ICCJ. Decizia nr. 3931/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3931/2013

Dosar nr. 50768/3/2011

Şedinţa publică din 10 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1089 din 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpata M. (fostă R.) L. din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 13 alin. (1), (2) lit. a) şi 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41, 42 C. pen. în art. 13 alin. (2), (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., din art. 329 alin. (2) şi 3 C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. şi din art. 71 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41, 42 şi 23 C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (trei fapte).

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul Ş.F. din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 13 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul R.Ş. din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 13 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) în referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., din art. 71 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi din art. 323 alin. (1), (2) C. pen. în art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

1) În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata M. (fostă R.) L., domiciliată în Mun. Bucureşti, sector 5, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (2), 3 teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (trei fapte), a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la trei pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate inculpatei M. (fostă R.) L., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatei, respectiv reţinerea din 06 octombrie 2009 şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

2) În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.F., domiciliat în Mun. Bucureşti, sector 5, la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului Ş.F., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenţia inculpatului, respectiv reţinerea din 06 octombrie 2009 şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

3) În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.Ş., domiciliat în Mun. Bucureşti, sector 5, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului R.Ş., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatului, respectiv reţinerea din 06 octombrie 2009 şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. pen.p. combinat cu art. 998 C. civ. anterior au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F. şi R.Ş. să plătească părţii civile B. (fostă D.) A. (domiciliată în Bucureşti, sector 5) suma de 20000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligată inculpata M. (fostă R.) L. să plătească, câte 20.000 lei părţilor civile B.A.M. (domiciliată în Bucureşti, sector 5) şi B.M. (fostă B.) Z. (domiciliată în Târgovişte, jud. Dâmboviţa), cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că părţile vătămate D.R. şi P. (fostă D.) A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpata M. (fostă R.) L. a echivalentului în lei, la cursul B.N.R. de la data efectuării plăţii, al sumei de 8.000 euro, obligând-o la plata acestuia către stat.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul Ş.F. a echivalentului în lei, la cursul B.N.R. de la data efectuării plăţii, al sumei de 300 euro, obligându-l la plata acestuia către stat.

În baza art. 191 C. pen.p., au fost obligaţi inculpaţii M. (fostă R.) L. şi Ş.F. să plătească câte 1500 lei, iar inculpatul R.Ş. la 1.800 lei (din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În luna septembrie 2001, partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 16 ani, care locuia în comuna 1 Decembrie, a fost abordată de către învinuitul A.C. zis „C.”, care i-a propus să o ajute să lucreze într-un restaurant din Italia, motivându-i că avea o cunoştinţă ce o putea angaja în această ţară.

Partea vătămată menţionată s-a gândit la propunerea învinuitului câteva zile, apoi i-a spus mamei sale, martora T.G., despre această propunere.

Întrucât aveau o situaţie materială precară şi considerând că este o propunere serioasă, martora a fost de acord să o lase pe fiica sa să plece în Italia, la muncă. Atât martora, cât şi partea vătămată îl cunoşteau pe învinuit, deoarece acesta venea prin comuna unde ele locuiau pentru că avea afaceri imobiliare.

Ulterior, partea vătămată s-a întâlnit din nou prin comună cu învinuitul A.C. care a întrebat-o dacă s-a gândit la propunerea lui, iar aceasta i-a spus că s-a gândit şi este de acord să lucreze în Italia. Auzind acestea, învinuitul s-a dus la locuinţa părţii vătămate pentru a discuta şi cu mama acesteia, martora T.G. Cu această ocazie, învinuitul i-a spus martorei că o poate ajuta pe fiica sa să se angajeze în Italia, la un restaurant, asigurând-o că nu i se va întâmpla nimic rău şi că va fi ajutată să se angajeze de către o cunoştinţă de a lui, şi anume de către inculpata M. (fostă R.) L. zisă „G.” Ca urmare a celor spuse de învinuit, martora a fost de acord să o lase pe fiica sa să plece la muncă în Italia şi atunci învinuitul a întrebat-o pe partea vătămată, care era de faţă la discuţie, dacă avea paşaport, aceasta comunicându-i că nu avea, astfel că învinuitul i-a spus că se va ocupa el de obţinerea paşaportului.

Tot cu această ocazie, învinuitul A.C. i-a cerut părţii vătămate să îşi facă bagajul şi să îşi ia şi actele de identitate, respectiv certificatul de naştere şi buletinul de identitate, şi să îl însoţească la locuinţa inculpatei M. (fostă R.) L., care o va ajuta să se angajeze în Italia.

Partea vătămată l-a însoţit pe învinuit la locuinţa inculpatei, iar când au ajuns inculpata i-a spus acesteia că o va angaja în Italia la un restaurant, unde va spăla vase sau va face curăţenie, iar cu privire la salariul pe care îl va primi i-a precizat că vor discuta când vor ajunge în această ţară.

După această discuţie, învinuitul A.C. a plecat, iar partea vătămată B.A.M. a rămas la locuinţa inculpatei, deoarece aceasta hotărâse să se ocupe de obţinerea paşaportului, spunându-i părţii vătămate că, după ce îi va obţine paşaportul, vor pleca împreună în Italia, pentru a o angaja. A doua zi, la locuinţa inculpatei M. (fostă R.) L. a mai venit o fată pe care inculpata i-a prezentat-o părţii vătămate ca fiind nepoata ei şi i-a spus că şi aceasta va pleca la muncă în Italia. Apoi, inculpata i-a spus părţii vătămate că vor pleca în aceeaşi zi în Municipiul Timişoara, unde îi va face paşaportul şi de unde vor pleca în Italia, motivându-i că în această localitate îi va obţine paşaportul mult mai repede.

Astfel, au plecat toate trei în Municipiul Timişoara, iar când au ajuns, inculpata le-a dus la un apartament situat într-un bloc de la marginea oraşului, unde le aştepta „o femeie” pe care inculpata o cunoştea. Când au intrat în acel apartament, inculpata M. (fostă R.) L. i-a cerut părţii vătămate să se ducă în sufragerie şi aceasta s-a dus, ocazie cu care a văzut că în sufragerie se mai aflau alte trei fete. Inculpata s-a retras în bucătărie cu „femeia” la care se aflau, unde au discutat, iar după un timp inculpata a venit în sufragerie la partea vătămată şi i-a spus că ea va pleca, urmând ca „femeia” la care se aflau să se ocupe de obţinerea paşaportului ei.

După ce inculpata M. (fostă R.) L. a plecat, părţii vătămate i s-a cerut de către „femeia” la care fusese lăsată să o însoţească pentru a-i face paşaportul. Apoi, au plecat amândouă cu un taxi care le aştepta în faţa blocului şi care le-a dus la un centru foto, unde partea vătămată şi-a făcut fotografii pentru paşaport, fotografii care au fost reţinute de către „femeia” respectivă, după care s-au întors cu acelaşi taxi la locuinţa acesteia. Când au ajuns la apartament, „femeia” respectivă i-a cerut părţii vătămate actele de identitate motivându-i că îi trebuiau pentru a-i face paşaportul, iar partea vătămată i le-a dat. Spre seară, la apartament, a venit un „individ” care i-a adus părţii vătămate paşaportul, ocazie cu care aceasta a constatat că paşaportul era fals, deoarece avea aplicată pe el fotografia sa, însă datele de identitate nu îi aparţineau. Văzând aceste nereguli, partea vătămată a întrebat-o pe „femeia” la care se afla de ce nu erau trecute pe paşaport datele ei de identitate, iar aceasta i-a răspuns că „era mai bine aşa” şi i-a cerut să stea liniştită şi să memoreze datele care erau înscrise pe paşaport.

Partea vătămată i-a cerut acelei „femei” să îi restituie actele de identitate, dar aceasta a refuzat.

Apoi, noaptea, la locuinţa acelei „femei” au venit „doi bărbaţi”, care nu erau cetăţeni români, şi care au luat-o pe partea vătămată B.A.M., dar şi pe una din cele trei fete care se mai aflau în acel apartament.

Aceşti „doi indivizi” le-au transportat cu un autoturism până la Dunăre, unde au venit alţi „doi indivizi” care le-au luat şi le-au trecut Dunărea cu o barcă. După ce le-au trecut Dunărea pe celălalt mal, partea vătămată şi cealaltă fată au fost preluate de un alt „individ” şi transportate cu un autoturism la un imobil, unde au stat o zi, după care, un alt individ pe nume „K.S.”, de etnie albaneză, a venit şi a luat-o numai pe partea vătămată şi a dus-o la clubul al cărui patron era, care se numea “S.” şi care se afla în localitatea Velesta - Macedonia.

În Clubul “S.” se mai aflau alte cinci fete, dintre care patru erau românce, iar una era rusoaică. Aici, partea vătămată a fost obligată, prin violenţă şi ameninţări, de către etnicul albanez „K.S.”, să practice prostituţia, şi, întrucât iniţial a refuzat, acesta a ameninţat-o chiar cu pistolul, punându-i-l la cap, astfel că, fiindu-i frică, a început să practice prostituţia în clubul respectiv.

Timp de un an de zile partea vătămată B.A.M. a fost obligată să practice prostituţia în Clubul “S.”, în folosul etnicului albanez „K.S.”, întreţinând pe zi raport sexual cu circa 2-3 „clienţi”.

Astfel, programul începea la orele 20:00 - 21:00, când partea vătămată şi celelalte fete trebuia să iasă din camerele clubului, unde erau cazate, şi să coboare la barul clubului, unde trebuia să stea cu „clienţii” până la orele 04:00 - 05:00, interval de timp în care „clienţii” îşi alegeau fata cu care doreau să întreţină raport sexual, după care îi comunicau etnicului albanez „K.S.”, care le lua şi le transporta la hotelul unde se afla „clientul” şi unde trebuia să întreţină raportul sexual.

În toată această perioadă, partea vătămată, dar şi celelalte fete, nu au avut voie să părăsească clubul, fiind păzite în permanenţă de către „K.S.”, iar când acesta nu se afla la club erau păzite de vărul lui, care locuia lângă club şi la locuinţa căruia erau duse şi ascunse, atunci când poliţia macedoneană efectua razii.

După un an de zile, etnicul albanez „K.S.” a luat-o şi dus-o pe partea vătămată B.A.M. în Grecia, unde a vândut-o unui alt etnic albanez pentru a practica prostituţia în clubul acestuia, o dată cu aceasta fiind vândută şi o altă fată, tot româncă, pe nume „A.”

Partea vătămată şi „A.” au fost duse de acest etnic albanez la locuinţa lui din localitatea Tesalonic, unde s-au întâlnit cu o altă fată împreună cu care practicaseră prostituţia în Clubul “S.” şi pe care „K.S.” o vânduse anterior lor. Soţia acestui etnic albanez cunoştea limba română şi le-a cerut să îi predea actele de identitate pentru a le face paşaport, dar ele i-au spus că nu le aveau asupra lor, părţii vătămate fiindu-i oprite de către „femeia” din Municipiul Timişoara, unde fusese dusă şi lăsată de către inculpata M. (fostă R.) L.

După aceasta, etnicul albanez le-a dus pe partea vătămată şi pe „A.” la un apartament, unde erau păzite de un alt individ şi, întrucât, au încercat să fugă, etnicul albanez le-a adus din nou la locuinţa lui din localitatea Tesalonic. Apoi, într-una din zile, etnicul albanez a plecat împreună cu soţia lui spunându-le că vor reveni într-o jumătate de oră.

În acest context, profitând de lipsa acestora, partea vătămată împreună cu „A.” au reuşit să fugă şi s-au dus la o casă din apropiere, unde au găsit o femeie căreia i-au cerut ajutorul. Întrucât femeia respectivă nu înţelegea ce îi spuneau, partea vătămată şi „A.” au început să repete cuvântul „Poliţia”, astfel că acea femeie a anunţat poliţia, iar după un timp poliţiştii au venit şi le-a luat de acolo.

La sediul poliţiei, partea vătămată şi „A.” au dat declaraţii cu privire la ce li se întâmplase, după care un reprezentant al Consulatului României în Grecia a venit şi le-a adus paşapoarte şi bilete de avion pentru a putea să se întoarcă în ţară.

Când a revenit în ţară, partea vătămată B.A.M. a aflat că şi sora ei, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z., fusese între timp racolată prin înşelăciune, prin aceeaşi promisiune că va fi angajată în Italia, tot de către învinuitul A.C. şi inculpata M. (fostă R.) L. şi că ajunsese tot în Macedonia, în localitatea Veleste, la un alt club care aparţinea tot etnicului albanez „K.S.”

Partea vătămată B.A.M. nu s-a întâlnit cu sora sa în perioada cât s-a aflat în Macedonia la acel club, deşi auzise că se discuta în club cu privire la o fată pe nume „Z.”, iar când a întrebat dacă pe „Z.” o chema B. i s-a răspuns că nu se numea aşa.

În timp ce partea vătămată B.A.M. se afla în Clubul “S.” din localitatea Veleste - Macedonia, unde era obligată să practice prostituţia, după câteva luni de zile, spre sfârşitul lunii decembrie 2001, învinuitul A.C. zis „C.” a reuşit să o convingă pe martora T.G. să o lase şi pe cealaltă fiică mai mică, în vârstă de 14 ani, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z., să plece în Italia, unde să lucreze împreună sora ei, motivându-i că fiica cea mare îşi găsise un loc de muncă şi era bine, că el personal discutase cu ea la telefon şi aceasta îi spusese că era bine.

Fiind convinsă de către învinuit că fiica sa cea mare, partea vătămată B.A.M., era bine, că ajunsese cu bine în Italia şi se angajase, martora T.G. a fost de acord să o lase şi pe cealaltă fiică, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z., să plece la muncă în Italia, unde să lucreze împreună cu sora ei, la acelaşi restaurant.

Astfel, învinuitul A.C. le-a dus pe partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. şi pe mama acesteia, martora T.G., la locuinţa inculpatei M. (fostă R.) L. zisă „G.”, ocazie cu care aceasta le-a întărit convingerea că ceea ce învinuitul le spusese era adevărat, şi anume că cealaltă fiică lucra la un restaurant şi câştiga „suficienţi bani, încât să trimită şi acasă”, fapt ce a determinat-o pe martoră să o lase să plece la muncă, în Italia, şi pe cealaltă fiică, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. Cu această ocazie, inculpata a întrebat-o pe partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. dacă deţine paşaport, iar aceasta i-a spus că nu avea şi atunci, inculpata a asigurat-o că se va ocupa ea de obţinerea paşaportului.

După această discuţie, martora T.G. a plecat lăsând-o pe partea vătămată la locuinţa inculpatei pentru a pleca la muncă în Italia.

În acest timp, inculpata a asigurat-o pe partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. că sora sa este bine şi că vor lucra împreună.

În ziua următoare, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. a plecat cu trenul spre Municipiul Timişoara cu „un individ”, care locuia cu inculpata şi căruia i se spunea „I.”, iar înainte de a pleca, atât inculpata, cât şi „I.” i-au spus că în Municipiul Timişoara îi vor face paşaportul şi că tot din această localitate va pleca în Italia.

Când au ajuns în Municipiul Timişoara, „I.” a dus-o la locuinţa unui „individ”, cunoştinţă de-a lui, şi anume la un apartament dintr-un bloc situat pe Bulevardul D.

După ce au ajuns la locuinţa acestui „individ”, „I.” a plecat, iar partea vătămată a rămas şi după câteva ore au venit alţi „doi indivizi” care au luat-o cu o maşină, iar noaptea au ajuns pe un câmp, unde un alt „individ” a venit şi a luat-o pe partea vătămată, trecând-o „în spate” peste „o apă” (Dunărea), pe malul celălalt. Când au ajuns pe celălalt mal, „individul” care o trecuse apa a predat-o altor „doi indivizi” de naţionalitate sârbă, care au luat-o şi au dus-o la o casă, unde au stat o jumătate de oră, după care, au dus-o la „o şosea”, unde au predat-o altui „individ”, tot de naţionalitate sârbă, care vorbea limba română, şi care a dus-o la o altă casă, unde se mai afla o fată, tot româncă. A doua zi, acest „individ” a luat-o pe partea vătămată cu o maşină şi a dus-o la o altă casă, unde a lăsat-o în grija unui alt „individ” şi unde aceasta a stat câteva zile încuiată într-o cameră. După aceasta, la locuinţa respectivă a venit „individul” de naţionalitate sârbă care o lăsase acolo şi i-a adus un paşaport fals, întrucât, analizându-l, partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. a văzut că pe el era aplicată fotografia sa, însă datele de identitate nu corespundeau, „individul” respectiv cerându-i să memoreze acele date de identitate.

Acest „individ” a transferat-o pe partea vătămată unui alt „individ” şi i-a cerut acesteia ca, pe perioada deplasării cu „individul” căruia i-o predase, să nu vorbească.

Acest „individ” care a luat-o pe partea vătămată a dus-o la Clubul “S.” din localitatea Velesta-Macedonia, unde se mai aflau alte 12 fete, dintre care 10 erau românce, iar celelalte două erau moldovence.

Cum a ajuns la acel club, în data de 24 decembrie 2001, părţii vătămate i s-au dat alte haine cu care să se îmbrace, şi anume o fustă scurtă şi un tricou, şi i s-a cerut „să treacă la lucru”, adică „să danseze la bară, să se ducă la „clienţii” din club şi să facă ce îi cereau aceştia”.

Partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. a fost obligată de către patronii Clubului “S.” să practice prostituţia în folosul lor, unul dintre aceşti patroni fiind identificat de aceasta în persoana etnicului albanez „K.S.”

În perioada cât partea vătămată a fost ţinută în acest club, patronii clubului au obligat-o atât pe ea, cât şi pe celelalte fete, să consume băuturi alcoolice cu „clienţii”, să danseze la bară pentru a fi vizionate de aceştia în scopul de a fi „alese” pentru a întreţine raporturi sexuale.

După ce erau „alese” de către „client” pentru a întreţine raport sexual cu el, „clientul” discuta direct cu patronul clubului, numitul „K.S.”, iar după ce stabileau preţul şi „clientul” plătea, erau duse de către un şofer al clubului la un hotel, unde „clientul” le aştepta ca să întreţină raport sexual sau perversiuni sexuale, în funcţie de dorinţa acestuia.

Raporturile sexuale le întreţineau neprotejat, întrucât nu li se cumpărau prezervative, iar partea vătămată şi celelalte fete nu şi le puteau procura, deoarece nu aveau voie să părăsească clubul, iar dacă se opuneau erau bătute de către „K.S.”, care era informat de către „client” cu privire la acest aspect.

Într-o singură zi partea vătămată întreţinea raporturi sexuale cu circa 2-3 „clienţi” şi nu primea nici un ban de la aceştia, deoarece „clientul” plătea direct patronului clubului, numitul „K.S.”

Ziua „de lucru” începea seara, când veneau „clienţii” la barul clubului, ocazie cu care li se cerea să iasă din camerele de la club, unde erau ţinute şi care nu erau prevăzute cu ferestre, şi să se ducă în bar, unde intrau printr-o uşă mică, ce era disimulată.

Când poliţia efectua razii li se cerea să părăsească barul prin uşa disimulată, care dădea într-un hol, după care traversau dormitoarele până când ajungeau tot la o uşă disimulată, care dădea într-o grădină din spatele clubului, unde se ascundeau.

În data de 24 ianuarie 2002, în timp ce partea vătămată B.M. (fostă B.) Z. se afla la bar împreună cu celelalte fete şi cu „clienţii”, li s-a cerut de către patron să părăsească imediat clubul utilizând itinerariul descris mai sus, însă nu au mai apucat să părăsească clubul, deoarece au pătruns lucrătorii de poliţie care le-au luat pe toate fetele din club şi le-au condus la sediul poliţiei.

De la sediul poliţiei au fost preluate de către reprezentanţii unei organizaţii umanitare, după care li s-au eliberat paşapoarte consulare şi au fost trimise în ţară cu avionul.

Când a ajuns în ţară, partea vătămată a aflat că şi sora sa, partea vătămată B.A.M., fusese sechestrată şi obligată să se prostitueze tot într-un club ce aparţinea etnicului albanez „K.S.”, dar nu s-a întâlnit cu aceasta, întrucât, în momentul în care ea a ajuns la clubul “S.”, sora sa fusese vândută etnicului albanez din Grecia.

Părţile vătămate D.A., P. (fostă D.) A. şi D.R., erau vecine de cartier cu inculpatul Ş.F., având o relaţie de prietenie cu acesta şi soţia lui.

În luna ianuarie 2002, părţile vătămate D.A., P. (fostă D.) A. şi D.R. s-au dus la locuinţa inculpatului Ş.F., ocazie cu care au discutat despre posibilitatea de a munci în străinătate, întrucât acestea aveau o situaţie materială precară, situaţie pe care o cunoştea şi inculpatul.

Inculpatul Ş.F. le-a propus părţilor vătămate să le facă cunoştinţă cu o persoană pe nume „G.” (inculpata M. (fostă R.) L.) care se ocupa cu găsirea de locuri de muncă în străinătate şi le-a cerut să îl însoţească pentru a discuta cu aceasta.

Întrucât aveau o situaţie materială precară, cele trei părţi vătămate au fost de acord să meargă cu inculpatul la locuinţa inculpatei M. (fostă R.) L. pentru a discuta cu aceasta, deoarece doreau să lucreze în străinătate.

Astfel, părţile vătămate s-au deplasat cu inculpatul Ş.F. la locuinţa inculpatei M. (fostă R.) L. din, sector 5.

Inculpatul Ş.F. i-a spus inculpatei M. (fostă R.) L. că părţile vătămate doreau să muncească în străinătate ca să câştige bani pentru întreţinerea familiilor lor.

Inculpata M. (fostă R.) L. le-a spus părţilor vătămate că le putea găsi un loc de muncă în Italia, la un restaurant, unde să lucreze ca ospătar, că vor câştiga suficienţi bani încât să îşi întreţină familiile şi le-a întrebat dacă deţin paşaport.

Părţile vătămate i-au spus că nu aveau paşaport, astfel că inculpata s-a oferit să se ocupe ea de obţinerea paşapoartelor lor şi le-a cerut certificatul de naştere şi buletinul de identitate.

Întrucât părţile vătămate nu aveau documentele asupra lor, iar inculpata le-a cerut să le aducă cât mai repede pentru a le obţine paşapoartele, acestea au plecat la domiciliile lor, de unde şi-au luat documentele şi, în aceeaşi zi, le-au adus inculpatei.

Când au adus documentele, la domiciliul inculpatei se mai afla încă inculpatul Ş.F., dar şi fiul acesteia, inculpatul R.Ş..

După ce a primit actele de identitate de la cele trei părţi vătămate, inculpata M. (fostă R.) L. le-a cerut acestora să o însoţească pentru a merge să le facă paşapoartele. Crezând că merg la Serviciul Paşapoarte din Municipiul Bucureşti, părţile vătămate au fost de acord să o însoţească pe inculpată şi au plecat împreună cu aceasta şi cu fiul ei, inculpatul R.Ş. Apoi s-au deplasat cu autobuzul până la staţia „A.”, unde au coborât, după care au luat un microbuz, părţile vătămate fiind convinse că merg la Serviciul Paşapoarte să îşi facă paşaport.

Întrucât afară se înnoptase şi se deplasau de circa trei ore, părţile vătămate au întrebat-o pe inculpată când vor ajunge la Serviciul Paşapoarte, iar aceasta le-a răspuns că mai durează puţin. Apoi, au mai mers cu microbuzul câteva ore, iar la ora 04:00, părţile vătămate au constatat că au ajuns în Municipiul Timişoara, deoarece şoferul microbuzului anunţase acest lucru. Auzind unde au fost duse, părţile vătămate au întrebat-o pe inculpată de ce au ajuns în Timişoara pentru că paşapoartele le puteau face în Bucureşti, însă inculpata nu le-a răspuns, dar în schimb le-a răspuns inculpatul R.Ş., care le-a spus că din această localitate le duc în Italia. Apoi, au luat un taxi, iar la cererea inculpatei taximetristul i-a lăsat la o adresă indicată de aceasta.

Cei doi inculpaţi le-au dus pe părţile vătămate la un apartament situat într-un cartier de blocuri, unde locuia „o femeie” care îi cunoştea pe inculpaţi şi unde se mai afla şi o altă fată, unde au rămas împreună două zile, timp în care, inculpaţii au restricţionat ieşirea părţilor vătămate din cameră, acestea putând să iasă doar când aveau nevoie la toaletă.

După câteva zile, la apartamentul respectiv au venit „doi indivizi” care le-au luat pe cele trei părţi vătămate şi pe fata care o găsiseră acolo şi le-au dus în localitatea Moldova Nouă, unde le-au cazat într-o casă, lăsându-le în supravegherea unui alt „individ” căruia i se spunea „C.”

În această locaţie părţile vătămate D.A., P. (fostă D.) A. şi D.R. au stat circa o săptămână şi jumătate. Apoi, într-o noapte, „C.” le-a luat pe cele trei părţi vătămate şi le-a dus la marginea unei păduri.

De aici, s-au deplasat circa 20 de kilometri numai pe timp de noapte, aproximativ trei zile, până au ajuns la Dunăre, unde au fost trecute cu barca în Serbia, de către „C.”

Pe malul celălalt al Dunării au fost aşteptaţi de un „individ” căruia i se spunea „N.” şi care le-a luat pe cele trei părţi vătămate şi le-a dus într-un apartament din oraşul Belgrad, unde au fost vândute unui alt „individ” de etnie sârbă.

În acest apartament din oraşul Belgrad, „individul” care le cumpărase le-a obligat prin ameninţări să se dezbrace în faţa lui, însă partea vătămată D.R. a refuzat, moment în care acesta a început să o lovească mai întâi pe ea, apoi şi pe celelalte două părţi vătămate, astfel că, în cele din urmă partea vătămată D.R. s-a dezbrăcat.

Timp de trei zile cele trei părţi vătămate au fost bătute şi înfometate de acel „individ” de etnie sârbă pentru că refuzau să se dezbrace atât în faţa lui, cât şi în faţa altor bărbaţi, pe care acesta îi aducea şi cărora intenţiona să le vândă.

Întrucât partea vătămată D.R. nu s-a supus cerinţelor acelui „individ” de etnie sârbă, a fost vândută de acesta unui alt cetăţean sârb care a dus-o la locuinţa unui alt cetăţean sârb, unde a stat câteva ore, după care, la scurt timp, au apărut nişte indivizi care au intrat cu forţa în apartament, l-au bătut pe cetăţeanul sârb care tocmai o cumpărase, după care au luat-o cu forţa şi au introdus-o într-o maşină, transportând-o timp de 3 - 4 ore până într-o localitate, unde a fost cazată într-un apartament situat într-o vilă, unde se mai afla o fată, care era tot româncă, şi care se afla în aceeaşi situaţie ca ea.

Timp de o lună de zile partea vătămată D.R. a fost sechestrată în acel apartament şi obligată de către cetăţenii sârbi, care o luaseră cu forţa, să întreţină raporturi sexuale cu „clienţii” pe care îi aduceau, contra cost, banii încasându-i aceştia.

În cazul în care partea vătămată D.R. refuza să întreţină raporturi sexuale cu „clienţii” care îi erau aduşi, era bătută cu pumnii şi picioarele de către cei care o sechestraseră, aceasta fiind obligată să întreţină raporturi sexuale pe zi cu circa 4 - 5 „clienţi”.

După circa o lună de zile, partea vătămată D.R. a fost luată de la apartament de către unul din cetăţenii sârbi care o sechestraseră şi dusă în faţa unui bar, unde urma să fie vândută. Când „cumpărătorul” a apărut, aceasta a cerut voie să meargă la toaletă şi i s-a permis acest lucru, iar când a ieşit a început să strige în limba engleză „să vină poliţia”, astfel că cei doi indivizi, „vânzătorul” şi „cumpărătorul”, au fugit.

Din barul respectiv, unul din ospătari a anunţat poliţia, care a venit şi a condus-o la o secţie de poliţie, după care a fost dusă într-un centru pentru imigranţi din Belgrad, unde a stat timp de o lună şi cinci zile, perioadă în care paznicii centrului respectiv au obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu alte persoane din incinta acelui centru, fiind bătută şi ameninţată de către aceştia în cazul în care se opunea.

La data de 24 aprI. 2002, partea vătămată D.R. a fost repatriată în România.

După ce partea vătămată D.R. a fost vândută de etnicul sârb pe motiv că nu se supunea cerinţelor lui de a se dezbrăca în faţa lui şi a bărbaţilor pe care îi aducea, părţile vătămate D.A. şi P. (fostă D.) A. au rămas în acel apartament, unde primeau de mâncare o dată sau de două ori pe zi şi erau obligate să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi „clienţi” pe care respectivul etnic sârb îi aducea.

După o săptămână de zile, partea vătămată D.A. a fost transferată de către acel etnic sârb unui etnic albanez căruia i se spunea „S.”, care a dus-o la barul lui, denumit “S.”

În acest bar, unde se mai aflau alte opt fete, toate românce, partea vătămată D.A. a stat trei zile, timp în care a fost bătută de către etnicul albanez „S.” şi obligată să întreţină raporturi sexuale şi perversiuni sexuale cu „clienţii” care veneau la bar.

Pentru a fi vizionate de „clienţii” care veneau la bar, „S.” le obliga să danseze în bar îmbrăcate numai în lenjerie intimă, cu scopul de a fi alese de aceştia pentru a întreţine raporturi sexuale cu ei.

A treia zi, văzând ce i se întâmpla, partea vătămată D.A. a început să plângă pentru că nu mai voia să facă ceea ce era obligată, dar mai ales de frica lui „S.” pentru că refuzase să întreţină raport sexual cu un „client” la care fusese dusă, la un hotel, iar acesta îl anunţase pe „S.”

Auzind ce îi spusese „clientul”, „S.” a trimis la hotelul respectiv un băiat ca să o ia şi să o aducă la bar. Când a ajuns, partea vătămată a fost bătută de către „S.”, după care acesta a început să sune mai multe persoane cărora le-o oferea spre vânzare.

Urmare a acelor apeluri telefonice, la bar a venit un „individ” pe nume „B.E.” căruia i se spunea „D.”, care era tot etnic albanez şi care a cumpărat-o de la „S.” pe partea vătămată D.A. cu suma de 10.000 de euro.

Etnicul albanez „B.E.” a dus-o pe partea vătămată la Clubul „N. , unde a obligat-o să practice prostituţia, însă i-a cerut să întreţină raport sexual şi cu el, astfel că partea vătămată a devenit „amanta” acestuia şi timp de un an de zile a întreţinut raporturi sexuale şi cu acesta.

Pe parcursul anului, cât a fost obligată să stea în acest club, partea vătămată a fost obligată de către „K.S.” şoferul lui „B.E.” şi acesta din urmă să practice prostituţia pentru 25 euro/oră sau 50 euro/noapte, banii fiind luaţi în totalitate de către ei, iar atunci când refuza „să se supună” era bătută de „B.E.”, lucru pe care aceştia îl făceau şi cu celelalte fete din club.

„K.S.” era cel care le transporta de la club la hotelul unde trebuia să întreţină raporturi sexuale cu „clienţii” clubului, lua banii de la „clienţi”, după care le aducea înapoi la club.

Atunci când „B.E.” zis „D.” se îmbăta, le bătea în mod repetat şi le ameninţa că le va vinde lui „M.” un alt traficant de persoane, care sechestrase 8 fete dintre care 6 erau românce şi pe care le obliga să practice prostituţia pentru el.

Când poliţia venea în control la clubul lui „B.E.”, ele erau ascunse de fratele acestuia, „B.D.”, într-o încăpere din casa acestuia, care se afla situată lângă Clubul „N.

Ca urmare a relaţiei apropiate pe care partea vătămată D.A. a avut-o cu „B.E.”, a aflat de la acesta că „S.” o cumpărase de la inculpata M. (fostă R.) L. cu suma de 8 000 euro, iar el o cumpărase de la „S.” contra sumei de 10 000 euro.

În toată această perioadă, partea vătămată i-a cerut etnicului albanez „B.E.” să îi dea voie să se întoarcă acasă, însă acesta o tot amăgea că îi va da voie să plece. Văzând că acesta o tot amâna, în luna august 2002, partea vătămată a sunat la poliţia din localitatea Struga, dar şi la poliţia din localitatea Veleste, anunţând că sunt mai multe fete care sunt sechestrate la Clubul „N. şi care doresc să plece, dar nu au acte. După telefonul pe care l-a dat la poliţia din cele două localităţi, abia în luna noiembrie s-a prezentat la club un poliţist care l-a atenţionat pe „B.E.” că una din fetele de la clubul său a sunat la poliţie. Poliţistul i-a cerut acestuia să fie atent ca să nu mai sune nici o fată, mai ales să nu se sune la poliţia din localitatea Skopje. Văzând că acest poliţist nu le ajută şi auzind sfatul pe care l-a dat lui „B.E.”, într-o noapte, în jurul orei 02:30, partea vătămată D.A. a sunat şi la poliţia din localitatea Skopje, dar nici de aici nu s-a prezentat nici un poliţist. Apoi, partea vătămată l-a sunat pe concubinul său din România, martorul B.N. şi i-a spus ce i se întâmpla.

După această discuţie, prin luna septembrie 2002, martorul B.N. a cunoscut doi indivizi macedoneni care lucrau la Ambasada Macedoniei din Bucureşti şi i-a rugat pe aceştia să o ajute pe partea vătămată să revină acasă, dându-le adresa din localitatea Velesta - Macedonia, unde aceasta era sechestrată.

Astfel, în luna ianuarie 2003, după aproximativ o jumătate de an de la demersul martorului B.N., s-au prezentat la Clubul „N. mai mulţi poliţişti care au întrebat de partea vătămată.

Poliţiştii le-au cerut tuturor fetelor din bar să se îmbrace şi să îi însoţească la sediul poliţiei din localitatea Velesta, unde au dat declaraţii.

Partea vătămată D.A. a dat declaraţie cu privire la tot ce i se întâmplase, inclusiv cu privire la etnicul albanez „S.”, însă poliţiştii sârbi au început să îi vorbească urât, făcând-o „curvă” şi au obligat-o să declare că „S.” nu o obligase să practice prostituţia pentru el.

Partea vătămată a refuzat să declare mincinos şi atunci poliţiştii sârbi au ameninţat-o că „o să o păţească rău de tot” dacă declara ce vrea ea.

Auzind aceste ameninţări, partea vătămată l-a sunat pe „B.E.”, care a venit la sediul poliţiei şi le-a cerut poliţiştilor să o lase să declare ce dorea ea, ocazie cu care acesta i-a dat şi suma de 150 de euro.

După aceasta poliţiştii sârbi împreună cu „B.E.” le-au dus pe toate la poliţia din localitatea Struga, unde numai părţii vătămate i s-a cerut să dea declaraţie, după care numai ea a fost dusă la poliţia din localitatea Skopje, unde i s-a cerut să dea şi aici declaraţie, apoi a fost dusă la Ambasada României din această localitate şi de aici a plecat în ţară, acasă.

Când a ajuns acasă, partea vătămată D.A. s-a întâlnit pe stradă cu inculpatul Ş.F., care a întrebat-o pe un ton răstit „dacă s-a întors acasă”, iar ea i-a răspuns că s-a întors şi că lucrurile „nu vor rămâne aşa”.

Auzind răspunsul părţii vătămate, inculpatul Ş.F. a ameninţat-o, replicându-i „atât îţi trebuie fă, jegoaso!”.

Apoi, mama părţii vătămate, martora D.M., s-a întâlnit şi ea cu inculpatul Ş.F. şi i-a reproşat acestuia cu privire la ce îi făcuse fiicei sale, iar inculpatul a ameninţat-o şi pe martoră spunându-i că „le va da foc la casă” dacă se vor duce la poliţie să îl reclame.

Martora D.M. nu ştia ce i se întâmplase părţii vătămate, dar când partea vătămată a fost dusă de inculpatul Ş.F. la locuinţa inculpatei M. (fostă R.) L.) şi nu a mai revenit acasă, văzând că fiica sa nu mai vine acasă şi ştiind că fusese la domiciliul inculpatului, s-a dus la acesta şi l-a întrebat unde se afla fiica sa, iar inculpatul i-a cerut să stea liniştită, să nu se ducă la poliţie pentru că va fi sunată de fiica sa.

Văzând că trecuse un interval de timp şi partea vătămată nu se întorcea acasă, martora i-a cerut din nou explicaţii inculpatului, însă acesta a ameninţat-o că îi va da foc la casă dacă se va duce la poliţie.

După ce partea vătămată D.A. a fost transferată unui etnic albanez, din apartamentul din Belgrad, de către etnicul sârb care o ţinea sechestrată atât pe ea, cât şi pe partea vătămată P. (fostă D.) A., aceasta din urmă a continuat să fie sechestrată în acel apartament încă o săptămână de zile, perioadă de timp în care era obligată să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi „indivizi” aduşi de respectivul etnic sârb.

După aceea, partea vătămată P. (fostă D.) A. a fost şi ea transferată altor persoane care veniseră să o vizioneze şi care au cumpărat-o de la acel cetăţean sârb.

După ce a fost vândută, partea vătămată P. (fostă D.) A. a fost transportată în Macedonia, în localitatea Skopje, unde a fost cazată într-un apartament timp de o săptămână de zile.

În această perioadă de timp a fost obligată să întreţină raporturi sexuale şi perversiuni sexuale contra cost cu diferiţi „clienţi”, de către persoanele care o cumpăraseră, care erau etnici albanezi şi care încasau şi sumele de bani.

Apoi, partea vătămată a fost transferată altor persoane, care au transportat-o cu un tir în Grecia, fiind astfel trecută fraudulos frontiera dintre Macedonia şi Grecia.

În Grecia a fost cazată în localitatea Salonic, într-un apartament, unde a locuit timp de două luni de zile şi unde a fost obligată să practice prostituţia într-un bordel din localitate.

Într-una din zile, în timp ce se afla în acel bordel, partea vătămat a refuzat să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi „clienţi”, deoarece nu se simţea bine, astfel că a fost bătută şi în cele din urmă, obligată să întreţină raporturi sexuale cu „clienţii”.

Apoi, după un interval de timp, a avut loc o razie a poliţiei la acel bordel, ocazie cu care partea vătămată P. (fostă D.) A. a fost depistată şi audiată, iar după ce s-a stabilit situaţia ei a fost plasată într-un centru pentru imigranţi şi după aproximativ o lună de zile a fost repatriată, în luna mai 2002.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel inculpaţii M.L., Ş.F. şi R.Ş., precum şi partea civilă B. (fostă D.) A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:

Inculpata M.L. a criticat soluţia fondului sub aspectul nelegalităţii, vizând greşita sa condamnare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 329 C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în raport de data la care s-a săvârşit fapta,nu a solicitat continuarea judecăţii, în raport de prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. pen.

A solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 alin. (2) şi art. 13 alin. (2) şi (3), teza I-a şi alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În susţinerea motivelor de apel, a invocat faptul că numai le-a însoţit pe părţile vătămate, în înţelesul de a le ajuta să-şi găsească un loc de muncă în străinătate şi, aşa s-a deplasat la Timişoara, însoţindu-le la o cunoştinţă a sa, pe nume „C.”

A vorbit cu inculpatul Ş.F. să le ajute pe cele două părţi vătămate să plece în străinătate, menţionând că nu le-a ameninţat, constrâns în vreun fel şi nici nu le-a cazat în scop infracţional.

Inculpatul R.Ş. a criticat, prin apelul său, soluţia fondului pentru greşita sa condamnare pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, arătând că, în ceea ce îl priveşte, a fost o înscenare a D.I.I.C.O.T.-ului, el neexercitând nici un act material, ci doar a însoţit-o pe mama sa la Timişoara care se deplasa împreună cu părţile vătămate, instanţa de fond interpretând în mod greşit ca fiind o implicare directă a sa în această activitate infracţională, cu care de altfel nu are nicio legătură.

Ca o critică, în subsidiar, vizând aspectele de netemeinicie ale soluţiei fondului, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, arătând că, în mod greşit, i s-a reţinut recidiva postexecutorie, întrucât a intervenit reabilitarea, chiar dacă nu a formulat o cerere, la un moment dat, în ceea ce îl priveşte.

Apelul formulat de către inculpatul Ş.F. vizează aspectul de netemeinicie al hotărârii pronunţate, a solicitat aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., însă, instanţa fondului a apreciat că are o poziţie oscilantă, sens în care a beneficiat de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., deci, de o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

A solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, prin aplicarea prevederilor art. 81-82 C. pen.

Critica sa vizează şi aspecte de nelegalitate, susţinând că, de fapt, greşit a fost condamnat el a ajutat părţile vătămate să-şi găsească locuri de muncă în străinătate, se află în relaţii bune cu acestea. Nu le-a racolat, le-a năşit copiii, după întoarcerea lor din străinătate şi nu au existat reproşuri, solicitând, în final, achitarea sa, pentru toate infracţiunile, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Partea civilă B.A. a formulat apel împotriva soluţiei fondului, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei; a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale şi instituirea sechestrului asigurător pe bunurile mobile ale inculpaţilor, ca o garanţie că inculpaţii îi vor plăti suma de bani la care i-a obligat instanţa.

Prin Decizia penală nr. 145/A din 29 mai 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.L., Ş.F., R.Ş. şi partea civilă B.A. împotriva sentinţei penale nr. 1089 din 20 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A dedus reţinerea inculpaţilor din 06 octombrie 2009 şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

A obligat pe inculpaţi la câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 75 lei, onorariul parţial avocat oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe apelantul parte civilă l-a obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea, examinând apelurile declarate, sub aspectul criticilor aduse, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, cu următoarea motivare:

Din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt şi i-a dat şi o corectă încadrare juridică.

Astfel, prin modul în care au acţionat, în perioada septembrie 2001 - ianuarie 2002, în înţelegere prealabilă, luând aceeaşi hotărâre infracţională, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu activitate bine determinată în cadrul grupului, cu scopul clar de a racola, prin înşelăciune, pe părţile vătămate minore la data racolării: B.A.M., B.M. (fostă B.) Z., D.A., precum şi părţile vătămate majore D.R. şi P. (fostă D.) A., şi a le găzdui în apartamentul său din municipiul Bucureşti, de a le transporta la Timişoara, (inculpata M. (fostă R.) L., împreună cu fiul său, R.Ş.) şi apoi de a le transfera, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei unor cetăţeni din Timişoara (cunoscut fiind faptul că ştiau că unele sunt minore şi, pe de altă parte, nici nu aveau paşaport), care la rândul lor le-au trecut frontiera de stat a României ilegal, în Serbia, care la rândul lor le-au transferat în acelaşi scop, unor cetăţeni sârbi şi moldoveni, care le-au plasat în diferite cluburi - “S.”, din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparţinea cetăţeanului albanez „K.S.” şi în Clubul „N., din aceeaşi localitate, ce aparţinea cetăţeanului albanez „B.E.” Aici, fetele erau sechestrate şi obligate, prin violenţă şi ameninţări, să practice prostituţia.

Din declaraţiile părţilor vătămate, a rezultat că, după o anumită perioadă de timp, erau vândute, partea vătămată P. (fostă D.) A. unor alţi etnici albanezi în Grecia, unde beneficiau de acelaşi tratament de corecţie, pentru a continua practicarea prostituţiei.

S-a făcut o amplă cercetare judecătorească, au fost ascultaţi inculpaţii: M. (fostă R.) L., care nu a recunoscut săvârşirea niciunei fapte reţinute în sarcina sa, aceeaşi poziţie procesuală a avut-o şi fiul acesteia, inculpatul R.Ş., în timp ce, inculpatul Ş.F., iniţial, a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost ele descrise în rechizitoriu, în vederea aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., însă, la termenul din 14 decembrie 2012, a învederat instanţei că nu recunoaşte acuzaţiile, pentru că nu corespund adevărului; părţile vătămate B. (fostă D.) A., P.A., care au declarat că au fost ajutate să ajungă în respectivele cluburi de către inculpaţi, că practicau prostituţia, iar în cazul în care se opuneau, erau bătute şi ameninţate, că erau cazate în nişte camere ale clubului/cluburilor, în care se mai aflau şi alte românce, pe care le-au cunoscut acolo şi, de asemenea, nu aveau posibilitatea să plece, erau sechestrate.

Martorii T.G., B.N. şi D.M. care şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală.

Întreaga activitate infracţională a inculpaţilor se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; declaraţia părţilor vătămate B.A.M., B.M. (fostă B.) Z., D.A. şi D.R.; recunoaşterile din planşa foto efectuate de părţile vătămate în care i-au recunoscut pe inculpaţii Ş.F., M. (fostă R.) L., R.Ş. şi pe învinuitul A.C.; declaraţia părţii vătămate P. (fostă D.) A. dată în data de 06 octombrie 2009; recunoaşterile din planşa foto efectuate de partea vătămată P. (fostă D.) A. în care îi recunoaşte pe inculpaţii Ş.F., M. (fostă R.) L. şi R.Ş.; declaraţia martorei T.G. - mama părţilor vătămate B.A.M. şi B.M. (fostă B.) Z.; recunoaşterile din planşa foto efectuate de martora T.G. în care îi recunoaşte pe învinuitul A.C. şi pe inculpata M. (fostă R.) L. ca fiind cei care le-au racolat pe fiicele sale sub promisiunea falsă a obţinerii unor locuri de muncă în Italia; declaraţia martorului B.N., concubinul părţii vătămate D.A.; declaraţia martorei D.M., mama părţii vătămate D.A.; recunoaşterea din planşa foto efectuată de martora D.M., în care îl indică pe inculpatul Ş.F.; declaraţiile inculpatului Ş.F.; declaraţiile inculpatului R.Ş.; procesul verbal de consemnare a refuzului inculpatei M. (fostă R.) L. de a da declaraţii, prevalându-se de disp. art. 70 C. pen.p.; comunicarea Autorităţilor Macedonene prin Ofiţerul de legătură al Poliţiei Macedoniei cu privire la părţile vătămate B.M. (fostă B.) Z. şi D.A., identificate şi eliberate din cluburile din Macedonia, localitatea Velesta, unde au fost lipsite de libertate şi obligate să se prostitueze de către patronii acestora; comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la Infograma Ambasadei României la Scopje nr. 310 din 06 februarie 2002 prin care s-a transmis că O.I.M. a solicitat eliberarea unui document de călătorie necesar repatrierii numitei B.Z. (în prezent B.M.Z.), aceasta fiind victimă a traficului de persoane; comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la partea vătămată B.A.M. prin care s-a transmis că aceasta a ieşit ilegal din ţară şi a fost returnată din Grecia la 19 mai 2004; comunicările I.G.P.F. din care rezultă că părţile vătămate: B.A.M. nu figurează ieşită din România, însă a fost returnată în ţară la data de 19 mai 2004; B.Z. (în prezent B.M.Z.) nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 11 februarie 2002; D.A. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 28 februarie 2003; D.R. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 24 aprI. 2002; articol din sursă deschisă – internet - site cu titlul „Sclavie sexuală în Europa” - „Velesta, Macedonia” în care se face referire la Clubul “S.” din Velesta, Macedonia, la descinderile poliţiei efectuate în acest club, la exploatarea victimelor traficului de persoane precum şi la modalitatea de trecere frauduloasă a frontierei dintre România şi Serbia a victimelor traficului de persoane; procese - verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la adresele unde locuiesc inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F., R.Ş. şi învinuitul A.C.; răspunsul Autorităţilor Judiciare din Serbia şi Grecia cu privire la părţile vătămate; comunicarea Autorităţilor Macedonene prin Ofiţerul de legătură al Poliţiei Macedoniei (din care rezultă că părţile vătămate B.M. (fostă B.) Z. şi D.A. au fost identificate şi eliberate din cluburile din Macedonia, localitatea Velesta, unde au fost lipsite de libertate şi obligate să se prostitueze de către patronii acestora); precum şi cele de la cercetarea judecătorească: comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la Infograma Ambasadei României la Scopje nr. 310 din 06 februarie 2002 (prin care s-a transmis că O.I.M. a solicitat eliberarea unui document de călătorie necesar repatrierii părţii vătămate B.Z. - în prezent B.M.Z. - aceasta fiind victimă a traficului de persoane); comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la partea vătămată B.A.M. (prin care s-a transmis că aceasta a ieşit ilegal din ţară şi a fost returnată din Grecia la 19 mai 2004); comunicările I.G.P.F. (din care rezultă că părţile vătămate: B.A.M. nu figurează ieşită din România, însă a fost returnată în ţară la data de 19 mai 2004, B.Z. - în prezent B.M.Z. - nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 11 februarie 2002, D.A. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 28 februarie 2003, D.R. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 24 aprI. 2002); procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la adresele unde locuiesc inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F., R.Ş. şi învinuitul A.C. şi răspunsul Autorităţilor Judiciare din Serbia şi Grecia cu privire la părţile vătămate.

Aşadar, în ansamblul probator administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, s-a dovedit - cu certitudine şi fără echivoc - vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor care s-au reţinut în sarcina lor şi, prin urmare, cererile acestora, privind achitarea în temeiul prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - inculpatul R.Ş.; art. 10 lit. d) C. proc. pen. - inculpatul Ş.F. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. - inculpata M.L., cunoscută sub numele de „G.”, Curtea le-a respins, ca neîntemeiate.

Inculpata M. (fostă R.) L., în perioada infracţională septembrie 2001 - ianuarie 2002, împreună cu învinuitul A.C. şi inculpatul Ş.F., le-a racolat, prin înşelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe părţile vătămate minore B.A.M., în vârstă de 16 ani (la data racolării), B.M. - fostă B. Z., D.A., precum şi pe părţile vătămate majore D.R. şi P. - fostă D. A., - le-a găzduit în apartamentul său din Municipiul Bucureşti, le-a transportat în Municipiul Timişoara împreună cu fiul său, inculpatul R.Ş., şi le-a transferat în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei unor cetăţeni români din acest oraş, care la rândul lor le-au trecut pe părţile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia, inculpata cunoscând că acestea nu deţineau paşaport, transferându-le în acelaşi scop unor cetăţeni sârbi şi macedoneni, care le-au dus în Clubul “S.” din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparţinea etnicului albanez „K.S.” sau în Clubul „N. din aceiaşi localitate, ce aparţinea etnicului albanez „B.E.”, unde au fost sechestrate şi obligate prin violenţă şi ameninţări să practice prostituţia, ulterior, după o perioadă de timp, părţile vătămate P. (fostă D.) A. şi B.A.M. fiind vândute unor etnici albanezi în Grecia, unde şi aici au fost obligate să practice prostituţia) întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale vizând părţile vătămate P. (fostă D.) A. şi D.R.), de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (2), (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., de complicitate la infracţiunea de organizare a trecerii frauduloase a frontierei de stat prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (3 fapte) şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Faptele săvârşite de inculpatul R.Ş. aşa cum au fost descrise mai sus (constând în aceea că, împreună cu inculpata M. - fostă R. L. le-a transportat pe părţile vătămate D.A., D.R. şi P. - fostă D.A., în Municipiul Timişoara şi le-a transferat în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei unor cetăţeni români din acest oraş, care la rândul lor le-au trecut pe părţile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia, inculpaţii cunoscând că nu deţin paşaport, care la rândul lor le-au transferat în acelaşi scop unor cetăţeni sârbi şi macedoneni care le-au dus în Clubul “S.” din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparţinea etnicului albanez „K.S.” sau în Clubul „N. din aceiaşi localitate, ce aparţinea etnicului albanez „B.E.”, unde au fost sechestrate şi obligate prin violenţă şi ameninţări să practice prostituţia, ulterior, după o perioadă de timp, partea vătămată P. - fostă D.A. fiind vândută unor etnici albanezi în Grecia, unde şi aici a fost obligată să practice prostituţia) întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale vizând părţile vătămate P. (fostă D.) A. şi D.R.), de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., de complicitate la infracţiunea de organizare a trecerii frauduloase a frontierei de stat prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Faptele săvârşite de inculpatul Ş.F. aşa cum au fost descrise mai sus (constând în aceea că împreună cu inculpata M. - fostă R.L., le-a racolat prin înşelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, la începutul anului 2002, pe părţile vătămate D.A., - D.R. şi P. - fostă D.A., - le-a transferat acestei inculpate, care le-a găzduit în apartamentul său din Municipiul Bucureşti şi le-a transportat în Municipiul Timişoara împreună cu fiul său, inculpatul R.Ş., unde le-au transferat în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei unor cetăţeni români din acest oraş, care la rândul lor le-au trecut pe părţile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia, toţi aceşti trei inculpaţi cunoscând că părţile vătămate nu deţineau paşaport, unde au fost transferate în acelaşi scop unor cetăţeni sârbi şi macedoneni care le-au dus în Clubul “S.” din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparţinea etnicului albanez „K.S.” sau în Clubul „N. din aceiaşi localitate, ce aparţinea etnicului albanez „B.E.”, unde au fost sechestrate şi obligate prin violenţă şi ameninţări să practice prostituţia, ulterior, după o perioadă de timp, partea vătămată P. (fostă D.) A. fiind vândută unor etnici albanezi în Grecia, unde şi aici a fost obligată să practice prostituţia) întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor, de trafic de persoane în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale vizând părţile vătămate P. - (fostă D.) A. şi D.R.), de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale, Curtea a constatat că, pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 3 - 10 ani, termenul de prescripţie specială este de 12 ani (8 ani+4 ani) - art. 122 C. pen., coroborat cu art. 124 C. pen. şi, prin urmare este prematur invocat acest motiv de apel, întrucât acesta s-ar împlini în ianuarie 2014.

Susţinerea inculpatului R.Ş., că nu este recidivist, întrucât a fost liberat condiţionat, dintr-o pedeapsă anterioară, de 6 ani închisoare, la data de 03 august 1998, având un rest de executat de 1039 de zile, în raport de data săvârşirii faptelor în cauza dedusă judecăţii, corect instanţa fondului a statuat că acesta a săvârşit faptele în condiţiile recidivei postexecutorii.

Cât priveşte motivul de apel vizând netemeinicia soluţiei fondului, formulat de inculpatul Ş.F., în sensul redozării pedepsei aplicate, Curtea a constatat că, în mod corect, acesta a beneficiat de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi, ca o consecinţă, a beneficiat de o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, corespunzătoare şi în raport de art. 72 şi art. 52 C. pen.

Apelul părţii civile B.A. este nefondat, instanţa fondului stabilindu-i corect şi motivat cuantumul daunelor morale de 20.000 euro, urmare a prejudiciului moral suferit, astfel încât, să nu se ajungă, în final, la o îmbogăţire fără just temei a părţii.

Solicitarea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, cu scopul ca partea vătămată să poată executa hotărârea judecătorească pe acest aspect, după rămânerea ei definitivă, nu s-a putut dispune, întrucât, în proprietatea inculpaţilor nu au fost identificate bunuri, apărătorul părţii civile nesolicitând probe în acest sens în cursul judecăţii apelului şi nici nu a produs vreo probă în acest sens.

Curtea a apreciat că acest motiv de apel nu a fost avut în vedere iniţial la promovarea căii de atac ce a vizat numai majorarea cuantumului daunelor morale, ci a fost invocat ad-hoc, cu ocazia dezbaterilor apelului.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a constatat că instanţa fondului a făcut o judicioasă individualizare, întrucât a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prev. de art. 72 C. pen., făcând referire la fiecare inculpat, în parte.

În mod corect s-a apreciat că, în raport de faptele comise, modalitatea şi împrejurările în care acestea s-au săvârşit, urmarea imediată a activităţii lor infracţionale, posibilităţile de reeducare ale acestor inculpaţi - implicit şi a inculpatului Ş.F., care a solicitat, prin apelul său, şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 81-82 C. pen. - sunt realizabile numai dacă se execută în regim de detenţie.

În acest fel a putut fi atins şi scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., pedeapsa ca mijloc de reeducare şi constrângere şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Cât priveşte omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71-64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale, Curtea a apreciat că, atâta vreme cât instanţa de fond a aplicat pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, pedepse menţinute şi de instanţa de apel, acestea s-au apreciat ca aplicate implicit, chiar dacă nu au fost menţionate, în caz contrar, dacă s-ar fi schimbat modalitatea de executare cu suspendarea condiţionată sau sub supraveghere, s-ar fi impus, cu caracter obligatoriu aplicarea prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Totodată, în ceea ce priveşte nemenţionarea de către instanţa de fond a tezei a II-a, lit. a), art. 64 C. pen., Curtea a apreciat-o drept o eroare materială.

Împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F., R.Ş. şi recurenta parte civilă B. (fostă D.) A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție sub nr. 50768/3/2011.

Inculpata M. (fostă R.) L. în motivele de recurs depuse la data de 13 mai 2013(fila 3 dosar recurs) a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17² C. proc. pen.

În cadrul dezbaterilor din data de 10 decembrie 2013, când cauza a rămas în pronunţare, apărătorul ales al inculpatei a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6, 12 şi 17² C. proc. pen. A solicitat achitarea inculpatei pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul Ş.F. a depus motivele de recurs la data 29 noiembrie 2013 (data recipisei poştale aplicate pe plic) fiind înregistrate la Înalta Curte de Casați și Justiție la data de 03 decembrie 2013, motive în conţinutul cărora a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

În cadrul dezbaterilor de la data de 10 decembrie 2013, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. A solicitat achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul R.Ş. nu a depus motivele de recurs până la al doilea termen de judecată din data de 10 decembrie 2013. În cadrul dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013, apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, pct. 15 şi pct. 17² C. proc. pen. A solicitat achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recurenta parte civilă B. (fostă D.) A. nu a depus motivele de recurs până la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013, când cauza a rămas în pronunţare şi s-a acordat cuvântul la dezbateri.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile nu sunt fondate având în vedere următoarele considerente:

Analiza recursurilor se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

I. Examinând recursul declarat de partea civilă B. (fostă D.) A. raportat la dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente.

Recurenta parte civilă B. (fostă D.) A. a declarat recurs la data de 04 iunie 2013(fila 5 dosar recurs) fiind înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În declaraţia de recurs partea civilă B. (fostă D.) A. a precizat că va depune motivele de recurs la instanţa competentă solicitând trimiterea dosarului spre soluţionare instanţei competente.

La termenul de judecată de la data de 10 decembrie 2013, în faţa instanţei de recurs, când s-a luat în examinare cauza şi s-a acordat cuvântul la dezbateri, recurenta parte civilă B. (fostă D.) A. a lipsit şi nici nu a depus motivele de recurs pe care şi-a fundamentat declaraţia de recurs împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu toate că la primul termen de judecată din data de 05.decembrie 2013, a transmis o cerere la dosarul cauzei prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător ales.

Prevederile art. 385¹⁰ C. proc. pen., stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris pin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2)² C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute înalin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385⁶ alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

În cauza de faţă, Decizia penală nr. 145 din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, atacată cu prezentul recurs, a fost pronunţată la data de 29 mai 2013 după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, „lege privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind C. proc. civ.", publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013.

Astfel, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, sunt aplicabile cauzelor penale soluţionate prin hotărâri împotriva cărora se poate formula calea de atac a recursului, după data intrării în vigoare a prezentei legi menţionate anterior.

Cum, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen., nefiind vorba de un recurs devolutiv, şi, de asemenea, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2)² C. proc. pen. pentru a se lua în discuţie din oficiu cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., recurenta avea obligaţia instituită de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. să formuleze, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, motivele de recurs care trebuiau depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ceea ce nu s-a realizat.

Motivele de recurs nefiind depuse la dosarul cauzei conform normelor procedurale penale expres şi limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu-şi poate exercita controlul judiciar asupra recursului declarat de partea civilă B. (fostă D.) A. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind împiedicată, în egală măsură, să procedeze şi la efectuarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs ce trebuiau depuse la dosarul cauzei înlăuntrul termenului prevăzut şi instituit de normele penale actuale.

II. Referitor la recursul declarat de inculpatul R.Ş. Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul R.Ş. nu a depus motivele de recurs până la al doilea termen de judecată din data de 10 decembrie 2013, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost stabilit la data de 05 decembrie 2013.

În cadrul dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013, apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, pct. 15 şi pct. 17² C. proc. pen.

1. Prevederile art. 385¹⁰ C. proc. pen., stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

- Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

- Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris pin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

- Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2)² C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

- Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385⁶ alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul R.Ş., nedepunând motivele de recurs a încălcat dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că: „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată", sub sancţiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, cazurile de casare invocate în cadrul dezbaterilor de către apărătorul ales al acestuia, respectiv, art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. nu fac parte din categoria motivelor ce pot fi luate în considerare din oficiu prev. la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. cu modificările aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent, respectiv art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.

2. Înalta Curte constată însă că, critica privind cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen. invocată în cadrul dezbaterilor din data de 10 decembrie 2013, este un caz de casare care se poate lua în considerare din oficiu, aşa cum prevăd disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

În cadrul acestui caz de casare inculpatul R.Ş. a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel întrucât nu s-a avut în vedere Decretul Lege nr. 543/2002. Înalta Curte constată că art. 1 din Decretul Lege nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni prevede că: „se graţiază în întregime pedeapsa cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedeapsa cu amendă aplicate de instanţele de judecată”.

De asemenea art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că: „prevederile art. 1 şi 2 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare”.

În cauza de faţă inculpatul R.Ş. a fost condamnat de ambele instanţe astfel: în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13, art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.Ş., domiciliat în Mun. Bucureşti, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului R.Ş., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatului, respectiv reţinerea din 06 octombrie 2009 şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

Din fişa de cazier rezultă că inculpatul R. prin sentinţa penală nr. 5291 din 05 noiembrie 1996 pronunţată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă prin neapelare, în urma contopirii pedepselor aplicate prin alte hotărâri, inculpatul a avut de executat pedeapsa de 11 ani şi 19 zile închisoare. Inculpatul a fost arestat la data de 20 mai 1990 şi liberat condiţionat la data de 03 august 1998.

Astfel fiindu-i reţinute inculpatului şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., rezultă că acesta a săvârşit faptele în condiţiile unei condamnări postexecutorii astfel încât nu poate beneficia de dispoziţiile de clemenţă ale Decretului Lege nr. 543/2002, respectiv art. 4 alin. (2).

Pe de altă parte limitele de pedeapsă ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul R. depăşesc limita de pedeapsă de 5 ani închisoare reglementată de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, astfel încât nici din acest punct de vedere inculpatului nu i se putea aplica beneficiul acestui act de clemenţă.

III. Referitor la recursul declarat de inculpatul Ş.F., Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul Ş.F. a depus motivele de recurs la data 29 noiembrie 2013 (data recipisei poştale aplicate pe plic, fila 31 dosar recurs) fiind înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 03 decembrie 2013, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost stabilit la data de 05 decembrie 2013, motive în conţinutul cărora a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

În cadrul dezbaterilor de la data de 10 decembrie 2013, apărătorul ales al inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen.

Recurentul Inculpatul Ş.F., depunând motivele de recurs la data de 29 noiembrie 2013, se constată că acestea au fost depuse înăuntrul termenului de 5 zile înaintea primului termen de judecată din data de 05 decembrie 2013, termenul calculându-se din perspectiva disp.art. 186 alin. (2) C. proc. pen., neluându-se în calcul ziua de la care începe să curgă, respectiv 29 noiembrie 2013 şi nici ziua în care acesta se împlineşte, respectiv 05 decembrie 2013 (primul termen de judecată).

Constată că se vor analiza numai criticile invocate prin motivele de recurs depuse la data de 29 noiembrie 2013 la dosarul cauzei şi susţinute şi în cadrul dezbaterilor din data de 10 decembrie 2013.

1. Invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. la data de 10 decembrie 2013, acesta nefiind formulat în cadrul motivelor de recurs, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că: „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată”, sub sancţiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, cazul de casare invocat în cadrul dezbaterilor de către apărătorul ales al inculpatului, respectiv, art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. nu face parte din categoria motivelor ce pot fi luate în considerare din oficiu prev. la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., cu modificările aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent privind cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

2. a). Critica privind cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul Ş.F. a fost trimis în judecată, acesta solicitând achitarea sa în baza art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este fondată.

b). Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat şi de inculpata M. (fostă R.) L. în motivele de recurs depuse la data de 13 mai 2013 (fila 3 dosar recurs), susţinut şi în cadrul dezbaterilor din data de 10 decembrie 2013, astfel încât Înalta Curte, constatându-l nefondat îl va analiza împreună cu cazul de casare al inculpatului Ş.F. care vizează aceeaşi critică.

Înalta Curte constată că întreaga activitate infracţională a inculpaţilor se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; declaraţia părţilor vătămate B.A.M., B.M. (fostă B.) Z., D.A. şi D.R.; recunoaşterile din planşa foto efectuate de părţile vătămate în care îi recunosc pe inculpaţii Ş.F., M. (fostă R.) L., R.Ş. şi pe învinuitul A.C.; declaraţia părţii vătămate P. (fostă D.) A. dată în data de 06 octombrie 2009; recunoaşterile din planşa foto efectuate de partea vătămată P. (fostă D.) A. în care îi recunoaşte pe inculpaţii Ş.F., M. (fostă R.) L. şi R.Ş.; declaraţia martorei T.G. - mama părţilor vătămate B.A.M. şi B.M. (fostă B.) Z.; recunoaşterile din planşa foto efectuate de martora T.G. în care îi recunoaşte pe învinuitul A.C. şi pe inculpata M. (fostă R.) L. ca fiind cei care le-au racolat pe fiicele sale sub promisiunea falsă a obţinerii unor locuri de muncă în Italia; declaraţia martorului B.N., concubinul părţii vătămate D.A.; declaraţia martorei D.M., mama părţii vătămate D.A.; recunoaşterea din planşa foto efectuată de martora D.M., în care îl indică pe inculpatul Ş.F.; declaraţiile inculpatului Ş.F.; declaraţiile inculpatului R.Ş.; procesul verbal de consemnare a refuzului inculpatei M. (fostă R.) L. de a da declaraţii, prevalându-se de disp. art. 70 C. pen.p.; comunicarea Autorităţilor Macedonene prin Ofiţerul de legătură al Poliţiei Macedoniei cu privire la părţile vătămate B.M. (fostă B.) Z. şi D.A., identificate şi eliberate din cluburile din Macedonia, localitatea Velesta, unde au fost lipsite de libertate şi obligate să se prostitueze de către patronii acestora; comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la Infograma Ambasadei României la Scopje nr. 310 din 06 februarie 2002 prin care s-a transmis că O.I.M. a solicitat eliberarea unui document de călătorie necesar repatrierii numitei B.Z. (în prezent B.M.Z.), aceasta fiind victimă a traficului de persoane; comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la partea vătămată B.A.M. prin care s-a transmis că aceasta a ieşit ilegal din ţară şi a fost returnată din Grecia la 19 mai 2004; comunicările I.G.P.F. din care rezultă că părţile vătămate: B.A.M. nu figurează ieşită din România, însă a fost returnată în ţară la data de 19 mai 2004; B.Z. (în prezent B.M.Z.) nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 11 februarie 2002; D.A. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 28 februarie 2003; D.R. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 24 aprI. 2002; articol din sursă deschisă - internet - site: cu titlul „Sclavie sexuală în Europa" - „Velesta, Macedonia" în care se face referire la Clubul “S.” din Velesta, Macedonia, la descinderile poliţiei efectuate în acest club, la exploatarea victimelor traficului de persoane precum şi la modalitatea de trecere frauduloasă a frontierei dintre România şi Serbia a victimelor traficului de persoane; procese - verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la adresele unde locuiesc inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F., R.Ş. şi învinuitul A.C.; răspunsul Autorităţilor Judiciare din Serbia şi Grecia cu privire la părţile vătămate; comunicarea Autorităţilor Macedonene prin Ofiţerul de legătură al Poliţiei Macedoniei (din care rezultă că părţile vătămate B.M. (fostă B.) Z. şi D.A. au fost identificate şi eliberate din cluburile din Macedonia, localitatea Velesta, unde au fost lipsite de libertate şi obligate să se prostitueze de către patronii acestora); precum şi cele de la cercetarea judecătorească: comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la Infograma Ambasadei României la Scopje nr. 310 din 06 februarie 2002 (prin care s-a transmis că O.I.M. a solicitat eliberarea unui document de călătorie necesar repatrierii părţii vătămate B.Z. - în prezent B.M.Z. - aceasta fiind victimă a traficului de persoane); comunicarea D.G.P. din cadrul M.I.R.A. cu privire la partea vătămată B.A.M. (prin care s-a transmis că aceasta a ieşit ilegal din ţară şi a fost returnată din Grecia la 19 mai 2004); comunicările I.G.P.F. (din care rezultă că părţile vătămate: B.A.M. nu figurează ieşită din România, însă a fost returnată în ţară la data de 19 mai 2004, B.Z. - în prezent B.M.Z. - nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 11 februarie 2002, D.A. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 28 februarie 2003, D.R. nu figurează ieşită din România, însă a revenit în ţară la data de 24 aprI. 2002); procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la adresele unde locuiesc inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F., R.Ş. şi învinuitul A.C. şi răspunsul Autorităţilor Judiciare din Serbia şi Grecia cu privire la părţile vătămate.

Faptele săvârşite de inculpatul Ş.F. aşa cum au fost descrise mai sus (constând în aceea că împreună cu inculpata M. (fostă) R.L., le-a racolat prin înşelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, la începutul anului 2002, pe părţile vătămate D.A., -D.R. şi P. - fostă D.A., - Ie-a transferat acestei inculpate, care Ie-a găzduit în apartamentul său din Municipiul Bucureşti şi Ie-a transportat în Municipiul Timişoara împreună cu fiul său, inculpatul R.Ş., unde le-au transferat în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei unor cetăţeni români din acest oraş, care ia rândul lor le-au trecut pe părţile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia, toţi aceşti trei inculpaţi cunoscând că părţile vătămate nu deţineau paşaport, unde au fost transferate în acelaşi scop unor cetăţeni sârbi şi macedoneni care le-au dus în Clubul “S.” din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparţinea etnicului albanez „K.S." sau în Clubul „N. din aceiaşi localitate, ce aparţinea etnicului albanez „B.E.", unde au fost sechestrate şi obligate prin violenţă şi ameninţări să practice prostituţia, ulterior, după o perioadă de timp, partea vătămată P. (fostă D.) A. fiind vândută unor etnici albanezi în Grecia, unde şi aici a fost obligată să practice prostituţia) întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor, de trafic de personae în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale vizând părţile vătămate P. - (fostă D.) A. şi D.R.), de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 13 C. pen. şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care acesta urmează să fie condamnat.

Inculpata M. (fostă R.) L., în perioada infracţională septembrie 2001-ianuarie 2002, împreună cu învinuitul A.C. şi inculpatul Ş.F., le-a racolat, prin înşelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe părţile vătămate minore B.A.M., B.M. - fostă B.Z., D.A., precum şi pe părţile vătămate majore D.R. şi P. - fostă D.A., Ie-a găzduit în apartamentul său din Municipiul Bucureşti, Ie-a transportat în Municipiul Timişoara împreună cu fiul său, inculpatul R.Ş., şi Ie-a transferat în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei unor cetăţeni români din acest oraş, care la rândul lor le-au trecut pe părţile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia, inculpata cunoscând că acestea nu deţineau paşaport, transferându-le în acelaşi scop unor cetăţeni sârbi şi macedoneni, care le-au dus în Clubul „S." din localitatea Velesta, Macedonia, ce aparţinea etnicului albanez „K.S." sau în Clubul „N. din aceiaşi localitate, ce aparţinea etnicului albanez „B.E.", unde au fost sechestrate şi obligate prin violenţă şi ameninţări să practice prostituţia, ulterior, după o perioadă de timp, părţile vătămate P. (fostă D.) A. şi B.A.M. fiind vândute unor etnici albanezi în Grecia, unde şi aici au fost obligate să practice prostituţia) întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor, de trafic de persoane în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale vizând părţile vătămate P. (fostă D.) A. şi D.R.), de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (2), (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 13 C. pen., de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 13 C. pen., de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 13 C. pen., de complicitate la infracţiunea de organizare a trecerii frauduloase a frontierei de stat prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic, art. 13 C. pen. (3 fapte) şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Aşadar, în ansamblul probator administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, s-a dovedit - cu certitudine şi fără echivoc - vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor care s-au reţinut în sarcina lor şi, prin urmare, cererile acestora, privind achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - inculpatul Ş.F. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. - inculpata M.L., cunoscută sub numele de „G.", Înalta Curte urmează a le respinge, ca neîntemeiate.

IV. Referitor la recursul declarat de inculpata M. (fostă R.) L. în motivele de recurs depuse la data de 13 mai 2013 (fila 3 dosar recurs) a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17² C. proc. pen. şi cele din cadrul dezbaterilor din data de 10 decembrie 2013, când cauza a rămas în pronunţare, apărătorul ales al inculpatei a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6, 12 şi 17² C. proc. pen. A solicitat achitarea inculpatei pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnată, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a fost analizat împreună cu aceeaşi critică formulată de inculpatul Ş.F. şi analizată în cadrul pct. III pct. 2 din prezentele considerente, motiv pentru care nu va mai relua această analiză.

2. Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apărătorul inculpatei M. (fostă R.) L. a invocat criticile privind neaplicarea dispoziţiilor Decretului Lege nr. 543/2002 şi nepronunţarea instanţei de apel referitor la extinderea cercetării penale pentru a se stabili raportul de cauzalitate între persoanele cercetate penal şi condamnate şi persoanele care au fost în legătură cu acestea.

Dispoziţiile art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi au următorul conţinut: „judecarea a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie”.

a). Referitor la critica privind neaplicarea disp. Decretului Lege nr. 543/2002, se constată că această critică nu face obiectul cazului de casare invocat şi prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. ci mai degrabă face obiectul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., care face parte din categoria motivelor de recurs ce se pot lua în considerare din oficiu potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte îl va analiza din această perspectivă şi constată că nu este fondat, având în vedere că potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni prevede că: „se graţiază în întregime pedeapsa cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedeapsa cu amendă aplicate de instanţele de judecată”.

De asemenea art. 4 alin. (1) din aceiaşi lege prevede că: „prevederile art. 1 şi 2 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare”.

Art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 48 din aceeaşi lege prevede: „nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni reglementate în codul penal, proxenetismul prev. de art. 329 C. pen. Or, în cauza de faţă inculpata M. (R.) L. a fost condamnată de ambele instanţe pentru inf. prev de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (2), (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) teza I şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (trei fapte) a condamnat pe aceeaşi inculpată la trei pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a computat prevenţia inculpatei, respectiv reţinerea din 06 octombrie 2009 şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2009 până la 21 decembrie 2009.

Pe de altă parte, limitele de pedeapsă ale infracţiunilor pentru care a fost condamnată inculpata M.L. depăşesc limita de pedeapsă de 5 ani închisoare reglementată de disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002, astfel încât nici din acest punct de vedere inculpatei nu i se putea aplica beneficiul acestui act de clemenţă.

b) Critica privind nepronunţarea instanţei de apel referitor la extinderea cercetării penale pentru a se stabili raportul de cauzalitate între persoanele cercetate penal şi condamnate şi persoanele care au fost în legătură cu acestea, Înalta Curte constată că această critică nu poate face obiectul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., ci vizează cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nu poate fi analizat în cadrul acestui caz de casare rap la modificările aduse prin Legea nr. 2/2013.

3. Referitor la cazul de casare prev. de ar. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în sensul că s-a împlinit termenul de prescripţie specială pentru faptele pentru care a fost condamnată inculpata, Înalta Curte reţine că activitatea infracţională desfăşurată de inculpată a fost în intervalul de timp septembrie 2001-ianuarie 2002, or, termenul de prescripţie fiind de 12 ani, urmează a se împlini în ianuarie 2014, astfel că nici această critică nu este întemeiată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F. şi R.Ş. şi de partea civilă B. (fostă D.) A. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M. (fostă R.) L., Ş.F. şi R.Ş. şi de partea civilă B. (fostă D.) A. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă B. (fostă D.) A. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2931/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 1759/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3929/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3958/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3959/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă (art. 259 C.p.). Recurs