ICCJ. Decizia nr. 2931/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2931/2013
Dosar nr. 2976/99/2013
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2013 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât, astfel:
În baza art. 174 C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., fără antecedente penale, domiciliat în sat şi comuna Costeşti, jud. Iaşi, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iaşi în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/U din data de 08 februarie 2013 emis de Tribunalul Iaşi, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.I., din loc. Podu Iloaiei, jud. Iaşi, şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestului preventiv, de la 07 februarie 2013, ora 14:00, la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1391 şi 1392 din N. C. pen. (Legea nr. 287/2009) s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă T.V., domiciliată în sat şi comuna Todireşti, jud. Iaşi, şi a fost obligat inculpatul S.I. la plata către aceasta a sumei de 7.000 lei cu titlu de daune materiale şi morale.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către partea civilă T.V., a obiectelor ridicate de la cadavru şi aflate în plicul nr. 2 şi sacul nr. 1, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iaşi.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către martorul D.I. a cuţitului ridicat de lucrătorii de poliţie din Cotnari, precum şi către martorul S.I. a cuţitului folosit de inculpat la comiterea infracţiunii, ambele obiecte aflate în plicul nr. 1 la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iaşi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.I. a sumei de 60 lei reprezentând contravaloarea cuţitului folosit la comiterea infracţiunii şi care nu aparţine inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.903,75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă care include şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat, suma de 200 lei aferentă urmăririi penale urmând a fi avansată Baroului Iaşi din fondurile Ministerului Public iar suma de 200 lei pentru faza judecăţii va fi avansată iniţial Baroului Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei potrivit art. 189 C. proc. pen. (delegaţie din 01 martie 2013).
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 102/P/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 28 februarie 2013 sub nr. 2976/99/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.
În actul de sesizare a instanţei de judecată s-a reţinut că în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spaţiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei T.C. o lovitură cu un cuţit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acesteia.
Pentru a se dispune astfel, pe parcursul urmăririi penale au fost întocmite procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşă foto, de examinare a cadavrului victimei, raport medico legal de necropsie din 20 februarie 2013, proces verbal de predare a corpului delict, raport de constatare tehnico ştiinţifică din 08 februarie 2013, a fost audiată partea civilă T.V., soţia victimei, precum şi martorii C.I., A.V., V.V., B.F., P.C., D.G., S.I., P.M., B.D., C.G., B.I. şi P.C., precum şi inculpatul S.I.
În faţa instanţei de judecată inculpatul S.I. a solicitat, în termen legal, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cerere încuviinţată de instanţa de judecată după punerea în discuţia contradictorie a părţilor.
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere în faţa instanţei de judecată, poziţia sa procesuală fiind apreciată în raport de declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut în timpul urmăririi penale fapta descrisă de procuror în actul de sesizare, respectiv că „în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spaţiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei T.C., o lovitură cu un cuţit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acesteia", poziţie procesuală consemnată chiar de procuror în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Faptul că inculpatul în detalierea acestei poziţii procesuale a invocat o anumită desfăşurare a evenimentelor, nesusţinută de probatoriile administrate de procuror, nu înseamnă privarea acestuia de dreptul de a beneficia de dispoziţiile de favoare ale art. 3201 C. proc. pen. mai ales în condiţiile în care în chiar actul de sesizare se reţine că există lacune ale probatoriului referitor la desfăşurarea evenimentelor, întrucât „toţi se aflau într-o stare avansată de ebrietate ce nu permite o percepţie adecvată asupra desfăşurării în timp a evenimentelor".
Inculpatul nu a solicitat administrarea de probe în circumstanţiere dar a declarat că este de acord cu despăgubirea părţii civile, conform pretenţiilor precizate de aceasta, poziţie procesuală consemnată în încheierea de şedinţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursului urmăririi penale, probe necontestate şi însuşite de inculpatul S.l., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul S.l. este divorţat, fără loc de muncă sau o ocupaţie anume, de ceva timp lucrând ca zilier împreună cu fratele său şi alte persoane din mediul rural, respectiv martorii din lucrări, la ferma viticolă Dealu Morii din Comuna Cotnari, jud. Iaşi.
În luna ianuarie 2013 la această fermă viticolă au fost chemate la lucru, respectiv la tăiat viţă de vie, trei echipe de muncitori, respectiv o echipă din satul Găneşti, com. Ion Neculce, jud. Iaşi, formată din nouă persoane, printre care şi inculpatul şi fratele său, o echipă din satul/comuna Todireşti, din care făceau parte, printre alţii, victima T.C., cumnatul acestuia B.F. şi martorul V.V., şi o altă echipă, mult mai redusă numeric, din care făceau parte martorii C.I. şi A.V., ambii din Flămânzi, jud. Botoşani. Fiecare dintre cele trei echipe a fosta cazată la ferma viticolă în dormitoare separate, situate la acelaşi etaj şi pe acelaşi palier.
În seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 17:00-18:00, - după ce la sfârşit de săptămână zilierii din toate cele trei echipe au fost plecaţi acasă -aceştia au revenit la fermă. Toţi au început să consume băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate. Inculpatul S.l., fratele său S.I. şi numiţii P.V. şi M.I. au cumpărat de la numiţii C.l. şi A.V. o sticlă de 2 litri cu ţuică, urmând să achite suma de 20 lei când primeau banii de la fermă. Inculpatul S.l. a băut două pahare cu bere şi o jumătate de litru de ţuică, ajungând în stare de ebrietate. Dorind să bea în continuare, inculpatul a mers în camera numiţilor C.l., zis V., şi A.V. -ambii din comuna Flămânzi, pentru a mai cumpăra ţuică. Aici se aflau şi numiţii B.F., T.C. (victima din prezenta cauză), V.V. - toţi trei din comuna Todireşti, precum şi martorul P.C. din satul Găneşti.
Potrivit declaraţiilor inculpatului şi ale martorilor audiaţi în cauză, în camera numiţilor C.l. şi A.V. s-a iscat un conflict între inculpatul S.l., pe de o parte, şi martorii V.V. şi B.F., alături de victima T.C., pe de altă parte, aceştia lovindu-se si înjurându-se reciproc. în acest conflict a intervenit martorul S.I., fratele inculpatului, care a reuşit să-i despartă, împingând pe inculpat înspre dormitorul lor.
Conflictul s-a terminat pentru o scurtă perioadă de timp (câteva minute conform aprecierii martorilor) însă, la un moment dat, inculpatul S.l., dezbrăcat de la brâu în sus şi înarmat cu un cuţit, a ieşit din nou în hol şi i-a aplicat victimei T.C. două lovituri cu un cuţit, o lovitură în zona capului şi una în abdomen.
Din declaraţiile coroborate ale martorilor audiaţi pe parcursul urmăririi penale (declaraţii care, aşa cum a reţinut şi procurorul în actul de sesizare, nu sunt concordante în detalii datorită stării de ebrietate în care toate persoanele de faţă se aflau), se pare că cei doi s-au întâlnit în hol în drum spre baie şi, cel mai probabil datorită stării de ebrietate în care ambii se aflau, au reluat disputa, context în care inculpatul a aplicat victimei cele două lovituri de cuţit. Imediat a apărut la faţa locului şi martorul V.V. care a dezarmat pe inculpat, apoi martorul B.F., şi ceilalţi martori oculari audiaţi în cauză.
După loviturile primite victima a afirmat: „M-ai tăiat!", aspect confirmat şi de martorul S.I., după care victima T.C. s-a deplasat în partea opusă a holului, sprijinindu-se de balustradă, unde martorii i-au acordat primele îngrijiri. A fost solicitată o ambulanţă, însă numitul T.C. a decedat în timp ce era transportat la Spitalul Orăşenesc Tg. Frumos.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie din data de 20 februarie 2013 moartea numitului T.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unei plăgi înjunghiate abdominale cu hemoperitoneu masiv, plagă gastrică şi plagă pancreatică. Topografia şi morfologia leziunilor constatate la examenul necroptic (plagă tăiată sprâncenară şi plagă înjunghiată abdominală) pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp tăietor înţepător (cuţit), iar poziţia victimă-agresor a fost, cel mai probabil, faţă în faţă. între leziunile abdominale şi deces există legătură de cauzalitate directă. Celelalte leziuni traumatice constatate la cadavru (excoriaţia şi plaga contuză de la nivelul buzei superioare) s-au putut produce prin lovire cu sau de corp contondent şi nu au avut rol tanatogenerator.
Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată de organele de urmărire penală a fost identificat şi ridicat un cuţit, însă în urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că nu acest cuţit a fost folosit la comiterea faptei, obiectul aparţinând martorului D.I. Urmare a declaraţiei martorului P.C., în soba amplasata în camera unde stăteau cei din echipa din Găneşti, din care făcea parte şi inculpatul S.l., a fost identificată şi ridicată o lamă de cuţit. Martorul S.I., fratele inculpatului S.l., a declarat că a avut în cameră un cuţit cu mâner din plastic de culoare neagră, pe care nu l-a mai găsit ulterior faptei comise de inculpat, iar cu ocazia cercetărilor efectuate a predat organelor de poliţie un cuţit din acelaşi set cu cel pe care l-a avut la fermă. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 08 februarie 2013 s-a concluzionat că, în urma examinării comparative a celor două cuţite, corpul metalic al cuţitului în litigiu prezintă caracteristici de gen asemănătoare cu corpul metalic al cuţitului pus la dispoziţie ca model de comparaţie, diferenţierile constatate fiind date de folosirea diferită a părţii active.
Inculpatul S.I. a recunoscut săvârşirea faptei, respectiv lovirea cu cuţitul a victimei T.C., susţinând însă o altă desfăşurarea a evenimentelor, fără implicaţii însă asupra vinovăţiei sale penale. De altfel, inculpatul însuşi a recunoscut că nu-şi aminteşte în detaliu ce s-a întâmplat la data de 27 ianuarie 2013 datorită stării de ebrietate în care se afla.
Susţinerea inculpatului în sensul că şi el a fost lovit de victimă, aspect reţinut şi de procuror în actul de sesizare, rezultă din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi, dar nu influenţează răspunderea penală a inculpatului cât timp între conflictul iniţial dintre părţi şi agresarea mortală a victimei a trecut un interval de timp, interval în care inculpatul s-a înarmat cu o armă letală, respectiv cuţitul aparţinând fratelui său.
Pe de altă parte, aspectul invocat de inculpat privind agresarea sa de către alte persoane (nici el nu ştie care anume) imediat anterior lovirii victimei nu este susţinut de vreo altă probă din cauză, conform exigenţelor impuse de art. 69 C. proc. pen. însuşi martorul S.I., fratele inculpatului, a relatat că inculpatul s-a dezbrăcat singur de haine şi s-a înarmat cu un cuţit, ieşind în hol, după care a auzit rumoarea declanşată de ceilalţi martori chemaţi de V. şi B. în ajutor întrucât victima deja fusese lovită cu cuţitul.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că cel mai probabil între inculpat şi victimă, odată ce s-au reîntâlnit în hol (ambii plecând din cameră conform declaraţiilor martorilor S.I., B.F. şi V.V. pentru a merge la toaletă), a reizbucnit altercaţia iniţial potolită de intervenţia fratelui inculpatului, datorită stării avansate de ebrietate în care cei doi se aflau, conform raportul de necropsie victima având o alcoolemie de 2,35 g %o. Această situaţie faptică nu va avea însă relevanţa penală a unei stări de provocare, pentru că nu ar fi susţinută de probatoriile administrate în cauză, însă va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului.
Aceasta întrucât posibila reluare a altercaţiei dintre inculpat şi victimă a fost, cel mai probabil, influenţată nu doar de starea de surescitare nervoasă apărută pe fondul consumului exagerat de alcool, dar şi de tarele psihice ale inculpatului S.l. Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 11 februarie 2013 inculpatul a prezentat în momentul comiterii faptei şi în momentul examinării diagnosticul de „tulburare de personalitate emoţional instabilă de tip impulsiv exploziv", afecţiune care nu a înlăturat capacitatea psihică a inculpatului de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptei de care este învinuit, acţionând cu discernământ, însă se caracterizează printr-o „slabă gestiune a impulsivităţii în situaţii conflictuale".
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului S.l. care, în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spaţiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unor discuţii contradictorii, a aplicat victimei T.C. o lovitură cu un cuţit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor", prev. de art. 174 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective a faptei instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunilor sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a ucide victima, starea de nervozitate fiind o stare normală pentru inculpat pe fondul consumului de alcool, însă intenţia indirectă de suprimare a vieţii acestuia a apărut cel mai probabil spontan, la momentul când a reizbucnit conflictul cu victima aflată şi ea în stare avansată de ebrietate (2,35 g %o alcool în sânge conform raportului de necropsie).
S-a mai reţinut că, faţă de obiectul vulnerant folosit şi intensitatea loviturii aplicate, intenţia inculpatului S.l. a fost cea specifică infracţiunii de omor; chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului specific şi, probabil, nici nu a realizat gravitatea leziunilor cauzate victimei, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui în momentul în care a aplicat o lovitură puternică cu un obiect apt a produce moartea.
Analizâd solicitarea apărătorului din oficiu al inculpatului, de a se reţine o anumită stare de provocare în care inculpatul a acţionat, instanţa de fond a constatat că, din mijloacele de probă administrate nu rezultă că victima ar fi provocat pe inculpat în sensul art. 73 lit. b) C. pen., esenţiale în acest sens fiind declaraţiile martorilor V.V. şi B.F., primii sosiţi la faţa locului. Totuşi, instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepsei inculpatului starea de surescitare nervoasă în care atât inculpatul, cât şi victima se aflau la momentul conflictului (martorul B.F. declară despre cumnatul său că „era în curaj", referindu-se cel mai probabil la această stare de surescitare nervoasă, căci gradul avansat al intoxicaţiei cu alcool este evident din raportul de necropsie).
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpatul S.l., instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.l. pentru fapta penală anterior descrisă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, limite reduse potrivit disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, relevat de modalitatea, condiţiile concrete de săvârşire a acesteia (agresarea unei persoane pe fondul consumului exagerat de alcool, prin lovirea puternică cu un cuţit, fără a conştientiza gravitatea leziunii cauzate, gravitate ce nu a fost conştientizată însă nici de ceilalţi martori conform declaraţiilor date), dar şi de persoana inculpatului care, potrivit declaraţiei fratelui său, martorul S.I. este consumator cronic de băuturi alcoolice, fond pe care este „scandalagiu".
Prin raportare la aceste aspecte, dar şi la condamnarea anterior dispusă faţă de inculpat şi pentru care s-a împlinit termenul reabilitării judecătoreşti, instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului S.l. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Ţinând cont de circumstanţele în care fapta a fost comisă, de starea de ebrietate în care şi victima se afla, ca de altfel toate persoanele prezente la faţa locului (aspect ce a îngreunat stabilirea desfăşurării reale a evenimentelor de către organele de urmărire penală şi de către instanţă, realitatea fiind că martorii oculari nu-şi mai amintesc desfăşurarea reală a evenimentelor, inculpatul fiind lipsit de posibilitatea de a susţine legal propria variantă faptică), de conştientizarea încălcării drepturilor persoanelor din partea inculpatului, de vârsta acestuia şi de atitudinea de cooperare cu organele judiciare adoptată, ca şi de acordul inculpatului de a despăgubi pe partea civilă T.V., soţia victimei, instanţa a aplicat inculpatului S.l. o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea infracţiunii de omor, pedeapsă orientată peste minimul special dat de aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 65 C. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 174 C. pen., s-a aplicat inculpatului S.I., alături de pedeapsa principală pentru infracţiunea de omor, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a interzis inculpatului doar drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-Il-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, reţinând că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menţionat.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanţa a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii, dar şi Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii. Faţă de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa nu a interzis exerciţiul acestui drept de natură electorală şi, în consecinţă, nu a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., instanţa a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie sau activitate în vederea comiterii infracţiunilor, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c C. pen. Cum inculpatul nu este căsătorit şi nu are copii minori, neexistând nici posibilitatea rezonabilă de a se prevedea că ar putea fi numit tutore sau curator, nici drepturile prev. de art. 64 aliniatul 1 lit. d) şi e nu i-au fost interzise.
Având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, întrucât infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. face parte din Anexa la legea anterior menţionată, şi prin raportare la prevederile art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., aprobată prin H.G. nr. 25 din 25 ianuarie 2011 (M. Of. nr. 64 din 25 ianuarie 2011), instanţa l-a obligat pe inculpat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în - S.N.D.G.J.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că, în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă Tătara Violeta, soţia victimei T.C., fără a preciza însă cuantumul pretenţiilor civile.
La termenul de judecată din data de 18 martie 2013, prezentă în faţa instanţei de judecată, partea civilă a precizat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare a victimei T.C., precum şi a sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral cauzat de pierderea soţului.
Interpelat de către instanţă, inculpatul S.I., asistat fiind de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că este de acord cu despăgubirea părţii civile cu daunele materiale şi morale solicitate.
În raport de constituirea de parte civilă formulată de soţia victimei, ţinând cont de soluţia dispusă în latura penală a cauzei şi constatând că prejudiciul material şi moral solicitat de partea civilă este real, urmare a faptei comise de inculpatul S.l. partea civilă, în calitate de soţie a victimei, fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare şi suferind un prejudiciu moral prin pierderea prematură a soţului, sprijin moral şi material pentru aceasta, instanţa a admis acţiunea civilă formulată în cauză.
Având în vedere că declaraţia dată de inculpat are valoarea juridică a unei achiesări la pretenţiile părţii civile, instanţa a admis cererea formulată de aceasta şi, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1391 şi 1392 din noul C. civ. (Legea nr. 287/2009), a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de partea civilă T.V. cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 169 C. proc. pen. instanţa a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către partea civilă T.V., în calitate de soţie supravieţuitoare, a obiectelor ridicate de la cadavru, către martorul D.l. a cuţitului ridicat de lucrătorii de poliţie din Cotnari, obiect ce nu a fost folosit la comiterea faptei, iar către martorul S.I. a cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În cazul acestui din urmă martor instanţa a avut în vedere faptul că din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că martorul S.I. a cunoscut scopul folosirii acestui obiect de către inculpat, martorul relatând că nici nu a văzut momentul la care inculpatul s-a înarmat cu cuţitul ce-i aparţinea.
Pentru aceste motive instanţa a apreciat că nu poate dispune nici confiscarea corpului delict folosit la comiterea infracţiunii de către inculpat, însă, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.l. a sumei de 60 lei reprezentând contravaloarea cuţitului folosit la comiterea infracţiunii şi care nu aparţine inculpatului. Această sumă a fost stabilită de instanţă prin raportare la preţul mediu al unui cuţit cu dimensiunile celui folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S.l. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciate ca fiind prea mare în raport de circumstanţele reale şi cele personale, solicitând şi reindividualizarea modalităţii de executare, în sensul suspendării executării pedepsei.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că se impune majorarea acesteia, faţă de circumstanţele reale ale faptei, respectiv faptul că inculpatul a lovit victima fără motiv, după ce anterior se certaseră pe fondul consumului de alcool. S-a făcut trimitere la antecedenţa penală a inculpatului, astfel încât s-a solicitat a se constata că pedeapsa aplicată de instanţa fondului nu corespunde cerinţelor art. 52 C. pen.
Al doilea motiv de apel a vizat nelegalitatea obligării parchetului la plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale, făcându-se trimitere la Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. cu nr. 113928, în vigoare din 1 decembrie 2008.
Prin Decizia penală nr. 69 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul S.I., împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 22 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului S.I. şi s-a dedus arestarea preventivă după data de 22 martie 2013, la zi, respectiv până la 30 aprilie 2013.
A fost obligat inculpatul S.I. să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care, 200 lei, reprezintă onorariul avocatului din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile speciale ale M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului Parchetului, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, examinând apelurile declarate, sub aspectul motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat următoarele:
Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză şi, ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăţiei inculpatului S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în seara de 27 ianuarie 2013, în jurul orelor 21:30 - 22:00, în timp ce se afla în spaţiul de cazare din incinta fermei viticole Dealu Morii din comuna Cotnari, jud. Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat victimei T.C. o lovitură cu un cuţit în abdomen, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală care a dus la decesul acesteia.
Reevaluând probatoriul administrat, la fond şi în apel, s-a constatat că reţinerea situaţiei faptice din prezenta cauză s-a realizat prin coroborarea unor probe directe şi indirecte, din a căror înlănţuire a rezultat cursivitatea argumentaţiei logice, instanţa de fond expunând în detaliu elementele care au determinat reţinerea probelor coroborate ce au dus la concluzia reţinerii vinovăţiei inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se seama atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, reduse potrivit disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, urmările care s-au produs, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a înţeles să adopte o poziţie procesuală cooperantă cu organele judiciare.
S-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea aplicată de instanţa fondului, cu executare în regim de detenţie, a fost stabilită corespunzător gravităţii faptei şi personalităţii autorului, neimpunându-se micşorarea sau majorarea cuantumului acesteia, în raport de pericolul social concret al faptei comise şi circumstanţele concrete ale cauzei.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este optimă atingerii scopurilor şi funcţiilor acesteia, modificarea cuantumului nefiind de natură a asigura reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de parchet, instanţa de apel l-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât prevederile art. 189 C. proc. pen. sunt clare în acest sens.
S-a reţinut că, potrivit acestor prevederi legale, retribuirea apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul urmăririi penale se acoperă din sumele avansate de stat, fiind cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public sau M.A.I. Trimiterile apelantului la Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. cu nr. 113928, în vigoare din 1 decembrie 2008 nu au nicio legătură cu situaţia concretă analizată, deoarece acest protocol vizează retribuirea apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul judecăţii. Lipsa unui protocol încheiat între Ministerul Public şi U.N.B.R. nu face inaplicabil art. 189 C. proc. pen., relativ la faptul că retribuirea apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul urmăririi penale se acoperă din sumele avansate de stat, fiind cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Prin recursul formulat, astfel cum a fost susţinut de procuror cu ocazia dezbaterilor, a fost invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în sensul că, în mod nelegal instanţa de fond a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat în faza de urmărire penală să fie plătit din fondul Ministerului Public, având în vedere că acesta se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată critica formulată, hotărârile pronunţate în cauză fiind nelegale, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 alin. (2) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea în cadrul sistemului de ajutor public judiciar a serviciilor de asistenţă juridică şi/ sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperare judiciară internaţională în materie penală, încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, în vigoare de la data de 01 decembrie 2008, plata onorariilor prev. la alin. (1) - unde la lit. b) se menţionează asistenţa juridică în materie penală - se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei la cap. „Ordine publică şi siguranţă naţională".
În art. 5 al aceluiaşi Protocol sunt menţionate serviciile de asistenţă juridică în materie penală, care se referă la acordarea asistenţei juridice a făptuitorului, învinuitului, inculpatului sau a condamnatului când aceasta este obligatorie, în situaţia în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege în care se impune desemnarea unui apărător din oficiu.
Încheierea acestui Protocol de către U.N.B.R. doar cu Ministerul Justiţiei nu şi cu Ministerul Public sau cu M.A.I. se explică prin reglementarea prevăzută de art. 26 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care prevede că "o cotă de 75% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprinde distinct în bugetele de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei, ale C.S.M., ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel: o cotă de 70% va fi cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei din care 50% va fi folosită pentru finanţarea siatemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţă juridică".
Art. 25 al aceleiaşi legi prevede că „sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public pentru desfăşurarea proceselor penale, care sunt suportate de părţi sau de alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de C. proc. pen., precum şi din amenzile judiciare, constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei" şi nu ale Ministerului Public sau Ministerului de Interne.
C. proc. pen. nu menţionează, în capitolul intitulat Cheltuieli judiciare, care este modalitatea practică în care se defalcă şi se plătesc efectiv, de către stat, sumele cu acest titlu, astfel că, în ceea ce priveşte plata onorariilor apărătorilor din oficiu sunt aplicabile dispoziţiile Protocolului încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, care prevăd în concret modul în care se face plata acestor sume, inclusiv a onorariilor pentru asistenţa juridică acordată în cursul urmăririi penale.
Pe cale de consecinţă, cheltuielile judiciare menţionate la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., altele decât cele cu onorariile apărătorilor din oficiu, sunt cuprinse şi se plătesc din bugetele Ministerului Public şi M.A.I.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca sumele reprezentând plata onorariilor pentru apărătorii din oficiu în faza de urmărire penală să fie plătite din bugetul Ministerului Public sau cel al M.A.I. ar fi stipulat expres acest lucru în lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 69 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se va casa decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2013 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, în parte, numai cu privire la suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.l., în cursul urmăririi penale, aceasta urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l. durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 01 octombrie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 69 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 126 din 22 martie 2013 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, în parte, numai cu privire la suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.l., în cursul urmăririi penale, aceasta urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 01 octombrie 2013.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3931/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
