octombrie 2012 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J.Sibiu;

- dovada de ridicare a cuţitului folosit la agresarea victimei;

- p.v. de examinare criminalistică a cuţitului corp delict, a materialului textil şi al pungii în care a fost ambalat cuţitul, a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte purtate de inculpat la momentul comiterii faptei;

- declaraţiile părţii vătămate;

- declaraţiile martorilor M.T., S.I., C.D., D.C.E.;

- declaraţiile inculpatului;

În faza de judecată, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care şi le-a însuşit, invocând dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală şi însuşit de inculpat, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în seara zilei de 2 octombrie 2012 inculpatul, deplasându-se spre locuinţa surorii sale, C.D., a trecut prin faţa porţii imobilului părţii vătămate, ocazie cu care a chemat-o pe aceasta în stradă pentru a discuta în legătură cu ajutorul pe care l-ar putea da inculpatul şi alţi cunoscuţi ai acestuia părţii vătămate la lucrările de construcţie pe care le desfăşura partea vătămată la imobilul său. Deranjat de afirmaţiile părţii vătămate potrivit cărora inculpatul i-ar fi sustras din gospodărie mai multe bunuri şi găini, precum şi de refuzul părţii vătămate de a primi ajutorul inculpatului, acesta din urmă, aflat în stare de ebrietate, a lovit victima cu un obiect contondent în zona capului după care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, ambalat într-o pungă, în zona cervicală, determinând o sângerare abundentă a acestuia, afirmând, cu sarcasm "na că ţi-am tăiat beregata fraiere". La scurt timp după acest incident, martorul M.G., tatăl părţii vătămate, a ieşit la poartă pentru a afla motivul pentru care fiul său nu s-a întors în casă. În momentul în care martorul a ieşit la poartă inculpatul a încercat să-l atace pe martor însă acesta din urmă s-a înarmat cu un laţ determinându-l astfel pe inculpat să se retragă şi să părăsească locul faptei.

Loviturile aplicate părţii vătămate au determinat producerea unui hematom epicranian la nivelul regiunii temporale drepte şi o plagă la nivelul regiunii cervicale anterioare de 17 cm lungime, prima leziune putând fi produsă prin lovire cu un corp dur, iar a doua prin lovire cu un corp tăietor înţepător printr-o mişcare de translaţie la dreapta şi de sus în jos. Aceste leziuni necesită 25 - 30 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii, iar forma finală a vindecării va fi apreciată pe calea unei expertize ce se va efectua după 6 luni. Plaga cervicală suferită a determinat ca viaţa părţii vătămate să fie pusă în primejdie.

În faza de urmărire penală inculpatul a acreditat ideea că, după lovirea părţii vătămate, a fost urmărit de tatăl acesteia care a aruncat o bucată de laţ în direcţia sa lovindu-l în omoplatul stâng. Potrivit expertizei traseologice efectuate în cauză, pe tricoul inculpatului este prezentă o secţiune creată cu un obiect tăietor-înţepător, orificiul putând fi creat de cuţitul corp delict trimis pentru examinare. În aceste condiţii, aceste apărări ale inculpatului urmează să fie înlăturate.

Pe de altă parte, inculpatul a invocat în favoarea sa existenţa unor afecţiuni psihice care l-au făcut să nu aibă reprezentarea faptelor sale. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză de SML Sibiu inculpatul prezintă retard mintal uşor cu tulburări de comportament şi uz nociv pentru sănătate al alcoolului, însă inculpatul a acţionat cu discernământul păstrat, nefiind impuse măsurile de siguranţă prev. de art. 113 C. pen. şi 114 C. pen.

Fată de acest probatoriu administrat în cauză (p.v. de cercetare locală, dovadă ridicare cuţit, planşe foto, raport medico-legal al victimei, expertiză traseologică, declaraţiile părţii vătămate, expertiză psihiatrică, declaraţiile martorilor M.T., S.I., C.D., D.C., declaraţiile inculpatului) tribunalul a constatat că fapta inculpatului care, în stradă, pe fondul consumului de alcool şi al unor relaţii anterioare tensionate, a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona temporală dreaptă cu un obiect contondent, care a produs un hematom epicranian, şi o lovitură cu lama unui cuţit, în zona cervicală dreaptă care a produs secţiune de venă jugulară externă, cartilaj tiroid drept şi a pachetului muscular corespunzător, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La încadrarea juridică a faptei tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul a lovit victima în zona cervicală cu lama unui cuţit, lovitura având o intensitate sporită, dovadă fiind şi rezultatul produs (secţiune venă jugulară, cartilaj tiroid drept şi pachet muscular corespunzător). În acest context, dată fiind zona corpului vizată, obiectul vulnerant, intensitatea loviturii, tribunalul a apreciat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, fapta fiind săvârşită în stradă, ceea ce face să fie incidentă circumstanţa agravantă prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. aceea a săvârşirii faptei în public.

De asemenea, instanţa, având în vedere poziţia procesuală a inculpatului care, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare, solicitând judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, invocând dispoziţiile art. 3201C. proc. pen. a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut existenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatului înaintea săvârşirii faptei, acesta neavând antecedente penale.

Pe cale de consecinţă, tribunalul având în vedere aceste circumstanţe, reale şi personale, dar şi natura faptei săvârşite (o infracţiune contra vieţii persoanei) gradul de pericol social al acesteia, împrejurările în care aceasta a fost comisă (pe fondul consumului de alcool şi al acuzaţiilor aduse de partea vătămată potrivit cărora inculpatul ar fi sustras din gospodăria sa mai multe bunuri şi găini) a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

Întrucât dispoziţiile art. 174, 175 C. pen. prevăd pentru această infracţiune pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile, tribunalul în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

De asemenea instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

La aplicarea acestor interdicţii, prima instanţă a avut în vedere natura şi gravitatea faptei săvârşite (o infracţiune contra vieţii persoanei) împrejurările în care aceasta a fost comisă şi persoana inculpatului (care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta) astfel că a apreciat că inculpatul nu prezintă garanţiile morale necesare pentru a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nici de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate tribunalul, având în vedere faptul că pedeapsa aplicată nu depăşeşte 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, a recunoscut fapta, o regretă, a apreciat că prezenta condamnare constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 863C. pen. tribunalul a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciu de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Întrucât expertiza psihiatrică efectuată inculpatului relevă faptul că acesta are tendinţe toxicofile iar actele medicale depuse la dosarul cauzei atestă faptul că inculpatul suferă de maladia Langdown Down, fiind încadrat în gradul III de handicap, fiind în atenţia cadrelor medicale cu această maladie şi având în îngrijire trei minori, a apreciat că este în interesul societăţii şi al inculpatului ca acesta să fie supus tratamentului medical corespunzător şi să fie consiliat corespunzător, astfel că, în baza art. 863 alin. (3) C. pen. a impus inculpatului obligaţie de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Prima instanţă a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 359C. pen. tribunalul a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 864C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii, a mai constatat prima instanţă.

Dată fiind împrejurarea că tribunalul a pronunţat o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, faţă de dispoziţiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 18 din 3 octombrie 2012 emis de Tribunalul Sibiu dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. prima instanţă a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 3 octombrie 2012 până la data punerii efective în libertate.

Întrucât bunurile care au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni sunt supuse confiscării speciale, potrivit art. 118 lit. b) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit de bucătărie marca S. cu mâner din plastic de culoare neagră, cu lungimea de 34,5 cm, ridicat de la inculpat potrivit dovezii de ridicare.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că partea vătămată M.G.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale cu motivarea că fapta i-a afectat aspectul fizic rămânând cu o cicatrice vizibilă, partea vătămată rămânând cu dureri la mobilitatea gâtului şi dificultăţi la înghiţire şi vorbire. Inculpatul a fost de acord cu plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale însă a solicitat ca instanţa să evalueze nivelul acestor daune. Faţă de urmările suferite de partea vătămată urmare a faptei culpabile comise de inculpat (intervenţii chirurgicale, cicatrice, dureri) de necesitatea reevaluării ulterioare a stării de sănătate a acesteia, tribunalul a apreciat că o sumă de 15.000 RON este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de partea vătămată, care a necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru recuperare.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.913,23 RON către Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu cu titlu de despăgubiri.

Întrucât Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu a comunicat faptul că nu se constituie parte civilă în cauză, prima instanţă a constatat această împrejurare.

În baza art. 7 Legea nr. 76/2008 tribunalul a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

Inculpatul, fiind în culpă procesuală, în baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.900 RON din care 1.500 RON în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 861 C. pen.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a arătat, în esenţă, că simpla lipsă a antecedentelor penale ale inculpatului nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi că executarea pedepsei în regim de detenţie răspunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. şi scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

În faţa instanţei de apel, procurorul de şedinţă a arătat că reformulează apelul în sensul că solicită menţinerea hotărârii în legătură cu circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. însă solicită ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie, apreciind că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin privarea de libertate a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 39/A din 25 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 10528/85/2012.

A desfiinţat sentinţa apelată numai sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei principale şi, rejudecând în aceste limite:

A înlăturat din sentinţa apelată dispoziţiile art. 861, art. 862, art. 863şi art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 4 ani închisoare şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) teza a II-a C. pen., aplicate inculpatului D.I.C.

A dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei principale de 4 ani închisoare, aplicate inculpatului D.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.

A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că numai executarea pedepsei în regim de detenţie ar putea conduce la reeducarea inculpatului, asigurându-se şi prevenţia generală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 3853C. proc. pen., inculpatul D.I.C.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.

În susţinerea acestor critici, inculpatul D.I.C. invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 172C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 39/A, împotriva căreia inculpatul a declarat recurs, a fost pronunţată la data de 25 februarie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat D.I.C. solicită aplicarea unui regim sancţionator mai blând, invocând în susţinerea recursului dispoziţiile art. 3859pct. 172 C. proc. pen.

Înalta Curte aminteşte că prin Legea nr. 2/2013 dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. s-au modificat.

Reţine Înalta Curte că motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Nici una din aceste situaţii reglementate de dispoziţiile legale evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la "chestiuni de drept", iar greşita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013, rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 2794/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2797/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2795/2013. Penal