ICCJ. Decizia nr. 2797/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2797/2013
Dosar nr. 7225/91/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.G., fiul lui M. şi T., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la 1( un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea la 213.353 RON despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi la majorări de întârziere aferente calculate conform C. proc. fisc. până la data efectuării plăţii.
A fost condamnat inculpatul N.C., fiul lui A. şi S., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen. la 2 ( doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă şi de pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul N.C. la 201.721 RON despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi la majorări de întârziere calculate conform C. proc. fisc. până la data plăţii.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanţa nr. 1.692/P din 24 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra imobilului casă de locuit şi curţi construcţii situat în localitatea Homocea, T.14, P.821-822 cu vecinii N - B.V., E - B.V., S - P.N., V - drum.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului sentinţei după rămânerea definitivă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 300 RON (av. R.A.) să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 450 RON (inclusiv onorariul de avocat din oficiu) şi pe inculpatul N.C. la 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1.692/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- B.G., fiul lui M. şi T., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în faptul că în calitate de administrator al S.C V. SRL Homocea, în perioada 12 februarie 2009 - 31 decembrie 2010, a efectuat operaţiuni comerciale în valoare de 723.309 RON cu 9 agenţi economici, operaţiuni pe care nu le-a evidenţiat în contabilitatea societăţii, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 213,353 RON către bugetul de stat (116.218 RON T.V.A. şi 9713 RON impozit pe profit).
- N.C., fiul lui A. şi S., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada martie 2009 - decembrie 2010, a efectuat operaţiuni comerciale în valoare de 685.854 RON cu patru agenţi economici cărora le-a vândut seminţe de floarea-soarelui şi dovleac, folosind facturi şi chitanţe aparţinând SC V. SRL Homocea, care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, sustrăgându-se de la plata sumei de 201.721 RON către bugetul de stat (109.506 RON T.V.A. şi 92.215 RON impozit pe profit).
Inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor în cursul urmăririi penale, iar în instanţă au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate de procuror, întrucât au recunoscut în totalitate faptele şi prejudiciile constatate.
Tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. de care inculpaţii au înţeles să uzeze şi probele administrate în cursul urmăririi penale, a reţinut că inculpaţii au acţionat în împrejurările arătate în rechizitoriu.
Astfel, inculpatul B.G., în calitate de administrator la SC V. SRL Homocea, în perioada 2009 a efectuat mai multe operaţiuni comerciale, constând în vânzarea de carcasă şi mânzat, vită şi ovină către a SC H.E. SRL Constanţa, SC S.C. SRL Slobozia, SC D.T.S. SRL Joiţa, jud. Giurciu, SC A. SRL Călăraşi, SC E.B. SRL Vădeni, judeţul Brăila, SC R.I. SRL Adjud şi SC T.D.P. SRL Focşani operaţiuni pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă a SC V. SRL.
În aceeaşi perioadă, inculpatul B.G. a vândut scaune şi mese şi a contractat lucrări de reparaţii zugrăveli cu SC P.I. SRL Eforie-Sud, a vândut nisip şi criblură, SC R.T.I. SRL Eforie şi o vidanjă uzată SC T.D.P. SRL Focşani, operaţiuni care de asemenea nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii.
Inculpatul B.G., în cursul lunii martie 2009, i-a dat inculpatului N.C. facturi şi chitanţe aparţinând SC V. SRL în schimbul unui comision pentru a vinde în interes personal seminţe.
Prin urmare, inculpatul N.C. a vândut către SC P. 2003 SRL Bucureşti, alune crude în coajă, către SC O.P.C. SRL Bucureşti, alune, fistic şi seminţe, către SC B.I. SRL Brăila, seminţe de floarea soarelui şi dovleac şi către SC B.C. SRL Brăila, seminţe de floarea soarelui şi dovleac.
Veniturile realizate din vânzarea bunurilor au fost însuşite de inculpatul N.C. şi nu au fost evidenţiate în contabilitatea SC V. SRL ale cărei facturi şi chitanţe au fost folosite de inculpat pentru încheierea tranzacţiilor comerciale.
Prin activitatea desfăşurată, inculpatul B.G. a adus bugetului de stat un prejudiciu de 116.218 RON reprezentând T.V.A. şi 9.713 RON impozit pe profit, aferente venitului de 723.309 RON pe care şi l-a însuşit.
Inculpatul N.C. a prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 109.506 RON TVA şi 92.215 RON impozit pe profit, aferente venitului realizat şi nedeclarat de 685.854 RON.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din raportul de inspecţie fiscală şi anexele acestuia, facturile, chitanţele şi deconturile, Contractul de prestări servicii nr. 23 din 01 aprilie 2009, încheiat între SC V. SRL Homocea şi SC P.I. SRL Eforie Sud, declaraţiile persoanelor cu care inculpaţii au tranzacţionat, respectiv P.D., M.V., L.I., M.L., D.R., B.D., F.I.F., C.G., I.M., I.M., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere totală a faptelor.
În drept, fapta inculpatului B.G. de a se sustrage de la plata T.V.A.-ului şi a impozitului pe profit prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a SC V. SRL a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată.
Actele materiale multiple, au fost comise de inculpat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale fiind incident art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată.
Fapta inculpatului N.C. de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale prin neevidenţierea veniturilor realizate din operaţiuni comerciale pe documente legal constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Actele materiale multiple au fost comise de inculpat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată.
Inculpatul N.C. a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie anterior fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud la 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni.
Tribunalul, a pronunţat condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii, la individualizare având în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen., pericolul social concret al infracţiunii comise conturat de multitudinea actelor materiale comise, de prejudiciile considerabile cauzate dar şi de recunoaşterea totală a faptelor şi a cuantumului prejudiciului, de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului B.G. şi de împrejurarea că inculpatul N.C. are în antecedente condamnări pentru infracţiuni similare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Faţă de inculpatul N.C., Tribunalul a interzis aceleaşi drepturi şi ca pedeapsă complementară pe o durată ce se va stabili conform art. 65 C. pen.
Având în vedere că inculpatul B.G. nu a mai fost condamnat anterior şi a avut o poziţie procesuală sinceră, Tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării este suficientă pentru prevenirea comiterii de noi fapte penale astfel că în temeiul art. 81 C. pen. va suspenda condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.
În consecinţă, Tribunalul a atras atenţia inculpatului B.G. asupra revocării măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În ce îl priveşte pe inculpatul N.C., dat fiind faptul că a comis infracţiunea în cursul termenului de încercare pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni, prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, Tribunalul, în baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse. Prin urmare, singura modalitate de executare a pedepsei, este cea a privării de libertate care presupune o supraveghere strictă a comportamentului inculpatului în vederea realizării scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În baza art. 163 C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanţa din 24 noiembrie 2011, asupra bunurilor inculpatului B.G., dobândite conform Sentinţei civile nr. 48 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Adjud.
Pentru asigurarea recuperării prejudiciului cauzat de inculpatul N.C. nu s-a putut lua o măsură asigurătorie întrucât inculpatul nu deţine bunuri în proprietate (Adresa nr. 7.580 din 07 octombrie 2011 a Primăriei com. Homocea).
Prejudiciile stabilite de organele locale au corespuns veniturilor realizate de inculpaţi şi nedeclarate şi au fost recunoscute de inculpaţi. În consecinţă, au fost obligaţi să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală TVA-ul şi impozitul pe profit datorate, cu majorările aferente aşa cum sunt prevăzute în C. proc. fisc.
În solidar cu inculpatul B.G. s-a arătat că va răspunde şi societatea al cărui administrator este, respectiv SC V. SRL H.
Inculpatul N.C. nu a avut nicio calitate în această societate, veniturile realizate din vânzarea produselor şi le-a însuşit, astfel că a răspuns personal pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Faptul că din sumele încasate a dat un comision inculpatului B.G. pentru facturile şi chitanţele puse la dispoziţie, nu-l absolvă de plata integrală a T.V.A.-ului şi impozitului pe profit corespondente veniturilor realizate.
Tribunalul a făcut aplicarea art. 13 din Legea nr. 241/2005, a art. 189 C. proc. pen. privind avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului de avocat din oficiu şi a altor cheltuieli necesare desfăşurării urmăririi penale şi a judecăţii precum şi a dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. privind obligarea inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul N.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea apelului, parchetul a arătat că hotărârea primei instanţe a fost netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor B.G. şi N.C.
Astfel, faţă de modalităţile în care cei doi inculpaţi au comis faptele, faţă de valoarea prejudiciului cauzat şi faţă de situaţia antecedentelor penale ale inculpatului N.C., s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestora.
S-a mai susţinut că hotărârea a fost nelegală sub aspectul modalităţii rezolvării antecedentelor penale ale inculpatului N.C.
Sub aspectul laturii civile, parchetul a arătat că inculpatul B.G. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, însă se impunea ca acesta să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidatorul desemnat, respectiv G.S.I. SPRL.
Printr-un motiv suplimentar de apel, parchetul a arătat că se impunea ca în conformitate cu disp. art. 348 C. proc. pen. să se dispună înregistrarea în contabilitatea societăţii a operaţiunilor comerciale efectuate de inculpaţi.
Inculpatul N.C. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.
În principal, inculpatul a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la declaraţia de recunoaştere a comiterii faptei, inculpatul N.C. a susţinut că acea declaraţie a fost viciată, întrucât a fost insuficient sfătuit, el recunoscând că a efectuat unele operaţiuni în numele inculpatului B.G., neştiind că este vorba despre infracţiunea de evaziune.
A mai susţinut inculpatul că nu a răspuns pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât nu are calitatea de comerciant.
În subsidiar, inculpatul N.C. a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se stabili valoarea reală a prejudiciului.
Prin al treilea motiv de apel, inculpatul a susţinut că s-ar putea reţine în sarcina sa, cel mult o contravenţie în temeiul Legii nr. 12/1991.
În această ultimă situaţie, inculpatul a arătat că organul constatator, dacă aprecia că sancţiunea amenzii este neîndestulătoare, putea trimite cauza instanţei de judecată care urma să se pronunţe ori prin aplicarea sancţiunii, ori prin anularea procesului-verbal, ceea ce s-ar putea efectua în speţă.
Prin Decizia penală nr. 263/A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea, privind pe inculpaţii B.G. şi N.C.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
A majorat de la 1 an şi 4 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
A aplicat inculpatului B.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A majorat de la 3 ani şi 4 luni la 4 ani şi 6 luni termenul de încercare stabilit faţă de inculpatul B.G., urmare a suspendării condiţionate a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care:
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud şi s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea apelată şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud definitivă prin neapelare la data de 09 iulie 2007.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud în pedepsele componente de 1 an închisoare şi de 2 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud definitivă la data de 28 octombrie 2008.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud în pedepsele componente de 1 an şi 4 luni închisoare şi de 3 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 2 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cu pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare, 3 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud şi dispune ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare sporită la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 83 C. pen. a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii, de 2 ani şi 6 luni închisoare, executând în total o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A înlăturat din Sentinţa penală apelată dispoziţia prin care "a fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea la 213.353 RON despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi la majorări de întârziere aferente calculate conform Codului de procedură fiscală până la data efectuării plăţii".
A obligat pe inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea prin lichidator judiciar Grup S.I. SPRL la plata sumei de 213.353 RON cu titlu de despăgubiri civile către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi la majorări de întârziere aferente, calculate până la data efectuării plăţii.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus înregistrarea în contabilitatea SC V. SRL Homocea a operaţiunilor comerciale efectuate cu următoarele societăţi comerciale SC. H.E. SRL Constanţa; SC S.C. SRL Slobozia; S.C D.T.S. SRL Joiţa, jud. Giurciu ; SC A. SRL Călăraşi; SC E.B. S.R.L. Vădeni, judeţul Brăila; SC P.I. SRL Eforie Sud; SC R.T.I. SRL Eforie; SC R.I. SRL Adjud; SC T.D.P. SRL Focşani; SC P. 2003 SRL Bucureşti; SC O.P.C. SRL Bucureşti; SC B.I. SRL Brăila şi SC B.C. SRL Brăila.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care "a fost obligat inculpatului B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat".
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea prin lichidator judiciar Grup S.I. SPRL la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei la fond.
A menţinut celelalte dispoziţii sale sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei în apel.
Suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu (avocat S.A.) a fost avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de acesta.
De asemenea, a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului N.C., cât şi soluţionarea corectă a situaţiei antecedentelor penale ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul N.C. a declarat recurs, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în raport de atitudinea de recunoaştere a faptelor pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva disp. art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, actele fiind comise de inculpat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, inclusiv disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cât şi circumstanţele personale (conduita procesuală de recunoaştere, faptul că săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.
Potrivit disp. art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitarea respectării legii penale şi să evite pe viitor, săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptei, dar şi a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2795/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3121/2013. Penal → |
|---|
