ICCJ. Decizia nr. 2948/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2948/2013
Dosar nr. 11871/62/2011
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273/S din 26 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului V.G.C., cu domiciliul în Braşov, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a lit. b) şi lit. c) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare precum şi al neachitării cu rea credinţă a despăgubirilor civile, respectiv revocarea suspendării condiţionate potrivit art. 83 şi 84 C. pen.
S-a obligat inculpatul să plătească părţii civile Statul Roman prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL suma de 41.038 lei cu titlu de despăgubiri, la care s-au adăugat majorări şi penalităţi începând cu data 17 noiembrie 2011 şi pană la data achitării efective a prejudiciului.
S-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, pană la concurenţa sumei de 41.038 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 24 august 2010, Garda Financiară Braşov a sesizat Pachetul de pe lângă Judecătoria Braşov solicitând efectuarea de cercetări faţă de numitul V.G.C., administrator al SC M.I.X.D.H.B. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24172005, arătând că acesta s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (plata T.V.A. şi impozit pe profit) prin neînregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate din relaţia comercială cu numitul V.D., în beneficiul căruia societatea a prestat servicii de construire (fila 8-9).
Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat faptul că la data de 14 mai 2002 a fost înfiinţată SC M.I.X.D.H.B. SRL, iar din data de 20 aprilie 2005 inculpatul V.G.C. a devenit asociat şi administrator al societăţii. începând cu data de 12 decembrie 2007 alături de inculpat este numită administrator şi soţia acestuia numita V.M., deşi aceasta nu s-a ocupat de administrarea societăţii sau de relaţia comercială cu V.D. (filele 97-102).
La data de 25 august 2009 s-a încheiat contractul de prestări servicii dintre SC M.I.X.D.H.B. SRL în calitate de prestator şi V.D. în calitate de beneficiar. Obiectul contractului 1-a constituit efectuarea unor lucrări de renovare de către prestator la un imobil din comuna Vâlcele, jud. Covasna. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 80.000 lei (fără T.V.A.) conform devizului anexă la contract, iar beneficiarul era obligat să achite suma de 30.000 lei ca avans şi suma de 50.000 lei pe parcursul efectuării lucrărilor. Potrivit aceluiaşi contract plata lucrărilor trebuia să se facă în numerar.
La data de 26 august 2009 inculpatul V.G.C. a primit de la beneficiar suma de 30 000 lei, cu titlu de avans, pentru care întocmeşte un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanţă", (fila 19)
La datele de 22 septembrie 2009, 02 octombrie 2009, 19 octombrie 2009, 09 noiembrie 2009, 14 noiembrie 2009, 23 noiembrie 2009, inculpatul a mai primit de la numitul V.D. sau de la tatăl acestuia numitul V.J. suma totală de 51.000 lei, întocmind drept dovadă a primirii banilor 8 înscrisuri intitulate „proces-verbal.
Veniturile obţinute parcursul derulării acestor relaţii contractuale nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC M.I.X.D.H.B. SRL, diminuându-se baza de impunere pentru calculul impozitului pe profit şi T.V.A. Astfel, în declaraţia privind impozitul pe profit pentru anul 2009 depusă la A.F.P. Braşov din 22 aprilie 2010, societatea a declarat o cifră de afaceri de 31.922 lei, iar pe Declaraţia 394 inculpatul nu a menţionat că a realizat venituri din prestările de servicii pe teritoriu naţional.
Prin neînregistrarea în evidenţele contabile a sumei de 81.000 lei şi neplata cotei de 16% impozit pe profit inculpatul a încălcat prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 potrivit căruia impozitul pe profit datorat bugetului consolidat al statului este stabilit prin aplicarea cotei de 16% asupra veniturilor provenind din livrări de bunuri şi prestări de servicii. în acelaşi timp inculpatul a urmărit plata unui impozit minim la bugetul consolidat al statului. De asemenea, în declaraţia 394 pentru semestru I 2010, inculpatul nu a declarat venituri din livrări de bunuri şi servicii pe teritoriu naţional.
Impozitul pe profit s-a calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra sumei primite inculpat, întrucât acesta nu a prezentat documente contabile care să cuprindă cheltuielile deductibile (cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile - art. 21 din C. fisc.). Prin neînregistrarea în evidenţele contabile inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în valoare de 11.860 lei, la care se adaugă majorări de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010.
Relativ la atitudinea procesuală a inculpatului, în actul de sesizare s-a arătat că, fiind audiat inculpatul a precizat că, în calitate de reprezentant SC M.I.X.D.H.B. SRL a încheiat cu V.D. un contract de prestări servicii, sumele primite fiind folosite, în cea mai mare parte, pentru achiziţionarea de materiale de construcţii pentru acea lucrare, iar 10% a folosit-o în interes personal pentru întreţinere. Inculpatul nu a putut prezenta vreo factură, bon fiscal, chitanţă din care să rezulte achiziţionarea acelor materiale de construcţie, documente care să fie înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, să îndeplinească condiţiile de document justificativ şi pe baza cărora să se deducă cheltuielile.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a solicitat audierea beneficiarului lucrării şi efectuarea unor expertize tehnice şi contabile asupra construcţiilor pentru a se stabili cantitatea de materiale folosită. Prin aceeaşi cerere inculpatul a precizat că suma de 81.000 lei primită cu titlu de avans nici nu trebuia înregistrată în evidenţele contabile până la finalizarea lucrării, întocmirea devizului final în baza proiectului şi autorizaţiei de construire atunci putându-se stabili cu certitudine costul cheltuielilor, încasărilor şi datoriilor la bugetul de stat.
Martorul V.D. nu a putut fi audiat, acesta aflându-se la muncă în străinătate, la audiere prezentându-se tatăl acestuia numitul V.J., semnatarul unora dintre procesele verbale prin care inculpatul a primit sumele de bani.
Fiind audiat martorul V.J. a precizat că inculpatul a încasat sumele de bani în calitate de reprezentant al SC M.I.X.M.H.B. SRL, urmând să se ocupe de renovarea unei construcţii, tot el fiind cel care avea obligaţia să achiziţioneze materialele. Inculpatul nu i-a prezentat niciodată facturi de achiziţie materiale, iar pe parcursul lucrărilor au fost probleme cu muncitorii întrucât acesta nu i-a plătit. Martorul a mai precizat că nici în prezent lucrările nu sunt finalizate, iar inculpatul ar trebui să restituie suma de 30.000 lei.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că sumele de bani primite cu titlu de avans nu trebuiau înregistrate în contabilitate şi nu datora impozit şi T.V.A., s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât art. 6 din Legea nr. 82/1991 - privind contabilitatea prevede că orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.
În ceea ce priveşte plata T.V.A., art. 134/2 din C. fisc. prevede că taxa pe valoare adăugată devine exigibilă :."b) La data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator." Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora.
Este adevărat că art. 1341 din C. fisc. prevede că faptul generator al taxei intervine la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor, iar prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari (alin. (7)). însă la întocmirea raportului de inspecţie fiscală şi stabilirea obligaţiilor datorate s-a avut în vedere, dat fiind şi reaua-credinţă a inculpatului, (care nu a pus la dispoziţia autorităţilor nici un document legal de acea lucrare) exact data până la care societatea s-a obligat prin declaraţie notarială să finalizeze lucrările, respectiv 25 iunie 2010 (fila 28).
Sub aspect probator, în cursul urmăririi penale au fost culese următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 31), sesizare Garda Financiară (fila 8-9), proces-verbal constatare Garda Financiară (filele 10-13),certificat de înregistrare SC M.I.X.D.H.B. SRL (fila 14),contract de prestări servicii şi deviz de lucrări (filele 16-18), copii chitanţe, procese-verbale primire sume bani (filele 19-27),declaraţie notarială, copie notă explicativă (fila 29), adresă constituire parte civilă A.N.A.F. şi înscrisuri (filele 32-34),declaraţie inculpat (fila 37), decizie de impunere din 31 martie 2011 (filele 41-45), raport de inspecţie fiscală (filele 46-59),raport de constatare tehnico-ştiinţifică (filele 75-85),declaraţii martori V.M., V.J. (filele 90,107-108), istoric SC M.I.X.D.H.B. SRL (filele 97-102).
În ceea ce priveşte încadrarea în drept a faptei s-a reţinut că fapta inculpatului V.G.C., care, în calitate de administrator al SC M.I.X.D.H.B. SRL în perioada august 2009-noiembrie 2009 nu a înregistrat în evidenţele contabile operaţiunile comerciale şi veniturile realizate în sumă de 81 000 lei, din relaţia comercială cu numitul V.D., sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale, cauzând un prejudiciu de 41.038 lei reprezentând T.V.A., impozit pe profit şi penalităţi de întârziere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale).
Sub aspectul laturii civile, Statul Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 41.038 lei. (fila 32)
Raportul de expertiză efectuat în cauză a urmărit a stabili dacă inculpatul a executat lucrări de renovare astfel cum se obligase prin contract şi a concluzionat că într-adevăr la casa în discuţie s-au efectuat lucrări evaluate la suma de 99.775 lei în care s-a inclus cota de aprovizionare de 10% (8.638 lei) şi profit de 5% ( 4.751 lei) din care s-a estimat material folosit 38% în valoare de 33.123 lei,manopera 61% în valoare de 52.589 lei şi utilaj 1% în valoare de 673 lei. Experta de asemenea a defalcat valorile raportându-se la valoarea efectiv încasată.
În cauză însă inculpatul nu a fost cercetat pentru săvârşirea vreunei infracţiuni de înşelăciune ci i se impută faptul că în calitate de administrator nu a înregistrat în contabilitate contractul de prestări servicii încheiat şi nu a contabilizat sumele încasate în baza acestui contract în sună totală de 81.000 lei. în ipoteza în care inculpatul ar fi deţinut documente contabile justificative la achiziţia de material ar fi beneficiat de deducere de T.V.A., ar fi scăzut din profit cheltuieli deductibile potrivit legii.
Conform Legii Societăţilor Comerciale administratorii răspund pentru toate obligaţiile prevăzute în dispoziţiile legale sau în actul constitutiv. în esenţă, administratorii au calitatea de mandatari ai acţionarilor, aceştia din urma neputând, datorita formei de organizare a societăţii, sa exercite singuri actele de comerţ din obiectul de activitate al companiei.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiuni de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate
În cauza de faţă, inculpatul administrator al societăţii avea obligaţia legală de a preda contabilului societăţii actul încheiat în numele societăţii, respectiv contractul de prestări servicii, iar sumele încasate trebuia să le înregistreze ori în registrul de casă ori sau să le predea la casierie sau să le depună în conturile societăţii.
La data săvârşirii faptei, respectiv august 2009, Legea nr. 571/2003 definea la art. 134 faptul generator ca fiind faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxe, exigibilitatea taxei ca fiind data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată şi stipulează că exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1) şi că această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.
Potrivit art. 1341 faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor. Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.
Potrivit art. 1342 din acelaşi act normativ taxa pe valoare adăugată devine exigibilă :."b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator." Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora.
În ceea ce priveşte suma pe care inculpatul o datorează bugetului de stat aceasta a fost corect calculată prin raportare la data până la care societatea s-a obligat prin declaraţie notarială să finalizeze lucrările, respectiv 25 iunie 2010, întrucât inculpatul nu a finalizat lucrarea şi în consecinţă nu a întocmit un deviz de lucrare în sensul art. 1341 din C. fisc.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului V.G.C., care, în calitate de administrator al SC M.I.X.D.H.B. SRL în perioada august 2009-noiembrie 2009 nu a înregistrat în evidenţele contabile operaţiunile comerciale şi veniturile realizate în sumă totală de 81 000 lei, din relaţia comercială cu numitul V.D., sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale, cauzând un prejudiciu de 41.038 lei reprezentând T.V.A., impozit pe profit şi penalităţi de întârziere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale)
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege care incriminează faptele, dar şi dispoziţiile art. 72 C. pen., a reţinut ca circumstanţe atenuante în beneficiul inculpatului atât împrejurările comiterii faptei cât şi persoana inculpatului aşa cum este aceasta conturată de actele dosarului.
Instanţa de fond a constatat că aplicarea pentru inculpat a unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul prevăzut lege aplicabil ca urmare a reducerii minimului special prevăzut de textele incriminatoare ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., va răspunde scopului şi funcţiilor pedepsei astfel cum este acesta definit în art. 52 C. pen., reţinând că scopul imediat al pedepsei, consecinţele acesteia faţă de inculpat, vor fi pe deplin realizate, pe de o parte, iar pe de altă parte scopul mediat al pedepsei pentru acest gen de fapte necesită nu numai o intervenţie promptă a organelor statului, dar şi aplicarea unor sancţiuni care să asigure o prevenţie în materie. în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante în urma realizării concursului de infracţiuni, instanţa a apreciat că suspendarea condiţionată este forma de individualizare corectă pentru realizarea scopului pedepselor raportat la elementele deja expuse mai sus.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (respectiv dreptul de a ocupa o funcţie ce implica exerciţiul unei activităţi economice) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei, pedeapsă pe care de asemenea o va suspenda potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa de fond a reţinut că acţiunea civilă alăturată procesului penal este întemeiată şi dovedită de actele dosarului şi ca urmare a obligat pe inculpat a plăti părţii civile A.N.A.F.-A.F.P. Braşov în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL suma de 41.038 lei cu titlu de despăgubiri la care se vor adăuga majorări şi penalităţi începând cu data 17 noiembrie 2011 şi până la data achitării efective a prejudiciului.
Instanţa a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei de 41.038 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, partea civilă Statul român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov şi inculpatul V.G.C.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, susţinându-se că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă prea mică, ce nu este în măsură să asigure scopul acesteia. în acest sens, s-a arătat că în mod greşit s-a reţinut aplicabilitatea circumstanţelor atenuante în privinţa inculpatului.
Partea civilă Statul român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, a criticat sentinţa sub aspectul faptului că instanţa de fond a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului V.G.C., până la concurenţa sumei de 41038 lei, fără calcul de majorări şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptei şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
De asemenea, partea civilă a mai criticat sentinţa cu privire la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de introducere în cauză a SC M.I.X.D.H.B. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente. S-a arătat că prin constituirea de parte civilă s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC M.I.X.D.H.B. SRL, pentru a răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat de acesta bugetului consolidat al statului. S-a susţinut că prin introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente şi obligarea acesteia în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului cauzat la bugetul consolidat al statului se asigura un titlu ce poate fi valorificat de partea civilă în egală măsură cu privire atât la inculpat cât şi la societate.
Inculpatul a solicitat să se constate că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind corect calculat impozitul pe profit indicat în cadrul sumei totale stabilite ca prejudiciu respectiv suma de 12.960 lei (81.000 lei 16%) - fila 52 din dosarul de fond („Luând în considerare veniturile în cauză, agentul economic pe sem. 1/2010 avea de plată un impozit pe profit în sumă de 12.960 lei (81.000 lei 16%") - în condiţiile în care suma real datorată ar fi fost de 617,12 lei (3.857 lei 16%). Instanţa de fond, deşi avea ataşate înscrisurile necesare realizării unui calcul corect al prejudiciului pretins de partea civilă (raport de expertiză tehnică) s-a limitat la preluarea pretenţiilor acesteia, fără nici un minim de verificări în actele cauzei, a susţinerilor inculpatului, pe acest palier. Nu se poate considera că părţii i s-a garantat dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 din C.E.D.O., dacă observaţiile acesteia nu au fost analizate temeinic de către instanţa de judecată.
S-a mai susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare, fiind greşit individualizată în raport cu gradul de pericol social al faptei şi cu persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi a manifestat disponibilitate de a achita prejudiciul.
Prin Decizia penală nr. 25/Ap din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul V.G.C. şi de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov împotriva sentinţei penale nr. 273 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Braşov, care a fost desfiinţată sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL şi a măsurii asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, a fost obligat inculpatul V.G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, să plătească părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, suma de 26.139 lei plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011 până la data plăţii, reprezentând T.V.A. şi suma de 617,12 lei plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de
26 iulie 2010 până la data plăţii, reprezentând impozit pe profit.
S-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei de 26.139 lei plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011până la data plăţii şi a sumei de 617,12 lei, plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plăţii.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar a constatat că apelul inculpatului este întemeiat, sub aspectul cuantumului sumei la care acesta a fost obligat cu titlu de impozit pe profit.
Astfel, la calcularea acestei sume, organul constatator şi instanţa de fond au considerat că întreaga sumă primită de inculpat de la numitul V.D. şi neînregistrată în contabilitate de 81000 de lei, ar constitui profit al societăţii administrate de inculpat. Or, în această sumă se include atât costul materialelor folosite la renovarea imobilului din comuna Vâlcele, jud. Covasna, cât şi costul manoperei şi a altor cheltuieli care au fost efectuate cu această ocazie.
În urma raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a stabilit cu certitudine care este cuantumul cheltuielilor efectuate de societatea administrată de inculpat cu renovarea locuinţei menţionate şi care este profitul obţinut de aceasta, fiind stabilit la suma de 3.857 lei. Această din urmă sumă constituie profit, în sensul C. proc. fisc. şi la aceasta ar trebui calculat impozitul de 16% datorat de SC M.I.X.D.H.B. SRL.
În consecinţă, suma datorată de această societate cu titlu de impozit pe profitul obţinut ca urmare a neînregistrării în contabilitate a sumei de 81.000 de lei este de 617,12 lei. Fiind vorba de săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de evaziune fiscală, prin neînregistrarea în contabilitate a acestei sume, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi următoarele C. civ. anterior, în vigoare la data săvârşirii faptelor.
Având în vedere că cel care a produs un prejudiciu în urma săvârşirii unei fapte delictuale este obligat să-l repare în totalitate, adică atât sub aspectul prejudiciului efectiv produs, cât şi sub aspectul beneficiului nerealizat, s-a apreciat că se impunea ca inculpatul să fie obligat şi la plata tuturor accesoriilor pe care le-ar fi datorat societatea, calculate potrivit C. fisc.
Cum aceste accesorii sunt datorate de la data la care societatea trebuia să achite sumele datorate cu titlu de impozit pe profit, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului V.G.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, la suma de 617,12 lei, reprezentând impozit pe profit, plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plăţii. Aceasta, deoarece suma calculată de partea civilă cu titlu de majorări şi penalităţi până la data de 17 noiembrie 2011 nu este exactă, fiind calculată la un debit de 12.960 lei datorat cu titlu de impozit pe profit, iar instanţa de apel a stabilit că debitul datorat cu titlu de impozit pe profit este de 617,12 lei.
În ce priveşte suma datorată de societate cu titlu de T.V.A., s-a apreciat că aceasta a fost în mod corect calculată la întreaga sumă încasată de inculpat şi neînregistrată, respectiv de 81000 de lei. De altfel, acesta nici nu a contestat modul de calcul al acestei sume.
În consecinţă, instanţa de apel a obligat inculpatul să plătească, pe lângă suma arătată anterior, reprezentând impozitul pe profit şi suma de 26.139 lei, plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011 până la data plăţii, reprezentând T.V.A.
În ce priveşte recursul declarat de partea civilă Statul român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, s-a apreciat că acesta este întemeiat sub aspectul neinstituirii măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi pentru recuperarea sumelor datorate cu titlu de majorări şi penalităţi de întârziere.
Instanţa de fond a instituit sechestrul asigurător doar pentru recuperarea sumelor datorate de inculpat cu titlu de impozit pe profit şi majorări şi penalităţi, calculate până la data de 17 noiembrie 2011.
Or, prejudiciul total produs de inculpat se compune şi din majorările şi penalităţile de întârziere calculate după această dată.
În consecinţă, măsurile asigurătorii ar trebui instituite şi pentru recuperarea acestui prejudiciu, care are caracter de certitudine, întrucât legea prevede modul de calcul a majorărilor şi penalităţilor de întârziere.
Pentru aceste motive, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumei de 26.139 lei plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 17 noiembrie 2011 până la data plăţii şi a sumei de 617,12 lei, plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plăţii.
S-a apreciat că nu este întemeiat motivul de apel al părţii civile privind neintro ducerea în cauză a părţii responsabile civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, deoarece instanţa de fond a introdus în cauză această parte responsabilă civilmente şi a obligat-o în solidar cu inculpatul la plata prejudiciului.
Instanţa de apel a apreciat că este nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin care se susţine că instanţa a aplicat o pedeapsă prea mică, ce nu este în măsură să asigure scopul acesteia.
S-a reţinut că instanţa de fond a ţinut cont, în mod corect, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, atât de natura infracţiunii săvârşite de inculpate, cât şi de persoana acestuia.
S-a avut în vedere că infracţiunea de care este acuzat inculpatul nu este una gravă, iar prejudiciul efectiv produs statului prin aceasta nu este foarte ridicat, având în vedere prejudiciul efectiv produs, fără majorări şi penalităţi de întârziere. De asemenea, inculpatul este o persoană integrată social, nu a mai săvârşit alte fapte de această natură şi a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, aspecte care conturează ideea că săvârşirea infracţiunii de către inculpat a fost un eveniment izolat, care nu îl caracterizează.
Astfel, s-a apreciat că aceste aspecte justifică reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. şi impun aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a acesteia.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpatul V.G.C. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov.
Prin motivele de recurs formulate, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată de instanţa de fond, susţinând că la stabilirea acesteia nu s-a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei, nu au fost avute în vedere elementele personale favorabile acestuia şi atitudinea procesuală pe parcursul procesului penal.
Recurenta parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, a criticat decizia atacată sub aspectul greşitei stabiliri a cuantumului prejudiciului cauzat de inculpat, respectiv a sumei la care acesta a fost obligat cu titlu de impozit pe profit.
Înalta Curte, examinând recursurile, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că sunt nefondate, pentru considerentele următoare :
Solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului nu este întemeiată.
Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, este corespunzător dozată, în conformitate cu criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă stabilite în textul de lege incriminator, la gravitatea concretă a infracţiunii săvârşită de inculpat, instanţa de fond evaluând în mod corespunzător şi circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea procesuală sinceră şi disponibilitatea de a acoperi prejudiciul.
În contextul celor anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului, aceasta fiind aptă să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, precum şi să determine formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
Nici critica formulată de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Braşov, referitoare la greşita soluţionare a laturii civile de către instanţa de apel, respectiv sub aspectul cuantumului sumei la care inculpatul a fost obligat cu titlu de impozit pe profit, nu este întemeiată.
Instanţa de apel a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.X.D.H.B. SRL, la plata către partea civilă a sumei de 617,12 lei, reprezentând impozit pe profit, plus majorări şi penalităţi de întârziere calculate de la data de 26 iulie 2010 până la data plăţii, apreciind corect că, suma neînregistrată în contabilitate, de 81.000 de lei, include atât costul materialelor folosite la renovarea imobilului părţii vătămate V.D. cât şi costul manoperei şi a altor cheltuieli care au fost efectuate cu această ocazie, profitul obţinut de SC M.I.X.D.H.B. SRL ca urmare a efectuării acestor lucrări fiind în sumă de 3.857 lei, impozitul de 16% calculându-se la această sumă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.G.C. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat şi recurenta parte civilă vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.G.C. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov împotriva Deciziei penale nr. 25/Ap din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2931/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
