ICCJ. Decizia nr. 3029/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3029/2013
Dosar nr. 8015/105/2012
Şedinţa publică din 7 octombrie 2013
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 1 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 8015/105/2012 s-a dispus condamnarea inculpatului J.G., reprezentant legal al SC T.S. SRL Valea Doftanei, fără antecedente penale, după cum urmează:
- În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen. şi 76 lit. d) C. pen., infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă din perioada septembrie 2007-iunie 2008, prejudiciul penal 8.376 RON, parte civilă A.N.A.F., la pedeapsa de: 1 an închisoare.
- În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), lit. b), lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă din perioada septembrie 2007-iunie 2008, la pedeapsa de: 1 lună închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de: 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Potrivit art. 82 C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, la care se adaugă un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, fiind în final de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neexecutare cu rea credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de A.N.A.F., D.G.F.P. Prahova şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 19.028 RON despăgubiri civile, reprezentând rest prejudiciu neacoperit.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv facturile şi avizele de însoţire a mărfii, aflate la dosarul de urmărire penală.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele.
La data de 12 august 2008, organele de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Prahova, Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul J.G., reprezentant legal al SC T.S. SRL Valea Doftanei a întocmit în fals documente fiscale cu regim special de livrare material lemnos în regim de taxare inversă, respectiv facturi şi avize de însoţire a mărfii în numele societăţii, fiind instigat de numitul H.C.C. din Comarnic.
Astfel, inculpatul J.G. deşi a vândut material lemnos către diverse persoane fizice, acesta a emis facturi fiscale în regim de taxare inversă către SC E.I. SRL Comarnic şi AF H., sustrăgându-se în acest fel de la plata TVA-ului aferent.
Inculpatul J.G. este tehnician silvic şi reprezentant legal al SC T.S SRL Valea Doftanei, în baza procurii notariale din 11 iulie 2007 emisă de notarul public O.L. din Comarnic, societatea având ca administrator pe soţia sa, J.E. Societatea are ca obiect principal de activitate „silvicultură şi exploatare forestieră” desfăşurând efectiv astfel de activitate.
În urma verificărilor efectuate la SC E. SRL Comarnic a rezultat faptul că societatea nu a derulat niciodată relaţii comerciale cu SC T.S. SRL Valea Doftanei, iar AF H. Comarnic era radiată la data la care inculpatul J.G. a emis facturi.
Potrivit procesului-verbal întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale efectuată de D.G.F.P. Prahova a rezultat faptul că, în perioada septembrie 2007-iunie 2008, SC T.S. SRL Valea Doftanei a comercializat cantitatea totală de 362,27 mc material lemnos către diverse persoane fizice, întocmind în fals documente de livrare a acestei cantităţi către SC E.I. SRL Comarnic şi AF H. Comarnic, societăţi cu care nu a derulat niciodată relaţii comerciale, cauzând un prejudiciu bugetului statului în suma de 8.376 RON reprezentând TVA de plata. Documentele către cele două societăţi au fost întocmite de către inculpatul J.G., la cererea învinuitului H.C.C., acesta din urmă beneficiind de o parte din materialul lemnos la preţ de vânzare, în regim de taxare inversă.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul J.G. a precizat faptul că a comercializat cantitatea de 363,07 mc material lemnos prin întocmirea a 12 facturi fiscale, aferente unui număr de 80 avize de însoţire a mărfii întocmite către SC E.I. SRL respectiv 10 avize de însoţire a mărfii întocmite către AF H. Comarnic, marfa fiind transportată de învinuitul H.C.C.
Având în vedere faptul că documentele întocmite nu erau reale, a procedat la stornarea facturilor în cauză şi întocmirea unor bonuri de vânzare către persoane fizice pentru această cantitate. Cu toate acestea inculpatul J.G. nu a achitat bugetului statului prejudiciul în sumă de 8.376 RON reprezentând TVA de plata, în prezent societatea înregistrând un debit de 12.657 RON.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă din probele administrate în cauza, acestea coroborându-se şi cu declaraţia inculpatului, care a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, astfel cum acestea au fost descrise prin actul de sesizare.
În drept, fapta inculpatului J.G. care în calitate de reprezentant al SC T.S SRL, în perioada septembrie 2007-iunie 2008 a comercializat cantitatea totală de 362,27 mc material lemnos către diverse persoane fizice întocmind în fals documente de livrare a acestei cantităţi către SC E.I. SRL Comarnic şi AF H. Comarnic, cauzând un prejudiciu bugetului statului în sumă de 8.376 RON reprezentând TVA de plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea „evidenţierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive” faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, şi respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, solicitând desfiinţarea hotărârii, iar în rejudecare obligarea inculpatului la plata creanţelor accesorii creanţei principale.
Prin decizia penală nr. 69 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că inculpatul a achitat o parte din prejudiciu, rămânând de recuperat o parte, respectiv suma de 19.028 RON, la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare dispusă de prima instanţă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova, solicitând casarea acestora şi în rejudecare obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente şi la plata accesoriilor calculate de la data creării bazei impozabile până la data efectivă a plăţii.
În susţinerea recursului au fost invocate dispoziţiile art. 119, art. 1380 şi art. 1385 C. proc. fisc. care, în opinia recurentei părţi civile permit repararea creanţelor accesorii creanţei principale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul J.G., reprezentant legal al SC T.S. SRL Valea Doftanei, a întocmit în fals documente fiscale cu regim special de livrare material lemnos, către SC E.I. SRL Comarnic, în realitate comercializându-l ilegal către diverse persoane fizice sustrăgându-se de la plata TVA-ului aferent, cu consecinţa cauzării un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 8.376 RON. Faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile se constată că prin procesul verbal încheiat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova la data de 4 noiembrie 2008, a rezultat faptul că în perioada de referinţă, SC T.S. SRL Valea Doftanei a comercializat 362,27mc. material lemnos, cauzând un prejudiciu statului de 8.376 RON reprezentând TVA de plată, iar la termenul de judecată din 31 ianuarie 2013 s-a făcut dovada achitării sumei de 8.376 RON.
Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală rezultă că SC T.S. SRL Valea Doftanei este înregistrată cu datorii la bugetul de stat cu suma de 27.956 RON din care 12.657 RON TVA, 14.392 RON dobânzi şi penalităţi TVA şi 832 RON impozit pe profit, cu această sumă constituindu-se şi parte civilă în cauză.
În atare condiţii instanţa de fond a obligat inculpatul la plata prejudiciului nerecuperat de 19.028 RON.
Suma rămasă nerecuperată reprezintă tocmai obligaţiile fiscale accesorii astfel că nu pot fi acordate alte obligaţii fiscale accesorii.
Prin urmare prejudiciul cert, lichid şi exigibil, cauzat prin fapta ilicită care atrage răspunderea civilă delictuală a inculpatului a fost de 8.376 RON, achitat de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti, rămânând de recuperat obligaţiile accesorii la care inculpatul a fost obligat prin hotărârea de condamnare.
Ca atare criticile recurentei părţi civile, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. sunt nefondate.
Prin prisma aceluiaşi caz de casare va fi examinată şi critica privând obligarea inculpatului la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente, constatându-se însă că nu ne aflăm în prezenţa unei erori de drept care să permită reformarea hotărârilor atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 C. proc. pen., partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în cauză, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare.
În speţa analizată, nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, până la citirea actului de sesizare, nu s-a pus în discuţie şi nu a fost introdusă în cauză partea responsabilă civilmente.
Ca atare, fiind depăşit termenul stabilit de lege nu se poate trece la examinarea condiţiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile a părţii responsabile civilmente.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova împotriva deciziei penale nr. 69 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul J.G.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Prahova împotriva deciziei penale nr. 69 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul J.G.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2722/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3133/2013. Penal → |
|---|
