ICCJ. Decizia nr. 2882/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2882/2013

Dosar nr. 1423/87/2012

Şedinţa publică din 26 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 152 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.D.G. la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 65 şi 66 C. pen.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata către acestea a despăgubirilor civile în cuantum de 704,84 lei, respectiv 403,40 lei precum şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea debitelor.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.D.G. şi în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material provocat precum şi a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 noiembrie 2011 la 05 decembrie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu plasele de culoare maro, având lungimea lamei de circa 8 cm şi lăţimea de circa 2 cm.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1200 lei.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă S.D.G., către acesta, în sumă de 5.000.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 545/P/2011 din 10 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V.D.G. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

S-a reţinut în esenţă că, în seara zilei de 27 noiembrie 2011, inculpatul V.D.G., aflat pe drum public, şi anume în mun. Roşiorii de Vede, pe strada Aleea CFR 1 la intersecţia cu strada Aleea CFR 2, a exercitat acte de violenţă fizică asupra victimei S.D.G., pe care l-a lovit cu un cuţit (briceag, cu lungimea lamei de 8 cm şi lăţimea de 2 cm) în zona abdomenului provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi care au pus în primejdie viaţa victimei.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut parţial fapta pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că s-a aflat la locul în care s-a reţinut că s-a comis infracţiunea, a avut asupra sa un briceag şi că a purtat o discuţie contradictorie cu prietenul victimei, martorul R.Ş.G., la finalul căreia a intervenit victima, partea vătămată S.D.G. întrucât acesta din urmă l-a lovit cu piciorul, de teama şi pentru a se apăra l-a lovit şi el, la întâmplare, cu briceagul respectiv.

Actul de sesizare a instanţei se întemeiază pe următoarele mijloace de probă, alte acte: proces verbal de sesizare şi referate cu propunere de declinare a competenţei, ordonanţa de declinare a competenţei şi conexare, procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşă foto, adresă şi copii F.O. Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, adresă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman, raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman, declaraţii parte vătămată, plângere, raport de constatare medico-legală , planşă foto privind pe R.Ş.G., copii mesaje e-mail, raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman şi planşă foto inculpat, declaraţii inculpat, proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, fişă cazier, rezoluţie de începere a urmăririi penale, ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale, ordonanţă de reţinere, mandat de arestare preventivă, adresa nr. 5288/87/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 1423/87/2012 din 11 aprilie 2012.

Prin cererea depusă la data de 03 mai 2012, prin serviciul registratură al instanţei, Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria s-a constituit parte civilă în procesul penal faţă de persoana vinovată cu suma de 704,84 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată S.D.G., internată la unitatea sanitară, secţia Chirurgie II, în perioada 27 noiembrie 2011-05 decembrie 2011. De asemenea a solicitat obligarea inculpatului şi la plata majorărilor( dobânzi, penalităţi de întârziere) calculate până la data stingerii obligaţiei . A anexat la cerere în xerocopie foia de observaţie clinică generală, decont de cheltuieli.

De asemenea, Serviciul Judeţean de Ambulantă Teleorman s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 403,40 lei reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu victima.

La termenul de judecată din 4 septembrie 2012 şi înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul V.D.G., asistat de avocat ales, a solicitat să fie judecat în temeiul dispoziţiilor art.320¹ C. proc. pen., sens în care a declarat că recunoaşte vinovăţia sa în comiterea infracţiunii pentru care este trimis în judecată. A solicitat să fie judecat în temeiul probatoriului administrat de organul de urmărire penală.

Cât priveşte pretenţiile părţilor civile a declarat că este de acord să le despăgubească cu sumele de bani pretinse în acţiunile civile promovate, însă în măsura în care acestea sunt dovedite.

La acelaşi termen de judecată partea vătămată S.D.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal, conform dispoziţiilor art. 15 C. proc. pen., cu suma de 20.000 lei daune materiale şi 50 000 lei daune morale.

La solicitarea acestei părţi, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu martorii D.V. şi G.I. De asemenea, la solicitarea inculpatului s-a încuviinţat, în temeiul art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen. şi s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, respectiv certificatul de absolvire, caracterizare de la locul de muncă, adeverinţă de salariat, contract de mandat, acte medicale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, astfel cum au fost evidenţiate mai sus, văzând şi manifestarea de voinţă a inculpatului de a se judeca în temeiul prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond a constatat şi reţinut următoarele:

Inculpatul V.D.G., în vârstă de 22 ani, se afla la data comiterii infracţiunii (27 noiembrie 2011) într-o relaţie de prietenie cu martora P.A.G., în vârstă de 17 ani. Anterior, aceasta din urmă a fost într-o relaţie de prietenie cu martorul R.Ş.G., prietenul victimei S.D.G.

În seara zilei de 27 noiembrie 2011, în jurul orei 19,30, inculpatul a mers cu prietena sa la un local situat în mun. Roşiorii de Vede, unde au servit masa, ocazie în care a consumat singur conţinutul unei sticle de 0,75 litri vin.

În jurul orei 21,00 inculpatul a mers în locuinţa sa, unde a văzut în calculatorul său, care era conectat pe contul de Messenger al prietenei sale, că aceasta a primit un mesaj de la martorul R.Ş.G., având conţinutul „ce mai faci” şi la care a primit răspuns.

Considerând că martorul R.Ş. are anumite intenţii faţă de prietena sa, a intervenit în discuţie, pretinzând că este martora P.A.. Ulterior, inculpatul i-a adresat martorului R. expresii indecente, după care cei doi s-au injuriat reciproc. în aceeaşi împrejurare cei doi au discutat şi telefonic, convenind să se întâlnească în aceeaşi noapte în zona complexului „Intim”, din mun. Roşiorii de Vede. De menţionat că nici unul dintre ei nu se cunoşteau.

În acest scop, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit tip briceag, având lungimea de 8 cm şi lăţimea de 2 cm, prevăzut cu buton şi s-a deplasat la locul de întâlnire prestabilit cu un auto taxi, condus de martorul S.C.I.

Martorul R. a venit la locul de întâlnire împreună cu partea vătămată S.D.G. şi martorul C.M.S., cărora le ceruse să-l însoţească. Nici unul dintre aceştia nu era înarmat cu vreun obiect sau armă.

La locul cu pricina inculpatul a coborât din taxi şi s-a adresat grupului în care se afla victima, întrebând „cine este G.”, împrejurare în care martorul R. s-a apropiat singur de acesta. Imediat, inculpatul l-a prins pe martor cu o mână de gât iar cu cealaltă i-a apropiat de zona cervicală briceagul cu care se înarmase şi i-a reproşat că în mesaje s-a exprimat vulgar la adresa sa. în acest context martorul şi-a cerut scuze, spunându-i inculpatului că regretă incidentul avut cu acesta. Totodată, martorul a încercat să îndepărteze lama briceagului, suferind astfel leziuni (escoriaţii) la degetele II şi III de la mâna stângă, aspect rezultat din certificatul medico-legal aflat la dosar.

Întrucât în apropierea celor doi se afla victima S., care, observând că inculpatul continua să aibă briceagul lipit de zona cervicală a martorului R., şi mai mult îl lovea cu palmele, a intervenit în apărarea acestuia din urmă, încercând să-l deposedeze pe inculpat de briceag, printr-o lovitură dată acestuia cu piciorul în zona şoldului.

Urmare acestei intervenţii a victimei, inculpatul a reacţionat imediat, în acelaşi mod violent, lovind cu briceagul respectiv şi cu intensitate sporită pe S.D.G. în zona abdomenului, fapt pentru acesta a căzut pe trotuar.

Întrucât în momentul exercitării actelor de violenţă, în zonă se aflau patrule de poliţie, acestea au intervenit imediat, imobilizându-l pe inculpat şi conducându-1 la sediul poliţiei din localitate.

Partea vătămată a fost transportată imediat după agresiune, cu maşina taxi, condusă de acelaşi taximetrist, martorul S.C.I., la Spitalul Caritas din Roşiorii de Vede. Cum leziunile suferite de victimă în urma agresiunii erau grave, aceasta a fost transferată în aceeaşi noapte la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria, fiind internată cu diagnosticul de „plagă înjunghiată hipocondrul drept penetrantă, perforată. Plagă hepatică lob drept, transfIxiantă. Plagă perforată colecist faţă hepatică. Plagă hepatică gastro-colic. Hematom parietal colon drept. Hemiperitoneu masiv. Hemocolecist”, intervenindu-se chirurgical şi numai acţiunea promptă şi de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

Din raportul de constatare medico-legal întocmit de SML Teleorman rezultă că „din actul medical examinat coroborat cu examenul actual, numitul S.D.G. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp tăietor înţepător. Pot data din 27 noiembrie 2011. Necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei”.

Având în vedere aceste înscrisuri, actele medicale aflate la dosar coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în comiterea infracţiunii, sub forma intenţiei directe, lovind victima cu intensitate sporită, folosind un obiect apt să producă rezultatul letal şi vizând o zonă cu risc în această direcţie.

Potrivit art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat fapta unei persoane de a pune în executare hotărârea de a suprima viaţa unei persoane, săvârşită în loc public, şi a cărei executare nu şi-a produs efectul din motive independente de voinţa făptuitorului. Infracţiunea este pedepsită de lege cu închisoarea de la 7,6 ani la 12,6 ani precum şi cu interzicerea unor drepturi.

Noţiunea de „faptă săvârşită în public” se referă, printre altele la fapta comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului chiar dacă nu este prezentă vreo persoană, cum ar fi, de exemplu, străzile (art. 152 C. pen.).

În speţa de faţă, fapta inculpatului care, în seara zilei de 27 noiembrie 2011, fiind în zona Aleea CFR 1, la intersecţia cu str. Aleea CFR 2 din mun. Roşiorii de Vede, a lovit pe partea vătămată S.D.G. în abdomen cu un briceag cu plasele, având lungimea lamei de cea 8 cm şi lăţimea de cea 2 cm, cauzându-i multiple plăgi ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din înscrisurile aflate la dosar, actele medicale coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în comiterea infracţiunii, sub forma intenţiei directe, lovind victima cu intensitate sporită într-o o zonă a corpului cu risc şi folosind un obiect apt să producă rezultatul letal.

Susţinerea inculpatului exprimată în sensul că nu a acţionat cu intenţia de a ucide a fost apreciată de instanţa de fond ca neîntemeiată întrucât probatoriul a dovedit că inculpatul a plecat la întâlnirea (iniţiată de el) cu martorul R., înarmat cu un cuţit, obiect apt să producă leziuni letale, a folosit acest obiect împotriva părţii vătămate, care nu era înarmată şi care intervenise între martor şi inculpat, în încercarea de a-l deposeda pe acesta din urmă de respectivul cuţit, a lovit partea vătămată în abdomen cu intensitate sporită, provocându-i numeroase plăgi la nivelul organelor interne şi care i-au pus în pericol viaţa.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, dar şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs, de circumstanţele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără, în vârstă de 22 ani, necunoscută cu antecedente penale, a colaborat cu autorităţile judiciare, a calificat aceste aspecte ca fiind circumstanţe atenuante, conform art.74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a recunoscut comiterea faptei, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al aplicării prevederilor art. 76 lit. a) C. pen.

Luând în considerare dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a pedepsei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea de 4 ani şi 6 luni.

S-a apreciat de instanţă că această pedeapsă este pe măsura tulburării pe care inculpatul, prin faptele sale, a produs-o în mediul social şi poate asigura scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.

Pentru interzicerea drepturilor civile, instanţa a avut în vedere natura faptei săvârşite, gradul de pericol social ridicat al acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi pedeapsa principală aplicată, acestea conducând la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului( Hotărârea din 30 martie 2004 privind Cauza HIRST contra Marii Britanii) precum şi Decizia 74/2007 a Î.C.C.J., s-a apreciat că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică.

De asemenea, luând în considerare natura şi durata pedepsei principale aplicate, instanţa a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Totodată, pe lângă pedeapsa principală, s-a aplicat faţă de inculpat în temeiul art. 65 C. pen. şi pedeapsa complementară, obligatorie în cazul de faţă, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a), teza II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen., pe o durată de 2 ani.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că, în speţă, s-au constituit părţi civile, conform art. 15 C. proc. pen. Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria cu suma de 704,84 lei şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Teleorman cu suma de 403, 40 lei, la care se adaugă, în flecare caz în parte, dobânzile aferente până la data achitării integrale a debitului.

De asemenea, s-a reţinut că partea vătămată S.D.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale.

Potrivit art. 998 C. civ. (în forma anterioară intrării în vigoare a noului C. civ., prin Legea nr.287/2009 republicată, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 71/2011) orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 din acelaşi cod omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar şi pentru acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

În speţă s-a constatat, în temeiul probatoriului administrat - acte medicale, alte înscrisuri depoziţii martori, declaraţie parte civilă şi declaraţie inculpat că, în urma loviturii primite de la inculpat, partea civilă S. Dănuţ a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria la data de 27.11.2011 cu diagnosticul: Plagă înjunghiată hipocondrul drept penetrantă, perforantă. Plagă hepatică lob drept transfixiantă. Plagă perforantă colecist faţă hepatică. Plagă hepatică gastro-colic.

Hematom parietal colon drept. Hemoperitoneu masiv. Hemocolecist. Agresiune, pentru care s-a intervenit chirurgical în aceeaşi zi, practicându-se hemostaza hepatică şi colecistectomia. Leziunile create au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi au pus în primejdie viaţa victimei.

Prin urmare, s-a constatat că în urma agresiunii la care a fost supusă de inculpat partea vătămată, în vârstă de 22 ani, i-a fost extirpat un organ (colecistul), suferind astfel atât prejudicii materiale constând în efectuarea unor cheltuieli legate de tratament medical, de o îngrijire specială acordată de familie, de o alimentaţie adecvată şi transport regulat la medic, cheltuieli care se ridică, potrivit dovezilor de la dosar, la suma de 20.000 lei dar şi un prejudiciu nepatrimonial ce constă în suferinţa încercată de victima infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În acest sens, s-a avut în vedere aspectul că victima a fost nevoită să rămână o perioadă de timp imobilizată la pat, pentru îngrijiri medicale şi împiedicată să ducă o viaţă normală, specifică sexului şi vârstei sale de 22 ani.

În consecinţă, instanţa de fond constatând că partea civilă a suferit în urma loviturii primite de la inculpat şi un prejudiciu moral, l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă S.D. a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o reparare echitabilă a suferinţei încercate de victimă.

De asemenea, constatând că unităţile medicale ce s-au constituit părţi civile în cauza de faţă au probat prin înscrisurile depuse acţiunile civile promovate, instanţa de fond în temeiul art. 14 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de acestea cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinţei penale a formulat apel inculpatul V.D.G., apel pe care nu l-a motivat în scris.

Prin decizia penală nr. 29 din 8 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.D.G. reţinându-se în esenţă că cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat este nefondată, afecţiunea indicată de inculpat fiind una cu specific feminin, care nu justifică lipsa sa la termenul de judecată din ziua dezbaterilor.

De asemenea, s-a reţinut că în raport de gravitatea faptei comise, de împrejurările săvârşirii faptei, de pericolul social al faptei şi de periculozitatea inculpatului pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată în raport cu dispoziţiile art.72 şi 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.D.G., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât au fost depuse acte la dosarul cauzei care certificau împrejurarea că apărătorul ales al inculpatului este în imposibilitate de prezentare din motive medicale, însă instanţa a procedat la soluţionarea cauzei pe fond, astfel încât nu i-a fost asigurată inculpatului o apărare eficientă.

- reindividualizarea judiciară a pedepsei şi reducerea pedepsei stabilită. în sarcina inculpatului şi aplicarea dispoziţiilor art.74 lit. a) şi c) C. pen. şi a dispoziţiilor art.86¹ C. pen., având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului şi faptul că are un loc de muncă stabil.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 21 şi pct.14 C. proc. pen.

A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat în cauză şi în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reţinerea dispoziţiilor art.74 lit. a) şi e) C. pen. şi ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a pedepselor conform art.86¹ C. pen.

Recursul este nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 21, 10 şi 14 C. proc. pen. invocate de inculpat dar şi din oficiu cauza, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca atare.

Referitor la criticile formulate de inculpat, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 şi pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Participarea părţilor la judecata în primă instanţă sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare şi este garantată, printre altele, şi de principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată.

Ca urmare, atunci când nu s-au respectat dispoziţiile legale privind asigurarea participării părţilor la judecată, intervine o nulitate relativă - în interesul părţilor - care poate atrage casarea hotărârii recurate.

Tot astfel, în situaţia în care părţii i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare a judecăţii şi din această cauză partea nu a putut să-şi facă apărarea, operează sancţiunea nulităţii relative numai dacă aceasta dovedeşte că i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului vătămător.

Pentru a opera această nulitate relativă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: prima instanţă sau instanţa de apel să fi respins o cerere de amânare a judecării formulată de una din părţi, respingerea cererii de amânare să nu fie justificată, respingerea cererii de amânare să împiedice partea să-şi facă apărarea.

Instanţa de apel are dreptul să aprecieze cererea de amânare a judecăţii, formulată de o parte din proces, pentru a-şi pregăti apărarea şi să o respingă, motivat, dacă o consideră neîntemeiată.

În speţă, la termenul din 8 februarie 2012 apărătorul ales al inculpatului V.D.G. a solicitat amânarea cauzei, cu motivarea că la aceeaşi dată are un dosar la Tribunalul Teleorman, că doreşte să pregătească apărarea iar inculpatul este în imposibilitate de prezentare la instanţă.

Instanţa de prim control judiciar a respins, motivat, cererea de amânare a cauzei, apreciind că aceasta este neîntemeiată.

Din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că apărătorul ales al inculpatului l-a asistat pe acesta în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii cauzei la fond iar apelul a fost declarat de acelaşi avocat trimis fiind prin faxul cabinetului avocaţial la data de 2 noiembrie 2012 (fila 2 dosar).

Din Referatul aflat la fila 3 dosar apel rezultă că grefierul de şedinţă l-a contactat telefonic pe avocatul T.F. care nu a confirmat prezenţa la termenul de judecată din 11 ianuarie 2013, pe motiv că nu a mai luat legătura cu inculpatul. La data de 08 ianuarie 2013 a fost trimisă prin fax o cerere de la acelaşi cabinet avocaţial, în care inculpatul solicita amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător.

Este de observat că instanţa de apel, la termenul din 11 ianuarie 2013, a admis cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat şi a acordat termen la data de 08 februarie 2013, punându-i-se în vedere inculpatului că este singurul termen acordat în acest sens.

În consecinţă, cererea de amânare a cauzei formulată de apărător pentru a-şi pregăti apărarea, motivat de faptul că a fost angajat cu o zi înainte de termen, în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată, atâta timp cât din actele dosarului rezultă că acelaşi apărător l-a asistat pe inculpat în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond, a formulat apel împotriva sentinţei, a cerut în numele inculpatului un termen pentru angajarea unui apărător, termen ce a fost acordat de instanţa de apel.

Faptul că împuternicirea avocaţială a fost datată 07 februarie 2013 este irelevant în raport de împrejurările formulării cererii de amânare a cauzei şi de motivele învederate de acesta.

Susţinerea apărătorului ales al inculpatului că a avut un alt dosar la Tribunalul Teleorman este neverosimilă, având în vedere faptul că dosarul respectiv este unul civil, împuternicirea avocaţială poartă tot data de 07 februarie 2013 însă este ulterioară celei emise pentru cauza pendinte, purtând nr. 9 faţă de nr. 8, şi nu rezultă din împuternicire nici cauza nici termenul de judecată de la Tribunalul Teleorman.

Drept urmare, cererea de amânare a cauzei, în mod corect a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat în faza apelului se constată că în mod just aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât afecţiunea indicată de inculpat fiind una cu specific feminin, nu justifica lipsa sa la termenul de judecată, cu atât mai mult cu cât prezenţa inculpatului la judecata în apel nu era obligatorie, acesta aflându-se în stare de libertate.

Criticile formulate de recurentul inculpat relativ la greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. sunt neîntemeiate.

Inculpatul a criticat decizia penală pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, care în opinia sa este prea severă în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi circumstanţele sale personale considerând că probele aflate la dosarul cauzei pot conduce la o diminuare a cuantumului pedepsei, iar scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea art. 86¹ C. pen., respectiv suspendarea pedepsei sub supraveghere.

În examinarea acestui caz de casare este de observat faptul că inculpatul s-a prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate fapta comisă şi renunţând la administrarea probelor.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. instanţa a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost temeinic stabilite de prima instanţă, reţinând că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.174, 175 lit. i) C. pen.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii, recunoaştere ce se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor, cu înscrisurile aflate la dosar, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, transcrierile convorbirilor efectuate prin Messenger şi procesele verbale încheiate de organele de poliţie.

Din punct de vedere al legalităţii, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, respectă limitele prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

În cazul procedurii recunoaşterii vinovăţiei, instanţa pronunţă condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cum pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., minimul special al pedepsei închisorii este de 7 ani şi 6 luni ani şi maximul de 12 ani şi 6 luni, rezultă că, în aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., instanţa nu putea stabili o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare şi mai mari de 8 ani şi 4 luni închisoare.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. instanţa a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă sub cuantumul minim redus potrivit art.320¹ C. proc. pen., aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În consecinţă, prin aplicarea atât a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cât şi a art. 74, 76 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani şi 6 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.

Referitor la solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Este de precizat că inculpatul a pornit un conflict de la o simplă discuţie pe Messenger cu martorul R.G. deşi nu îl cunoştea, a discutat telefonic cu acesta, convenind să se întâlnească în aceeaşi noapte în zona complexului „Intim”, din mun. Roşiorii de Vede, iar pentru această întâlnire s-a înarmat cu un cuţit tip briceag, având lungimea de 8 cm şi lăţimea de 2 cm, prevăzut cu buton. Odată ajuns la locul de întâlnire, inculpatul l-a prins pe martor cu o mână de gât iar cu cealaltă i-a apropiat de zona cervicală briceagul cu care se înarmase şi i-a reproşat că în mesaje s-a exprimat vulgar la adresa sa; deşi martorul şi-a cerut scuze, spunându-i inculpatului că regretă incidentul avut cu acesta, inculpatul şi-a continuat actele de violenţă, lovindu-l pe acesta dar şi pe partea vătămată.

Deşi fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concret, se constată că instanţele au dat dovadă de clemenţă şi au reţinut împrejurări care au constituit circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. respectiv conduita bună a inculpatului anterior comiterii infracţiunii, dovedită cu înscrisuri în circumstanţiere şi fişa de cazier judiciar din care reiese că inculpatul nu are antecedente penale, comportarea acestuia după săvârşirea faptei şi atitudinea sinceră pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Raportat la gravitatea faptei în concret, aşa cum a fost prezentată anterior, la modalitatea violentă în care a acţionat acesta fără nici un motiv, la reacţia sa disproporţionată şi urmările pe care le-a produs agresiunea, înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este suficientă şi proporţională.

Drept urmare, nu există nici un temei pentru a se dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege referitoare la cuantumul maxim al pedepsei pentru care se poate dispune suspendarea executării conform art. 86¹ C. pen.

Pentru considerentele arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art.385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.D.G. împotriva deciziei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli apreciate în raport de actele procedurale efectuate în faza de judecare a recursului formulat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul V.D.G. împotriva deciziei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2866/2013. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 2885/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2855/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2866/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2885/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs