ICCJ. Decizia nr. 1116/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1116/2013

Dosar nr. 6233/99/2012

Şedinţa publică din 1 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 346 din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Iaşi, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul S.C., zis D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 78 C. pen., cu incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi la pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, precum şi a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 78 C. pen., cu incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen. (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d şi e C. pen., pentru o perioadă de 2 ani;

- violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen. (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficul liberării condiţionate faţă de restul de 721 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 148 din 20 iulie 2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rest care a fost contopit cu pedeapsa principală a închisorii aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul S.C. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare, care a fost sporită cu 1 (un) an şi 6 (şase) luni, pedeapsa principală de executat fiind de 16 (şaisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (2), (3) C. pen., i s-au aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, precum şi cea a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 09 mai 2012 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A fost condamnat inculpatul D.P., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru o durată de 5 (cinci) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare prevăzută de art. 862 C. pen.

În conformitate cu disp. art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi potrivit programului stabilit de organul de supraveghere;

2. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

3. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

4. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 863 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul:

- să se supună măsurilor decurgând din procesul de reabilitare comportamentală stabilite de organul de supraveghere;

- să participe la programele specializate de terapie cognitiv comportamentală pentru renunţarea la comportamentul adictiv şi la grupul de prieteni cu antecedenţe infracţionale.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 14, 17 C. proc. pen., art. 346, 348 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.C. să plătească părţii civile minore S.L., domiciliată în satul Gura Bohotin, corn. Gorban, jud. Iaşi, suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată S.E., domiciliată în satul Gura Bohotin, corn. Gorban, jud. Iaşi, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că partea vătămată S.L., în vârstă de 13 ani (născută la data de 12 iulie 1998) locuieşte împreună cu mama sa - partea vătămată S.E. (zisă Jana, în vârstă de 52 de ani) şi doi fraţi - S.M. şi S.A.M. (în vârstă de 25 ani, respectiv 24 de ani) în satul Gura Bohotin, comuna Gorban, judeţul Iaşi. Imobilul nu este racordat la reţeaua de energie electrică şi oferă condiţii extrem de modeste de locuit, iar familia S. trăieşte la limita pragului de subzistenţă.

În data de 7 mai 2012, în casa familiei S. au rămas peste noapte şi martorii B.V., în vârstă de 30 de ani şi D.F. (concubinul doamnei S.E., în vârstă de 50 de ani).

Inculpatul S.C. zis D. locuieşte, de asemenea, în satul Gura Bohotin ii este cunoscut în localitate ca o persoană violentă, acesta fiind trimis în judecată şi condamnat definitiv pentru un număr impresionant de infracţiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei cauze. Astfel, din cazierul judiciar reiese că inculpatul S.C. este autorul a nu mai puţin de 16 infracţiuni de violare de domiciliu, 4 ameninţări, un furt calificat, două violuri şi două infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri, acesta fiind eliberat din penitenciar la data de 28 noiembrie 2011.

În aceeaşi seară din data de 7 mai 2012, inculpatul S.C. a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Scoposeni, comuna Gorban, judeţul Iaşi, împreună cu alţi tineri, printre care şi inculpatul D.P., în jurul orei 01.00, după închiderea localului, inculpaţii au plecat către locuinţa celui dintâi, însă pe drum s-au hotărât să meargă la domiciliul părţii vătămate S.E., cu intenţia de a întreţine raporturi sexuale cu una dintre fiicele acesteia, respectiv numita S.A.M. Cei doi au ajuns la locuinţa familiei S. în jurul orelor 02.00 şi, fără a cere permisiunea sau a-şi anunţa prezenţa, au pătruns în curtea imobilului, după care inculpatul S.C. a început să strige şi, concomitent, a tras cu putere de uşa de la intrare. în această împrejurare, un geam de la uşă s-a spart, iar sistemul de închidere a cedat, astfel că inculpatul S., urmat îndeaproape de către inculpatul D.P., au pătruns în casă unde dormeau părţile vătămate S.E. şi S.L. împreună cu martorii S.M., S.A.M., D.F. şi B.V. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul S.C. a provocat scandal, manifestându-se cu agresivitate faţă de cei prezenţi, iar apoi i-a scos afară din locuinţă şi din curte pe martorii de sex masculin - S.M., D.F. şi B.V. (fostă victimă a unei infracţiuni de viol comise de către inculpat). Firea violentă a inculpatului şi statutul acestuia de recidivist notoriu, au paralizat capacitatea de apărare a celor din casă, care nu au avut curaj măcar să protesteze faţă de comportamentul agresiv al lui S.C. Singura care a cerut celor doi intruşi să iasă din casă a fost partea vătămată S.E., susţinută şi de martora S.A.M., dar nici unul dintre inculpaţi nu a părăsit locuinţa. Rămase fără nicio apărare, cele trei persoane de sex feminin au încercat să îl îmbuneze şi să îl tempereze pe inculpatul S., iar după refuzul martorei S.A.M. de a ceda avansurilor sexuale, S.C. şi-a mutat atenţia către partea vătămată minoră S.L. Sub pretextul că doreşte să le dea băutură, inculpatul S.C. a cerut minorei S.L. să îl însoţească până la el acasă. Deşi cele trei persoane de sex feminin erau copleşite de spaimă, acestea s-au opus plecării minorei. Cu toate acestea, inculpatul a prins-o de mână pe partea vătămată S.L. şi a tras-o după el, scoţând-o din casă. Inculpatul a ţinut-o de mână pe minoră pe parcursul traseului de la locuinţa acesteia şi până la domiciliul lui, iar inculpatul D.P. i-a urmat.

În locuinţa sa, inculpatul S.C. a întins un fotoliu şi i-a arătat inculpatului D.P. unde să se culce. Inculpatul S.C. a ieşit din locuinţă sub pretextul că merge la fratele său să aducă ţuica, dar s-a întors imediat, a asigurat uşa de la intrare, încuind-o cu yala şi cu un lanţ. în scurtul răgaz cât a lipsit inculpatul S.C. din casă, partea vătămată i-a cerut inculpatului D.P. să o apere în cazul în care inculpatul ar încerca să o violeze.

Partea vătămată a încercat să plece, dar inculpatul a tras-o de mână către patul din cameră. Minora a ţipat, fiind auzită de inculpatul D.P., care i-a cerut lui S. să o lase să plece. Acesta din urmă l-a ignorat şi, pe întuneric, a trecut la punerea în executare a rezoluţiei infracţionale de a întreţine relaţii sexuale cu minora S.L.

Relaţiile de autoritate dintre inculpatul S. (recidivist, cu constituţie robustă) şi inculpatul Dodu (un simplu văcar de etnie rromă, cu statut de persoană găzduita şi tolerată în casa inculpatului), l-au împiedicat în mod obiectiv pe acesta din urmă să exprime o opoziţie reală şi eficientă faţă de acţiunile ilicite ale celui dintâi.

Inculpatul D.P. s-a culcat pe acel fotoliu şi a adormit în scurt timp, iar inculpatul S.C., sub ameninţare cu acte de violenţă, a încercat să întreţină raport sexual cu minora S.L., împotriva voinţei sale. Partea vătămată a spus inculpatului S.C. că este „ fată mare" şi i-a cerut să o lase în pace. Inculpatul s-a dezbrăcat de pantaloni până la genunchi, s-a întins pe pat şi a tras-o lângă el pe partea vătămată, a început să o mângâie pe sâni şi în zona organelor genitale, a încercat să-i introducă degetul în vagin şi în anus, a pus-o să-1 masturbeze, dar nu a ejaculat, după care i-a cerut să-i ia penisul în gură, însă minora a refuzat. Partea vătămată a susţinut că inculpatul S.C. s-a masturbat singur după ce a încercat să întreţină relaţii sexuale cu ea, dar nu poate preciza dacă a ejaculat sau nu, apoi a aşezat-o cu faţa în jos şi a încercat să-i introducă penisul în fund, dar nu a reuşit. Ulterior, a întors-o din nou pe spate pe partea vătămată, a încercat să întreţină un raport sexual normal, dar nu a reuşit să o penetreze. într-un târziu, extenuat şi de consumul excesiv de alcool, inculpatul a adormit, iar partea vătămată minoră a rămas în locuinţa acestuia până dimineaţă. Inculpatul a încuiat uşa de la intrare, cu scopul de a împiedica plecarea minorei. Fiind întrebată cu privire la motivele care au determinat-o să rămână la locuinţa inculpatului şi după momentul în care acesta nu mai reprezenta un pericol la adresa sa, partea vătămata a formulat o serie de răspunsuri din care se desprinde concluzia că minora, raportat la nivelul său de înţelegere şi de cunoaştere, pur şi simplu nu a ştiut cum să iasă din casă.

În această situaţie, eliberarea minorei s-a produs în dimineaţa zilei de 8 mai 2012, în jurul orei 6,30, odată cu apariţia martorului S.A. la locuinţa fratelui său. Membrii familiei S. au încercat în cursul nopţii şi spre dimineaţă să anunţe poliţia, însă acest lucru nu a fost posibil, din varii motive - fie că martorii la care au apelat nu au dorit să se implice la acele ore nepotrivite, fie au lipsit resursele tehnice (telefoane mobile rămase fără baterie, sau fără credit pe cartelă).

La scurt timp de la eliberarea minorei S.L., partea vătămată S.E., a sesizat organele de poliţie de pe raza comunei Gorban, iar după efectuarea unor acte premergătoare la nivel local, cauza a fost preluată de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.T. Iaşi - Serviciul de Investigaţii Criminale.

În legătură cu toate aceste fapte ale inculpatului, s-au reţinut următoarele:

- din declaraţiile victimei, date în faza de urmărire penală, coroborate cu cele de recunoaştere integrală ale inculpatului S., a rezultat că acesta a folosit în desfăşurarea activităţii infracţionale atât violenţa fizică, cât şi constrângerea psihică; astfel, inculpatul

Inculpatului S. a scos-o pe minoră din locuinţă cu forţa, trăgând-o de mână, ţinând-o de mână până la domiciliul său, după care şi-a materializat pornirile sexuale folosindu-se de ascendentul dat de vârstă, de renumele pe care îl avea, fiind cunoscut ca o persoană foarte violentă atunci când consumă alcool, cu experienţă în fapte ilicite grave, de frica imprimată minorei prin scandalul produs în miez de noapte; declaraţiile părţii vătămate date în faza de urmărire penală s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului S., care a recunoscut comiterea actelor ilicite şi a contribuit semnificativ la aflarea adevărului şi la lămurirea cauzei sub toate aspectele;

- declaraţiile victimei au conturat modul violent în care s-a comportat inculpatul S.;

- pe parcursul întregului proces penal, minora S.L. a avut constanţă în toate declaraţiile date, indiferent de faza procesuală; instanţa a avut în vedere inclusiv declaraţiile date de victimă cu ocazia evaluării sale psihologice de către specialiştii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Serviciul pentru Situaţii de Urgenţă şi care sunt conturate în fişele de examinare psihologică aflate la dosar;

- declaraţiile părţii vătămate minore au conturat climatul familial nociv din familia S., faptul că era folosită doar la muncă, marna neconsiderând necesar să o ducă la şcoală; minora, imediat ce a ajuns acasă de la domiciliul inculpatului S.C., a fost întrebată de mamă, mai întâi, dacă i-a adus rachiul; pe de altă parte, minora a precizat că nu i-a putut spune nimic de ruşine şi teamă şi a preferat să vorbească mai întâi cu poliţistul, ceea ce conturează lipsa de comunicare dintre mamă şi fiică, lipsa de înţelegere din partea mamei resimţită de minoră; împrejurarea că minora este tratată cu violenţă verbală şi fizică în familie, inclusiv datorită deficitului intelectual pe care îl înregistrează, a rezultat şi din fişele de evaluare psihologică, acestea făcând trimitere la o traumă de tip cumulativ, la faptul că minora a trăit într-un mediu ostil, cu frecvente dispute atât în interiorul familiei, cât şi între familie şi vecini; S.L. a fost martora abuzurilor fizice intrafamiliale şi este un copil exploatat prin muncă (fila 36 dos. fond); lipsa de îngrijire din partea mamei, de educaţie este conturată şi prin lipsa de interes pentru absolvirea claselor primare, din analiza foii matricole pentru clasele I - IV (fila 27 dos. urm. pen.) rezultând o repetenţie în clasa I şi o repetenţie în clasa a III-a;

- reprezenta legală a minorei S.L., respectiv S.E., a precizat că aceasta era folosită la treburile casei în detrimentul educaţiei; astfel, minora participa la toate muncile pentru a aduce un ban în plus acasă; minora era tratată ca o persoană adultă şi sub alte aspecte; astfel, i se dădea să bea alcool, în special vin; legat de faptele celor doi inculpaţi, S.E. a precizat că S.C. a tras de uşă şi a început să înjure şi să ameninţe cu moartea dacă nu i se deschide; după ce uşa a cedat şi un geam s-a spart, inculpatul S. a continuat să facă scandal în locuinţa familiei S., a luat o bărdiţă pentru a-l lovi pe fratele minorei, respectiv S.M., dar a fost oprit de către inculpatul Dodu şi, deşi li s-a cerut în mod expres să părăsească domiciliul familiei S., aceştia nu au dat curs solicitării, aspecte recunoscute şi de către cei doi inculpaţi în declaraţiile date în faţa instanţei; mama victimei a vorbit de intenţia inculpaţilor de a întreţine relaţii sexuale cu numita S.A.M., aceştia fiind refuzaţi; de asemenea, s-a conturat împrejurarea că inculpatul S. a luat-o de mână pe victima minoră şi a tras-o afară din casă, spunând că merge la locuinţa lui pentru a aduce rachiu; mama victimei a precizat ulterior cum a perceput-o pe minoră după ce a ieşit din casa inculpatului S., şi anume ca fiind speriată, tremurând; a aflat ce s-a întâmplat abia la poliţie, pentru că fiica ei nu au vrut să-i spună la început ce s-a întâmplat;

- martorii S.A.M. şi S.M., sora şi, respectiv, fratele victimei minore, au confirmat aspectele precizate de mama ei şi de sora L., recunoscute, de altfel, şi de fiecare dintre cei doi inculpaţi; a mai precizat martora că inculpatul S. a fost agresiv cu ea, în sensul că i-a tras două palme peste faţă atunci când i-a cerut să-i lase sora în pace, dar nu doreşte să depună plângere;

- martorul D.F., concubinul lui S.E., a relatat despre agresivitatea verbală şi fizică manifestată în acea noapte de către inculpatul S.; astfel, martorul vorbeşte de loviturile asupra martorei S.A.M., asupra martorului B.V.; acesta din urmă a precizat că a fost lovit de inculpatul S., că tuturor bărbaţilor din locuinţa familiei S. le era frică de acesta şi au fugit; mai mult, martorul B. a precizat că a fost victima abuzului sexual al inculpatului S., pentru această infracţiune fiind şi condamnat şi executând o pedeapsă cu închisoarea;

- procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de partea vătămată, împreună cu planşele fotografice anexe, prezintă locurile în care inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională, respectiv imobilul pe care au refuzat să-l părăsească, interiorul camerei în care s-a desfăşurat agresiunea sexuală de către inculpatul S.;

- procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de inculpaţii S. şi D.P. împreună cu planşele fotografice anexă conţin indicaţii ale inculpaţilor, care fac corp comun cu declaraţiile părţii vătămate minore; este prezentat inclusiv lanţul cu care era asigurată uşa locuinţei inculpatului S., pe care victima minoră nu l-a putut îndepărta pentru a părăsi casa;

- martorii Z.B., M.I. au precizat că, în noaptea de 7 mai, au venit la poarta lor numitele S.E. şi M. şi le-au cerut să sune la poliţie pentru că inculpatul S. a luat-o pe minora L. la el acasă şi le este teamă să nu o violeze; de asemenea, martorul S.J. a confirmat împrejurarea că S.M. a venit în noaptea de 7/ 8 mai 2012, că era speriat şi tremura şi i-a povestit cum inculpaţii au intrat în domiciliul lor şi au provocat scandal; la acelaşi martor, în dimineaţa zilei de 8 mai 2012, s-a prezentat şi mama victimei minore şi i-a relatat că S.C. a luat-o pe fiica sa acasă la el; martorul a mai precizat că nu a putut suna la poliţie, telefonul fiindu-i descărcat; solicitarea de a fi încunoştinţate organele de poliţie a fost adresată şi martorului B.N.;

- martorul S.A., fratele inculpatului S., a fost cel care a văzut-o pe minoră în dimineaţa zilei de 8 mai la domiciliul inculpatului S.C. şi, potrivit declaraţiei acestuia, fata nu prezenta urme de violenţă, nu plângea, nu părea a fi afectată în vreun fel;

- procesele-verbale de recunoaştere din grup a inculpaţilor de către S.E. împreună cu planşele fotografice anexe îi înfăţişează pe cei doi inculpaţi ca fiind cei ce au violat domiciliul familiei S.;

- constatările preliminare nr. 727/ JF din 08 mai 2012 ale I.M.L. Iaşi (fila 25 dos. urm. peri.) prevăd că minora prezintă infiltrat hemoragie la nivelul cadranului inferior himeneal şi infiltrat hemoragie şi soluţie de continuitate la nivelul vestibulului vaginal ce au putut fi produse printr-o acţiune mecanică, posibil în cadrul unei tentative de raport sexual la data de 07 mai  2012; este virgină din punct de vedere anatomo - funcţional, conformaţia himeneală nepermiţând consumarea unui raport sexual complet cu intromisiune, fără deflorare; nu prezintă semne de violenţă corporale;

Prin raportul de constatare medico-legală din 08 mai 2012 al I.M.L. Iaşi (fila 26 dos. urm. pen.) se concluzionează în sensul mai sus arătat;

- în încheierea din data de 14 august 2012 au fost consemnate şi precizările doamnei psiholog Luiza Brânză din cadrul D.G.A.S.P.C. Iaşi, care a precizat că, în urma analizei situaţiei minorei S.L., s-a constatat că aceasta este exploatată prin muncă, nu merge la şcoală, are un deficit de intelect, manifestându-se ca un copil de 8 ani şi nu de 13 ani, are o dislalie polimorfă; s-au făcut demersuri pentru luarea unei măsuri de protecţie socială faţă de copil şi reintegrarea acesteia în mediul şcolar, la şcoala cu nevoi speciale C.P. din Iaşi, fiind în aşteptarea hotărârii judecătoreşti;

- ancheta socială aflată în dosarul de urmărire penală, fila 28, a conturat faptul că inculpatul are spre creştere şi educare un copil minor, respectiv pe S.A.I., născut la data de 19 martie 2000, aspect care rezultă inclusiv din actele în circumstanţiere depuse la dosar, ca şi din referatul de evaluare al inculpatului S.

Inculpatul D.P. a adoptat o poziţie procesuală corespunzătoare, asumându-şi integral responsabilitatea faptelor şi solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

S-a reţinut că faza urmăririi penale, sub aspectul recunoaşterii integrale a violării de domiciliu, reţinute în sarcina sa, nu se deosebeşte de faza judecăţii, inculpatul participând inclusiv la cercetarea în teren şi indicând locurile în care s-a desfăşurat acţiunea.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi au rezultat următoarele: familia D. trăieşte pe baza principiilor tradiţionale rome, unde tatăl este cel care ia deciziile importante. în urma căsătoriei cu Dodu Ancuţa, au rezultat cinci copii, toţi în prezent fiind minori, cel mai mare având 10 ani, iar cel mai mic 2 ani. Familia este caracterizată ca fiind o I familie muncitoare. Pe de altă parte, inculpatul Dodu frecventează un anturaj cu preocupări infracţionale, acesta chiar recunoscând că persoanele din anturaj îl influenţează negativ. Inculpatul se bucură de susţinerea membrilor familiei lărgite, se implică în activităţi lucrative şi manifestă ataşament faţă de copii, în special, de educaţia cărora se ocupă, trei dintre ei frecventând cursurile şcolare.

În faţa consilierului de probaţiune, inculpatul a precizat că a comis fapta pe fondul consumului de alcool, regretând-o prin prisma consecinţelor juridice şi sociale care au avut loc.

S-a concluzionat prin referat că se impune, în vederea sporirii şanselor de reintegrare socială, o supraveghere specializată din partea unui serviciu, prin care să se urmărească prevenirea repetării comportamentului delincvent, înţelegerea perspectivei victimei şi dezvoltarea capacităţii de analiză, renunţarea la comportamentul adictiv (alcool) şi la grupul de prieteni cu antecedente infracţionale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.C., acesta, în cursul cercetării judecătoreşti, a adoptat o poziţie procesuală corespunzătoare, asumându-şi integral responsabilitatea faptelor şi solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

S-a reţinut că faza urmăririi penale se deosebeşte de faza judecăţii, inculpatul încercând să transfere responsabilitatea în sarcina inculpatului Dodu, susţinând că acesta a avut iniţiativa vizitei nocturne la domiciliul părţilor vătămate. împrejurarea că instanţa i-a admis cererea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. a făcut de prisos analiza poziţiei sale procesuale din faza de urmărire penală sub aspectul dovedirii faptelor imputate.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi au rezultat următoarele: inculpatul locuieşte cu fiul acestuia de 12 ani, pe nume Antonio Iulian, într-o casă compusă din şase camere, ce oferă condiţii favorabile. Prezintă ataşament crescut faţă de fiul său, desfăşoară activităţi lucrative, dar manifestă un comportament agresiv pe fondul consumului exagerat şi sistematic de băuturi alcoolice. în relaţia de cuplu cu mama copilului, prezenta un stil de viaţă duplicitar, impulsiv şi nu obişnuia să-şi asume responsabilitatea pentru comportamentul său. Inculpatul, în timp, a dezvoltat un comportament agresiv şi a comis mai multe infracţiuni similare cu cele ce fac obiectul prezentului dosar. Inculpatul a fost condamnat definitiv pentru un număr impresionant de infracţiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei cauze. Astfel, din cazierul judiciar a rezultat că inculpatul S.C. este autorul a nu mai puţin de 16 infracţiuni de violare de domiciliu, 4 ameninţări, un furt calificat, două violuri şi două infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri, acesta fiind eliberat din penitenciar la data de 28 noiembrie 2011.

În faţa consilierului de probaţiune, inculpatul a precizat că a comis fapta pe fondul consumului de alcool, profitând în egală măsură şi de lipsa de protecţie generală a victimei; a declarat că o regretă prin prisma consecinţelor juridice şi sociale care au avut loc.

S-a concluzionat prin referat faptul că inculpatul gândeşte impulsiv, are o capacitate empatică scăzută şi o imagine negativă asupra propriei persoane, nu obişnuieşte să-şi asume responsabilitatea propriilor acţiuni, ci plasează răspunderea pe factori externi, pe aceste segmente fiind necesară intervenţia instituţională.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor S.C. şi D.P., care, în noaptea de 7/ 8 mai 2012, în jurul orelor 02.00, au pătruns împreună, fără drept, în curtea şi în locuinţa părţii vătămate S.E., refuzând să o părăsească la cerere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpatului S.C. care, în aceeaşi noapte, de 7/ 8 mai 2012, a luat-o cu forţa, din propria locuinţă, pe partea vătămată S.L., minoră în vârstă de 13 ani şi a condus-o la domiciliul său unde, împotriva voinţei acesteia, a menţinut-o la dispoziţia sa, începând cu ora 02.30 şi până în jurul orelor 06.30 şi, în toată această perioadă, prin folosirea forţei fizice şi a constrângerilor morale, precum şi prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra, a încercat în mod repetat să întreţină un raport sexual, act sexual care nu s-a consumat în mod complet datorită conformaţiei infantile a organelor genitale ale minorei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi viol asupra unei minore care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. (în acest sens instanţa dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de viol în formă agravată în infracţiunea de viol în formă agravată, în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen.).

În speţă, instanţa a reţinut forma consumată a infracţiunii de viol, chiar dacă prin rechizitoriu s-a susţinut că este vorba de o tentativă de viol.

S-a reţinut că pentru această concluzie pledează toate probele administrate şi analizate detaliat mai sus, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut obţinerea satisfacţiei sexuale masculine ca o condiţie esenţială pentru existenţa violului în formă consumată. Din analiza materialului probator administrat, instanţa a reţinut că, în speţă, a avut loc indubitabil acea conjuncţie a sexelor specifică violului consumat.

De altfel, în sensul celor conchise mai sus, elocventă a fost şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în interesul legii, nr. 111 din 23 mai 2005, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, că violul în formă consumată nu presupune obligatoriu obţinerea satisfacţiei sexuale de către făptuitor, fiind suficient ca actul sexual îndeplinit de agresor să fie apt să producă orgasm (ceea ce în cauză, s-a probat) ori să fi avut loc penetraţia sexuală. Mai mult, potrivit aceleiaşi decizii, în sfera actelor sexuale la care se referă art. 197 C. pen. se include „orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului". în plus, în speţă, s-a reţinut că actul sexual săvârşit, prin constrângere, de către inculpat, era apt de a-i produce satisfacţie sexuală şi, mai mult, nu S.T. putea fi conceput fără o atingere a organelor genitale ale minorei.

A fost avut în vedere că s-a susţinut, prin rechizitoriu, că actul sexual nu s-a consumat în mod complet, datorită conformaţiei infantile a organelor genitale ale minorei, aspect real, apreciindu-se însă că această imposibilitate fiziologică nu poate fi tradusă juridic într-o tentativă, în realitate, probele administrate conturând intenţia clară a inculpatului S. de a fi satisfăcut sexual.

Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de tentativă la viol, prevăzută de art. 20, 21 C. pen. rap. la art. 197 alin. alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., în infracţiunea de „viol" consumat, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen.

Activitatea infracţională a inculpatului S. a fost caracterizată printr-o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului de executare, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, prin eficientizarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru fiecare dintre ei, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoanele infractorilor, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reţinut că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpatul S.C. este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv încălcarea dreptului la intimitate şi la spaţiu privat, încălcarea libertăţii de mişcare a unei persoane minore, încălcarea libertăţii sexuale şi a integrităţii corporale, intelectuale şi chiar morale a victimei minore.

Comiterea de către inculpatul S.C. a faptelor deduse judecăţii pe fondul consumului ridicat de alcool, asupra unei fetiţe de 13 ani, care şi în prezent este afectată emoţional de cele percepute în mod direct, trezită din somn de ţipetele celor din familie şi preluată de inculpat în dorinţa lui de satisfacere a instinctelor sexuale, fiind nevoită să îndure teamă, durere, spaimă, ruşine o perioadă de cel puţin o oră şi, nu în ultimul rând, lipsa de empatie faţă de victimă, astfel cum este conturată de referatul de evaluare psiho-socială, au fost, de asemenea, reţinute de tribunal la momentul individualizării judiciare a pedepselor.

Dat fiind faptul că, alături de cele menţionate mai sus, inculpatul S. cunoştea împrejurarea că minora S.L. prezintă un deficit de intelect, împrejurare recunoscută în faţa instanţei, cu atât mai mult conştientizând faptul că victima nu i se va putea opune, că aceasta va avea o atitudine obedientă, instanţa a reţinut aceste aspecte ca îmbrăcând forma unei circumstanţe agravante, înscrisă în art. 75 alin. (2) C. pen., a comiterii infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate.

S-a constatat că faptele inculpatului S. asupra minorei de 13 ani au avut urmări grave, aceasta prezentând anterior programului de consiliere o atitudine anxioasă cu privire temătoare; partea vătămată a perceput mediul familial ca fiind ostil, cu frecvente dispute şi abuzuri fizice, atât în interiorul familiei, cât şi între familie şi vecini; de asemenea, partea vătămată, la data primei evaluări, prezenta simptomatologie clară de stres posttraumatic, pe fond de deficit intelectual şi al exploatării prin muncă, manifestată prin lacune amnezice, tulburări de somn, coşmaruri, anxietate peste medie, stare de agitaţie interioară, teamă de bărbaţi, de întuneric, de a sta singură, de a nu fi ucisă; s-a recomandat luarea unei măsuri de protecţie socială, precum şi reintegrarea şcolară, includerea într-un program de consiliere psihologică pentru identificarea situaţiilor de pericol şi îmbunătăţirea atitudinii personale faţă de acestea, deoarece este posibil de a redeveni victimă în situaţii de constrângere; prin sentinţa civilă nr. 2288 din 21 septembrie 2012, Tribunalul Iaşi a dispus instituirea plasamentului faţă de minora S.L. la Centrul de Primiri în Regim de Urgenţă şi Copiii Străzii Iaşi, pentru o perioadă de 3 luni.

Toate cele mai sus menţionate au constituit circumstanţe care au îndreptăţit instanţa să se orienteze către pedepse dincolo de limita medie prevăzută de lege, stabilite potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A fost avut în vedere că inculpatul S. prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunile şi de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, încercând să paseze responsabilitatea în sarcina inculpatului D., prezentând o răceală afectivă, o imaturitate emoţională, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psiho-socială.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, s-a constatat că inculpatul S. a fost condamnat definitiv pentru un număr impresionant de infracţiuni similare cu cele care fac obiectul prezentei cauze şi a fost eliberat din penitenciar la data de 28 noiembrie 2011, din executarea pedepsei de 6 (şase) ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 148 din 20 iulie 2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rămânându-i un rest de 721 zile închisoare, faptele deduse judecăţii fiind comise în această perioadă.

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului S., instanţa i-a aplicat acestuia o pedeapsă principală cu închisoarea orientată dincolo de limita medie legală.

Alăturat de pedeapsa principală, instanţa, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanţa a avut în vedere tocmai perseverenţa comportamentului aberant şi violent psihic al inculpatului, atitudinea lui în societate şi familie, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. S-a reţinut că activitatea infracţională, fiind îndreptată asupra unei minore, denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu această calitate. De asemenea, inculpatului S. i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a degradării militare în conformitate cu disp. art. 67 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficul liberării condiţionate faţă de restul de 721 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului S. prin sentinţa penală nr. 148 din 20 iulie 2009 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin nerecurare, rest care a fost contopit cu pedeapsa principală a închisorii aplicată, după eficientizarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, prin prezenta sentinţă, inculpatul S.C. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, ce a fost sporită dată fiind perseverenţa infracţională în acelaşi gen de infracţiuni deosebit de periculoase şi lipsa de corijare a inculpatului care, la scurt timp după liberare, a comis mai multe infracţiuni foarte grave.

În baza art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului S., alături de pedeapsa închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, precum şi cea a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) şi lit. e) C. pen., existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleaşi cu cele care au reclamat incidenţa art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării şi, ulterior, menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului S. nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut această măsură preventivă, care s-a impus şi în scopul asigurării unui mediu securizat atât părţilor vătămate din prezenta cauză, cât şi celorlalţi membri ai comunităţii locale, inculpatul S. fiind recunoscut pentru violenţa sa.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată S.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, la termenul din data de 14 august 2012, instanţa, din oficiu, a exercitat acţiunea civilă în ceea ce o priveşte pe partea vătămată minoră S.L.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, s-a reţinut că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ. şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

S-a reţinut că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei, esenţială fiind stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în pi as şi nici o diferenţă în minus.

În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertatea fizică a persoanei, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, în cazul lezării relaţiilor care implică grijă faţă de dezvoltarea psihică, intelectuală şi morală a unui minor, s-a avut în vedere că, pentru cuantificarea prejudiciului moral, nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fişele de evaluare psihologică.

Astfel, s-a reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă minoră în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, s-a reţinut că în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile continue exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Au fost evidente consecinţele negative suferite de partea civilă minoră în plan psihic, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viaţa socială şi de familie, important fiind că agresiunea inculpatului s-a produs peste un deficit de intelect generat de dislalia polimorfă de care victima suferă, inculpatul având cunoştinţă despre faptul că ea este un copil care nu înţelege foarte multe lucruri. Această împrejurare a conturat lipsa totală de empatie din partea inculpatului faţă de un copil care deja prezintă semne vizibile şi manifeste de boală.

Faţă de cele arătate, instanţa a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului S.C. pentru faptele abominabile comise (viol şi lipsire de libertate), suma de 40.000 lei este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecinţă, în baza art. art. 14, 17 C. proc. pen., art. 346, 348 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.C. să plătească părţii civile minore S.L. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, plată la care a achiesat.

În termen legal, inculpatul S.C. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru netemeinicie.

În cererea de apel şi prin memoriile depuse la dosar, inculpatul a arătat că nu a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat şi că a primit pedeapsa doar pentru ca este recidivist, că a fost nevoit să recunoască faptele pentru a beneficia de reducerea pedepselor conform art. 3201 C. proc. pen. şi că pedeapsa este prea mare în raport cu recunoaşterea din fata primei instanţe, precum şi că era corectă încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de viol în forma tentativei.

Apărătorul inculpatului, cu ocazia dezbaterii apelului, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de viol consumat, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., în infracţiunea de tentativă la viol, prevăzută de art. 20, 21 C. pen. rap. la art. 197 alin. alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., aşa cum a fost dată prin rechizitoriu, iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, dând o eficientă mai mare dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul parchetului a invocat o alta critică, ce se referă la faptul ca instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, deşi aceasta a fost pusă în discuţia părţilor şi instanţa a amintit în motivare. Critica s-a referit la faptul că, în dispozitivul sentinţei, prima instanţă nu s-a pronunţat în sensul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, deşi a procedat la asemenea schimbare. Pentru acest motiv, procurorul a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, solicitare la care apărătorul inculpatului a achiesat.

Prin decizia penală nr. 180 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 346 din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Iaşi, care a fost menţinută.

A fost obligat inculpatul - apelant să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus perioada preventivă de după data de 10 septembrie 2012, la zi.

Verificând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelul inculpatului este nefondat.

Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la viol, solicitată de apărătorul inculpatului, s-a reţinut că, potrivit art. 62 C. proc. pen., instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, de asemenea, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar art. 65 alin. (1) stipulează că sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Astfel, s-a constatat că instanţa de fond a interpretat just probatoriul cauzei în lumina dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen. şi pe baza acestuia a făcut încadrarea în drept şi a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele dovedite.

De altfel, s-a reţinut că inculpatul a şi recunoscut în declaraţiile sale comiterea faptelor, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi reţinute de instanţa de fond şi a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Curtea de apel şi-a însuşit argumentarea primei instanţe conform căreia din actele dosarului rezultă intenţia clară a inculpatului S. de a fi satisfăcut sexual, prin realizarea frecării penisului lui în erecţie de organul sexual al minorei, constatând că sentinţa apelată este temeinic motivată cu privire la schimbarea de încadrare juridică.

În baza acestor considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice a apărut ca neîntemeiată, critica respectivă fiind înlăturată.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate de prima instanţă, s-a reţinut că solicitarea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de reducere a cuantumului pedepselor aplicate, nu poate fi primită întrucât instanţa de fond a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi de scopul acestora, prevăzut de art. 52 C. pen. şi, prin urmare, pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, este bine individualizată şi corespunde scopului pedepselor, privind prevenţia generală şi specială şi este de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Nici critica procurorului referitoare le împrejurarea că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, reţinându-se că art. 334 C. proc. pen. stipulează că, dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea şi, ca atare, singura obligaţie a instanţei este să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

În acest sens, s-a constatat că prima instanţă, prin încheierea de şedinţă din 3 septembrie 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică privind pe inculpatul S.C., în sensul aplicării în cauză atât a dispoziţiilor art. 37 lit. a), cât şi a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), precum şi schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de viol în formă consumată, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., astfel că obligaţia impusă de dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. a fost respectată întocmai de prima instanţă.

De altfel, s-a constatat că în dispozitivul hotărârii se stipulează cu privire la fiecare condamnare a inculpatului S.: „prin schimbarea încadrării juridice”, cu privire la prima pedeapsă şi „prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice”, cu privire al următoarele două pedepse aplicate, ceea ce demonstrează că instanţa fondului s-a pronunţat şi a motivat în cuprinsul hotărârii despre această schimbare de încadrare juridică.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor şl trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, criticile fiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul S.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. Astfel, instanţele de fond şi de apel au examinat cauza sub toate aspectele şi, în baza probatoriilor administrate, au reţinut că inculpatul S.C., împreună cu inculpatul D.P., în noaptea de 7/8 mai 2012, în jurul orelor 02.00, au pătruns, fără drept, în curtea şi în locuinţa părţii vătămate S.E., refuzând să o părăsească la cerere şi, de asemenea, în aceeaşi noapte, inculpatul S.C. a luat-o cu forţa, din propria locuinţă, pe partea vătămată S.L., minoră în vârstă de 13 ani şi a condus-o la domiciliul său unde, împotriva voinţei acesteia, a menţinut-o la dispoziţia sa, începând cu ora 02.30 şi până în jurul orelor 06.30 şi, în toată această perioadă, prin folosirea forţei fizice şi a constrângerilor morale, precum şi prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra, a încercat în mod repetat să întreţină un raport sexual, act sexual care nu s-a consumat în mod complet datorită conformaţiei infantile a organelor genitale ale minorei.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptelor, inclusiv în ceea ce priveşte infracţiunea de viol asupra unei minore care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect stabilită, rezultând din probele administrate în cauză, fiind vorba despre forma consumată a acestei infracţiuni, iar nu despre tentativă, în condiţiile în care, astfel cum în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare, a avut loc acea conjuncţie a sexelor specifică violului consumat, iar inculpatul a acţionat cu intenţia clară de a obţine satisfacţia sexuală, chiar dacă actul sexual nu s-a consumat în mod complet, datorită conformaţiei infantile a organelor genitale ale părţii vătămate, în acest sens fiind şi decizia nr. 3/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Faţă de aceste considerente, se constată că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de viol în formă consumată, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi, pe calc de consecinţă, critica recurentului inculpat, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., se priveşte ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul inculpat, fundamentate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că şi acestea sunt neîntemeiate, neputând fi primită solicitarea de casare a hotărârilor şi de trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei de fond, câtă vreme aceasta din urmă a respectat în totalitate procedura simplificată a cărei aplicare a fost solicitată de inculpatul S.C.

În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în calea de atac a recursului, nu poate fi invocată eroarea gravă de fapt, în condiţiile în care dosarul a fost judecat în baza procedurii simplificate întrucât inculpatul a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere a faptelor, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu şi a solicitat instanţei de fond să fie avute în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale şi care au fost apreciate de către inculpat şi apărătorul acestuia ca fiind legal administrate.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte solicitarea recurentului inculpat formulată în ultimul cuvânt, în sensul reducerii pedepsei, aceasta este privită, de asemenea, ca neîntemeiată, Înalta Curte apreciind că, în speţă, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunile comise fiind stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 38517 alin. 4 rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 9 mai 2012 la 1 aprilie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 180 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 9 mai 2012 la 1 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 297/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 1081/2013. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1116/2013. Penal