ICCJ. Decizia nr. 2929/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2929/2013
Dosar nr. 2438/93/2012
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 7 din data de 25 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov, în Dosarul nr. 2438/03/2012, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1349 din noul C. civ., art. 1357 din noul C. civ., art. 1372 din noul C. civ., s-au admis în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile F.T., F.F., M.F.G. şi F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G. şi a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.F. şi M.F.Z., la despăgubiri civile, astfel:
- 5000 RON daune materiale şi 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă F.T.;
- 5000 RON daune materiale şi 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F.;
- 5000 RON daune materiale şi 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă M.F.G.;
- 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.;
- 1575 RON reprezentând sumă globală cu titlu de pensie de întreţinere de la data decesului victimei F.V. şi până la data pronunţării, precum şi suma de 187 RON/lunar cu titlu de pensie de întreţinere de la data pronunţării şi până la împlinirea vârstei de 18 ani către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.
S-au respins în rest celelalte pretenţii civile solicitate de părţile civile F.T., F.F., M.F.G. şi F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G..
În baza art. 191 alin. (1), alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.F. şi M.F.Z., la plata sumei de 1150 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.F. şi M.F.Z., către părţile civile F.F. şi F.T., la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că,prin Sentinţa penală nr. 38 din 23 noiembrie 2012 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în Dosarul nr. 1756/93/2012, a fost condamnat inculpatul M.M., în temeiul art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
S-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 03/04 mai 2012, în jurul orelor 02,00 - 03,00, aflându-se în curtea imobilului situat la nr. 13 pe str. M.V. din com. Cernica, sat T., jud. Ilfov, după ce a consumat băuturi alcoolice (bere şi vin) şi pe fondul preexistentei unei relaţii de duşmănie legate de un conflict anterior (care se consumase în urmă cu aproximativ 2 ani), în prezenţa a 4 martori oculari, inculpatul M.M., i-a aplicat victimei F.V. trei lovituri de cuţit, cauzându-i trei plăgi înjunghiate (plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng anterior cu plagă înjunghiată penetrantă cardiacă, plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu mică plagă perforantă ansa jejunală, plagă înjunghiată axilo-brahială stânga cu secţionare muşchi biceps stâng), dintre acestea primele două plăgi penetrante fiind aplicate cu intensitate în zone anatomice vitale şi având ca urmare imediată suprimarea vieţii acestuia.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că, în termen legal, s-au constituit părţi civile F.F., F.T., F.M.N. prin reprezentant legal M.F.G., precum şi M.F.G.
Astfel, numitul F.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro reprezentând daune morale pentru uciderea fiului său F.V. şi daune materiale în valoare de 5000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni.
F.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro reprezentând daune morale pentru uciderea fiului său F.V. şi daune materiale în valoare de 5000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni.
M.F.G., în calitate de reprezentant legal al minorei F.M.N., s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro reprezentând daune morale pentru uciderea lui F.V. şi daune materiale în valoare de 5000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni şi obligarea inculpatului M.M. la plata unei pensii de întreţinere lunară minorei până la majoratul acesteia.
La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2012 în Dosarul nr. 1756/93/2012 al Tribunalului Ilfov, numita M.F.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro daune morale pentru uciderea soţului său şi 5000 RON daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu înmormântarea victimei, pomeni, slujbe, parastase.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 1349 alin. (1) din noul C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar alin. (2) din acelaşi articol prevede că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1357 alin. (1) din noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Raportându-se la prevederile legale anterior menţionate, instanţa a reţinut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite; a prejudiciului; a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.
Totodată, părţile responsabile civilmente (în speţă părinţii inculpatului, - M.F. şi M.F.Z.) răspund în solidar cu fiul lor în conformitate cu dispoziţiile art. 1372 alin. (1) din noul C. civ., "cel care în temeiul legii este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat altuia".
În acest sens, instanţa a avut în vedere că, la data săvârşirii faptei de omor calificat de către inculpatul M.M. (data de 03 din 04 mai 2012), acesta era minor, neavând împlinită vârsta de 18 ani, fiind născut la data de 07 iulie 1994.
Au fost apreciate relevante şi dispoziţiile art. 1381 din noul C. civ., ("orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie; dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat") şi ale art. 1392 din noul C. civ. ("cel care a făcut cheltuieli în cazul decesului victimei, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli").
Or, din declaraţiile părţilor civile F.F. şi F.T., a rezultat că, la data decesului victimei, deţineau suma de 100.000.000 ROL, sumă de bani pe care au folosit-o pentru înmormântarea acesteia. Susţinerile părţilor civile s-au coroborat cu declaraţia martorului I.I., care a aflat de la părinţii victimei că aceştia deţineau suma de 100.000.000 ROL şi că au cheltuit-o pentru înmormântare.
Din declaraţia părţii civile M.F.G. a reieşit faptul că, după decesul victimei, s-a angajat la un magazin şi, o perioadă de o lună, a împrumutat de la şefii săi suma de 50.000.000 ROL, necesară pentru pomeni şi întreţinerea copilului.
Instanţa a apreciat nesinceră susţinerea părţii civile F.F., în sensul că suma de 50.000.000 (ROL), împrumutată de la familia unde lucra, a cheltuit-o pentru înmormântare, în condiţiile în care aceleaşi părţi au declarat că deţineau deja suma 100.000.000 ROL. Pentru aceleaşi considerente, instanţa a înlăturat ca nesinceră şi afirmaţia martorului I.I., în sensul contractării de către mama victimei sa unui împrumut de la un anume B.
S-au apreciat relevante şi elementele ce au reieşit din declaraţiile martorilor M.S. şi I.I., în sensul că rudele lui F.T. au strâns aproximativ 200.000.000 ROL pentru înmormântarea victimei, M.S. arătând că, din această sumă, au rămas bani şi pentru pomeni.
Susţinerile părţii civile F.T. (în sensul că, la înmormântare, s-a împrumutat de la unchii săi cu suma de 50.000.000 ROL, respectiv suma de 40.000.000 ROL) s-au coroborat cu declaraţia martorului I.I., anterior menţionată.
Instanţa a înlăturat însă susţinerea martorului M.S., respectiv că 7 - 8 veri au strâns suma de 200.000.000 ROL pentru înmormântarea victimei, apreciind că nu s-a coroborat cu declaraţia părţii civile F.T. şi a martorului I.I.
Referitor la partea civilă M.F.G., martorul M.S. a susţinut că aceasta nu a făcut cheltuieli pentru înmormântare. în schimb, acelaşi martor a susţinut că M.F.G. s-a împrumutat cu suma de 50.000.000 ROL de la patronul unde lucrează, în scopul precizat de partea civilă însăşi. Totodată, martorul I.I. a declarat că M.F.G. s-a împrumutat de la patronul unde lucrează, pentru că nu îi ajungeau banii pentru pomeni, fără a cunoaşte însă suma exactă, susţineri ce au coroborat declaraţiile părţii civile.
Partea civilă F.F. a declarat că a făcut parastase la 3 zile, la 9 zile, la 3 săptămâni, la 6 săptămâni, la 6 luni, la fiecare dintre acestea participând în jur de 30 - 40 persoane. Aceeaşi parte civilă a declarat că pentru parastase a fost ajutată de familia soţului său, însă a contribuit şi cu sume de bani proprii ori împrumutate.
Martorul M.S. a precizat că s-au făcut 4 pomeni, iar martorul I.I. a declarat că s-au făcut în jur de 4, 5 parastase mai mari, la care au participat foarte multe persoane (60 - 70 persoane), pentru fiecare parastas cheltuindu-se înjur de 40.000.000 ROL.
Având în vedere prezumţiile legate de obiceiurile privind înmormântarea şi pomenile ulterioare, precum şi din analiza probelor administrate în cauză, instanţa a apreciat că există raport de cauzalitate între aceste cheltuieli şi infracţiunea săvârşită de inculpatul M.M., fiind dovedite pretenţiile materiale solicitate de părţile civile F.T. şi F.F. cu privire la cheltuielile cu înmormântarea şi parastase, precum şi cheltuielile materiale solicitate de partea civilă M.F.G. cu privire la cheltuielile privind parastasele.
În schimb, faţă de vârsta minorei F.M.N. (născută la data de 03 august 2009) şi faţă de probele administrate, instanţa a apreciat că nu sunt dovedite şi nu se justifică a se acorda daune materiale către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.
Referitor la despăgubirile pentru daune morale solicitate de părţile civile, la stabilirea cuantumului sumelor acordate, instanţa a avut în vedere ca prin acestea să se realizeze o justă reparaţie în raport cu suferinţa produsă părţilor civile, ţinând cont de caracterul reparator (de dezdăunare) al acestora, fără a se realiza o îmbogăţire nejustificată a părţilor civile.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1391 alin. (1) din noul C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, iar conform alin. (2) de la acelaşi articol, instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.
Instanţa a apreciat că prin decesul victimei F.V., ca urmare a uciderii acesteia de către inculpatul M.M., s-a produs indubitabil prejudicierea morală a părinţilor victimei, numiţii F.F. şi F.T..
De asemenea, instanţa a apreciat că moartea victimei constituie o pierdere ireparabilă, care necesită o reparaţie morală echitabilă şi se impune stabilirea unei proporţionalităţi între suferinţa provocată, care, deşi nu poate fi cuantificată, este cel puţin estimată, şi sarcina impusă inculpatului, în solidar cu părţile responsabile civilmente, de a suporta plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
În vederea cuantificării daunelor morale către părţile civile F.F. şi F.T., instanţa a ţinut seama şi de natura infracţiunii comise de inculpat (infracţiunea de omor calificat), de vârsta victimei (care era tânăr şi avea 21 ani la data decesului survenit la 04 mai 2012), de suferinţele psihice cauzate părinţilor victimei, determinate de decesul fiului lor, şi a stabilit suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, către fiecare părinte al victimei.
În privinţa daunelor morale, instanţa a apreciat că fără îndoială dispariţia victimei F.V. a dus la prejudicierea morală a concubinei acestuia, M.F.G., fiind lezate sentimentele de afecţiune existente între aceasta şi victimă de aproximativ trei ani şi jumătate - patru ani.
Pe de altă parte, din declaraţiile părţilor civile F.T. şi F.F. coroborate cu declaraţia martorului I.I. a rezultat, în esenţă, că părinţii victimei vroiau să organizeze nunta fiului lui, F.V. care, împreună cu numita M.F.G., erau şi părinţii unui copil, minora F.M.N.
În raport de cele prezentate şi faţă de dispoziţiile art. 1391 alin. (1), alin. (2) din noul C. civ., instanţa a apreciat că prin decesul victimei F.V. este evident faptul că s-a produs un prejudiciu moral părţii civile M.F.G. şi datorită schimbărilor survenite în condiţiile de existenţă, de suferinţele psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate, de modificarea cursului firesc al vieţii pe care partea civilă o avea anterior săvârşirii faptei de către inculpat, de consecinţele pe plan psihic pe care decesul concubinului ei l-a avut asupra părţii civile.
La stabilirea daunelor morale, instanţa a avut în vedere că acestea să aibă efecte compensatorii şi să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză şi prin urmare, instanţa a apreciat că suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă M.F.G., este justificată în raport de suferinţa pricinuită concubinei victimei prin activitatea infracţională a inculpatului.
Faţă de menţiunile din certificatul de naştere seria NF nr. 918421 numita F.M.N. (născută la data de 03 august 2009) era minoră la data decesului tatălui său, F.V. (data de 03 din 04 mai 2012), fiind în vârstă de 2 ani.
Prin adresa nr. 50810 din 18 decembrie 2012 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov s-a comunicat faptul că nu a fost stabilită o pensie de urmaş pentru minora F.M.N., fiica lui F.V. şi M.F.G.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1390 alin. (1) din noul C. civ., despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvin numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Din dispoziţiile art. 529 alin. (2) din noul C. civ., întreţinerea se stabileşte până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil.
Având în vedere că prin probele administrate nu s-a făcut dovada veniturilor pe care le obţinea victima anterior decesului şi ţinând seama de faptul că numita F.M.N. era minoră la data decesului victimei F.V., precum şi că, în prezent, aceasta este minoră, instanţa a apreciat că se impune a se stabili o pensie de întreţinere în favoarea minorei, întrucât aceasta a fost şi este privată de întreţinerea tatălui său.
Instanţa a apreciat că în cazul părţii civile F.M.N., fiica victimei F.V., situaţia sa poate fi asimilată stării de nevoie şi conferă acesteia dreptul la despăgubiri periodice pentru repararea prejudiciului generat prin moartea susţinătorului legal, echivalent cu valoarea contribuţiei victimei la întreţinerea minorei.
Totodată, instanţa a apreciat că nu se mai justifică acordarea unei prestaţii periodice pentru perioada 04 mai 2012 şi până la data pronunţării, având în vedere că obligaţia de întreţinere vizează satisfacerea nevoilor în timp, iar pensia de întreţinere trebuie să răspundă unor nevoi urgente pentru procurarea celor necesare traiului, astfel că s-a stabilit o sumă globală.
Prin urmare, instanţa a avut în vedere la stabilirea acestei sume globale, venitul minim pe economie pentru anul 2012, respectiv 700 RON lunar. Astfel, raportat la 1/4 din venitul minim pe economie pe anul 2012, respectiv din suma de 700 RON, a rezultat o pensie de întreţinere lunară în valoare de 175 RON.
În aceste condiţii, având în vedere că de la data decesului victimei şi până la data pronunţării prezentei hotărâri a trecut un interval de timp de aproximativ 9 luni, s-a acordat părţii civile F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G., o sumă de 1575 RON (9 luni x 175 RON = 1575 RON) reprezentând sumă globală cu titlu de pensie de întreţinere de la data decesului victimei F.V. şi până la data pronunţării.
În continuare, de la data pronunţării prezentei hotărâri, instanţa a stabilit o contribuţie lunară de întreţinere în favoarea minorei, în raport de venitul minim pe economie, astfel cum acesta a fost stabilit la art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu data de 01 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată s-a stabilit la 750 RON lunar.
Având în vedere că potrivit art. 529 alin. (2) din noul C. civ., întreţinerea se stabileşte până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil şi faţă de împrejurarea că venitul minim pe economie a fost stabilit începând cu 01 februarie 2013 la suma de 750 RON, s-a acordat părţii civile F.M.N. suma de 187 RON/lunar cu titlu de pensie de întreţinere de la data pronunţării şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Faţă de rezultatul produs ca urmare a infracţiunea de omor calificat şi faţă de dispariţia prematură a victimei F.V. din viaţa fiicei sale, F.M.N., instanţa a apreciat că s-a produs un prejudiciu moral. în acest sens, a avut în vedere comportamentul minorei F.M.N. după decesul victimei, astfel cum a rezultat din declaraţiile părţilor civile F.T. şi M.F.G., din care a rezultat, în esenţă, că minora este afectată de dispariţia tatălui său din viaţa acesteia, precum şi declaraţia martorului M.S., de unde s-a desprins faptul că anterior decesului, victima întreţinea copilul şi îl îngrijea.
Pe cale de consecinţă, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, având în vedere şi prevederile art. 1391 alin. (1), (2) din noul C. civ., instanţa a apreciat că se justifică a se stabili, cu titlu de daune morale, suma 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, către partea civilă F.M.N., prin reprezentant legal M.F.G.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, inculpatul M.M., care a criticat soluţia instanţei de fond pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel expuse oral, inculpatul a solicitat, în esenţă, reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate pentru daune materiale şi daune morale, invocând situaţia financiară dificilă a familiei, ce determină imposibilitatea părinţilor de a achita sumele stabilite prin sentinţă.
Prin Decizia penală nr. 136/A din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 7 din 25 februarie 2013 a Tribunalului Ilfov.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de control judiciar a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a evaluat judicios toate urmările vătămătoare produse prin infracţiunea de omor calificat, comisă în noaptea de 03 din 04 mai 2012, părţilor civile - succesori ai victimei F.V. - atât în plan material, cât şi sub aspect nepatrimonial.
Caracterul infracţional al faptei comise de către inculpatul M.M. la data menţionată şi vinovăţia acestuia reprezintă împrejurări stabilite prin Sentinţa penală nr. 38 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Ilfov, prin care s-a soluţionat latura penală a cauzei în procedura simplificată de judecată, reglementată de art. 3201 C. proc. pen.
Hotărârea de condamnare pronunţată în primă instanţă nu este definitivă, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în stadiul procesual al recursului.
În considerarea circumstanţelor în care s-a produs infracţiunea de omor calificat, astfel cum au fost reţinute, instanţa de fond a constatat întemeiat calitatea de parte civilă a părinţilor victimei - F.T. şi F.F., a concubinei acestuia - M.F.G., dar şi a fiicei minore - F.M.N., precum şi dreptul acestor persoane la repararea prejudiciului suferit.
Modalitatea de stabilire a daunelor materiale acordate părţilor civile F.T., F.F. şi M.F.G. reflectă raportarea corespunzătoare a principiilor răspunderii civile delictuale la particularităţile speţei, dar şi la împrejurările ce decurg din necesitatea respectării tradiţiilor de comemorare şi de cinstire a morţilor.
Criticile inculpatului-apelant sub acest aspect sunt nefondate, despăgubirile materiale acordate celor trei părţi civile, în cuantum de câte 5000 RON, fiind de natură a repara un prejudiciu cert şi determinat, consecinţă directă a infracţiunii din data de 04 mai 2012.
Declaraţiile celor trei părţi civile, coroborate, în acord cu exigenţele art. 75 C. proc. pen., de susţinerile martorilor M.S. şi I.I., confirmă efectuarea de către părinţii victimei a cheltuielilor necesare pentru înmormântarea şi, ulterior, pentru pomenirea victimei conform datinilor creştineşti. Probatoriul testimonial a permis stabilirea cuantumului acestor cheltuieli la nivelul sumei certe de 10.000 RON, sumă pe care părţile civile o deţineau la data decesului.
Aceleaşi probe testimoniale confirmă efectuarea şi de către concubina victimei - partea civilă M.F.G. - a unor cheltuieli pentru pomenirea victimei, toate provenite dintr-un împrumut cu o valoare de aproximativ 5000 RON.
Faptul că părţile civile nu au prezentat înscrisuri care să ateste cu exactitate sumele cheltuite pentru pomenirile creştineşti nu justifică respingerea/reducerea pretenţiilor lor sub acest aspect deoarece, în procesul penal, exigenţele de probaţiune sunt mai puţin restrictive decât într-o procedură civilă, fiind permisă administrarea inclusiv a probei testimoniale în acest sens. Or, depoziţiile martorilor, ca şi declaraţiile părţilor civile relevă elemente obiective, pe baza cărora se poate stabili neechivoc suma totală alocată de către părţile civile comemorării fiului, respectiv concubinului, conform obiceiurilor locale. Din această perspectivă, valoarea totală de 15.000 RON acordată cu acest titlu (câte 5000 RON pentru fiecare parte civilă) este temeinică raportat la probele existente şi rezonabilă în contextul preţurilor actuale.
Includerea tuturor acestor cheltuieli în categoria daunelor materiale cuvenite succesorilor victimei decedate este justificată atât de conţinutul normelor legale ce consacră în prezent regulile răspunderii civile delictuale (respectiv art. 1381, art. 1390 şi art. 1392 C. civ.), cât şi de modalitatea în care aceste reguli se reflectă în jurisprudenţa în materie. Dificultăţile materiale ale familiei inculpatului M.M., la care acesta a făcut referire în apel, sunt lipsite de relevanţă în evaluarea temeiniciei sentinţei deoarece, conform art. 1390 alin. (3) C. civ., la stabilirea despăgubirii se ţine seama de nevoile celui păgubit, iar nu de posibilităţile financiare ale autorului delictului.
Din perspectiva acestei din urmă norme legale, este temeinică şi dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpatului la plata unei sume reprezentând valoarea întreţinerii de care fiica minoră a victimei (numita F.M.N., ns. la 03 august 2009) a fost lipsită ca urmare a decesului tatălui său. Probatoriul administrat sub acest aspect a fost just evaluat, absenţa unor date certe privind veniturile obţinute de către victimă legitimând stabilirea acestora la nivelul salariului minim pe economie.
Prin urmare, este în totalitate conformă exigenţelor art. 1388 şi art. 1390 C. civ. stabilirea unei pretaţii periodice în cuantum de 175 RON lunar (pentru anul 2012) şi acordarea acesteia sub forma unei sume globale -pentru intervalul cuprins între decesul victimei şi data hotărârii primei instanţe. Acordarea, în continuare, a sumei de 187 RON cu titlu de prestaţie periodică lunară, începând cu această din urmă dată şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani, este, de asemenea, conformă exigenţelor legii civile, coroborate cu dispoziţiile legale ce reglementează salariul minim garantat începând cu data de 01 februarie 2013.
În ceea ce priveşte daunele morale acordate celor patru succesori ai victimei F.V., s-a apreciat că acestea nu au o valoare vădit disproporţionată faţă de pierderea ireversibilă suferită de părinţii, concubina, respectiv fiica minoră a defunctului-victimă a infracţiunii de omor.
Similar instanţei de fond, instanţa de apel a apreciat că şocul resimţit de către părinţi în urma decesului subit al fiului şi afectarea profundă a echilibrului lor psihic şi emoţional reprezintă urmări incontestabil generate de infracţiunea ce a făcut obiectul judecăţii. Ele se circumscriu unei categorii de prejudicii definită ca "prejudiciu de afecţiune", a cărui compensare prin acordarea unor sume de bani a fost constant admisă în jurisprudenţă şi reglementată ulterior expres de prevederile art. 1391 alin. (2) C. civ.
Determinarea sumelor de bani de natură a alina, în speţă, suferinţa cauzată părinţilor victimei s-a făcut prin luarea în considerare a particularităţilor lor psihice şi afective, a legăturilor de afecţiune existente între părinţii - succesori şi fiul decedat, astfel cum au rezultat din probele administrate.
În egală măsură, instanţa de fond a reţinut temeinic şi existenţa unui prejudiciu de afecţiune în privinţa concubinei victimei, la a cărui evaluare au fost avute în vedere particularităţile relaţiei lor, caracterul de durată al uniunii afective formate şi perspectiva unei căsătorii existentă anterior decesului victimei. Totodată, a fost corect reţinută şi schimbarea radicală a modului de viaţă al părţii civile M.F.G. care, lipsită de sprijinul financiar al concubinului său, a fost nevoită să aloce mai mult timp activităţilor lucrative, în detrimentul timpului petrecut cu îngrijirea fiicei minore.
Valoarea în sine a daunelor morale acordate celor trei părţi civile majore reflectă marja de apreciere a instanţei, fiind corespunzătoare însă tuturor particularităţilor cauzei, legate de prejudiciul nepatrimonial suferit de succesori. Curtea apreciază aceste sume ca fiind proporţionale cu urmările efectiv produse părţilor civile în plan psihic şi rezonabile, neexistând împrejurări eronat evaluate, ce ar putea fi cenzurate în recurs.
În ceea ce priveşte daunele morale acordate fiicei minore a victimei decedate, instanţa de apel a reţinut că încetarea bruscă şi violentă din viaţă a unui părinte afectează iremediabil echilibrul psihic şi emoţional al copiilor, indiferent de vârsta acestora. în cazul minorilor, decesul unui părinte este în mod special traumatizant, deoarece dispariţia acestuia nu poate fi înţeleasă în mod raţional, iar lipsirea bruscă şi definitivă a copilului de sprijinul afectiv şi moral al părintelui poate genera o suferinţă ale cărei proporţii sunt incontestabile.
Modalitatea în care persoanele apropiate victimelor resimt consecinţele unui astfel de eveniment tragic, amploarea şi persistenţa în timp a şocului emoţional produs şi felul în care membrii familiei reuşesc să asimileze schimbarea radicală intervenită în viaţa lor reprezintă elemente esenţialmente subiective, indisolubil legate de viaţa interioară a fiecărui individ. Ele nu pot fi evaluate şi cuantificate pe baza unor criterii fixe, iar sumele acordate pentru compensarea suferinţei succesorilor au doar în mod simbolic un rol reparator, deoarece pierderea unui părinte este de neînlocuit.
Din perspectiva acestor considerente, instanţa de apel a constatat că pierderea tatălui (în cazul părţii civile F.M.N.) a cauzat acesteia un şoc psiho-emoţional greu de depăşit, iar suma acordată de către instanţa de fond cu titlu de daune morale este, din această perspectivă, raţională şi echitabilă, fiind de natură a asigura o compensaţie suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului suferit.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzut de.dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat de către instanţa de fond.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, sub aspectul criticilor invocate şi din oficiu cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale, prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, încălcându-şi obligaţia ce-i revenea, potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., de a depune la dosar motive scrise de recurs cu 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Ca urmare, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. şi ale art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu va examina criticile recurentului inculpat.
Examinând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care ar putea fi avut în vedere din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 136/A din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 136/A din 29 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 2930/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
