ICCJ. Decizia nr. 2947/2013. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2947/2013
Dosar nr. 4722/245/2012
Şedinţa publică din 01 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2148 din 17 iulie 2012 pronunţată de Judecătoria Iaşi s-a dispus, în baza disp. art. 300 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 332 alin. (2) C. proc. pen., rap la art. 197 alin. (4) C. proc. pen., restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru refacerea urmăririi penale şi a actului de sesizare al instanţei, a cauzei penale privind pe inculpatul B.V.I., administrator la SC „I." SRL Iaşi şi pe inculpata SC „I." SRL Iaşi, cu sediul social în mun. Iaşi, înregistrată la registrul comerţului sub nr. J22/285/1999 din 15 aprilie 1999, Cod unic de înregistrare 11713859, prin mandatar B.C., ambii inculpaţi cercetaţi pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, fiind investită Curtea de Apel Iaşi.
Prin decizia penală nr. 82 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iaşi a dispus, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen. declinarea competenţei de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iaşi vizând pe inculpatul B.V.I. şi pe inculpata SC I. SRL Iaşi, în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele: La termenul din 15 ianuarie 2013 procurorul de şedinţa a invocat necesitatea solicitării unor relaţii de la Biroul Electoral Central cu privire la inculpatul din prezenta cauza, in sensul de a se verifica daca a dobândit calitatea de deputat ca urmare ultimelor alegeri electorale.
Făcându-se verificări pe site-ul Camerei Deputaţilor, a rezultat ca numitul B.V.I., inculpat în prezenta cauză, a dobândit calitatea de deputat in urma alegerilor electorale din luna decembrie 2012, precum si prin depunerea jurământului in aceasta calitate.
În raport de aceste constatări, la termenul din 29 ianuarie 2013 a fost pusa in discuţia părţilor excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel in soluţionarea recursului, raportat la calitatea speciala dobândita de inculpatul B.V.
Examinând excepţia invocata, Curtea de Apel Iaşi a apreciat ca aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Noţiunea de competenta poate fi folosita cu doua sensuri, datorita modurilor de abordare diferite.
În primul sens, noţiunea de competenta desemnează dreptul si obligaţia unui organ judiciar de a desfăşura o activitate procesuala intr-o anumita cauza penala.
În cel de-al doilea sens, prin competenta se înţelege acea însuşire a unei cauze penale de a fi urmărita si judecata de un anumit organ judiciar. Aceasta accepţiune a noţiunii de competenta este cunoscuta si sub denumirea de justiţiabilitate.
Competenta reprezintă sfera atribuţiilor legale pe care le au organele judiciare in procesul penal.
Sub aspectul competentei funcţionale, curtea de apel desfăşoară, potrivit art. 281 C. proc. pen., următoarele activităţi:
- judeca in prima instanţa, in apel, in recurs si soluţionează conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecătorii si tribunale din circumscripţia sa ori intre judecătoriile din circumscripţia unor tribunale diferite aflate insa in circumscripţia sa.
Competenta materiala a curţii de apel este determinata atât in concret, cat si in abstract, judecând in prima instanţa următoarele infracţiuni:
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, de avocaţi, executori judecătoreşti, precum si de notari publici;
d) alte infracţiuni date prin lege in competenta sa;
Sub aspectul competentei funcţionale, înalta Curte de Casaţie si Justiţie judecă, potrivit art. 29 C. proc. pen.: 1. judeca in prima instanţa:
a) infracţiunile săvârşite de senatori si deputaţi;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;
d) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali si chestori;
e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate in condiţiile legii si de ceilalţi membri ai înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infracţiunile săvârşite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
g) infracţiunile săvârşite de judecătorii si magistraţii asistenţi de la înalta Curte de Casaţie si Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe si de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie;
e) alte cauze date prin lege in competenta sa; (.)
Competenta materiala a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie fiind determinata atât in mod abstract, cat si in mod concret.
Potrivit art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepţia de necompetenta materiala si cea de necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronunţarea hotărârii definitive.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, excepţiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse in discuţia pârtilor din oficiu.
Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (1) din acelaşi cod, atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, numai în cazurile în care: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.
Astfel, doar atunci când competenţa de judecată în primă instanţă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă cauza (in acest sens, este si jurisprudenţa constanta a I.C.C.J.; a se vedea secţia penală, sentinţa nr. 1 din 12 ianuarie 2009)
Deci dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au in vedere împrejurarea ca instanţa competenta după calitatea persoanei îşi menţine competenta de soluţionare a cauzei atunci când inculpatul a pierdut calitatea ceruta de lege pentru a fi judecat de o alta instanţa decât cea comuna, doar in măsura in care infracţiunile care formează obiectul sesizării instanţei au fost săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu.
Rezulta aşadar ca dobândirea calităţii de senator/deputat, indiferent de momentul în care are loc, atrage de drept competenta înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din procesul verbal întocmit de Biroul Electoral Central, privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 09 decembrie 2012 - Anexa 8 A, afişat pe site-ul instituţiei, figurează numitul B.V.I. la numărul de ordine 212, candidat din partea Partidului Poporului Dan Diaconescu, pentru colegiul uninominal 12 Iaşi.
Iar aşa cum rezultă de pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor, şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2012, când deputaţii au depus jurământul, a avut următoarea ordine de zi:
- prezentarea denumirii, componenţei numerice şi conducerii grupurilor parlamentare.
- prezentarea şi adoptarea raportului Comisiei de validare.
- depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară şi popor de către deputaţi, în şedinţă solemna, etc., ceea ce conduce la concluzia ca numitul B.V.„ a intrat în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a camerei din care face parte", fiind îndeplinită atât condiţia validării alegerii cat şi a depunerii jurământului, potrivit dispoziţiilor art. 70 din Constituţia României, fiind fără relevanta din aceasta perspectiva distincţia dintre mandatul de parlamentar şi calitatea de deputat sau senator ( a se vedea sentinţa penală nr. 1090 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti)
Aşa fiind, conform art. 29 C. proc. pen., competenţa în prezenta cauză aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de calitatea persoanei, respectiv calitatea de deputat a uneia dintre persoanele trimise în judecata, respectiv inculpatul B.V.I.
La termenul din 1 octombrie 2013, înalta Curte - din oficiu - a pus în discuţie excepţia de necompetenţă având în vedere următoarele:
Această împrejurare, legată de dobândirea calităţii de parlamentar a inculpatului în cursul judecării recursului, deci ulterior pronunţării hotărârii în primă instanţă, nu determină o schimbare a competenţei de soluţionare a căilor de atac declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 1 şi 2 C. proc. pen. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă: a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari; b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, d) infracţiunile săvârşite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali si chestori; e) infracţiunile săvârşite de judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum si de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de casaţie şi Justiţie; f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori; g) alte cauze date prin lege in competenta sa; iar ca instanţă de recurs, judecă: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de curţile de apel si Curtea Militară de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, in prima instanţă, de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, precum si alte cazuri prevăzute de lege.
Se constată, aşadar, că legiuitorul stabileşte competenţa după calitatea persoanei a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai atunci când judecă cauza în primă instanţă.
În căile de atac, competenţa înaltei Curţi este stabilită potrivit principiului proximităţii gradelor de jurisdicţie, aceasta soluţionând recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în prima instanţă şi în apel de către curţile de apel precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de secţia penală a instanţei supreme.
În aceste condiţii, înalta Curte nu are competenţa funcţională de a soluţiona prezenta cauza ca instanţă de recurs. De asemenea, nici nu s-ar putea pune chestiunea juridică a recalificării căilor de atac declarate împotriva sentinţei.
În consecinţă, în raport de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa de judecată în căile de atac (în care competenţa este stabilită în raport de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi nu de calitatea persoanei inculpate), se constată că dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în faţa instanţelor de fond, respectiv numai în caz de desfiinţare/casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă să judece în primă instanţă potrivit calităţii persoanei.
Faţă de împrejurarea că nu există norme care să reglementeze situaţiile de genul celor ivite în prezenta cauză, nu se poate face decât aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare privitoare la competenţa materială şi funcţională a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite la Curtea de Apel Iaşi recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 2148 din 17 iulie 2012 a Judecătoriei Iaşi, privind pe intimatul inculpat B.V.I. şi intimata inculpată persoană juridică SC I. SRL.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V.I., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2893/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3068/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
