ICCJ. Decizia nr. 2800/2013. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2800/2013
Dosar nr. 1742/2/2013
Şedinţa publică din 20 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 258/BIRP din data de 04 martie 2013, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, pe cale administrativă, a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare, cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat V.I. (deţinut în Penitenciarul Rahova).
Conform cererii scrise şi precizărilor orale de la termenul de judecată, petentul condamnat a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti, Sentinţa penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş şi Sentinţa penală nr. 27/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia şi deducerea tuturor perioadelor executate conform acestor hotărâri, de la data de 25 noiembrie 1998 până la data de 11 februarie 2004 şi respectiv de la data de 19 noiembrie 2012 până la zi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit fişei de cazier judiciar, împotriva petentului au fost pronunţate, în timp, trei condamnări definitive, prin hotărârile anterior menţionate, astfel:
1. Prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti (rămasă definitivă la data de 24 ianuarie 2002, prin Decizia penală nr. 392/2002 a Curţii Supreme de Justiţie), în baza căreia instanţa de executare a emis MEPÎ nr. 571/2000, petentul a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de art. 20 rap. la art. 215 alin. (3), (4) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen.;
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de art. 215 alin. (3), (4) C. pen.,
Conform art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Executarea pedepsei închisorii a început la data de 25 noiembrie 1998, când petentul condamnat a fost arestat preventiv, acesta fiind liberat condiţionat la data de 11 februarie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 1.017 zile închisoare.
2. Prin Sentinţa penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş (rămasă definitivă la data de 30 mai 2002, prin Decizia penală nr. 314/2002 a Curţii de Apel Piteşti), petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, potrivit art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 13 C. pen.
3. Prin Sentinţa penală nr. 27/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia (rămasă definitivă la data de 14 noiembrie 2012, prin modificarea ei conform Deciziei nr. 3702/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), în baza căreia instanţa de executare a emis MEPÎ nr. 31/2012, petentul a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de art. 215 alin. (4) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (datând din 22 octombrie 2004);
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de art. 215 alin. (4) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (datând din luna decembrie 2004).
Cu privire la 2 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., petentul a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar, cu privire la 2 infracţiuni prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal, ca efect al prescripţiei speciale a răspunderii penale, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
S-a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti şi respectiv prin Sentinţa penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş sunt concurente.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti, în pedepsele componente (anterior menţionate).
În temeiul art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş.
În temeiul art. 36 în ref. la art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin cele două sentinţe penale anterior menţionate în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea şi drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a constatat că petentul condamnat a executat o parte din pedeapsa închisorii în perioada 25 noiembrie 1998 - 11 februarie 2004, din pedeapsa respectivă rămânând neexecutat un rest de 1.017 zile închisoare.
În temeiul art. 61 teza a II-a şi a III-a C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la acest rest şi s-a dispus contopirea lui cu fiecare dintre cele 2 pedepse aplicate în cauza respectivă, rezultând astfel 2 pedepse de câte 6 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse astfel stabilite şi s-a dispus ca petentul condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, până la 7 ani închisoare.
Potrivit informaţiilor comunicate de către instanţa de executare, petentul condamnat a început executarea acestei pedepse la data de 19 noiembrie 2012.
Raportat la împrejurările anterior menţionate, Curtea a constatat că această instanţă este competentă, material şi teritorial, să judece cererea formulată de petentul condamnat, conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat că această cerere este nefondată, în raport de disp. art. 449 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., sens în care, prin Sentinţa penală nr. 151/F din 3 aprilie 2013, a respins, ca nefondată, cererea de contopire a pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti, Sentinţa penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş şi Sentinţa penală nr. 27/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, formulată de petentul condamnat V.I. (deţinut în Penitenciarul Rahova).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a apreciat că pedepsele aplicate petentului prin cele trei hotărâri definitive de condamnare au fost deja contopite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul condamnat V.I.
La data soluţionării recursului, la dosar a fost înaintată, o cerere prin care recurentul condamnat declară că retrage "apelul" şi solicită "încetarea acţiunii judecătoreşti din Dosarul nr. 1742/2/2013".
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată următoarele:
Având în vedere că cererea de retragere este echivocă, petentul făcând referire la "apel" şi la "încetarea acţiunii judecătoreşti (...)", Înalta Curte nu va lua act de cererea de retragere a recursului, ci va examina cauza pe fond, reţinând următoarele:
Pedepsele aplicate petentului condamnat, pentru infracţiuni concurente, prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti şi respectiv prin Sentinţa penală nr. 181/2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş au fost deja contopite, în condiţiile art. 85 alin. (1) în ref. la art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.
Pedeapsa rezultantă stabilită în urma acestei contopiri (8 ani închisoare) constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii reţinute în sarcina petentului condamnat prin Sentinţa penală nr. 27/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia (astfel cum a fost modificată în recurs), iar restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă (1.017 zile închisoare) a fost legal contopit, conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., ca efect al revocării liberării condiţionate, cu fiecare dintre pedepsele aplicate pentru acele infracţiuni (câte 6 ani închisoare), stabilindu-se astfel 2 pedepse de 6 ani închisoare fiecare.
Constatându-se caracterul concurent al celor două infracţiuni la care se referă soluţia de condamnare pronunţată prin Sentinţa penală nr. 27/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia (astfel cum a fost modificată în recurs), cele 2 pedepse anterior menţionate au fost şi ele contopite, în condiţiile art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, căreia i-a fost adăugat un spor legal de 1 an închisoare, petentul condamnat având de executat astfel pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Prin urmare, toate pedepsele aplicate petentului prin cele trei hotărâri definitive de condamnare au fost deja contopite, conform regulilor specifice sancţionării concursului de infracţiuni sau, după caz, recidivei postcondamnatorii şi, legat de aceasta din urmă, potrivit dispoziţiilor incidente în materia liberării condiţionate.
Solicitarea petentului condamnat, de deducere din pedeapsa rezultantă anterior menţionată a perioadei executate din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti (de la data de 25 noiembrie 1998 până la data de 11 februarie 2004) este lipsită de temei legal, întrucât perioada respectivă, deja avută în vedere la determinarea restului neexecutat de 1.017 zile închisoare, pentru care s-a dispus revocarea liberării condiţionate, nu poate fi scăzută din pedeapsa stabilită, inclusiv în urma contopirii acelui rest, conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., care nu cuprinde nicio dispoziţie în acest sens.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.I. împotriva Sentinţei penale nr. 151/F din 03 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca ca nefondat recursul declarat de condamnatul V.I. împotriva Sentinţei penale nr. 151/F din 03 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2827/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
