ICCJ. Decizia nr. 297/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.297/2013

Dosar nr.4401/108/2011

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr.113 din 2 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4401/108/2011, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile S.M., S.G. şi I.A. şi a obligat inculpatul M.M., să plătească cu titlu de daune materiale:

- părţii civile S.G. - suma de 36.015,92 lei

- părţii civile S.M. - suma de 25.211,144 lei

- părţii civile I.A. - suma de 3.601,592 lei.

A respins restul pretenţiilor civile ale părţilor vătămate şi cererile de anulare a contractului de ipotecă şi rectificare CF Siria.

A constatat lipsa capacităţii procesuale a SC S.Z. SRL:

A respins cererea părţilor vătămate pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

În baza art.192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A obligat inculpatul să plătească părţilor civile suma de 4.750 lei cu titlu de cheltuieli expertiză.

În baza art.189 C. proc. pen., a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Arad a reţinut următoarele:

Inculpatul M.M. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 (art. 272 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, prin încheierea acestei instanţe pronunţată în Dosar nr. 2925/108/2009, la data de 13 octombrie 2009.

Prin sentinţa penală nr.34 pronunţată la data de 22 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a achitat inculpatul pentru cele trei infracţiuni, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi s-a respins acţiunea civilă exercitată de părţile civile S.M., S.G. şi I.A.

În fapt, instanţa a reţinut că: inculpatul şi părţile vătămate au fost asociaţi, din anul 1997, în cadrul SC Ş.Z. SRL cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 32% inculpatul, 20% S.G., 14% S.M. şi 2% I.A., o altă cotă de 32% fiind a numitului M.G.

În conformitate cu actul adiţional autentificat la 08 februarie 1997, administrarea societăţii a fost exercitată de un consiliu format din M.G., S.G. şi M.M., iar pentru obţinerea de credite bancare în numele societăţii era necesar votul asociaţilor în procent de 65% din capitalul social.

La 19 noiembrie 2001 SC S.Z. SRL, reprezentată de M.M. a depus la B.R.D.S.C.G. Arad cerere pentru obţinerea unui credit bancar în sumă de 287.000 euro cu garanţie ipotecară. Actele ce au stat la baza acordării creditului au fost solicitate şi verificate de inspectorii bancari potrivit competenţelor acestora din acea perioadă, în special a numitului I.T., ofiţer de credit, a cărui implicare a fost confirmată de directorul băncii, S.M. Astfel, această persoană a susţinut cererea în faţa comisiei de acordare a creditelor şi s-a preocupat de întocmirea dosarului, inclusiv de procesul-verbal din 15 noiembrie 2001 privind acordul asociaţilor pentru contractarea creditului şi împuternicirea inculpatului în reprezentarea societăţii, acesta din urmă neavând vreo contribuţie în procurarea şi prezentarea de înscrisuri, inclusiv a procesului-verbal pe care părţile vătămate l-au considerat un act esenţial în obţinerea frauduloasă a creditului de către inculpat. în legătură cu acest înscris s-a stabilit că semnăturile asociaţilor pe care le conţine, inclusiv semnătura inculpatului, au fost aplicate prin xerocopiere, originalul nefiind găsit. De asemenea, în 10 februarie 2004 la nivelul băncii a fost efectuată o verificare a condiţiilor de acordare a creditului bancar către SC S.Z. SRL în urma cărora au fost găsite numeroase nereguli, neimputabile inculpatului în calitate de reprezentant al acestei societăţi, ci inspectorului de credit care a susţinut cererea şi obţinut creditarea.

După obţinerea creditului, inculpatul a ridicat suma de 1.100.000.000 ROL, a creditat societatea, creditarea fiind confirmată de expertul V.E., care a întocmit raportul de expertiză contabilă la solicitarea organelor de anchetă, după care a ridicat sume de bani pentru a achita facturile emise de partenerii de afaceri SC B.T. SRL şi SC E. SRL, cu care au fost încheiat contracte de asociere în participaţiune fără de care SC S.Z. SRL nu ar fi putut realiza obiectul de activitate şi anume achiziţionarea şi vânzarea de animale deoarece nu avea licenţă pentru asigurarea carantinei.

Actele încheiate de inculpat în activitatea de administrare a societăţii nu au fost fictive, ci au fost evidenţiate în contabilitate, operaţiunile comerciale din acea perioadă reprezentând achiziţii de animale şi acte de gestionare şi conservare a patrimoniului respectiv închirierea grajdurilor din Siria evidenţiate în CF, proprietatea societăţii şi a actelor contabile fiind confirmate de martorii K.G., M.V., B.C.I. şi de actele depuse, acte întocmite şi instrumentate chiar de aceştia raportat la atribuţiile pe care le aveau în societate, constând în facturi şi acte contabile primare.

În acest context activitatea inculpatului nu a putut fi încadrată în cea incriminată prin textele din lege în legătură cu care a fost începută urmărirea penală, prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 266, art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., deoarece au lipsit elementele constitutive ale acestora, latura subiectivă în ce priveşte primele două infracţiuni, respectiv latura subiectivă şi obiectivă în ce priveşte a treia infracţiune în condiţiile în care nu s-a putut reţine intenţia directă, calificată prin scop în sensul prejudicierii părţilor civile în condiţiile în care inculpatul nu a obţinut vreun folos pentru sine în dauna acestora, riscul afacerii fiind suportat de toţi asociaţii.

Pe de altă parte, cu privire la infracţiunile de fals şi cea la legea societăţilor comerciale s-a observat şi incidenţa dispoziţiilor art.10 lit. g) C. proc. pen., privind prescripţia răspunderii penale prin raportare la cele ale art.124 C. pen. combinat cu art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP) alin. (1) lit. d), privind prescripţia specială.

Acţiunea civilă a celor trei asociaţi a fost respinsă cu motivarea că nu a existat raport de cauzalitate între prejudiciul de 10.000 euro reclamat de fiecare şi activitatea inculpatului în cadrul SC S.Z. SRL, că riscul eşecului afacerii a fost asumat de toţi asociaţii prin raportare la cota de participare în capitalul social.

Împotriva acestei sentinţe, părţile civile au declarat apel care a fost respins prin decizia penală nr. 69/ A din 03 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, a admis recursul declarat de părţile civile, a casat sentinţa penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad şi decizia penală nr. 69 din 03 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara şi rejudecând a dispus încetarea procesului penal început împotriva inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, în baza art. 2 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., a anulat procesul verbal din 15 noiembrie 2001, a dispus rejudecarea acţiunii civile în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunţa această decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că instanţele de fond şi apel au comis o gravă eroare de fapt, stabilind o situaţie de fapt care este contrară legii, că ambele instanţe au reţinut ca fiind o faptă certă pe deplin dovedită împrejurarea că inculpatul M.M. a obţinut creditul bancar pe baza unui înscris stabilit ca fiind fals.

Banca B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad a fost indusă în acest mod în eroare cu privire la existenţa şi îndeplinirea condiţiilor de acordare a creditului, fiind victima acţiunii de inducere în eroare prin viclenie de către inculpat, care nu avea calitatea şi legitimitatea de a solicita şi primi banii.

În condiţiile în care inculpatul nu a creditat niciodată SC S.Z. SRL Arad cu vreo sumă de bani şi nici nu a vărsat aportul social la care era obligat la momentul semnării Actului Adiţional, el nici nu era îndreptăţit să-şi însuşească suma de 1.100.000 lei (ROL), neexistând nici un temei legal al acestei aşa zise recuperări. Obligaţiile asumate de SC S.Z. SRL Arad prin contractul de asociere în participaţiune au constat în asigurarea carantinei animalelor şi nicidecum nu se refereau la împrumuturi băneşti.

Mai mult ilegalitatea obţinerii creditului bancar, a demonstrat implicit, că inculpatul şi-a propus şi înfăptuit acţiunile dolozive cu un singur scop, acela de a încasa banii necuveniţi, primelor activităţi infracţionale de uz de fals şi înşelăciune succedându-le ce-a de-a treia, de folosire fără drept a creditului unei societăţi.

Chiar dacă s-ar fi reţinut că suma de bani astfel însuşită ar fi fost folosită de inculpat pentru plata unor operaţiuni financiare reale (ceea ce însă nu s-a stabilit), folosirea creditului în acest mod, fără consimţământul asociaţilor care, de altfel, nici nu au cunoscut despre obţinerea lui şi despre modul de utilizare, a fost în egală măsură fără drept, deci ilegală.

S-a reţinut pentru aceste motive de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că infracţiunile pentru care inculpatul a fost cercetat au fost comise de acesta.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune s-a constatat însă că sentinţa penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a fost definitivă, că părţile civile neavând calitatea de parte vătămată sau parte civilă în raport cu această infracţiune nu au calitatea de a ataca hotărârea penală cu recurs, sub acest aspect, dar că recursul lor cu privire la celelalte două infracţiuni a fost întemeiat, dar pentru acestea a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Cu privire la acţiunea civilă s-a reţinut că nu a fost soluţionată, că Tribunalul Arad nu a răspuns tuturor capetelor de cerere ale acţiunilor civile existente la fila 25 dosar, limitându-se la a analiza posibilitatea de plată a dividendelor, în cauză este necesară efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea realităţii operaţiunilor contabile, a depunerilor pretins efectuate de inculpat dar şi evidenţa de intrări ieşiri de animale. S-a mai menţionat că pentru sumele ridicate de inculpat se impune a se verifica dacă există acte care să ateste operaţiunea şi titlul ei de contract de împrumut.

Prin decizia de casare s-a mai menţionat şi omisiunea instanţelor de fond de citare a SC S.Z. SRL, prin lichidator, pentru a-şi manifesta opţiunea în privinţa unor eventuale pretenţii civile.

Examinând, în rejudecare, acţiunea civilă exercitată de părţile civile instanţa a reţinut că părţile civile s-au constituit părţi civile în procesul penal solicitând instanţei:

1. Obligarea inculpatului la plata către fiecare dintre cele trei părţi civile a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea dividendelor de care fiecare parte vătămată ar fi beneficiat în perioada 2002-2008 din profitul pe care l-ar fi realizat SC S.Z. SRL Arad, potrivit art. 998, art. 999 C. civ. ;

2. Constatarea nulităţii absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, pentru lipsa consimţământului asociaţilor I.A., S.M. şi S.G. la încheierea lui, fraudarea prevederilor Actului constitutiv al SC S.Z. SRL şi cu încălcarea limitelor mandatului de administrare conferit inculpatului M.M.,

3. Constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. - M., pentru lipsa consimţământului asociaţilor I.A., S.M. şi S.G. la încheierea lui, fraudarea prevederilor Actului constitutiv al SC S.Z. SRL şi cu încălcarea limitelor mandatului de administrare conferit inculpatului M.M.;

4. Rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad.

În motivarea acţiunii civile asociaţii au relatat modalitatea frauduloasă de obţinere a creditului de 300.000 euro de către inculpat, susţinând că suma de 287.000 euro a scos-o din contul societăţii prin înscrierea unor operaţiuni fictive, iar suma de 1.100.000 lei a ridicat-o în numerar.

Având în vedere dispoziţiile art. 385¹⁸ C. proc. pen., pentru rejudecarea cauzei, s-a dispus efectuarea expertizei contabile judiciare menţionate în decizia de casare, citarea părţii civile SC S.Z. SRL, prin lichidator şi s-a solicitat părţilor civile indicarea modalităţii în care au calculat suma de 10.000 euro pretinsă cu titlu de daune materiale.

Analizând probele administrate în cauză instanţa a reţinut că:

Solicitându-se date cu privire la situaţia actuală a SC S.Z. SRL, prin adresa din 17 octombrie 2011, Oficiul Registrului Comerţului (f:30), a comunicat instanţei că societatea a fost radiată la data de 27 iulie 2010, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, situaţie în care instanţa a reţinut lipsa capacităţii procesuale a acestei părţi.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară s-a menţionat că realitatea operaţiunilor reflectate în contabilitate nu a putut fi dovedită, că aportul în numerar datorat de inculpat a fost vărsat şi că deşi s-a menţionat în contabilitatea societăţii creditarea acesteia cu suma de 870.000.000 ROL nu a fost menţionată şi persoana care a efectuat această creditare, nu a putut fi emisă o opinie documentată privind evidenţa intrărilor ieşirilor de animale, inculpatul a fost persoana care a ridicat suma totală de 1.100.000 ROL din contul bancar al SC S.Z. SRL Arad dar nu a putut fi identificat ca fiind şi persoana care a ridicat din casieria societăţii această sumă, prejudiciul, în opinia expertului, a fost reprezentat de creditul acordat de B.R.D.G.S.G. în valoare de 1.636.659,45 RON.

La dosarul cauzei a fost ataşat în copie dosarul execuţional al B.R.D.G.S.G., care însă nu a fost finalizat prin vânzarea imobilului ipotecat pentru creditul obţinut de inculpat, acesta fiind vândut în procedura lichidării judiciare, potrivit raportului de încasări şi plăţi şi plan de distribuire finală, comunicat de lichidator, cu suma de 180.079,6 lei.(f:44)

Acţiunea civilă a fost trimisă spre rejudecare numai în privinţa prejudiciilor cauzate celor trei părţi civile prin săvârşirea de către inculpatul M.M. a infracţiunii prevăzute de art.272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990: folosirea, cu rea-credinţă, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Prejudiciul cert produs prin această acţiune a inculpatului asociaţilor societăţii nu a putut fi considerat a fi echivalent cu creditul folosit, creditul fiind obţinut în mod fraudulos şi nerestituit băncii creditoare. De altfel nici părţile civile nu au solicitat plăţi din acest credit, societatea constituită neavând ca scop obţinerea de credite în mod fraudulos şi împărţirea acestora între asociaţi.

Acţiunea inculpatului a condus însă la lichidarea societăţii, la imposibilitatea obţinerii beneficiilor din desfăşurarea operaţiunilor pentru care a fost constituită şi vânzarea bunurilor acesteia.

Profitul care ar fi putut fi obţinut din continuarea activităţii în perioada 2002-2008 şi dividendele care s-ar fi cuvenit asociaţilor nu au putut fi stabilite cu certitudine, activitatea comercială şi eventualul profit fiind supuse riscului care a fost suportat de fiecare dintre asociaţi. S-a solicitat părţilor civile modalitatea de calcul a sumei de 10.000 euro pretinsă dar nu au putut să o indice, iar în cauză nu este posibilă estimarea prin raportarea la profituri realizate de societate în anii anteriori. în plus potrivit actului constitutiv al SC S.Z. SRL, capitolul III art.6 (f. 29 dosar urm. pen), părţile civile au o cotă diferită de participare la beneficii şi pierderi - S.M. de 14%, S.G. de 20%, iar I.A. de 2%, iar aceştia pretind sume egale cu titlu de cotă de participare la beneficii.

Nefiind posibilă repararea unui prejudiciu incert instanţa nu a admis acţiunea părţilor civile pentru dividende nerealizate pentru o perioadă aleasă de aceştia tot fără vreun criteriu, datorită acţiunilor inculpatului care au condus la lichidarea societăţii comerciale.

Ceea ce s-a stabilit în mod cert în prezenta cauză a fost faptul că în cadrul procedurii de lichidare declanşată de acţiunea inculpatului a fost vândut un imobil al societăţii cu suma de 180 079,6 lei, sumă care ar fi putut face obiectul unei restituiri către asociaţi a unei cote părţi din aporturi, părţilor civile cuvenindu-li-se:

- suma de 36.015,92 lei, părţii civile S.G., reprezentând 20% din valoarea imobilului;

- suma de 25.211,144 lei, părţii civile S.M., reprezentând 14% din valoarea imobilului;

- suma de 3601, 592 lei, părţii civile Istrate Ana, reprezentând 2% din valoarea imobilului.

Acestea fiind singurele sume cu care s-a putut stabili că cele trei părţi civile au fost prejudiciate în mod cert, în baza art.346 C. proc. pen., instanţa a admis în parte acţiunea civilă a acestora în privinţa daunelor materiale solicitate şi a obligat inculpatul să plătească fiecăreia dintre cele trei părţi civile suma anterior menţionată.

Cât priveşte restul pretenţiilor civile ale părţilor vătămate menţionate la fila 25 dosar: constatarea nulităţii absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. - M., şi rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, instanţa a constatat că au fost nefondate şi le-a respins, aceste documente, contractul de credit, contractul de ipotecă asociat acestuia şi menţiunile de carte funciară a acestor contracte, nefiind rezultatul comiterii infracţiunii de folosire fără drept, în interes propriu, a creditului unui societăţi, infracţiune pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei, ci rezultatul comiterii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu privire la care s-a reţinut că părţile civile în prezenta cauză nu au avut calitate de părţi civile sau părţi vătămate, prin decizia de casare, şi în consecinţă nu au putut pretinde anularea acestora.

Nici cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului nu a putut fi admisă, părţile civile neindicând bunuri ale inculpatului asupra cărora să poată fi instituită o astfel de măsură.

Deoarece în cauză s-a admis în parte acţiunea civilă, având în vedere cererea părţilor civile şi suma achitată de acestea pentru efectuarea expertizei contabile, instanţa a obligat inculpatul să plătească acestora suma de 4.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel părţile civile S.M., I.A. şi S.G.

În motivare, s-a arătat că documentele depuse de inculpat la Banca Română de Dezvoltare Arad în toamna anului 2001 au inclus şi un proces-verbal în care a fost consemnată decizia luată de către cei 5 asociaţi în Adunarea generală a societăţii pentru contractarea liniei de credit. Acest proces-verbal a fost anulat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, decizie prin care au fost casate sentinţa penală nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad şi decizia penală nr. 69 din 03 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi s-a trimis cauza spre rejudecarea acţiunii civile în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin urmare folosind procesul verbal falsificat, inculpatul a încheiat contractul de credit bancar din 21 noiembrie 2001 şi contractul de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2001 la B.N.P. - M. Din valoarea totală a creditului în sumă de 287.000 euro obţinut în mod fraudulos, inculpatul a utilizat 6.515.000.000 ROL pentru efectuarea unor viramente despre care pe parcursul urmăririi penale s-a dovedit că sunt fictive, iar diferenţa de 1.100.000 ROL a ridicat-o în numerar în baza unor documente în care a consemnat operaţiuni fictive.

Datorită conduitei infracţionale a inculpatului, SC S.Z. SRL a intrat în incapacitate de plată, operaţiunile pentru care societatea a fost constituită nu au putut fi realizate încă din cursul anului 2002, fapte ce le-au produs celorlalţi asociaţi prejudicii considerabile.

În mod greşit instanţa de fond a considerat că „prejudiciul cert produs prin această acţiune a inculpatului asociaţilor societăţii nu poate fi considerat a fi echivalentul creditului folosit, creditul fiind obţinut în mod fraudulos şi nerestituit băncii creditoare”.

A mai arătat că nu există contract de împrumut încheiat în formă scrisă între inculpat şi societate, că folosind un înscris falsificat şi contrafăcut, în numele şi pentru societate, inculpatul a încheiat contractul de credit bancar nr.1071 din 21 noiembrie 2001 şi contractul de ipotecă menţionat, iar din valoarea totală a creditului în sumă de 287.000 euro obţinut în mod fraudulos, a utilizat suma mai sus menţionată pentru efectuarea unor viramente care s-au dovedit a fi fictive.

Creditul contractat de inculpat a fost folosit de acesta în nume personal, nu în interesul societăţii, aşa cum a fost contractat şi nu a fost restituit de inculpat.

Banca B.R.D.G.S.G. - sucursala ARAD, banca creditoare a declanşat procedura de executare silită a societăţii şi în cadrul falimentului societăţii s-a înscris la masa credală, devenind principalul creditor al societăţii.

Părţile vătămate constituite părţi civile nu au beneficiat de nicio sumă rezultată din vânzarea la licitaţie a imobilului proprietatea societăţii, societatea a intrat în incapacitate de plată, operaţiunile pentru care societatea a fost constituită nu au mai putut fi realizate încă din cursul anului 2002, lipsindu-i pe ceilalţi asociaţi de dividendele care li s-ar fi cuvenit, or, în măsura în care creditul contractat de inculpat în numele societăţii, în anul 2001, ar fi fost utilizat în scopul pentru care a fost contractat şi pentru derularea activităţii societăţii, societatea ar fi putut obţine profit anual.

De asemenea, instanţa de fond nu a analizat corect capetele de cerere referitoare la constatarea nulităţii absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001 şi contractul de ipotecă aferent acestuia, astfel că în aceste condiţii a fost evidentă legătura de cauzalitate între activitatea inculpatului în cadrul societăţii şi prejudiciul produs părţilor civile.

În condiţiile în care actul care a stat la baza încheierii contractului de credit bancar a fost anulat, fiind constatat faptul că a fost încheiat în fals, soluţia care s-ar fi impus era constatarea nulităţii absolute a contractului de credit bancar, acest contract fiind încheiat prin fraudă la lege, motiv de nulitate absolută, prevăzut de dispoziţiile art. 948 din vechiul C. civ., aplicabil în speţa de faţă.

Contractul de ipotecă menţionat, este un act subsecvent contractului de credit, şi ca urmare şi el a fost lovit de nulitate.

Prin decizia penală nr. 160/ A din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a motivat că starea de fapt reţinută de prima instanţă a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în toate fazele procesuale, şi inclusiv a concluziilor expertizei contabile efectuată în cauză conform îndrumărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul verificării realităţii operaţiunilor contabile, a depunerilor pretins efectuate de inculpat dar şi evidenţa de intrări ieşiri de animale, şi dacă pentru sumele ridicate de inculpat, există acte care să ateste operaţiunea şi titlul ei de contract de împrumut.

Este de necontestat faptul că datorită conduitei infracţionale a inculpatului, SC S.Z. SRL a intrat în incapacitate de plată, întrucât operaţiunile pentru care societatea a fost constituită nu au putut fi realizate încă din cursul anului 2002, iar aceste fapte le-au produs celorlalţi asociaţi prejudicii considerabile, însă s-a apreciat că profitul care ar fi putut fi obţinut din continuarea activităţii în perioada 2002-2008 şi dividendele care s-ar fi cuvenit asociaţilor nu au putut fi stabilite cu certitudine, activitatea comercială şi eventualul profit fiind supuse riscului care a fost suportat de fiecare dintre asociaţi, astfel că în mod corect au fost respinse cererile părţilor civile apelante pentru obligarea inculpatului la plata eventualelor profituri/ dividende.

Prin decizia de casare, cauza a fost trimisă spre rejudecarea acţiunii civile şi numai în privinţa prejudiciilor cauzate celor trei părţi civile prin săvârşirea de către inculpatul M.M. a infracţiunii prevăzute de art.272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990: folosirea, cu rea-credinţă, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Inculpatul M.M. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 (art. 272 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, prin încheierea Tribunalului Arad, pronunţată în Dosar nr. 2925/108/2009, la data de 13 octombrie 2009.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, s-a constatat prin decizia de casare a înaltei Curţi, că sentinţa penală nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a fost definitivă, că parte vătămată a infracţiunii de înşelăciune este B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, părţile civile neavând calitatea de parte vătămată sau parte civilă în raport cu această infracţiune, şi deci nu au nici calitate procesuală de a ataca hotărârea cu privire la acest aspect.

Într-adevăr, s-a dispus în conformitate cu disp. art. 348 din C. proc. pen., anularea înscrisului falsificat, respectiv a procesului verbal din 15 noiembrie 2001, iar consecinţa acestei situaţii a fost nulitatea actelor subsecvente, însă s-a dispus rejudecarea acţiunii civile doar în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, infracţiune constând în „folosirea, cu rea-credinţă, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect ” şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Contractul de credit bancar din 21 noiembrie 2001 autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. – M., contractul de ipotecă autentificat de B.N.P. – M. şi rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad au fost rezultatul comiterii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu privire la care s-a reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare, că apelanţii în prezenta cauză nu au avut calitate de părţi civile sau părţi vătămate şi în consecinţă nu au putut pretinde anularea acestora în acest stadiu procesual, având ca obiect rejudecarea acţiunii civile în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În consecinţă, cum motivele de apel formulate de părţile civile au fost neîntemeiate, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile S.M., I.A. Şi S.G. împotriva sentinţei penale nr. 113 din 2 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 4401/108/2011, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat recurs părţile civile S.M., I.A. şi S.G., pe care nu l-au motivat în scris şi nici oral în ziua judecăţii.

Recursurile declarate de părţile civile S.M., I.A. şi S.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În cauză, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea acţiunii civile numai cu privire la prejudiciile cauzate părţilor civile S.M., I.A. şi S.G. prin săvârşirea de către inculpatul M.M. a infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ce constă în folosirea cu rea-credinţă a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

În ceea ce priveşte pretenţiile părţilor civile solicitate în proces, anume constatarea nulităţii absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, constatarea nulităţii contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. – M. şi rectificarea C.F. Siria, în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, corect au fost respinse de prima instanţă.

Se reţine că una dintre condiţiile necesare exercitării acţiunii civile pe lângă cele referitoare la producerea unei pagube prin infracţiune, ca prejudiciul să fie cert, să nu fi fost reparat şi să existe o manifestare de voinţă din partea celui vătămat în legătură cu dezdăunarea sa, o constituie şi aceea să existe un raport de cauzalitate între infracţiunea săvârşită şi paguba reclamată.

În speţă, între pretenţiile părţilor civile şi infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 săvârşită de inculpatul M.M. nu există niciun raport de cauzalitate, acestea având legătură cu infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. pentru care inculpatul a fost achitat în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., prin hotărâre definitivă - sentinţa penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin aceeaşi decizie, Înalta Curte a statuat că parte vătămată a infracţiunii de înşelăciune comisă de inculpatul M.M. este B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad.

Întrucât partea - B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, dar nici procurorul nu au exercitat vreo cale de atac - apel sau recurs, sentinţa nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a rămas definitivă prin neapelare, astfel că soluţia de achitare a inculpatului sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. nu mai poate fi analizată şi verificată în prezentul recurs.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, de casare a instanţei supreme s-a statuat că părţile civile, recurente în cauză, în raport cu infracţiunea de înşelăciune nu au vreo calitate - parte vătămată sau civilă şi ca atare, nu au nici calitatea procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 385² rap. la art. 362 lit. c) din Codul de procedură penală de a ataca hotărârea sub acest aspect.

Distinct, se reţine că recurentele părţi civile nu au respectat condiţiile prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în sensul că motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat şi nici oral în ziua judecăţii.

În această situaţie, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁴ alin. (3) din C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Cum în cauză nu identifică niciunul dintre cazurile de casare care, conform dispoziţiilor legale enunţate se iau în considerare din oficiu, cât şi din considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile S.M., I.A. şi S.G. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art.192 alin. (2) din C. proc. pen. va dispune obligarea recurentelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.M., I.A. şi S.G. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentele - părţi civile la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.M., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 42/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1116/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: