ICCJ. Decizia nr. 312/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 312/2013
Dosar nr. 10739/2/2011
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 9 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, recunoaşterea sentinţei penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunţată de Audiencia Provincială din Lleida prin care condamnatul D.D. a fost condamnat la pedepsele de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării şi 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.
A dispus transferarea condamnatului D.D. fiul lui C. şi M., în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 13 mai 2007 la zi.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul instanţe în data de 16 decembrie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunţată de Audiencia Provincială din Lleida, rămasă definitivă la data de 18 noiembrie 2009 privind pe persoana condamnată D.D. şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Prin adresa din 31 octombrie 2011 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea de transfer a persoanei condamnare D.D. (în prezent deţinut în Penitenciarul Quatre Camins din Regatul Spaniei), cetăţean român, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România, pedeapsă ce i-a fost aplicată de instanţele din Regatul Spaniei.
La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri şi anume cererea formulată de autorităţile spaniole care a fost însoţită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia prin care persoana condamnată a consimţit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
În urma verificărilor, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a comunicat prin adresa din data de 29 noiembrie 2011 că numitul D.D., este fiul lui C. şi M., eliberată de către B.E.I.P. Ploieşti la data de 07 noiembrie 2001.
Din adresa din data de 21 noiembrie 2011 a Ministerului de Interne - Direcţia generală de Paşapoarte a rezultat că numitul D.D. este titular al paşaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Prahova la data de 25 august 2005. S-a constatat că este îndeplinită astfel condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentinţa penală nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunţată de Audiencia Provincială din Lleida, numitul D.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de crimă, tâlhărie prin întrebuinţarea de violenţe şi uz de arme prev. de art. 138, art. 16, art. 66, art. 242 C. pen. spaniol; sentinţa penală a rămas definitivă la data de 18 noiembrie 2009.
În consecinţă, s-a constatat îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din actele şi lucrările dosarului, a rezultat că numitul D.D. a fost arestat preventiv la data de 13 mai 2007 până la data de 21 octombrie 2009, iar durata condamnării se împlineşte la data de 10 mai 2015, astfel este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Prin hotărârea de condamnare s-a reţinut că persoana condamnată, la data de 13 mai 2007, în complicitate cu numiţii D.M. şi C.D., s-au îndreptat spre o întreprindere cu intenţia de a sustrage cablu de cupru. În momentul în care se aflau în incintă, au fost suiprinşi de agenţii de pază, moment în care D.D. a împins pe unul dintre cei menţionaţi, iar cân acesta se afla căzut la pământ l-au lovit cu pumnii şi picioarele la nivelul corpului provocându-i mai multe leziuni. În continuare, paznicul a fost târât pe un teren viran unde a fost imobilizat prin legare de mâini şi de picioare. În această situaţie, victima a fost strânsă de gât cu o cravată, pierzându-şi cunoştinţa, moment în care a sunat alarma întreprinderii, iar D.D. şi complicii săi au fugit, fiind reţinuţi ulterior pe autostradă în timp ce se îndreptau spre Barcelona.
Examinând materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, fapta reţinută în sarcina persoanei condamnate D.D. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor aflate în concurs: tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. f), h); art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. - pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani; tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), e) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin cererea formulată la data de 20 octombrie 2011, numitul D.D. şi-a exprimat acordul asupra transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată. Din ancheta socială a reieşit că numitul D.D. este tatăl a opt copii care locuiesc în comuna Băceşti, judeţul Vaslui.
Faţă de împrejurarea că din actele comunicate de către autorităţile spaniole apăreau unele neconcordanţe privind numele condamnatului, în sentinţa de condamnare numele acestuia fiind trecut C.D.D., iar în fişa de executare fiind trecute alte date de stare civilă, Curtea a solicitat lămuriri suplimentare autorităţilor statului de condamnare.
În relaţiile trimise Curţii, autoritatea centrală a statului de condamnare a arătat că există identitate de persoană, persoana condamnată fiind aceeaşi cu cea care figurează în evidenţele autorităţilor române.
Curtea a apreciat că în fişa privind executarea pedepselor, cu privire la datele de stare civilă ale persoanei condamnate, s-a strecurat o eroare materială, datele de stare civilă trecute în dreptul condamnatului D.D. fiind cele ale co-condamnatului D.M.
Din analiza actelor dosarului, Curtea a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru recunoaştere prevăzute de art. 131 şi condiţiilor pentru transfer prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată astfel, a avut în vedere că România şi-a asumat printr-un tratat internaţional la care este parte obligaţia recunoaşterii hotărârii penale pronunţate în străinătate (Convenţia europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau militară, hotărârea pronunţată în străinătate respectă ordinea publică a statului român şi produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 147/09 din data de 03 aprilie 2009 pronunţată de Audiencia Provincială din Lleida prin care condamnatul D.D. a fost condamnat la pedepsele de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării şi 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării.
De asemenea, Curtea a constatat că persoana condamnată este cetăţean român, hotărârea pronunţată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, acesta a consimţit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracţiune potrivit legii române şi a dispus transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare. Întrucât condamnatul a fost arestat în perioada 13 mai 2007 - 21 octombrie 2009 şi a început executarea pedepsei din 22 octombrie 2009, Curtea, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republic, a dedus perioada executată până în acest moment, de la 13 mai 2007 la zi.
Curtea nu s-a pronunţat însă prin dispozitivul hotărârii asupra pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor electorale pe perioada executării pedepsei principale, motiv pentru care prin încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2012, în baza art. 195-196 C. proc. pen.,a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 154 din 09 aprilie 2012 în sensul de a se insera menţiunea „Dispune transferarea condamnatului D.D. (fiul lui C. şi M.) în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive pe durata condamnării".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Public, pentru motivele învederate în partea introductivă, respectiv:
I. Nelegalitatea încheierii de îndreptare de eroare materială din data de 11 aprilie 2012 prin care s-a dispus transferul în vederea executării şi a pedepsei accesorii;
Il. Omisiunea instanţei de a dispune, prin sentinţă, transferul şi în vederea executării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă în mos riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:
- condamnatul D.D. este cetăţean român conform relaţiilor obţinute de la Ministerul Administraţiei şi Internelor (f. 7);
- hotărârea pusă în executare a rămas definitivă, conform datelor furnizate de autorităţile judiciare spaniole, la data de 18 noiembrie 2009;
- la data examinării cererii de transferare, în fond, condamnatul mai avea de executat, până la 10 mai 2015, (f. 29, 45) din pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare. Pedeapsa s-a executat cu începere de la data de 13 mai 2007 (f. 31, 45). Data eliberării anticipate, la executarea a două treimi din pedeapsă este 9 septembrie 2012, iar data eliberării anticipate, la executarea a trei pătrimi din pedeapsă este 10 mai 2013.
- condamnatul şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, declaraţia sa fiind ataşată la dosar (fila 10, 312).
- infracţiunile cercetate au corespondent în legislaţia penală română în fapta de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. f) şi h) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. român, ce este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi di cele enumerate la art 64 C. pen., printre care şi dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi fapta de tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art 211 alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), e) C. pen., ce este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani închisoare;
- statul de condamnare şi statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.
În urma transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează să continue executarea pedepsei principale aplicate de 8 ani închisoare, dar şi a pedepsei accersorii a înterzicerii dreptului de sufragiu pasiv respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice.
Ca urmare, constatând ca fiind întrunite exigenţele art. 143, 157, 158, 162 şi 152 din acelaşi act normativ, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat, va recunoaşte şi dispoziţia privind interzicerea exercitării drepturilor electorale pasive prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. pe durata condamnării, aplicată intimatului condamnat persoană transferabilă D.D. prin sentinţa penală nr. 147 din 3 aprilie 2009, pronunţată de Audiencia Provincială din Lleida şi va dispune transferul condamnatului în vederea executării şi a acestei pedepse într-un penitenciar din România.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 154/ F din 09 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia Il-a penală, privind pe intimatul condamnat persoană transferabilă D.D.
Casează în totalitate încheierea de îndreptare de eroare materială din data de 11 aprilie 2012 şi în parte sentinţa atacată şi rejudecând în fond:
Recunoaşte şi dispoziţia privind interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a C. pen. pe durata condamnării, aplicată intimatului condamnat persoană transferabilă D.D. prin sentinţa penală nr. 147 din 3 aprilie 2009, pronunţată de Audiencia Provincială din Lleida şi dispune transferul condamnatului în vederea executării şi a acestei pedepse într-un penitenciar din România.
Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa recurată.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 294/2013. Penal → |
|---|
