ICCJ. Decizia nr. 2866/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2866/2013
Dosar nr. 427/33/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a dispus printre altele condamnarea inculpatului T.C.V. pentru comiterea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. şi ped. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate.
Prin aceeaşi hotărâre au mai fost condamnaţi inculpaţii P.A.D. şi M.A.C. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 22 martie 2012 emis în dosarul nr. 268/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în esenţă, s-a reţinut că în data de 24 mai 2011 inculpatul T.C.V. a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe strada S.B. din localitatea Şimleul Silvaniei, şi testat cu aparatul alcooltest marca D., care a indicat valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar la solicitarea organelor de poliţie de a se deplasa la unitatea sanitară pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat să însoţească organele de poliţie, nu a oprit la unitatea spitalicească şi şi-a continuat deplasarea, sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice.
S-a mai reţinut că inculpatul T.C.V. a fost ajutat să se sustragă de la recoltarea de probe biologice de inculpatul M.A.C. care în momentele imediate opririi în trafic, s-a mutat în locul şoferului pentru a induce organelor de poliţie ideea că el a fost conducătorul auto, l-a apelat telefonic pe inculpatul P.A.D. pentru ca acesta să vină cu maşina personală să asigure fuga de la locul faptei şi l-a însoţit pe inculpatul T.C.V. până când acesta a reuşit să scape de organele de poliţie, precum şi de inculpatul P.A.D. care a asigurat fuga de la locul faptei conducând autoturismul inculpatului T.C.V. până când acesta a reuşit să scape de organele de poliţie.
S-a reţinut că prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în instanţă inculpatul T.C.V. a negat comiterea infracţiunii arătând că autoturismul a fost condus de martorul P.S., angajatul său care în mod obişnuit conduce autoturismul, că în momentul în care organele de politie au venit la maşină aceasta era oprită de mai mult timp deoarece se defectase astfel că nu a fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliţie, că nu a fost solicitat să se deplaseze la unitatea sanitară în vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, ci lăsat să plece de la faţa locului pentru a se deplasa la service, că organele de poliţie nu l-au testat cu aparatul alcooltest, iar testarea la care se face referire în actul de constatare aparţine altei persoane şi că ulterior organele de poliţie au substituit probele prin folosirea muştiucului de unică folosinţă al aparatului alcooltest pe care l-au obţinut cu ocazia unei testări anterioare a acestuia, astfel încât concluziile raportului de expertiză criminalistică sunt lipsite de eficienţă.
Cu privire la poziţionarea inculpaţilor în autoturism inculpatul a arătat că el a stat pe scaunul din dreapta, iar inculpatul M.A.C. pe bancheta din spate, însă în momentul sosirii organelor de politie testa maşina să vadă dacă porneşte, încercând să "dea la cheie".
La rândul său, inculpatul M.A.C. a susţinut declaraţiile inculpatului T.C.V. în privinţa apărărilor formulate de acesta, arătând că nu a avut vreo înţelegere expresă sau tacită să îi ajute pe acesta din urmă să fugă de la faţa locului ori să se sustragă recoltării de probe biologice.
În faţa instanţei, inculpatul P.A.D. a înţeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, însă în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a susţinut varianta prezentată de inculpatul T.C.V., precizând că nu a înţeles să îl ajute pe avocat să fugă de la faţa locului sau să se sustragă recoltării probelor biologice.
S-a arătat că, în cauză, s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare; protocolul alcooltest marca "D.", test 02278; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; rapoarte de serviciu; procese-verbale de investigaţii; declaraţiile martorilor F.I.R.; L.C.G.; P.S., P.A.T., L.A.N., D.F.V., A.V.D., G.E., S.C.A.; raportul criminalistic nr. 1574392 din 6 februarie 2012 întocmit de M.A.I. - I.G.P.R, I.N.C., Serviciul de biocriminalistică; proces-verbal de redare; adresa nr. 117922 din 16 martie 2012 întocmită de Poliţia Oraşului Şimleu Silvaniei; declaraţiile inculpaţilor T.C.V., M.A.C. şi P.A.D.; print screen-uri ale bazei de date DEPABD şi ale site-ului Baroului Sălaj; fişe de cazier.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat, ca stare de fapt, că în data de 24 mai 2011 martorii L.A.N., D.F.V. şi A.V.D., agenţi de politie în cadrul Poliţiei Şimleul Silvaniei, au fost desemnaţi să facă parte dintr-un echipaj în vederea efectuării serviciului de supraveghere şi control a traficului rutier pe raza localităţii Şimleul Silvaniei.
Potrivit declaraţiilor şi rapoartelor celor trei martori menţionaţi, în jurul orelor 20,00 au ajuns pe strada S.B. şi au decis să acţioneze simultan prin oprirea conducătorilor auto care circulau pe ambele sensuri de mers.
De asemenea, martorii confirmă că aveau în dotare 2 aparate etilotest şi că deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca "Logan". Cu privire la procedura de testare, martorii au arătat că pentru fiecare operaţiune se foloseşte muştiuc sigilat şi steril, desigilarea se efectuează de către conducătorul auto supus testării, iar după folosire muştiucul se aruncă.
În jurul orelor 20,30 - 20,45, agentul de poliţie L.A.N. a oprit pentru control autoturismul marca V.W.G., de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare X, proprietatea inculpatului T.C.V., avocat în Baroul Sălaj. Autoturismul circula din direcţia Bădăcin spre localitatea Şimleul Silvaniei şi era condus de inculpatul T.C.V., acesta fiind însoţit de inculpatul M.A.C. care ocupa locul din faţă dreapta.
Potrivit declaraţiei martorei L.A.N. aceasta a fost prima maşină oprită de ea pentru control. Toţi cei trei martori menţionaţi au arătat că fiecare dintre ei se afla angajat în verificarea altor participanţi la traficul rutier. Totodată, martorii de mai sus au arătat că cei doi inculpaţi le erau cunoscuţi deoarece inculpatul M.A.C. a fost cercetat în numeroase cauze penale, iar inculpatul T.C.V. a asigurat asistentă juridică unor persoane cercetate penal, inclusiv inculpatului M.A.C.
Inculpatului T.C.V. i s-a comunicat motivul opririi, respectiv testarea cu aparatul alcooltest şi i s-a cerut să prezinte documentele personale şi ale autoturismului pentru control. Totodată, martora l-a întrebat pe inculpatul T.C.V. dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta confirmând că a băut o bere şi că se deplasa la biroul său, situat în imediata apropiere.
Sesizând că există riscul ca în urma testării să rezulte o situaţie nefavorabilă pentru inculpatul T.C.V., inculpatul M.A.C. a încercat să o înduplece pe martoră ca să renunţe la efectuarea testării, afirmând "hai lasă, domnişoară".
Martora L.A.N. a insistat în demersul său, însă inculpatul T.C.V. a prezentat doar dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare a autoturismului cu valabilitate expirată.
Urmând să procedeze la testare, martora a solicitat prezenţa martorului D.V.F. Inculpatului T.C.V. i s-a dat să desigileze muştiucul de unică folosinţă, după care a fost supus testării cu aparatul alcooltest marca "D.", rezultatul testului nr. 02278 din data de 24 mai 2011, ora 20,47, indicând valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste împrejurări, martora L.A.N. i-a făcut semn martorului A.V.D. că există o testare pozitivă şi, pentru că acesta îl oprise în trafic în jurul orei 20,50 pe acelaşi sens de mers pe martorul F.I.R., i-a comunicat că pe locul şoferului maşinii situată în faţa sa se află inculpatul T.C.V. care a fost supus testării.
Martorului F.I.R. i-a fost prezentat de către martora L.A.N. aparatul alcooltest cu care fusese testat avocatul şi care indica valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, aducându-i-se la cunoştinţă acestuia că testul a fost efectuat de inculpatul T.C.V.
În timp ce martora L.A.N. s-a deplasat la maşina de serviciu pentru tipărirea protocolului, inculpatul T.C.V. s-a înţeles cu inculpatul M.A.C. asupra conduitei pe care urmau să o adopte în sensul că primul a coborât de la volanul autoturismului şi s-a aşezat pe locul din dreapta faţă a şoferului, iar al doilea s-a urcat la volanul autoturismului (deşi nu este conducător auto), aspect reţinut şi de martorul F.I.R.
Deoarece inculpatul T.C.V. a refuzat să semneze protocolul afirmând că nu a condus autoturismul, ci a fost doar un ocupant al maşinii, instanţa a considerat că concluzia care se desprinde este aceea că manevra de mai sus a fost efectuată cu scopul de a crea aparenţa că o altă persoană ar fi condus în realitate autoturismul.
Martorul D.V.F. i-a pus în vedere inculpatului T.C.V. că trebuie să se prezinte la spitalul din localitate în vederea prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge.
Susţinând că o altă persoană a condus autoturismul, inculpatul T.C.V. a refuzat să însoţească organele de poliţie la unitatea sanitară cu autoturismul de serviciu al acestora, arătând că este de acord să facă deplasarea doar cu autoturismul personal ce urma a fi condus de "şoferul care a condus iniţial".
Acest refuz a fost menţinut chiar dacă organele de poliţie au insistat ca inculpatul T.C.V. să accepte deplasarea la unitatea sanitară cu autoturismul din dotare. Despre faptul că martorul D.V.F. a purtat discuţii intense cu susnumitul inculpat, chiar dacă nu a auzit conţinutul acestora, relatează şi martorul F.I.R. Acelaşi martor arată însă că, la un moment dat, martorul D.V.F. a afirmat că "nu se mai poate face nimic".
Concomitent, inculpatul M.A.C. a efectuat mai multe convorbiri telefonice în încercarea de a asigura prezenţa unei persoane care să conducă autoturismul inculpatului T.C.V. În urma acestor demersuri, în final, în jurul orelor 21,06, la faţa locului a venit inculpatul P.A.D. la care inculpatul M.A.C. s-a deplasat imediat pentru a discuta, apoi cei doi revenind la autoturismul avocatului.
Atât demersurile martorului D.V.F., cât ş cele ale inculpatului M.A.C. au fost înregistrate cu aparatul radar dat fiind faptul că martora L.A.N. a mutat maşina din dotare pe acelaşi sens de mers cu maşina inculpatului T.C.V. şi a filmat cu aparatul radar evenimentele aflate în derulare.
De asemenea, martora L.A.N. a reţinut muştiucul cu care s-a făcut testarea fără însă a-l detaşa de aparatul etilotest. Menţionarea ridicării probei s-a făcut în procesul-verbal de constatare, iar sigilarea probei s-a făcut prin aplicarea ştampilei pe plicul în care a fost ambalată proba, în conformitate cu cerinţele prevăzute în PL5.8 privind ambalarea şi transportul probelor.
Martorul D.V.F. a justificat această operaţiune tocmai pentru a se preconstitui probe faţă de conduita inculpatului T.C.V.
Având în vedere că inculpatul M.A.C. era cunoscut organelor de poliţie ca fiind o persoană extrem de agresivă, fiind cercetat în mai multe dosare, inclusiv pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj împotriva organelor de poliţie din localitate, dar bazându-se şi pe buna credinţă a inculpatului T.C.V., justificată de calitatea de avocat şi ca fiind o persoană cu notorietate în oraş, agenţii constatatori au fost de acord cu solicitarea acestuia (f. 37-50,151-163), fără a bănui care a fost adevărata natură a înţelegerii dintre inculpaţi în sensul de a nu se deplasa la spital.
Camera de înregistrare a aparatului radar aflat în dotarea autovehiculului de serviciu al organelor de poliţie a surprins momentul când, la ora 21:06:55, după stabilirea ultimelor detalii, agentul şef D.F. se îndreaptă spre maşina de poliţie, iar învinuitul P.A.D. se întoarce la autoturismul personal pentru a-l asigura, iar apoi se urcă în autoturismul inculpatului T.C.V. şi împreună cu acesta (care ocupa poziţia din dreapta faţă a şoferului) şi cu inculpatul M.A.C. (care se afla pe bancheta din spate), pleacă de la faţa locului, urmaţi îndeaproape de organele de poliţie.
Martorul D.V.F. a arătat că în momentul în care cu toţii s-au urcat în maşini a afirmat cu voce tare că deplasarea se face la spital şi că maşina politiei va veni din spate astfel că, a precizat instanţa, chiar dacă nu s-a afirmat expres în acest context care era scopul deplasării, acesta era deja cunoscut de inculpatul M.A.C., iar inculpatul P.A.D. îl putea deduce dat fiind calitatea de conducător auto a acestuia.
Ajunşi în dreptul unităţii sanitare, inculpatul P.A.D. nu a oprit, continuându-şi deplasarea, astfel că s-a procedat la efectuarea de semnale acustice şi luminoase, în final maşina în care se aflau inculpaţii oprind după circa 500 m, pe o altă stradă. În acest timp, maşina de politie a fost poziţionată paralel cu cea în care se aflau inculpaţii şi, prin geamurile deschise, martorul D.V.F. i-a cerut inculpatului T.C.V. să se deplaseze la spital pentru recoltarea probelor biologice, acesta afirmând că s-a răzgândit şi că nu înţelege să se supună procedurii pentru că nu a condus autoturismul.
Potrivit concluziilor raportul criminalistic întocmit de M.A.I., I.G.P.R. - Institutul Naţional de Criminalistică, Serviciul de biocriminalistică nr. 1574392 din 6 februarie 2012, pe muştiucul aparatului marca "D." a fost identificată o microurmă biologică remanentă, iar examinarea profilului A.D.N. extras din aceasta a pus în evidenţă profilul genetic al învinuitului T.C.V. (f. 137-141).
În ceea ce priveşte declaraţiile inculpaţilor, Curtea a reţinut că toate probele administrate au infirmat apărarea inculpaţilor, existând chiar între declaraţiile acestora neconcordanţe vădite şi fiind contrazise chiar de martorul P.S. propus în apărare, care prin depoziţiile sale, în încercarea de a fi cât mai credibil, conţin numeroase contradicţii.
Astfel, a arătat instanţa o primă contradicţie este cea privind momentul la care s-au consumat faptele din cauză. În acest sens, martorul P.S. plasează acţiunea care face obiectul dosarului în jurul orelor 15,00 - 16,00 zilei de 24 mai 2011 (potrivit declaraţiei din faza de judecată) sau în după masa zilei de 24 mai 2011 (potrivit depoziţiei aceluiaşi martor şi a inculpaţilor M.A.C. şi P.A.D. din cursul urmăririi penale), contrar probelor din care rezultă că faptele s-au derulat în seara zilei de 24 mai 2011, respectiv începând cu orele 20,30.
Apoi, deşi martorul a arătat că la momentul la care a fost apelat de inculpatul T.C.V. era singur acasă şi că s-a deplasat în zona Brădet de unde l-a luat pe inculpatul M.A.C., acesta din urmă a afirmat că se afla împreună cu martorul în oraş cu maşina avocatului atunci când acesta din urmă l-a sunat pe martor.
O altă contradicţie rezultă din aceea că martorul P.S. a afirmat iniţial că avocatul nu i-a comunicat unde anume trebuiau să facă deplasarea şi în ce scop, ca apoi să arate că i s-a comunicat de către inculpatul T.C.V. că trebuie să meargă la un service fără a i se spune la care service sau despre ce mecanic ar fi fost vorba, iar în faza de judecată să afirme că ar fi fost vorba de martorul P. Dimpotrivă, inculpatul T.C.V. a arătat că i-a spus expres martorului că vor merge la mecanicul O.L. acasă, iar inculpatul M.A.C. a afirmat că martorului i s-a spus că vor merge la biroul avocatului.
Cu privire la motivul opririi maşinii, martorul P.S. a afirmat că după ce l-a luat de la domiciliu pe inculpatul T.C.V., după o deplasare de circa 400 m motorul maşinii s-a oprit la locul numit "moară", fiind nevoit să parcheze pe partea dreaptă, în timp ce inculpaţii T.C.V. şi M.A.C. au arătat că au oprit deoarece avocatul a văzut o persoană cunoscută, iar apoi nu s-a mai reuşit repornirea maşinii. De altfel, nerealitatea susţinerii potrivit căreia maşina s-ar fi oprit din motive tehnice rezultă din chiar conduita inculpatului T.C.V. care nu a încercat remedierea pe loc a pretinsei defecţiuni, nu a solicitat asistenţă tehnică, iar în momentul în care i s-a solicitat prezenţa la unitatea spitalicească a insistat să facă deplasarea cu propriul autoturism ceea ce atestă că susnumitul ştia că maşina va porni fără probleme. Mai mult, în momentul în care la volan s-a urcat inculpatul P.A.D. acesta a pornit maşina fără a exista vreun impediment tehnic.
A mai reţinut instanţa că martorul P.S. a precizat că a încercat repornirea maşinii, dar nu a reuşit şi inculpatul T.C.V. i-a cerut să meargă în oraş să găsească o maşină pentru a tracta autoturismul, că după 20 minute inculpatul l-a sunat şi i-a comunicat că a venit numitul "M." care a reuşit să pornească maşina, însă inculpatul T.C.V. a declarat că l-a sunat pe martor abia după ce, plecând de la faţa locului, a trecut pe la mecanic. Ambele depoziţii, a reţinut instanţa, sunt contrazise de înregistrările efectuate cu aparatul radar care atestă că singura persoană care a efectuat convorbiri telefonice la faţa locului a fost inculpatul M.A.C.
În privinţa conduitei urmate după plecarea de la faţa locului, s-a arătat că inculpatul P.A.D. a declarat că au mers la "atelierul lui O.", doar avocatul discutând cu mecanicul, fără a verifica maşina, inculpatul M.A.C. a indicat service-ul martorului P.A. care a şi verificat maşina, fără a rămâne pentru reparaţii, în timp ce inculpatul T.C.V. a declarat iniţial că mecanicul nu era acasă, apoi că a constatat că unul din cele două service-uri era închis, iar pentru cel de-al doilea a verificat din mersul maşinii dacă proprietarul se află la atelier şi şi-a continuat deplasarea fără a pătrunde în interiorul unităţii service pentru că nu a observat acolo maşina mecanicului.
Apoi, a reţinut instanţa, inculpatul P.A.D. arată că i-a dus pe ceilalţi inculpaţi acasă la avocat (aflat în apropierea locului unde a fost oprit pentru control de către organele de poliţie) şi s-a reîntors să-şi ridice propriul autoturism, fără a face vorbire de prezenţa martorului P.S. Acesta din urmă arată însă că s-a întâlnit cu cei trei inculpaţi în centrul oraşului şi, conducând maşina avocatului, l-a transportat pe inculpatul P.A.D. la locul faptei pentru a-şi lua maşina şi i-a dus pe ceilalţi doi inculpaţi la un bar din centrul oraşului. La rândul său, inculpatul M.A.C. nu pomeneşte nimic despre prezenţa martorului P.S. în această etapă a derulării evenimentelor şi declară că toţi trei inculpaţii s-au întors în oraş cu maşina avocatului condusă de inculpatul P.A.D., el rămânând la o terasă, în timp ce ceilalţi doi şi-au continuat deplasarea. Inculpatul T.C.V. a declarat în faza de urmărire penală că a fost dus acasă de martorul P.S.
Prima instanţă a arătat că rezultatul expertizei biocriminalistice a confirmat că inculpatul T.C.V. a fost testat cu aparatul alcooltest de către organele de poliţie.
Instanţa a considerat că susţinerile acestuia potrivit cărora la efectuarea acestei expertize s-ar fi folosit un muştiuc păstrat de organele de poliţie de la o testare anterioară şi că valoarea indicată de testul de respiraţie provine de la testarea unei alte persoane se rezumă la simple afirmaţii şi sunt infirmate de ansamblul probator.
Reţinând aspectele menţionate de agenţii de politie cu privire la procedura urmată pentru testarea inculpatului T.C.V., instanţa a arătat că din adresa nr. 117922 din 15 martie 2012 a IPJ Sălaj, rezultă că în cazul testării conducătorilor auto cu aparatul etilotest, conform procedurii PRO-PR-20, muştiucul sigilat se înmânează conducătorului auto testat care procedează la desigilare, îl introduce în orificiul aparatului după care se procedează la testare; îndepărtarea se efectuează cu ajutorul punguţei din plastic în care a fost sigilat muştiucul după care este aruncat; testarea unui alt conducător auto se efectuează cu un alt muştiuc, acestea fiind de unică folosinţă.
Instanţa a reţinut, din raportul din data de 14 martie 2012 întocmit de agentul S.G. că acesta a fost detaşat la formaţiunea rutieră din cadrul Politiei Şimleul Silvaniei în perioada octombrie 2010 - 31 martie 2011, că în această perioada l-a supus testării pe inculpatul T.C.V. cu aparatul alcooltest A. când rezultatul a fost negativ şi că a aruncat muştiucul imediat după testare. De asemenea, s-a arătat că în cauză au prezentat rapoarte şi alţi agenţi din cadrul formaţiunii rutiere care au infirmat faptul că l-au supus testării pe inculpatul T.C.V.
Totodată, instanţa a reţinut că martorul F.I.R. declară că în momentul în care a fost oprit în trafic, cu excepţia sa, a poliţiştilor şi a inculpaţilor T.C.V. şi M.A.C. nu se aflau alte persoane la faţa locului şi că i s-a prezentat spre vedere valoarea rezultatului testării inculpatului T.C.V. generată pe ecranul aparatului alcooltest.
Prima instanţă a considerat că nici apărările celorlalţi doi inculpaţi în sensul negării ajutorului dat inculpatului T.C.V. pentru a se sustrage recoltării probelor biologice nu poate fi primit deoarece conduita acestora astfel cum a fost redată în considerente denotă existenţa atât a unei legături subiective între autor şi complici, cât şi un ajutor efectiv oferit de către complici autorului pentru comiterea infracţiunii.
În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului T.C.V. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al fiecărei fapte săvârşite, persoana fiecărui inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al fiecărei fapte comise s-a apreciat în baza art. 181 alin. (2) C. pen., urmând a se avea în vedere modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita fiecărui inculpat.
Astfel, s-a ţinut seama că inculpatul T.C.V. este avocat, cunoscut cu o bună conduită şi nu are antecedente penale şi s-a prezentat la termenele de judecată ceea ce conduce la concluzia că a conştientizat importanta procedurii derulate în ceea ce îl priveşte şi şi-a asumat consecinţele faptei comise astfel că instanţa a considerat că este justificată reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa coborârii sancţiunii sub limita specială prevăzută de lege.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a avut în vedere considerentele menţionate anterior, astfel că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, s-a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.
Instanţa a apreciat că inculpatul este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa a arătat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit. c), d) şi e) C. pen.
Cu privire la modalitate de executare, Curtea a considerat că faţă de inculpatul T.C.V. scopul preventiv al sancţiunii şi reinserţia socială reală a acestuia se poate realiza şi fără privarea de libertate, astfel că potrivit art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul T.C.V. care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., instanţa constată următoarele:
Ca un prim aspect, instanţa menţionează că, dat fiind că hotărârea criticată nu poate fi atacată cu apel, în temeiul art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul T.C.V. nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cauza urmând a fi examinată sub toate aspectele, şi nu doar prin prisma temeiurilor şi cererilor formulate de recurent.
Instanţa de recurs a procedat la audierea martorilor F.I.R., A.V.D. şi L.A.N., constatând imposibilitatea audierii martorului P.S. despre care s-a comunicat prin procesele-verbale din 11 iunie 2013 şi 24 septembrie 2013, de îndeplinire a mandatelor de aducere, că nu a fost găsit la domiciliu şi este plecat în loc necunoscut.
Inculpatul T.C.V. a refuzat să dea declaraţie în recurs, precizând că-şi menţine declaraţiile anterioare.
Analizând probele administrate în cursul procesului, instanţa constată că acestea dovedesc fără putinţă de tăgadă că recurentul inculpat T.C.V. a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat de prima instanţă constând în faptul că, în data de 24 mai 2011, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca VW cu nr. de înmatriculare X, pe strada Simion Bărnuţiu din localitatea Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj, după ce a fost oprit în trafic pentru control de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Şimleu Silvaniei şi testat cu aparatul alcooltest marca D., care a indicat valoarea de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat solicitarea poliţiştilor de a-i însoţi în vederea deplasării la unitatea sanitară pentru recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei sub pretextul că se va deplasa cu ajutorul autoturismului personal ce urma a fi condus de inculpatul P.A.D., chemat în acest scop de inculpatul M.A.C., iar apoi cu ajutorul acestora a părăsit locul faptei şi nu a oprit la unitatea spitalicească, refuzând solicitarea echipajului de poliţie şi sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice.
În acest sens, prin procesul-verbal de constatare întocmit, la 24 mai 2011, de agenţii D.F., A.V. şi L.A.N. s-a arătat că la această dată, în jurul orei 20,45, aflându-se în serviciul de control a traficului rutier pe str. Simion Bărnuţiu din Şimleul Silvaniei, a fost oprit în trafic autoturismul VW de culoare roşie cu nr. X, la volan fiind T.C.V., iar pe scaunul din dreapta faţă M.A.C. Fiind testat T.C.V. pentru consumul de alcool, rezultatul testului nr. 02278 din 24 mai 2011, ora 20,47 a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,57mg/l alcool pur în aerul expirat, testarea realizându-se cu aparatul etilotest marca D. Nefiind prezentă în zonă nicio persoană, după efectuarea testării a fost oprit autoturismul F. cu nr. Y condus de F.I.R. căruia i s-a arătat valoarea indicată de aparat. S-a mai menţionat că la momentul opririi autoturismului Y, conducătorul auto T.C.V. a coborât de la volan şi s-a urcat pe locul din dreapta faţă a aceleiaşi maşini, iar M.A.C. care până atunci s-a aflat pe locul din dreapta faţă, s-a urcat la volanul autoturismului. Solicitându-i-se conducătorului auto T.C.V. să meargă la Spitalul Orăşenesc Şimleul Silvaniei pentru a-i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la câteva minute a apărut la faţa locului P.D.A., cu un alt autoturism, care a urcat la volanul autoturismului cu nr. X, în care se aflau M.A.C. şi T.C.V., acesta din urmă consimţind să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice cu propria maşină. Cu toate acestea, ajungând la intrarea în incinta spitalului, autoturismul în care se afla inculpatul T.C.V. şi-a continuat deplasarea înainte, şi fiind oprit de maşina seviciului de circulaţie care o urmase din spate, s-a constatat că inculpatul refuză să se mai prezinte la spital pentru recoltarea probelor biologice.
Potrivit rezultatului alcooltest, la 24 mai 2011, ora 20,47, valoarea testului de respiraţie făcut de T.C.A., în prezenţa agentului de poliţie - martora L.A., a fost de 0,57 mg/l.
Această situaţie de fapt este prezentată de agenţii de poliţie D.F., A.V. şi L.A.N., audiaţi ca martori atât la urmărirea penală cât şi în instanţe.
Astfel, martora L.A.N. a declarat că, în jurul orei 20,40-20,47 a oprit autoturismul VW de culoare roşie la volanul căruia se afla T.C.V. pe care l-a recunoscut - fiind avocat, cu care se afla M.A.C., persoană cunoscută ca fiind implicată în mai multe dosare penale, care ocupa scaunul din dreapta faţă al maşinii. A procedat la testarea inculpatului T.C.V., căruia i-a dat să desigileze muştiucul, de unică folosinţă, rezultând 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat. A relatat martora că, colegul său, A.V. l-a oprit pe F.I.R. care a participat ca martor asistent, iar agentul şef D.F. i-a adus la cunoştinţă inculpatului T.C.V. că trebuie să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice, martora observând că, între timp, inculpatul T.C.V. schimbase locul în autoturism cu M.A.C. care a vorbit la telefon, s-a agitat, la faţa locului venind P.A.D. conducând o altă maşină.
Martora a menţionat că, după ce a început să facă înregistrările cu aparatul radar, au venit şi colegii săi cu care a plecat în urma autoturismului inculpatului T.C.V., condus de P.A.D. şi în care se afla şi M.A.C. (care nu avea permis de conducere), îndreptându-se cu ambele maşini spre spital pentru a i se recolta probe biologice inculpatului T.C.V. Ajungând la spital, autoturismul în care se afla recurentul inculpat şi-a continuat drumul, iar când maşina poliţiei a ajuns-o din urmă şi martorul D.F i-a cerut, prin geam, explicaţii inculpatului T.C.V., acesta a spus că nu are de ce să vină la spital pentru că nu el a condus.
În timpul judecării recursului, martora L.A.N. a reiterat că, fiind agent de ordine publică detaşat la formaţiunea Poliţie Rutieră, a oprit în trafic autoturismul condus de inculpatul T.C.V. care se afla la volanul maşinii cu nr. X, testarea cu aparatul etilotest făcându-se în timp ce recurentul inculpat se afla pe scaunul şoferului. A mai spus martora că muştiucul cu care a fost testat inculpatul T.C.V., nu a fost aruncat, fiind lăsat pe aparatul cu care a fost testat, şi introdus în maşina poliţiei, iar la secţia de poliţie muştiucul a fost predat şefului de formaţiune C.G.
Martorul A.V.D. a confirmat că autoturismul oprit de martora L.A.N. a fost condus de inculpatul T.C.V., pe scaunul din faţă dreapta fiind M.A.C. şi că acesta a fost primul autoturism oprit de echipajul din care ei făceau parte. A auzit când martora L.A.N. a constatat că rezultatul testării alcooltest este pozitiv pentru inculpatul T.C.V., fiind în apropierea acesteia întrucât oprise un alt autoturism al cărui conducător auto a fost martor asistent acestuia arătându-i-se rezultatul testării recurentului inculpat.
Totodată, martorul a menţionat că, iniţial, inculpatul T.C.V. a fost de acord să se deplaseze la spital pentru recoltarea probelor biologice, dar să fie lăsat să se deplaseze în propria maşină, ceea ce i s-a permis, autoturismul fiind condus de un prieten al inculpatului care a venit la faţa locului. Însă, când maşina recurentului inculpat a ajuns în dreptul spitalului, aceasta şi-a continuat deplasarea, iar când a fost oprită, la o anumită distanţă de spital, inculpatul T.C.V. a arătat că nu mai doreşte să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice.
Martorul F.I.R. a declarat că a fost oprit pe str. Simion Bărnuţiu de un echipaj de poliţie pentru a-i fi testată alcoolemia, la data de 24 mai 2011, în jurul orei 20,50, prilej cu care i s-a arătat rezultatul în valoare de 0,57mg/l obţinut în urma testării cu aparatul etilotest a numitului T.C.V., pe care îl cunoştea, dar pe care nu l-a observat atunci, precizând însă că, la faţa locului, în afară de maşina sa mai era oprită o maşină VW de culoare roşie, lângă care l-a observat pe M.A.C. pe care, de asemenea, îl ştia. A mai declarat martorul, inclusiv în faţa instanţei de recurs, că a văzut cum, la un moment dat, persoanele aflate în maşină, şi-au schimbat locurile.
În concordanţă cu depoziţiile martorilor anterior enunţaţi este cea a martorului D.F.V. care a arătat că a sesizat când martora L.A.N. a oprit o maşină VW de culoare roşie, la volanul căreia se afla T.C.V., iar pe scaunul din faţă era M.A.C. A declarat că inculpatul T.C.V. a fost testat cu aparatul etilotest în prezenţa sa, acesta fiind în interiorul autoturismului, la volan. A precizat că l-a observat pe martorul M.A.C. cum s-a schimbat de pe loc şi că vorbea la telefon în interiorul maşinii şi în afara acesteia, auzindu-l spunând "hai încoace că ai treabă". La faţa locului a venit P.A.D., recurentul inculpat menţionând că este de acord să meargă pentru recoltarea probelor biologice, dar să se deplaseze cu autoturismul său. Au plecat către spital, maşina poliţiei fiind în spatele celei în care era recurentul inculpat, însă în momentul în care trebuia să vireze stânga pentru a intra în spital, maşina recurentului inculpat şi-a continuat deplasarea, fiind oprită după circa 200 m, unde inculpatul T.C.V. a arătat explicit că refuză să se supună recoltării probelor biologice. Referitor la muştiucul folosit de recurentul inculpat T.C.V., martorul D.F.V. a precizat că a fost detaşat de pe aparatul etilotest şi sigilat în plic cel mai probabil de L.A.N. şi C.G.
Prin raportul de expertiză 1574392 din 6 februarie 2012, s-a concluzionat că genotiparea probei în litigiu "muştiuc aparat marca D., seria A." a pus în evidenţă un profil genetic identic la markerii genetici analizaţi cu profilul genetic obţinut prin genotiparea probei biologice de referinţă recoltate de la numitul T.C.V.
Faţă de probele anterior expuse, se constată că apărarea recurentului inculpat T.C.V., în sensul că muştiucul pe care s-a pus în evidenţă un profil identic cu cel obţinut prin genotiparea probei de referinţă ce i-a fost recoltată ar proveni de la o testare anterioară a sa cu aparatul etilotest, nu este întemeiată. Aceasta este o simplă susţinere, având în vedere că nu s-a dovedit contrariul conţinutului Raportului din 14 martie 2012 prin care agentul S.G. a arătat că înainte de 31 martie 2011, l-a testat cu aparatul alcooltest pe T.C.V., rezultatul fiind negativ, motiv pentru care nu s-a luat vreo măsură de sancţionare contravenţională a acestuia, iar muştiucul din plastic montat pentru testare a fost aruncat, fiind de unică folosinţă.
Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs consideră că cererea de a fi achitat întrucât fapta nu ar exista, formulată de recurentul inculpat T.C.V., nu poate fi primită. Se constată că, în încercarea lor de a fi exoneraţi de răspundere penală, recurentul inculpat T.C.V. şi inculpaţii P.A.D. şi M.A.C. au dat declaraţii care nu reflectă adevărul, ca şi martorul P.S., fapt care răzbate cu evidenţă din împrejurarea că, la nivelul informaţiilor de detaliu sau al circumstanţelor faptei, depoziţiile acestora nu se coroborează. Astfel, declaraţiile lor nu sunt concordante în ceea ce priveşte indicarea momentului zilei (ora) la care s-a săvârşit fapta, locul pe care l-au arătat ca fiind cel unde inculpatul T.C.V. dorea să se deplaseze cu maşina când a fost supus controlului de agenţii de poliţie, motivul care ar fi determinat oprirea maşinii inculpatului T.C.V. pe str. Simion Bărnuţiu, existenţa unui moment al contactării telefonice a martorului P.S. de către inculpatul T.C.V., acţiunile desfăşurate după plecarea de la faţa locului, existenţa unei întâlniri a martorului P.S. cu recurentul inculpat şi ceilalţi inculpaţi, după cum în mod întemeiat a constatat şi instanţa de fond.
Verificând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de recurs constată că nu există motive care să impună casarea acesteia, instanţa realizând şi o justă individualizare a pedepsei atât în ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii aplicate, cât şi al modalităţii de executare, fiind valorificate circumstanţele reale ale faptei, dar şi cele personale ale inculpatului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2855/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2882/2013. Penal → |
|---|
