ICCJ. Decizia nr. 2789/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2789/2013

Dosar nr. 9108/121/2012

Şedinţa publică din 20 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 12 din 11 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 9108/121/2012 s-a dispus - în baza art. 334 C. proc. pen. - respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul I.G., prin apărător, din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.G. la o pedeapsă principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale a închisorii. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.G., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 22 august 2012 la zi. În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă enumerate în rechizitoriu să fie păstrate la dosarul cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii. În baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 şi urm. C. civ. (1865), a fost obligat inculpatul I.G. la plata sumei totale de 2.231,2 RON către partea civilă B.L.M., cu titlu de despăgubiri materiale, şi s-au respins pretenţiile cu titlu de daune morale în cuantum de 100.000 RON. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 702/P/2012 din data de 12 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Galaţi s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În sarcina inculpatului I.G. s-a reţinut că, la data de 18 august 2012, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de băuturi alcoolice, în timp ce se afla în locuinţa victimei B.I. (rudă colaterală de gradul al IV-lea - văr în vârstă de 86 ani) din municipiul T., a aplicat acesteia lovituri repetate cu corpuri/mijloace contondente peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, şi i-a comprimat toracele, cauzându-i un politraumatism cu fracturi de bază craniană şi viscero-craniană, fracturi multiple costale bilaterale şi sternale, hemotorax stânga, contuzii pulmonare, leziuni ce au dus la moartea victimei.

A constatat prima instanţă că actele de cercetare efectuate în cauză în cursul urmăririi penale s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, ordonanţă, concluzii preliminare medic legist şi planşa fotografică autopsiere, declaraţii martor B.L.M., declaraţii martor D.O., declaraţii martor M.M., declaraţii martor D.D., declaraţii martor I.C.L., declaraţii martor Ş.Ş.M., proces-verbal de conducere în teren şi experiment judiciar, proces-verbal de verificare a agendei telefonice, proces-verbal din data de 23 august 2012 prin care s-a procedat la verificarea anexei - başcă de la domiciliul inculpatului, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat (întocmit de Direcţia Generală a Poliţiei Mun. Bucureşti - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de Detecţie a Comportamentului Simulat), expertiza psihiatrică relevantă din perspectiva înţelegerii tipului de personalitate a inculpatului, declaraţiile inculpatului I.G.

De asemenea, la dosarul de urmărire penală a fost ataşată la fişa de cazier a inculpatului.

Materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului, în prezenţa avocatului ales, la datele de 7 noiembrie 2012 şi 10 noiembrie 2012.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului I.G., la data de 10 decembrie 2012, care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., respectiv judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Prin actul de inculpare s-a reţinut că, în fapt, inculpatul I.G. (în vârstă de 57 de ani) şi victima B.I. (în vârstă de 86 ani) erau veri primari, rude colaterale de gradul al IV-lea, mama inculpatului şi tatăl victimei fiind fraţi (acte stabilire grad de rudenie).

Din anul 2010, pentru că rămăsese fără loc de muncă, inculpatul I.G., cu locuinţa stabilă în municipiul B., judeţul Vaslui, a început să o viziteze pe victimă la locuinţa acesteia din municipiul T., judeţul Galaţi. O ajuta la diferite treburi gospodăreşti, o dată pe săptămână sau la două săptămâni, iar în schimb primea de la victimă diverse sume de bani. Sumele de bani pe care le dădea victima inculpatului erau mai degrabă menite să le ajute pe soţia şi fiica inculpatului, ajutorul bănesc dat de victimă fiind constant (declaraţii martori; declaraţii inculpat).

Inculpatul nu era un consumator înrăit de băuturi alcoolice, însă mai obişnuia să-şi petreacă timpul consumând băuturi alcoolice, cu martorul Ş.Ş.M. sau alte persoane fără familie. Atunci când consuma băuturi alcoolice, inculpatul se schimba în atitudine, încercând să-şi impună propriile idei (declaraţii martori; declaraţii inculpat,).

La data de 18 august 2012, sâmbătă, inculpatul I.G. s-a trezit de dimineaţă şi a mers în gara CFR B., loc în care s-a întâlnit cu martorul Ş.Ş.M. Urmau să meargă amândoi în municipiul T. pentru ca inculpatul să o viziteze pe victima B.I., iar martorul Ş.Ş.M. să se întâlnească cu fosta sa soţie.

Ajunşi în gara CFR T., cei doi s-au oprit mai întâi la un bar din zonă, unde au consumat nişte vin cumpărat cu banii martorului Ş.Ş.M. Au plecat de aici în jurul orelor 09:00, spre locuinţa victimei B.I. Martorul Ş.Ş.M. a rămas la intersecţia unor străzi, în dreptul unui telefon public, iar inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei B.I. (declaraţii martor; declaraţii inculpat).

Potrivit propriilor declaraţii, inculpatul avea la el o geantă de voiaj în care pusese, pe lângă alte lucruri personale, şi recipiente cu mâncare pentru victimă, mâncare pregătită de soţia inculpatului. Discuţiile dintre victimă şi inculpat au fost unele fireşti la acel moment, victima B.I. dând inculpatului suma de 20 RON pentru a cumpăra de la piaţă şase pâini, un kilogram de roşii şi doi pepeni.

După ce a plecat de la locuinţa victimei, inculpatul I.G. s-a reîntâlnit cu martorul Ş.Ş.M. Martorul nu şi-a mai amintit dacă inculpatul avea sau nu asupra sa geanta de voiaj, în schimb şi-a amintit că inculpatul nu i-a spus nimic despre faptul că trebuia să facă unele cumpărături pentru victimă. Au mers împreună la o cârciumă de pe strada G. şi au mai consumat vin. După un timp, martorul a plecat să se întâlnească cu fosta sa soţie şi a stabilit să se reîntâlnească cu inculpatul la catedrala din municipiul T. În jurul orelor 10:15, martorul s-a revăzut cu inculpatul la catedrală şi, de aici, au plecat împreună la un depozit situat în piaţa mare din municipiul T. Au cumpărat 2 sticle de vin a câte 2 litri, una cu vin alb şi cealaltă cu vin roşu, şi au băut din ambele sticle, fără a le consuma integral. În jurul orelor 13:00 - 14:00, inculpatul şi martorul au părăsit zona respectivă şi s-au despărţit în zona centrală a municipiului T. Martorul Ş.Ş.M. trebuia să se deplaseze cu o ocazie în localitatea Panciu iar inculpatul, cel puţin aşa a bănuit martorul, trebuia să se întoarcă în municipiul B. Cert este că, în toată perioada de timp petrecută cu martorul, inculpatul nu a făcut cumpărăturile pe care i le ceruse victima şi pentru care aceasta îi dăduse bani (declaraţii martor; proces-verbal de conducere în teren; declaraţii inculpat).

Potrivit înţelegerii, în jurul orelor 12:00, ori de câte ori inculpatul se afla la victimă, martora I.C.L. (soţia inculpatului) trebuia să-l apeleze pe inculpat pe numărul de telefon X (telefonul mobil îl purta asupra sa ori de câte ori pleca de acasă), pentru a putea sta de vorbă cu victima B.I. La primul apel făcut de martoră, inculpatul nu a răspuns. A răspuns la al doilea apel, în jurul orelor 11:58. Cerând să vorbească cu victima, inculpatul a spus martorei că aceasta este bolnavă, că este în casă şi o cam doare capul (declaraţii martor; proces-verbal şi planşa fotografică; declaraţii inculpat).

După ce s-a despărţit de martorul Ş.Ş.M., inculpatul s-a reîntors la locuinţa victimei în jurul orelor 14:00 - 15:00, însă fără cumpărături. A intrat pe poartă şi apoi, pe alee, s-a deplasat la locuinţa victimei. Văzându-l pe inculpat în stare de ebrietate şi văzând că nu a făcut nici cumpărăturile, victima B.I. s-a enervat şi a reproşat inculpatului comportamentul său. Dezamăgit şi enervat de comportamentul inculpatului, în mod cert victima B.I. a cerut inculpatului să-şi ia banii şi să plece, banii fiind pregătiţi şi aşezaţi într-o cutie de carton (68 bancnote a 10 RON şi 22 bancnote a 5 RON). Pe fondul acestor discuţii, aflat în stare de ebrietate şi gândind că victima ar putea sista ajutorul bănesc pe viitor, inculpatul I.G. a început să o lovească pe victimă peste corp, cu obiecte şi mijloace contondente (inclusiv cu picioarele). Date fiind indiciile rezultate cu ocazia cercetării la faţa locului, cu ocazia conducerii în teren a inculpatului şi cu ocazia autopsierii victimei, cel mai probabil agresarea victimei a început în bucătăria de vară a locuinţei, fiind lovită cu un corp contondent (făraş) peste faţă.

Apoi, agresiunea a continuat, inculpatul şi victima ajungând în prima cameră din imobil, cameră pe care victima o folosea efectiv şi în care dormea. Inculpatul a continuat să o lovească pe victimă cu picioarele peste corp şi i-a comprimat toracele, înlăturându-i orice urmă de rezistenţă (procese-verbale şi planşa fotografică; raport de constatare medico-legală; declaraţii inculpat).

S-a promovat ideea că inculpatul I.G. a ales să o lovească pe victimă până la a o ucide, deoarece o agresiune nefinalizată cu moartea acesteia ar fi dus la căderea sa în dizgraţie şi la sistarea oricărui ajutor financiar, ajutor financiar care era important pentru familia inculpatului.

Pe parcursul exercitării violenţelor, victima B.I. a căzut pe podea, lângă pat, loc în care a şi fost lăsată de inculpat. A luat din încăpere cutia din carton în care se afla suma de 790 RON (68 bancnote a câte 10 RON şi 22 bancnote a câte 5 RON), banii fiind oricum pregătiţi pentru a fi înmânaţi inculpatului, şi-a luat geanta şi cele două sticle de vin (parţial consumate) şi a plecat la gară, pentru a se deplasa acasă, în municipiul B.

În prealabil, inculpatul a încuiat cu cheia uşa de acces în locuinţa victimei B.I. (uşă care se deschide spre interior), iar poarta a asigurat-o prin închiderea zăvorului şi tragerea unui drug (proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică; proces-verbal de conducere în teren şi experiment judiciar; declaraţii inculpat).

Ajuns la blocul în care locuia, inculpatul I.G. a mers mai întâi la başca de sub casa scării şi a lăsat acolo cutia de carton în care se afla suma de 790 RON, peste care a pus cele două sticle cu vin cumpărate din piaţa din municipiul T. (proces-verbal de ridicare şi planşa fotografică; declaraţii inculpat).

Odată ce inculpatul a intrat în apartamentul său, soţia acestuia - martora I.C.L., a sesizat că este supărat. L-a întrebat dacă ceruse şi primise bani de la victimă, însă inculpatul i-a răspuns că nu a apucat să discute această problemă cu victima, aspect nereal. În aceeaşi seară, inculpatul I.G. a spus martorei I.C.L. că va pleca şi a doua zi la victimă ca să-i taie lemne. Această decizie a inculpatului a pus-o pe gânduri pe martoră, în condiţiile în care a doua zi era duminică şi, printre alte motive ale deplasării la T. din ziua de sâmbătă, era şi acela de a o ajuta pe victimă la treburile gospodăreşti (declaraţii martor; declaraţii inculpat).

Duminică, 19 august 2012, inculpatul I.G. s-a îmbrăcat cu aceeaşi bluză, dar cu alţi pantaloni şi a plecat la gara CFR B. pentru a se deplasa la T. cu trenul de ora 08:00. A ajuns în municipiul T. şi, respectiv la locuinţa victimei B.I., în jurul orelor 09:00 - 09:30. A intrat pe poarta imobilului, s-a deplasat la imobil, a descuiat cu cheia pe care o avea asupra sa uşa de la locuinţă (uşă care se deschidea pe interior) şi a pătruns în încăperea în care se afla victima. Cel mai probabil, inculpatul a încercat să amâne momentul aflării modului în care a murit victima, fără să se reuşească a se stabili dacă inculpatul a mai sustras vreo sumă de bani din cele deţinute de victimă în imobil, mai cu seamă că niciuna dintre rudele victimei nu cunoşteau exact ce sume de bani deţinea în locuinţă victima şi în ce locuri din imobil (proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică; proces-verbal de conducere în teren şi experiment judiciar; declaraţii inculpat).

În jurul orelor 12:00, aşa cum stabiliseră anterior, martora I.C.L. l-a sunat pe inculpat. Primele două apeluri au fost la ora 11:41:15 şi la ora 11:42:32, fără ca inculpatul să răspundă. La ora 11:55:25, martora a revenit cu un apel, de dată aceasta inculpatul răspunzându-i. L-a întrebat pe inculpat cum se mai simte victima, inculpatul a evitat răspunsul, solicitând soţiei sale să sune pe la ora 17:00 (declaraţii martor; proces-verbal de verificare agendă telefonică şi planşa fotografică; declaraţii inculpat).

La ora 16:57, martora I.C.L. l-a sunat pe inculpat, acesta i-a răspuns şi i-a spus că este pe stradă, că a cumpărat suc şi alune şi că în acea noapte va dormi la bătrân pentru ca a doua zi, luni, să-i taie lemnele. Însăşi martora I.C.L. a precizat în declaraţia sa că "deja începuse să intre la idei" (declaraţii martor; proces-verbal de verificare agendă telefonică şi planşa fotografică; declaraţii inculpat).

De la locuinţa victimei, inculpatul I.G. s-a deplasat prin municipiul T., cu precizarea că la plecarea de la locuinţa victimei, inculpatul a încuiat uşa de acces în imobil, respectiv cea care se deschidea spre interior, cu cheia şi a lăsat cheia în broască (declaraţii inculpat).

Deşi martorul Ş.Ş.M. a susţinut că nu s-a mai întâlnit cu inculpatul din după amiaza zilei de 18 august 2012, inculpatul a susţinut în declaraţiile sale că, în ziua de 19 august 2012, s-a reîntâlnit cu prietenul său în zona gării pentru a merge la cules de struguri la Panciu. Cert este că, în acea zi, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, a adormit pe bancă într-un parc din municipiul T., iar în jurul orelor 20:00 a plecat cu trenul la Vaslui. A dormit în noaptea de 19/20 august 2012 în gara din municipiul Vaslui, iar a doua zi dimineaţa s-a reîntors cu trenul în municipiul T. (proces-verbal de conducere în teren; declaraţii inculpat).

A treia zi de la uciderea victimei, 20 august 2012 - luni, inculpatul a mers din nou la locuinţa victimei. Inculpatul nu a precizat ce anume a făcut în curtea locuinţei victimei până la ora 13:00. În schimb, după ora 13:00, inculpatul a mers la martorul D.O. - vecin de-al victimei cu imobilul situat vis-a-vis de victimă, persoană care se afla în dreptul porţii sale şi încerca să alunge păsările de la viţa-de-vie. Inculpatul s-a adresat martorului spunându-i "l-am găsit pe B. mort". La rândul său, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă bătrânul era suferind, dacă i-a fost rău, inculpatul răspunzându-i că era sănătos şi că sâmbătă după amiaza a fost în vizită la bătrân şi era bine, nu avea nimic. La sfatul martorului, inculpatul a mers la locul de muncă al martorului B.L.M., nepotul victimei, căruia i-a spus că "l-a găsit mort în casă pe B.", că a fost sâmbătă dimineaţă pe la victimă, că aceasta i-a dat nişte bani să facă cumpărături şi că s-au înţeles să revină tocmai luni (20 august 2012), aspecte nereale. Împreună cu inculpatul, martorul B.I. s-a deplasat la locuinţa victimei, a deschis poarta care era asigurată cu zăvorul, s-au deplasat pe alee până la imobil, a deschis uşa de la intrare care era întredeschisă şi apoi cea de-a doua uşă (cea care se deschide spre interiorul încăperii), însă martorul nu şi-a mai amintit dacă cheia era în broască sau a scos-o inculpatul din vreun loc anume. Martorul a constatat şi el că victima era decedată şi a apelat de îndată la poliţie (declaraţii martori; declaraţii inculpat).

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei B.I. au rezultat următoarele:

- moartea victimei a fost violentă;

- ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cu fracturi de neuro şi viscerocraniu, fracturi multiple costale bilaterale şi sternale, hemotorax şi contuzii pulmonare;

- leziunile constatate la necropsie au putut fi produse prin: plaga contuză frontală stânga, infiltratele hemoragice epicraniene, fractura craniană, prin loviri cu sau de corpuri contondente; leziunile faciale cu echimoze, fracturi malare bilaterale şi fractura mandibulară dreapta, prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente; echimozele toracice şi de pe braţul drept, fracturile sternale şi fracturile costale bilaterale, cu hemotorax şi contuzii pulmonare, prin comprimarea victimei aflate în decubit dorsal de către agresorul aflat deasupra acesteia; echimoza verticală a antebraţului stâng, posibil prin cădere, iar echimozele de pe faţa dorsală a mâinii stângi, prin lovire cu corpuri sau mijloace contondente; echimozele de pe faţa laterală a coapsei şi a genunchiului stâng, prin lovire cu corp contondent alungit iar cea de pe faţa internă a coapsei, prin lovire cu corp contondent; leziunile subrotuliene stângi, prin lovire cu corp dur; infiltratul hemoragic al limbii, posibil prin muşcarea acesteia în momentul lovirii şi fracturării corpului mandibular drept; fractura corpului vertebral toracal T9, posibil produsă în momentul comprimării toracelui victimei de către agresor;

- starea de putrefacţie gazoasă, lipsa rigidităţii cadaverice, presupun un interval de peste 48 ore între deces şi necropsie; dată fiind temperatura mediului ambiant în care a rămas cadavrul în acest interval (zile călduroase da vară), s-a apreciat că data probabilă a morţii poate fi cea de 18 august 2012;

- leziunile constatate la necropsie pot data din 18 august 2012; coroborând leziunile cu datele culese de la faţa locului, e posibil ca agresiunea să fi avut loc în două reprize, lovirea victimei în zona feţei de către agresorul situat în faţa victimei, cu fracturarea mandibulei, ca şi o posibilă cădere, cu producere a plăgii contuze frontale şi a leziunilor genunchiului şi a antebraţului stâng, având loc în bucătărie, iar comprimarea toracică şi aplicarea unor lovituri asupra victimei aflate în decubit dorsal, s-au produs ulterior, în camera de zi; nu s-au evidenţiat leziuni cu caracter de amprentă care să permită stabilirea formei sau dimensiunilor obiectelor vulnerante;

- între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate; leziunile toracice au fost sigur şi direct mortale; restul leziunilor ar fi necesitat 45 - 50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare în situaţia supravieţuirii;

- în sângele recoltat la necropsie nu s-a pus în evidenţă alcool etilic;

- grupa sanguină a victimei nu a putut fi determinată din cauza autolizei sângelui (n.n. - proces de degradare spontană pe care o suportă toate ţesuturile, în grade diferite, sub acţiunea enzimelor produse de propriile celule).

Inculpatul I.G. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale. În susţinerea vinovăţiei inculpatului I.G., prin actul de inculpare s-au precizat următoarele:

Între inculpat şi victimă nu exista o stare conflictuală, în adevăratul sens al cuvântului, cu menţiunea faptului că ambii aveau o perspectivă diferită cu privire la modul în care îşi organizau viaţa.

Rămas fără loc de muncă, cu o soţie pensionată pe caz de boală şi o fiică masterand (fără loc de muncă), inculpatul mai mergea la locuinţa victimei din municipiul T., pentru a o ajuta la diferite treburi gospodăreşti. În schimb, primea de la victimă diverse sume de bani, bani meniţi mai degrabă să uşureze viaţa soţiei şi a fiicei inculpatului.

În vârstă de 86 ani, fost magistrat, victima B.I. dispunea de venituri considerabile. Pentru că nu avea relaţii apropiate cu rudele sale şi pentru că traiul de zi cu zi presupunea cheltuirea unor sume mici de bani, majoritatea veniturilor sale erau, fie păstrate în casă, fie depuse la diverse unităţi bancare.

În curtea imobilului pe care îl deţinea, victima adăpostise aproximativ 20 de câini comunitari care, pe fondul lipsei de hrană, se mai încăierau şi făceau zgomot.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că, în ultima perioadă de timp, în locuinţa victimei B.I. nu aveau acces alte persoane cu excepţia inculpatului I.G. Ajutorul financiar pe care victima îl oferea familiei inculpatului nu era neapărat proporţional cu muncile pe care le făcea inculpatul în gospodărie, dat fiind faptul că victima trăia în condiţii mai mult decât modeste.

În mod cert, victima era o persoană încă în putere, se deplasa în diverse locaţii atunci când o cereau variile probleme şi nu era consumatoare de băuturi alcoolice. Chiar s-ar putea afirma că victima ura ideea de consum de băuturi alcoolice.

Cu privire la fapta reţinută în sarcina sa, inculpatul I.G. a fost audiat la datele de 20 august 2012, 21 august 2012, 22 august 2012, 23 august 2012 şi 07 noiembrie 2012. Declaraţiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunilor nu au făcut decât să întărească probatoriul administrat în cauză în dovedirea vinovăţiei inculpatului.

Astfel, parchetul a avut în vedere următoarele:

- declaraţie olografă din data de 20 august 2012 la organele de cercetare ale poliţiei judiciare (nerecunoaştere): în această declaraţie, inculpatul a susţinut că, în data de 18 august 2012, în jurul orelor 09:00, a mers la locuinţa victimei, direct de la gara CFR T., fără să se fi oprit la vreun restaurant din gară; după ce i-a lăsat mâncarea pregătită de soţia inculpatului, victima a dat acestuia suma de 20 RON pentru a-i cumpăra şase pâini, un kilogram de roşii şi doi pepeni; s-a reîntâlnit la colţul străzii cu prietenul său, martorul Ş.Ş.M. (cu care venise din mun. B.) şi au mers împreună la catedrală, loc în care inculpatul a rămas, iar martorul a mers să se întâlnească cu soţia sa; după ce s-au reîntâlnit, au mers în piaţă şi au cumpărat două sticle de vin a câte doi litri, au consumat mare parte din vin, după care au mers să cumpere mici; nu au mai comandat mici şi au plecat spre gară, loc în care trebuia să rămână martorul; inculpatul a susţinut în declaraţie că nu mai ştie pe unde a rămas martorul pentru că acesta era beat; despre sine, inculpatul a precizat că era ameţit şi că, în jurul orelor 15:00 a revenit la locuinţa victimei; a intrat în curte, apoi în casă, moment în care a constatat că uşa de la intrare (cea care se deschide spre exterior) era închisă pe dinăuntru cu un cârlig; a luat un şpaclu de pe nişte lăzi de lângă uşă şi a deschis uşa cu acel şpaclu; când a intrat în încăpere, a văzut-o pe victimă pe jos, murdară de sânge pe faţă, era sânge şi pe podea însă nu a dat importanţă, nu a verificat dacă era vie sau moartă; a strigat-o pe victimă şi pentru că nu a răspuns, a părăsit locuinţa încuind uşa cu cheia; a mers la bucătăria de vară şi a închis gazul de la butelie pentru că oala de lapte fumega; apoi şi-a luat geanta, a încuiat poarta cu un drug şi cu zăvorul şi a plecat; a mers la locuinţa sa de la B. fără a povesti nimic soţiei sale; a doua zi, s-a reîntors la locuinţa victimei, venind tot cu trenul de ora 08:00; a găsit poarta în poziţia în care a lăsat-o, a descuiat uşa cu cheia, a intrat în încăpere şi a găsit-o pe victimă în aceeaşi poziţie, doar că se întorsese cu faţa în sus, şi era mult sânge în lighean; a mai precizat inculpatul că salteaua era un pic ridicată pe patul al doilea, iar perna de pe patul victimei era în altă poziţie decât o văzuse în seara precedentă, lucruri care l-au determinat să creadă că venise o altă persoană apropiată între timp (în legătură cu cele declarate de inculpat, s-au subliniat de către procuror următoarele: inculpatul nu a fost interesat să vadă dacă victima este sau nu în viaţă, nu a sunat la salvare sau la poliţie - dat fiind felul în care arăta victima şi încăperea; a lăsat-o pe victimă în starea în care era şi, mai mult decât atât, a încuiat la plecare uşa cu cheia; sfidând orice raţionament logic, inculpatul s-a întors şi a doua zi, a găsit-o pe victimă cu faţa în sus, a "observat" că salteaua de pe patul din dreapta cum intri în cameră era un pic întoarsă iar perna altfel aşezată şi a crezut, deşi uşa era încuiată cu cheia şi cheia era la el, că a venit între timp altcineva apropiat; a se observa că nu "s-a gândit" la vreun străin, ci la cineva apropiat); mai departe, a susţinut inculpatul că s-a dus şi a văzut sângele şi proteza din bucătărie, care era căzută pe podeaua din beton, doar le-a văzut şi, în jurul orelor 09:00, a plecat la gară pentru că trebuia să se întâlnească cu martorul Ş.Ş.M. ca să meargă la Panciu la cules de vie; susţine că s-a îmbătat cu martorul şi că a dormit undeva pe o bancă în oraş; când s-a trezit, trezit fiind de poliţia locală, a constatat că martorul Ş.Ş.M. nu mai era cu el; a luat trenul de ora 20:00 spre Vaslui şi a dormit în gara CFR Vaslui; a treia zi, pe 20 august 2012, a revenit în mun. T. şi, din nou a mers la locuinţa victimei să vadă dacă l-a găsit cineva; a găsit din nou poarta şi uşile închise/încuiate şi, văzând că nu l-a găsit nimeni, s-a dus la nepotul său, martorul B.L.M.; inculpatul a susţinut că nu a anunţat decesul pentru că a fost băut şi că nu şi-a dat seama că trebuie să anunţe asta;

- declaraţie olografă dată în faţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare din data de 21 august 2012 (nerecunoaştere): inculpatul a făcut aceleaşi precizări legate de deplasarea în municipiul T. împreună cu martorul Ş.Ş.M., la data de 18 septembrie 2012, doar că contravaloarea transportului a plătit-o el; aceleaşi precizări legate de banii pe care i-a dat victima ca să facă cumpărături, aceleaşi precizări legate de faptul că a mers cu martorul în piaţa mare, la un depozit angro de unde au cumpărat şi băut vin; de aici, cursul relatărilor se schimbă în sensul că a precizat că martorul a rămas să doarmă la fostul lui apartament, iar el a revenit la victimă şi, pe drum, s-a oprit la mini-market de unde a cumpărat şase pâini; când a ajuns acasă, a găsit uşa încuiată pe interior cu un cârlig, a deschis uşa cu un şpaclu, a pus pâinea pe pat, a găsit-o pe victimă pe podea plină de sânge, a strigat-o pe nume şi pentru că nu i-a răspuns, a închis uşa cu cheia, de data aceasta a lăsat cheia în uşă (s-a gândit între timp că nu era plauzibilă varianta în care a luat cheia cu el pentru că astfel, nu ar mai fi putut intra "altcineva"), a încuiat poarta şi a mers la medicul de familie, despre care ştia unde stă, dar nu ştie să menţioneze adresa; a bătut la uşă dar nu i-a răspuns nimeni pentru că era sâmbătă după amiaza; a plecat la gară şi de aici la B., urmând să se întoarcă a doua zi "să vadă dacă este mort"; s-a întors a doua zi, duminică, dimineaţa, iar în gara CFR T. l-a strigat prietenul său, martorul Ş.Ş.M., a băut cu acesta, intenţia fiind aceea de a se deplasa la Panciu la cules de vie, dar trenurile erau anulate sâmbăta şi duminica; apoi, s-a deplasat spre locuinţa victimei şi l-a lăsat pe martor să aştepte la intersecţie; a găsit poarta încuiată, a dezasigurat-o, a descuiat uşa cu cheia care era în uşă; a găsit-o pe victimă în altă poziţie decât era cu o zi înainte, în sensul că era cu faţa în sus, iar salteaua un pic întoarsă şi lumina aprinsă, lucruri ce l-au determinat să gândească că, în acest timp, de sâmbătă până duminică, a mai fost cineva apropiat familiei; a încuiat uşa şi poarta, s-a reîntâlnit cu Ş.Ş.M. şi au mers să consume băuturi alcoolice, fără să anunţe poliţia ori familia; luni dimineaţa, a revenit în mun. T. pe la ora 16:00 şi a mers la locuinţa victimei unde a văzut că "nu era nimeni acasă", iar victima era în aceeaşi poziţie; a hotărât să meargă la nepotul victimei, martorul B.L.M. să anunţe;

- declaraţie olografă consemnată de inculpat în timpul interviului post-test la data de 22 august 2012 (recunoaştere a faptei): "revin asupra declaraţiilor date anterior şi recunosc următoarele: în data de 18 august 2012, m-am întors la locuinţa lui B.I. în jurul orelor 15:00, B.I. era foarte supărat deoarece întârziasem şi băusem foarte mult, mi-a reproşat aceste lucruri şi mi-a spus să iau banii din cutia mea şi să plec chiar şi cu cutia. Eu m-am întors să număr banii din cutia de pe pat iar el a vrut să-mi dea cu scaunul în cap. În acel moment nu m-am controlat deoarece eram băut am luat scaunul şi l-am lovit în zona capului el a căzut jos şi l-am lovit de mai multe ori cu picioarele. Am avut o stare de nervi, am luat cutia fără să mai număr banii ce mi se cuveneau pentru serviciile făcute în lunile iunie şi iulie. Recunosc şi regret fapta comisă." (s-a atras atenţia de către procuror asupra diferenţei de stil şi a diferenţei de consemnare - un scris liniar, citeţ, cu folosirea de prescurtări "pt."; a recunoscut fapta şi a găsit că este important să menţioneze că banii i se cuveneau, erau banii pe lunile iunie şi iulie).

- declaraţie olografă din data de 22 august 2012 consemnată de inculpat în faţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare după finalizarea testării (recunoaştere): inculpatul a admis că victima era foarte supărată pentru că băuse mult şi nici nu cumpărase ceea ce trebuia să cumpere; victima a reproşat aceste lucruri inculpatului, spunându-i totodată să-şi ia banii cuveniţi pentru lunile iunie şi iulie, să ia cutia cu totul şi să plece; inculpatul a susţinut în această declaraţie, ca şi în cea dată după interviul post-test, că s-a întors să-şi numere banii, moment în care victima l-a lovit cu un taburet în spate; în aceste împrejurări, inculpatul i-a luat scaunul şi a lovit-o pe victimă în zona capului iar după ce victima a căzut la podea, a lovit-o de mai multe ori cu picioarele până s-a calmat; a mai precizat inculpatul că, datorită stării de nervi, a luat cutia cu bani, fără să-i numere şi a plecat; a ascuns cutia în beciul de sub sacra blocului în care locuieşte şi a pus deasupra cutiei sticlele cu vin, parţial consumate; a mai menţionat inculpatul că "dacă nu aş fi avut la mine cele două sticle cu vin, nu aş fi băut în faţa lui din ele şi nu i-aş fi oferit şi lui să bea, acesta nu s-ar fi supărat atât de tare şi nu am fi ajuns să ne lovim reciproc";

- declaraţia olografă şi pe formular tip învinuit din data de 22 august 2012, orele 20:20 - 21:30 (nerecunoaştere): inculpatul a declarat că menţine declaraţiile date la T. şi a precizat că declaraţiile în care a recunoscut comiterea faptei nu sunt adevărate; a precizat că a scris aceste declaraţii de frica anchetatorilor; a mai precizat că nu a anunţat moartea vărului său şi a mai fost pe la victimă şi după ce victima a decedat, deoarece "nu a gândit";

- declaraţie dată la instanţa de judecată în data de 23 august 2012, cu prilejul judecării propunerii de arestare preventivă (nerecunoaştere): inculpatul a declarat că nu-şi explică de ce unii martori au declarat că a fost ultima persoană care a intrat în casa victimei; a mai susţinut că nu este adevărat că ar fi spus soţiei sale, la telefon, că victima ar fi bolnavă şi ar sta în pat; întrebat fiind în legătură cu declaraţiile de recunoaştere pe care le-a consemnat post-test poligraf la Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului Bucureşti, inculpatul a precizat că nu a fost bătut, în schimb a fost ameninţat că dacă nu declară "ceea ce spun ei", o să fie agresat la Galaţi; inculpatul a admis că nu a anunţat pe nimeni de moartea victimei şi nici nu a spus soţiei sale deşi s-a întâlnit cu aceasta, când a plecat de la T. la B.;

- declaraţie dată la procuror la data de 07 noiembrie 2012 (nerecunoaştere): "nu menţin declaraţiile pe care le-am dat la Bucureşti deoarece specialistul care mi-a făcut testarea poligraf m-a ameninţat cu moartea, în sensul că mi-a zis că face un semn şi vor veni mascaţii şi mă vor duce la subsol să mă bată şi că nu o să mai ajung la Galaţi şi că-mi va da direct 25 ani de închisoare"; a mai menţionat inculpatul că nu este consumator înrăit de băuturi alcoolice şi că, chiar şi atunci când bea, se culcă, nu este violent; a apreciat că singura sa vină este aceea că nu a sesizat organele de urmărire penală cu privire la moartea victimei şi că, tocmai de aceea, a fost primul suspect; în finalul declaraţiei, inculpatul a precizat că nu bănuieşte să fi intrat cineva în locuinţa victimei şi că, după părerea sa, victima a decedat pentru că a căzut;

- declaraţie dată la procuror cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 10 noiembrie 2012 (nerecunoaştere): în prezenţa avocatului ales, inculpatul a precizat că, cu ocazia audierii sale la Poliţia municipiului T., a fost agresat fizic de doi lucrători de poliţie, agresarea sa fizică având drept scop să-l determine să recunoască comiterea faptei; trebuie menţionat aici că, declaraţiile date de inculpat la sediul Poliţiei Municipiului T. au fost declaraţii în care a nu a admis în niciun moment că ar fi agresat-o pe victimă; a mai precizat inculpatul cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală că o să solicite la instanţa de judecată o exhumare, nefiind convins că victima a decedat urmare exercitării vreunei agresiuni; de asemenea, tot cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a solicitat să se menţioneze că nu ar fi trebuit să se reţină încadrarea juridică de omor calificat deoarece, în accepţiunea sa, verii primari nu sunt rude apropiate.

S-a apreciat de către procurorul care a instrumentat cauza că declaraţiile inculpatului în care nu a recunoscut comiterea faptelor sunt nesincere şi nu se coroborează cu alte mijloace de probă. Tocmai de aceea, în raport de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, au fost luate în considerare declaraţiile inculpatului în care acesta a recunoscut comiterea infracţiunilor.

În acest sens, s-a arătat de către procuror că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului, şi, ca atare, atât organele de urmărire penală cât şi instanţa de judecată, sunt îndreptăţite să reţină doar acele declaraţii care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, chiar şi indirecte, şi pe care le consideră că exprimă adevărul. Organele de urmărire penală şi instanţa de judecată pot să considere, în cazul unor declaraţii contradictorii, că numai unele dintre ele exprimă adevărul, înlăturându-se motivat celelalte declaraţii. Sunt preferabile probele directe, dar aceasta nu înseamnă că au o valoare superioară probelor indirecte şi, realitatea este că, uneori, probele indirecte sunt singurele probe în cauză. Totul este ca administrarea acestor probe indirecte să fie făcută cu toată atenţia, astfel încât această categorie de probă să fie la fel de solidă, concludentă şi convingătoare ca şi categoria probelor directe. Probele indirecte sunt acele probe care nu se percep nemijlocit, care nu dau în mod direct o informaţie asupra cauzei, ci pot fi folosite la aflarea adevărului pe cale de raţionament. În literatura juridică s-a statuat că enumerarea făcută în art. 64 C. proc. pen., referitoare la mijloacele de probă, este exemplificativă, neputând fi excluse probele indirecte: prezumţiile şi indiciile.

După sesizarea instanţei, la termenul din 10 decembrie 2012, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul I.G. - în prezenţa apărătorului ales - a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În urma cercetării judecătoreşti, în limitele prevăzute de art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., analizând şi coroborând mijloacele de probă administrate, instanţa a apreciat ca fiind corectă situaţia de fapt reţinută prin actul de inculpare, rezultând că fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Deşi pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, în faţa instanţei de judecată a regretat cele întâmplate.

S-a încercat prin apărător acreditarea ideii că fapta a fost săvârşită pe fondul unei tulburări aberante de comportament şi pe fondul unui dezechilibru psihic. De asemenea, s-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării agravanţei prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., respectiv s-a susţinut faptul că inculpatul şi victima nu sunt veri, deci rude apropiate în accepţiunea legii penale.

Analizând cele două aspecte invocate în apărare prin prisma probatoriului administrat, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa de fond a constatat următoarele:

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9009 din 26 septembrie 2012, întocmit de I.N.M.L. "Mina Minovici" Bucureşti, rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul "tulburare organică de personalitate", dar că acesta "păstrează capacitate psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale" şi "are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

Aşadar, în raport de aceste concluzii emise de forul medical superior, nu mai poate exista vreun dubiu cu privire la discernământul necesar pentru antrenarea răspunderii penale.

În ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică solicitată, aceasta a fost respinsă ca nefondată de prima instanţă întrucât victima şi inculpatul sunt veri primari, rude colaterale de gradul al IV-lea, mama inculpatului şi tatăl victimei fiind fraţi, conform actelor de stabilire a gradului de rudenie, aflate la dosarul de urmărire penală.

S-a arătat de instanţa de fond că, într-adevăr, textul art. 149 C. pen. nu se referă în mod expres nici la verii primari şi nici la unchi sau mătuşi. Totuşi, din folosirea expresiei fraţii şi surorile, copii acestora, se poate trage concluzia că verii primari între ei, precum şi unchiul sau mătuşa faţă de copiii lor sunt rude apropiate. Aceasta pentru că, copiii fraţilor şi surorilor sunt între ei verii primari, iar fratele sau soţia sunt faţă de copiii celorlalţi fraţi sau surori, unchi şi, respectiv, mătuşă.

Pe de altă parte, prima instanţă a avut în vedere probele care fac în cauză dovada vinovăţiei inculpatului, şi anume:

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului, din care rezultă locul în care a fost găsită victima, urmele de substanţă culoare brun-roşcată prezente în camera pe care o ocupa victima şi în încăperea utilizată ca şi bucătărie, urmele de violenţă prezentate de victimă, prezenţa unor sume de bani în sertarul de la masa de televizor şi sub salteaua de pe patul din dreapta şi a unor sume mici de bani, la vedere, în încăperea în care a fost găsită victimă, modalităţile de acces în curtea şi locuinţa victimei şi aspecte legate de sistemul de închidere a uşilor de acces şi alte amănunte legate de modalitatea şi condiţiile de comitere a faptei;

- concluziile preliminare ale medicului-legist şi planşa fotografică autopsiere, din care rezultă multitudinea leziunilor prezentate de victimă: moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute instalate consecutiv unui politraumatism cu fracturi de bază craniană şi viscero-craniană, fracturi multiple costale bilateral şi sternale, hemotorax stâng, contuzii pulmonare; leziunile au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente şi comprimare între planuri dure; autopsia s-a efectuat în noaptea de 20/21 august 2012, iar semnele morţii reale indicau un interval de peste 48 ore între deces şi necropsie, data probabilă a morţii fiind 18 august 2012;

- declaraţiile martorului B.L.M. (nepotul victimei), din care rezultă aspecte legate de viaţa cotidiană a victimei, de obiceiurile acesteia, de prezenţa periodică, în ultimul timp, la locuinţa victimei a inculpatului I.G. (o rudă de-a victimei), persoană căreia victima îi mai dădea bani pentru fiica sa, studentă, şi pentru soţia sa, bolnavă şi pensionată pe caz de boală; din declaraţia aceluiaşi martor mai rezultă că, la data de 20 august 2012, în jurul orelor 16:00 - 17:00, a fost anunţat de inculpatul I.G. că l-a găsit pe B.I. mort în casă, în condiţiile în care decesul victimei s-a produs la data de 18 august 2012 şi în condiţiile în care, periodic, după data morţii, inculpatul a intrat în casa victimei; din declaraţiile martorului B.I. mai rezultă aspecte legate de relatările diferite făcute de inculpat, pe parcursul activităţilor desfăşurate de organele de urmărire penală la data de 20 august 2012, relatări privind modul în care a închis uşa după ce a găsit-o pe victimă moartă în casă, modul în care a închis uşile după ce a plecat lăsând victima în casă;

- declaraţiile martorului D.O. (vecin cu victima, locuieşte vis-a-vis de casa victimei), din care rezultă că victima era o persoană activă, în putere, se deplasa şi-şi făcea cumpărături, nu acuza afecţiuni care să-l împiedice să se deplaseze; martorul a sesizat prezenţa inculpatului în imobilul victimei şi, după modul în care i se adresa victimei şi dat fiind faptul că făcea diverse treburi prin gospodărie, martorul a dedus că inculpatul "era de-al casei"; din declaraţia martorului mai rezultă că, luni, 20 august 2012 (a treia zi după uciderea victimei), în jurul orelor 13:00, inculpatul I.G. a venit la el la poartă şi i-a spus că a găsit-o pe victimă moartă; la întrebarea martorului legată de ce s-a întâmplat şi dacă B.I. era bolnav, inculpatul i-a răspuns că nu, era sănătos; tot atunci, inculpatul a mai precizat martorului că sâmbătă după-amiază a mai fost pe la victimă şi că era bine, nu avea nimic;

- declaraţiile martorului M.M. (vecin cu victima), din care rezultă că în dimineaţa de 18 august 2012, în jurul orelor 08:30 - 09:00, când se pregătea să iasă din curte cu maşina, l-a văzut lângă gardul locuinţei victimei pe inculpatul I.G., care arunca pâine peste gard la câinii victimei; acelaşi martor a precizat că pe parcursul zilei de sâmbătă şi, apoi, toată ziua de duminică, nu a mai sesizat prezenţa victimei;

- declaraţiile martorului D.D. (vecin cu victima), care a sesizat prezenţa inculpatului în curtea victimei, în perioadă anterioară datei comiterii faptei;

- declaraţiile martorei I.C.L. (soţia inculpatului), din care rezultă relaţiile pe care le avea inculpatul şi ea cu victima B.I. (aceasta din urmă, periodic, ajuta familia inculpatului, în special pe soţia şi fiica acestuia, cu diverse sume de bani iar în schimb, inculpatului îi mai făcea diverse treburi prin gospodărie); soţia inculpatului, pensionată pe caz de boală şi diagnosticată cu depresie, şi-a exprimat opinia că şi soţul ei suferă de această afecţiune şi că l-a sfătuit să meargă şi el la medic, dar acesta a refuzat să meargă; martora a precizat că inculpatul consumă rar băuturi alcoolice însă atunci când o face devine violent, în sensul că nu suportă să fie contrazis; sâmbătă, data de 18 august 2012, în jurul orelor 06:00, inculpatul s-a pregătit să plece de la domiciliul din mun. B. la victimă acasă, la T., pentru a-i duce de mâncare şi pentru a primi de la victimă nişte bani; martora a convenit cu inculpatul ca, în jurul orelor 12:00, să-l sune pe telefonul mobil ca să poată vorbi şi ea cu victima B.I.; de la domiciliu, inculpatul a plecat cu o geantă neagră pe umăr în care era o căldăruşă cu tocăniţă, iar supa era într-un recipient din plastic; sâmbătă, 18 august 2012, în jurul orelor 12:00, aşa cum stabilise cu inculpatul, martora a sunat pe telefonul mobil pentru a vorbi cu victima însă inculpatul i-a spus că aceasta este cam bolnavă, stă în casă deoarece o doare capul; în jurul orelor 17:00, susţine martora, inculpatul I.G. s-a întors acasă la B.; martora a sesizat că inculpatul era schimbat, era supărat şi l-a întrebat dacă primise, ca de obicei, banii de la victimă; inculpatul i-a răspuns că "nu apucase să pună această problemă", că bătrânul se simţea rău, că-l durea capul şi că se va duce şi a doua zi la bătrân pentru a-i tăia lemne (de precizat că la ora la care povestea aceste lucruri soţiei sale, victima fusese deja ucisă de inculpat); martora a mai precizat că, după ce a venit de la T., inculpatul a mers la baie şi s-a spălat şi schimbat de haine; martora I.C.L. a precizat că, de regulă, inculpatul mergea la victimă sâmbătă ca să-i mai facă din treburi, duminică rămânea la B. şi făcea piaţa, iar lunea mai mergea la bătrân ca să-i taie lemne; duminică, 19 august 2012, din nou inculpatul a mers la T., şi din nou, cum stabiliseră anterior, în jurul orelor 12:00, martora l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil însă iniţial nu a răspuns; într-un final, când a răspuns, inculpatul a evitat să-l dea pe bătrân la telefon să vorbească cu martora şi a spus acesteia să-l sune în jurul orelor 17:00; martora a precizat în declaraţii că acest lucru i-a dat de gândit şi că a bănuit că s-a întâmplat ceva cu victima; a sunat din nou în jurul orelor 17:00 însă inculpatul i-a spus că este pe stradă, că a cumpărat suc şi alune şi că va rămâne peste noapte la bătrân pentru ca a doua zi, luni, să-i taie lemne; luni, 20 august 2012, în jurul orelor 12:00, martora l-a sunat din nou pe inculpat iar acesta i-a spus că "moşul nu este" şi că va rămâne în continuare la bătrân şi să-l sune marţi, tot la ora 12:00;

- declaraţiile martorului Ş.Ş.M. (amic cu inculpatul şi vecini de bloc în mun. B.), din care rezultă că, în dimineaţa de 18 august 2012, în jurul orelor 08:00, a plecat cu inculpatul din gara CFR B. spre mun. T., el ca să se întâlnească cu soţia sa care locuia şi muncea în mun. T. iar inculpatul ca să meargă la un bătrân, rudă de-a sa, pentru a-i duce de mâncare; martorul a precizat despre inculpat că, atunci când consumă băuturi alcoolice, devine impulsiv, irascibil, "fără echilibru, este fixist, nu-l mişcă nimic"; au ajuns în T. în jurul orelor 08:30 - 08:40 şi au băut câte două pahare de vin apoi au plecat spre centru; martorul a rămas la o intersecţie, în zona unui telefon public, iar inculpatul a plecat spre locuinţa victimei pentru a-i duce de mâncare; în scurt timp, inculpatul a revenit dar martorul nu-şi mai aminteşte dacă avea sau nu geanta pe umăr; au mers şi au mai băut nişte vin, au cumpărat două bidoane cu vin iar în jurul orelor 13:30 - 14:00, cei doi s-au despărţit, martorul urmând să meargă la Panciu iar inculpatul probabil la B.; martorul nu mai are cunoştinţă de ce a făcut şi unde s-a deplasat inculpatul ulterior;

- procesul-verbal de conducere în teren şi experiment judiciar, încheiat cu inculpatul la data de 21 august 2012; cu această ocazie, s-a constatat că prima uşă de la intrare, cea care se deschide pe exterior şi era asigurată cu un cârlig, nu putea fi deschisă cu şpaclul, aşa cum a susţinut inculpatul în declaraţiile sale;

- procesul-verbal de verificare a agendei telefonice din telefonul pe care inculpatul l-a avut asupra sa în timpul şi după comiterea faptei, pe parcursul zilelor 18, 19 şi 20 august 2012; s-a constatat că în data de 18 august 2012, sâmbătă, soţia inculpatului l-a sunat la ora 11:45 şi acesta nu a răspuns, dar a răspuns la ora 11:58; în data de 19 august 2012, duminică, soţia inculpatului l-a sunat la orele 11:41 şi 11:42, dar acesta nu a răspuns, însă a reuşit să vorbească cu inculpatul la orele 11:55, 16:57 şi 20:10; la data de 20 august 2012, luni, soţia inculpatului l-a sunat pe acesta la orele 11:54, 12:48, 13:06 însă inculpatul nu i-a răspuns, dar a reuşit să vorbească cu acesta la ora 13:54;

- procesul-verbal din data de 23 august 2012, prin care s-a procedat la verificarea anexei - başcă de la domiciliul inculpatului (mun. B., jud. Vaslui), locaţie pe care a precizat-o inculpatul în declaraţia din data de 22 august 2012 (după testarea poligraf şi după recunoaşterea faptei de către inculpat); cu ocazia verificărilor efectuate în această locaţie, s-a identificat şi ridicat o cutie din carton în care se aflau 22 bancnote de 5 RON, în teanc, şi 68 bancnote a 10 RON, în teanc, prinse cu o banderolă din hârtie, cutie peste care erau aşezate două pet-uri a câte 2 litri, cu eticheta de vin, conţinând fracţii de lichid roşu şi alb gălbui; aceste obiecte au fost identificate şi ridicate în baza amănuntelor date de inculpat în declaraţiile olografe de recunoaştere a faptei; este important faptul că, în anexa indicată de inculpat, s-au identificat sticlele (pet-urile) de vin, sticle pe care inculpatul le cumpărase din mun. T. şi cu care s-a deplasat la domiciliu, având asupra sa şi banii luaţi de la victimă, cu consimţământul acesteia; de observat că banii din cutie erau prinşi cu o banderolă din hârtie cu data de 20 decembrie 2011, iar datele de anchetă au stabilit că aşa obişnuia să-şi păstreze victima banii în locuinţa sa, păstrând de cele mai multe ori banderolele din hârtie;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică asupra unui pantalon ridicat de la locuinţa inculpatului, pantalon care nu prezenta urme vizibile de substanţă de culoare brun-roşcată, spălat; din raport rezultă că pe pantalon nu s-au pus în evidenţă urme de sânge;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat întocmit de Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de Detecţie a Comportamentului Simulat, din care rezultă că, la întrebările relevante ("Tu l-ai omorât pe B.I.?", "Tu l-ai omorât pe B.I. în locuinţă?", "Sâmbătă, 18 august 2012, tu l-ai omorât pe B.I.?", "Tu l-ai lovit pe B.I. în data de 18 august 2012?") inculpatul a răspuns "NU"; s-au constatat modificări ale traseelor respiratorii, ale traseului electrodermal şi ale traseelor cardiovasculare, modificări specifice comportamentului simulat; în timpul interviului post-test, inculpatul I.G. a recunoscut săvârşirea faptei;

- expertiza psihiatrică este relevantă din perspectiva înţelegerii tipului de personalitate a inculpatului; astfel, deşi se prezintă cu o mimică şi o pantomimică conforme cu conţinutul relatărilor, inculpatul are dificultăţi de susţinere a atenţiei voluntare şi are hipoamnezie de fixare; a manifestat evocări lente vagi şi fără repere fixe; este slab cooperant şi are o atitudine de demisie; a oferit pe parcursul anchetei, în faţa organelor de urmărire penală dar şi în faţa comisiei de expertizare, date biografice neclare şi neconforme cu cele cunoscute (de exemplu, nu ştie exact ce a lucrat, a afirmat că are doar 11 clase în faţa comisiei de expertizare deşi în faţa organelor de urmărire penală a susţinut că are studii superioare); a manifestat deficit prosexic semnificativ (de concentrare şi distribuţie); are un deficit mnezic important atât pentru evenimentele importante din viaţa sa cât şi de fixare şi evocare a stimulilor prezenţi; a manifestat personalitate puternic introversivă, tendinţă de retragere, de înstrăinare, teama sau refuzul de a se confrunta cu o realitate pe care "nu o recunoaşte" [de exemplu: "au zis că am omorât un văr (...) eu nu cred"]; a manifestat eu scindat, personalitate cu tendinţa de dezorganizare, posibil organică;

- declaraţiile inculpatului I.G.: dacă iniţial inculpatul a negat că l-ar fi ucis pe B.I., fără a putea justifica de ce nu a anunţat poliţia sau salvarea şi, pe parcursul zilei de sâmbătă, duminică şi luni, a lăsat-o pe victimă în locuinţa acesteia, fără a putea justifica aspectele legate de modalitatea în care a intrat pe prima uşă (cea care se deschide spre exterior, susţinând că dat la o parte cârligul cu un şpaclu), la data de 22 august 2012, după testarea cu aparatul poligraf, inculpatul a admis că a lovit-o pe victimă cu scaunul şi cu picioarele, că discuţiile au pornit de la faptul că se întorsese din centrul mun. T. băut şi fără cumpărăturile pe care îi spusese victima să le facă, că a luat din locuinţa victimei cutia cu banii pregătiţi pentru familia sa şi că i-a dus la B., în başca de sub scară iar peste cutie a aşezat două sticle cu conţinutul pe jumătate consumat (aceste aspecte confirmate de activităţile desfăşurate la data de 23 august 2012 în başca inculpatului de la locuinţa din mun. B.); prezentat la procuror, inculpatul a precizat că declaraţiile date la D.G.P.M. Bucureşti nu sunt adevărate, că le-a scris de "frica anchetatorilor" şi că nu a anunţat moartea victimei deoarece "nu a gândit".

A apreciat prima instanţă că, toate acestea, coroborate, fac pe deplin dovada vinovăţiei inculpatului I.G. Astfel fiind, s-a conchis de instanţa de fond că, în drept, fapta inculpatului I.G. care, la data de 18 august 2012, pe fondul unui conflict spontan şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în timp ce se aflau la locuinţa victimei B.I. (rudă colaterală de gradul al IV-lea, respectiv văr, în vârstă de 86 ani) din municipiul T., a aplicat acesteia lovituri repetate cu corpuri/mijloace contondente peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, şi i-a comprimat toracele, cauzându-i politraumatism cu fracturi de bază craniană şi viscero-craniană, fracturi multiple costale bilaterale şi sternale, hemotorax stâng, contuzii pulmonare, leziuni care au dus la moartea victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege. La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., ţinând seama de pericolul social concret al faptei deduse judecăţii, de datele privind persoana inculpatului, dar şi de atitudinea acestuia pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

A apreciat instanţa de fond că, faţă de gravitatea concretă a faptei săvârşite de inculpat, nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante în favoarea acestuia.

Totuşi, faţă de circumstanţele cauzei, instanţa a apreciat că se impune a fi aplicată inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, dar şi de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În acest sens, instanţa a apreciat atitudinea procesuală a inculpatului ca fiind una sinceră, acesta în final asumându-şi vinovăţia în privinţa decesului victimei. Chiar dacă declaraţiile inculpatului pe parcursul urmăririi penale au fost nesincere, oscilante, prima instanţă a apreciat că atitudinea sa poate fi pusă pe seama tulburării organice de personalitate constatată de echipa de medici specialişti în raportul de constatare medico legală psihiatrică şi accentuată de starea economico-socială în care ajunsese urmare pierderii serviciului şi a greutăţilor financiare.

Situaţia de fapt şi de drept reţinută a determinat instanţa de fond să aprecieze că reeducarea inculpatului poate avea numai prin executarea efectivă a pedepsei aplicate. În consecinţă, instanţa a dispus aplicarea, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. La stabilirea pedepsei accesorii instanţa de fond a ţinut seama, în principal, de gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, dar şi de împrejurările care caracterizează persoana acestuia. Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Referitor la starea de arest a inculpatului, instanţa de fond a constatat că aceasta a fost legal luată şi periodic a fost verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei. Faţă de considerentele mai sus arătate cu privire la individualizarea pedepsei, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, şi în temeiul art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestului preventiv, de la data de 22 august 2012 la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.231,21 RON către partea civilă B.L.M., cu titlu despăgubiri materiale dovedite, conform chitanţelor şi facturilor aflate la dosar (partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale).

În privinţa daunelor morale solicitate de aceeaşi parte civilă, instanţa de fond le-a respins motivat de faptul că între victimă şi partea civilă nu a existat o relaţie familială apropiată, dovadă în acest sens fiind chiar faptul că victima era ajutată de inculpat. Faptul că partea civilă s-a preocupat de înmormântarea victimei nu presupune automat şi o relaţie afectivă apropiată, care să necesite acordarea unor despăgubiri sub forma daunelor morale.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă enumerate în rechizitoriu să fie păstrate la dosarul cauzei, până la rămânerea definitivă a cauzei. Totodată, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa de fond a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În fine, potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 12 din 11 ianuarie 2013 a Tribunalului Galaţi, în termen legal, a declarat apel inculpatul I.G. Inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond ca fiind netemeinică în privinţa modului de individualizare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia. În acest sens, a arătat inculpatul că în mod netemeinic instanţa de fond nu a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în buna sa conduită înainte de săvârşirea infracţiunii. De asemenea, a solicitat inculpatul schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., reiterând în dezvoltarea acestui motiv de recurs considerentele prezentate în faţa instanţei de fond.

Prin Decizia penală nr. 110/A din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul I.G. (deţinut în Penitenciarul Galaţi), împotriva Sentinţei penale nr. 12 din 11 ianuarie 2013 a Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 9108/121/2012).

A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 12 din 11 ianuarie 2013 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

A redus, de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului I.G.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22 august 2012 la zi, respectiv 16 aprilie 2013.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că se impune reducerea pedepsei la 12 ani închisoare, acest cuantum al pedepsei fiind de natură a asigura constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.

De asemenea, s-a apreciat că în mod corect s-a reţinut că încadrarea juridică dată faptei este cea dată în cauză, respectiv în dispoziţiile art. 175 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385³ C. proc. pen. inculpatul I.G., criticile sale vizând încadrarea juridică dată faptei şi netemeinicia pedepsei aplicate.

În susţinerea recursului inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² şi 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Reţine Înalta Curte că fapta şi modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanţa de fond în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscută de către inculpat, care şi-a exprimat voinţa de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul I.G. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat, Înalta Curte constată că, în raport de faptul că inculpatul şi victima B.I. erau veri primari, adică rude colaterale de gradul IV (mama inculpatului şi tatăl victimei fiind fraţi), aspect dovedit în cauză şi necontestat de inculpat, instanţa de fond a reţinut corect că sunt incidente dispoziţiile art. 175 lit. c) C. pen.

Cu privire la solicitarea de reducere a pedepsei, Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, s-au adus modificări în ceea ce priveşte limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esenţialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.

Anterior intrării în vigoare a legii enunţate, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate atât sub aspectul legalităţii acestora, cât şi sub aspectul temeiniciei.

Actualmente, acest caz de casare priveşte doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanţe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.

În cauză, se constată, în raport de data pronunţării hotărârii atacate (16 aprilie 2013) şi data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispoziţiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.

Faţă de împrejurarea că, în speţă, criticile formulate de către recurentul inculpat au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare invocat.

Pentru considerentele anterior expuse şi având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenţiei de la 22 august 2012 la 20 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 2765/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2800/2013. Penal. Cerere de contopire a... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2764/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2765/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2800/2013. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2827/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs