ICCJ. Decizia nr. 3140/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3140/2013
Dosar nr. 3267/109/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Teleorman, instanţă căreia, având în vedere că prin încheierea nr. 1953 din 18 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 8014/1/2009, admiţându-se cererea de strămutare formulată de inculpaţii M.N.L. şi P.I. privind dosarul nr. 3267/109/2009 al Tribunalului Argeş, i s-a trimis cauza privind pe inculpaţii P.G.C., P.G., M.N.L., P.I. trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 100/P/2009 din 09 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., prin sentinţa penală nr. 124 din 15 noiembrie 2011 a condamnat pe inculpaţii:
1. P.G.C. la 5 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., precum şi la 5 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
2. P.G., la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., precum şi la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşit în legătură directă cu infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 254 alin. (l) C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra art. 83 C. pen.
3. M.N.L. şi
4. P.I. la câte un an închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 şi art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., precum şi la câte 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6, şi art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, câte un an închisoare fiecare inculpat.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de câte 3 ani fiecare inculpat, potrivit art. 82 C. pen.
Inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra art. 83 C. pen.
Celor patru inculpaţi li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor principale să se suspende executarea pedepselor accesorii.
S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului luată prin ordonanţa din 13 august 2009, privind pe P.I. şi M.N.L. până la concurenţa sumei de câte 1000 lei.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii P.I. şi M.N.L. a sumei de câte 1000 lei, primită cu titlu de mită.
În baza art. 170 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, respectiv anularea înscrisului falsificat, procesul-verbal de control seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007 al Gărzii Financiare - Comisariatul regional Argeş.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
Prin O.U.G. nr. 91/2003 modificată, Garda Financiară era organizată ca instituţie publică de control cu personalitate juridică în subordinea A.N.A.F. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, finanţată de la bugetul de stat.
Garda Financiară exercită control operativ şi inopinat pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea evaziunii fiscale, personalul gărzii exercitând operaţiuni de control curent şi de control tematic, comisarii gărzii având competenţe, printre altele, să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se depozitează, sau se comercializează bunuri ori desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa legilor în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de acestea, să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să stabilească implicaţiile fiscale ale acestora, să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale, să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor.
M.N.L. şi P.I. în anul 2007 erau comisari superiori în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Argeş.
Potrivit fişelor posturilor deţinute, cei doi aveau atribuţii în constatarea contravenţiilor şi aplicarea de sancţiuni corespunzătoare, ei fiind obligaţi să încheie cu obiectivitate şi fără părtinire, acte scrise asupra constatărilor, asupra rezultatelor controalelor.
Respectivele atribuţii erau statuate şi prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 817 din 14 aprilie 1998, de aprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare.
La nivelul Secţiei Argeş - Divizia a Il-a, la 20 martie 2007, conform planificării, cei doi au fost ordonaţi să verifice trei societăţi comerciale, respectiv, SC M.A. SRL Piteşti, SC O. SRL Piteşti şi SC M.P.P. SRL Piteşti. La aceeaşi dată, P.I. era şi comisar de serviciu pe Secţia Argeş a Gărzii Financiare, la 21 martie 2007 el fiind recompensat cu timp liber.
În ziua de 20 martie 2007, M.N.L. şi P.I. s-au deplasat la SC M.A. SRL şi SC O. SRL, au efectuat unele verificări, dar nu au finalizat controlul, ulterior ei motivând că ori lipseau documentele financiar-contabile, ori lipsea persoana abilitată să le pună la dispoziţie acele documente sau să le dea relaţiile cerute.
Potrivit atribuţiilor lor, la momentul prezentării la control, comisarii superiori erau obligaţi să menţioneze a ceasta în Registrul unic de control, obligaţie nerespectată însă. Documentul aferent SC M. SRL seria A nr. 0725748, a fost întocmit abia la 26 martie 2007, în acesta înscriindu-se că s-a verificat perioada fiscală octombrie 2006 - martie 2007.
Acest comportament ale inculpaţilor, conform probelor administrate a fost consecinţa primirii a câte 1000 lei fiecare, cu titlu de mită de la inculpatul P.G. la cererea expresă a coinculpatului P.G.C., P.G. fiind administratorul societăţilor verificate, iar P.G.C. era asociat la aceleaşi unităţi.
La 20 martie 2007, comisarii an avut la dispoziţie documentele, au discutat cu asociatul şi administratorul societăţilor, au constatat încălcări ale normelor financiar-contabile, convorbirile şi comunicările telefonice interceptate relevând aceasta, P.G.C. cerându-i lui P.I. să efectueze verificările, de faţă fiind şi P.G. Deşi controlul ordonat era inopinat, aceleaşi convorbiri interceptate au evidenţiat că P.G.C. cunoştea dinainte că se va proceda la verificarea celor două societăţi, el fiind încunoştinţat de o persoană din conducerea Secţiei Argeş a Gărzii Financiare, sens în care este relevantă următoarea convorbire dintre cei doi deja menţionaţi: „Da eu am vorbit dar cu şefu şi i-am spus, şi i-am spus să vină să-mi facă aşa şi să nu fie nimic, pentru că e mai bine să nu fie nimic decât să fie .. pentru mine .. Da şi el aşa a zis. Mai vorbeşte cu el, mie aşa mi-a promis. Acum nu ştiu ce v-a zis vouă alaltăieri, da eu am vorbit cu el”.
Faptul participării la verificări a inculpatului P.G. este menţionat în convorbirea şi comunicarea telefonică interceptată privindu-i pe cei doi, la aceeaşi dată, 20 martie 2007.
Comisarii, în verificările documentelor financiar-contabile, la 20 martie 2007, constataseră, faptic, existenţa unei chitanţe fiscale de 51.000.000 lei vechi către SC P. SA, în condiţiile în care O.G. nr. 15/1996 modificată, interzicea o asemenea plată în numerar peste limita legală a plafonului de casă, art. 5 prevăzând că operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se efectuează numai prin instrumente de plată, fără numerar, plăţile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei.
Acelaşi act normativ, în art. 6 alin. (2), prevedea că nerespectarea art. 5 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
Existenta, la 20 martie 2007, a acestei chitanţe a fost probată şi prin adresa nr. 602339 din 07 iulie 2009 a Comisariatului General al Gărzii Financiare, în aceasta înscriindu-se că s-au identificat trei asemenea plăţi la SC M.A. către SC P. SA, toate peste limita plafonului de casă, chitanţa nr. 8913812 din 09 dec.2006 (5.112,24 lei noi), aceasta prezentând modificări în sensul că peste suma iniţială, 5.112,24 lei noi înscriindu-se 5000 lei noi, chitanţa fiind înregistrată în contabilitatea SC P. SA la 09 decembrie 2006. Suma reală ce se menţionase la 09 dec.2006, închidea factura fiscală seria AGYEH nr. 3847417 din 06 decembrie 2006 şi apărea înregistrată şi în Registrul jurnal de vânzări al SC M.A. SRL.
În procesul-verbal seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007, comisarii superiori au consemnat aspecte neadevărate, care nu aveau corespondent în realitate, iar cu privire la controlul ce a vizat SC O. SRL au dresat o notă unilaterală de control seria AG nr. 0020374, inculpatului P.I. fiindu-i comunicat de către o persoană din conducerea gărzii că era vorba despre o notă de constatare, el obiectând „nu, poate ceva o notă unilaterală sau ceva de genul acesta”.
Privind modul cum aveau loc controalele firmelor inculpatului P.G.C., relevantă este convorbirea interceptată dintre inculpaţii P.G.C. şi P.G., primul spunându-i „hai, du-i acolo, stai cu ei o leacă, dă-le câte o revistă, dă-le alea şi gata, da?”, celălalt răspunzând că aşa va face.
Procesul-verbal seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007, încheiat, potrivit menţiunilor, la ora 14:00 la SC M.A. SRL, a înscris că s-a constatat nerespectarea reglementărilor ministerului Finanţelor Publice cu privire la întocmirea documentelor justificative contabile pentru toate operaţiunile efectuate şi înregistrarea în contabilitate, agentul economic nu respectă O.M.F.P. 1850/2004 privind întocmirea facturilor de livrare emise către beneficiari, respectiv date expediţie, oră, semnătura de primire, contravenţie prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, sancţiune 1000 lei amendă.
La 20 martie 2007, la cererea expresă a inculpatului P.G.C., inculpatul P.G. le-a dat coinculpaţilor M.N.L. şi P.I., câte 1000 lei, suma totală dată 2000 lei fiind menţionată în unitatea centrală 4 Registrul de casă sub titulatura „P.” ori „C.”.
Percheziţia informatică analizată, legal a evidenţiat că pe suporţii identificaţi în biroul inculpatului P.G. de la SC P. SA, la 20 martie 2007, acesta a consemnat menţiunea „P. Garda Financiară” - suma 2.000.00.
Despre darea sumelor de câte 1000 lei fiecărui inculpat, relevantă este şi convorbirea telefonică interceptată dintre inculpatul P.G.C. cu fratele său, P.I. în cadrul acesteia, de faţă fiind şi inculpatul P.I., relevându-se că P.I. îi spune inculpatului e „D.” (P.I.) şi cu ălalaltu aici, vrea să ne dea .. şi un P. de amendă .. Le dăm ceva?, inculpatul răspunzând „Păi le-am dat, mă, eu câte 10 milioane, nu ţi-a spus G. (P.G.), iar cu privire la amendă, acelaşi P.I. spune „păi, aşa, până în 10 milioane”.
În aceeaşi zi, 20 martie 2007, în intervalul orar 13:27-13:28:14, inculpatul P.G.C., în discuţia telefonică cu coinculpatul P.G. (G.) spune: „Nu le-ai dat mă, câte 10?, celălalt răspunzând: „Ba da, sunt. I-am pus în plicuri”, iar în ce priveşte ce au găsit (comisarii P.G.C.: „a găsit ceva?, i se răspunde de către G., P.G. „o chitanţă tăiată de cincizeci şi unu”.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi cei patru inculpaţi.
Apelul parchetului a fost motivat în scris pe greşita individualizare a pedepselor şi greşita modalitate de executare dispusă, în cadrul acestei critici susţinându-se greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, omisiunea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., omisiunea indicării sumelor de bani consemnate în vederea confiscării acestora, precum şi cuantumul greşit al cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii.
Inculpatul P.G.C. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita sa condamnare, interceptările convorbirilor telefonice s-au realizat între anii 2006-2007, urmărirea penală în cauză s-a declanşat în anul 2009 şi, ca atare, ele fiind autorizate numai pentru fapte ce vizau siguranţa naţională ori combaterea terorismului, nu puteau fi folosite îh alte cauze, nu s-au administrat probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, nu s-a probat dacă faptele coinculpaţilor M.N.L. şi P.I. de a sancţiona contravenţional societatea inculpatului au fost reale, nu s-a făcut distincţie între plată şi încasare, SC M.A. SRL a încasat suma în discuţie de la SC P., inculpatul nu a instigat la infracţiunea de mită pentru că nu s-a oferit sau remis cele două sume de câte 1000 lei mită, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind nulitatea urmăririi penale invocată la termenul din 05 iulie 2011, cercetarea judecătorească la fond a fost sumară.
Pentru considerentele expuse, inculpatul a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, inculpatul a solicitat, referindu-se şi la motivele de apel ale parchetului, menţinerea sentinţei.
Inculpatul P.G. a criticat sentinţa pentru nelegala sa condamnare, probele nedemonstrând implicarea sa în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul M.N.L. şi-a motivat apelul pe greşita sa condamnare, neexistând nicio probă care să dovedească luarea mitei de către el.
Inculpatul P.I. şi-a motivat apelul pe greşita administrare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpaţii P.G. şi P.G.C., acestea nefîind legale odată ce s-au efectuat în faza actelor premergătoare şi nu-l implică în nici un fel, urmărirea penală a confundat plata cu încasarea, toate acestea impunând achitarea sa în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, prin decizia penală nr. 372/ A din 05 decembrie 2012, a admis apelurile declarate de parchet şi de către inculpaţii P.G.C. şi P.G., a desfiinţat, în parte, sentinţa şi în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.G.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul P.G., în baza aceluiaşi temei legal, a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 278/2000.
Inculpaţilor P.G.C., P.G., M.N.L. şi P.I. li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a decis ca pe durata suspendării executării pedepselor principale, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata a câte 3500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat ocazionate la soluţionarea fondului.
Apelurile declarate de inculpaţii M.N.L. şi P.I. au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpaţii P.G.C., P.G., M.N.L. şi P.I., cazurile de casare invocate şi motivele de recurs fiind detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri din 03 septembrie 2012.
Referitor recursului declarat de parchet, acesta este fondat pentru considerentele ce se vor detalia.
Ca situaţie de fapt, rechizitoriul din 09 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti a reţinut că inculpaţii M.N.L. şi P.I., comisari superiori în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Argeş, la 20 martie 2007, efectuând control operativ, inopinat la SC M.A. SRL şi SC O. SRL, pentru a nu aplica sancţiunea contravenţională prevăzută de art. 5 alin. (2) lit. c) sancţionată potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 15/1996, iar controlul să fie unul superficial pentru a nu se descoperi încălcări ale normelor legale, au primit mită de la inculpatul P.G., instigat la aceasta de inculpatul P.G.C., fiecare, câte 1000 lei.
Cei doi inculpaţi, comisari superiori, deşi erau obligaţi, la 20 martie 2007, să înscrie controlul în Registrul unic de control, nu au făcut-o, singura menţiune apărând abia la 26 martie 2007, ei înscriind că au verificat perioada fiscală octombrie 2006 - martie 2007.
Convorbirile şi comunicările telefonice interceptate vizând 20 martie 2007 relevă prezenţa inculpaţilor, faptul că au avut la dispoziţie documentele, au discutat cu reprezentanţii celor două societăţi comerciale, respectiv cu inculpaţii P.G.C. şi P.G., au constatat încălcări ale normelor financiar-contabile. Exemplu: convorbirea dintre P.G.C. şi P.I., din aceasta reieşind că P.I. îi comunică lui P.G.C. că este cu „L.”, îl întreabă pe interlocutor dacă a vorbit cu conducerea faptul că va verifica O. şi M., dar şi că P.G.C. îl va trimite pe G. Totodată, inculpatul P.G.C. îi transmite interlocutorului că a vorbit „cu şefii şi i-a spus să nu fie nimic pentru că e mai bine să nu fie nimic decât să fie, pentru el”.
Participarea inculpatului P.G. este evidenţiată de aceeaşi interceptare, P.G.C. spunându-i „du-te la mine la birou, că au venit doi comisari, continuând „dale câte zece, zece la unu, zece la celălalt.” P.G., la cele ce i se cereau, a achiesat (da) şi a întrebat dacă „le pune în plic”.
Referitor obiectivului controlului inculpatul P.G.C. îl chestionează pe coinculpatul P.G.: „..O., ce dracu e acolo”, răspunzându-i-se de către coinculpat „păi am aici cu..”.
La rândul său, inculpatul P.I. îi comunică inculpatului P.G.C. că sunt ceva probleme, iar P.G. la întrebarea „a găsit ceva” îi transmite „o chitanţă tăiată de cincizecişiunu”, celălalt replicând „să nu dea nimic, să nu dea nicio amendă”.
Documentul despre care era vorba, respectiv „chitanţa tăiată de cincizecişiunu” era cea cu nr. 8913812, suma 5.112,24 lei din 09 decembrie 2006, înregistrată în contabilitatea SC P. SA la aceeaşi dată cu suma menţionată, suma incluzând valoarea facturii fiscale seria AG/EH nr. 3847417 din 06 decembrie 2006, aceeaşi sumă apărând şi în Registrul jurnal de vânzări al SC M.A. SRL.
În procesul verbal de sancţionare a SC M.A. SRL, seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007, inculpaţii comisari superiori au înscris nereal o altă contravenţie, cum ceruse inculpatul P.G.C., iar pentru SC O. SRL au încheiat o notă unilaterală de control, aceasta din urmă fiind sugerată inculpatului P.I. de o persoană din conducerea Gărzii Financiare, secţia Argeş.
Suma de câte 1000 lei dată mită celor doi inculpaţi a fost remisă de inculpatul P.G., la sugestia coinculpatului P.G.C. în ziua de 20 martie 2007, inculpatul menţionat notând-o în unitatea centrală 4 a calculatorului în „Registrul de casă” pentru luna martie 2007 sub titulatura „P.” ori „C.”, despre aceasta confirmând inculpatul P.G.C. în discuţia cu fratele lui, P.I., acesta din urmă întrebând: „..le dau ceva?”, inculpatul răspunzând „păi, le-am dat mă, eu câte zece milioane, nu ţi-a spus G.?”. Acelaşi inculpat îl întreabă pe G. (P.G.) „nu le-ai dat mă, câte zece?, i se răspunde „Ba da, i-am pus în plicuri”.
Procesul verbal din 26 martie 2007 (seria F nr. 0176267) în care inculpaţii au înscris că s-au încălcat alte norme legale decât cele constatate efectiv a fost semnat de inculpaţii comisari superiori, dar şi de către inculpatul P.G., acesta din partea societăţii comerciale controlate.
Cercetarea judecătorească în fond, verificând probatoriul şi toate probele propuse de inculpaţi, a stabilit aceeaşi situaţie de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru faptele penale pentru care fuseseră trimişi în judecată.
Instanţa de apel, în aplicarea principiului devolutiv al căii de atac prevăzut în art. 371 C. proc. pen., a admis şi procedat la analizarea martorilor propuşi de inculpaţi, respectiv a lui P.I. şi O.I.
Totodată, în şedinţă publică, s-au analizat înregistrările convorbirilor telefonice (proces-verbal din 15 octombrie 2012, încheierea de şedinţă de la termenul de judecată 26 iunie 2012).
Pronunţând achitarea inculpaţilor P.G.C. şi P.G. pentru instigare şi coautorat la infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu darea de mită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii), instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu a rezultat săvârşirea infracţiunii pentru că, în ce-l priveşte pe inculpatul P.G.C., acesta, direct sau indirect, nu s-a probat că i-ar fi instigat pe coinculpaţi să întocmească procesul-verbal în care să se consemneze date nereale şi nu a cunoscut despre intenţiile acelora de a constata săvârşirea unei contravenţii alta decât cea despre care i s-a relatat singura lui reacţie fiind „să nu dea nimic, să nu dea nicio amendă”.
Privind implicarea inculpatului P.G., instanţa de apel a motivat că semnarea procesului-verbal nu înseamnă confirmare a legalităţii sancţiunii, ci doar o luare la cunoştinţă despre aplicarea sancţiunii, iar înscrisul oficial întocmit de coinculpaţii M.N.L. şi P.I. îşi păstra caracterul de legalitate şi în lipsa semnării celui sancţionat contravenţional.
Or, instanţa de apel nu a contestat, în referire la situaţia de fapt, că inculpatul a semnat procesul-verbal de contravenţie, înscris oficial întocmit, dar nici caracterul fals al acestuia, fals realizat de cei doi inculpaţi comisari superiori cu prilejul întocmirii lui la 26 martie 2007.
Art. 289 C. pen., text de lege care încriminează infracţiunea de fals intelectual comportă şi asupra plăsmuirii de natură să producă consecinţe juridice a unui înscris oficial, iar subiecţii activi au fost coinculpaţii comisari superiori, funcţionari publici, semnarea unui asemenea înscris oficial plăsmuit neschimbând caracterul nereal al actului, în cauză inculpatul P.G. cunoscând caracterul mincinos, neadevărat al constatărilor, el semnând, deci, în deplină cunoştinţă de cauză sau, sub aspectul participaţiei sale penale, este de observat că potrivit art. 24 C. pen., autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, inculpatul semnând actul oficial neadevărat, plăsmuit de către coinculpaţii funcţionari publici în forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., este complice, astfel cum prevede art. 26 C. pen., la infracţiunea de fals intelectual sub forma înlesnirii.
Ca atare, cu referire la inculpatul P.G., corecta încadrare juridică a faptei este în art. 26 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, respectiv, complice la infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu infracţiunea de dare de mită, semnarea voluntară, conştientă a procesului-verbal neadevărat reprezentând o acţiune de susţinere a unui act oficial fals pentru ascunderea unor infracţiuni de corupţie.
În ce priveşte implicarea inculpatului P.G.C., probatoriul administrat a relevat că acesta i-a cerut inculpatului P.G. să nu plătească amenda contravenţională „pentru chitanţa tăiată de cincizeci şi unu” (abaterea constatată, dar fără a fi identificată ca atare în procesul-verbal de contravenţie), acţiunea lui, sub forma instigării prevăzută de art. 25 C. pen., constituind săvârşirea, de către coinculpaţii comisari funcţionari publici a infracţiunilor de corupţie.
Fapta de fals intelectual săvârşită în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de dare de mită, aceasta în forma instigării prevăzute de art. 25 C. pen., este o infracţiune în legătură directă cu infracţiunea de corupţie şi se încadrează în prevederile art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, nu descriu şi nu determină structura juridică şi conţinutul constitutiv al unor noi infracţiuni de fals, altele decât cele regăsite în Codul penal, textul de lege specială incriminând modalitatea agravată a acestei infracţiuni, fapta fiind săvârşită în scopul ascunderii uneia din infracţiunile de corupţie sau asimilată acesteia ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune. Poziţia subiectivă, caracterizată de intenţie calificată de scop, determină, în reglementarea legii speciale, o modalitate agravată a infracţiunilor când acestea au fost săvârşite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Din probatoriu a rezultat că instigarea la întocmirea în fals a înscrisului oficial a fost făcută în scopul ascunderii mitei, activităţile coinculpaţilor comisari superiori funcţionari publici, de a falsifica procesul-verbal despre care este vorba s-au realizat pentru a crea o aparenţă de legalitate menită a ascunde infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
În fapt, inculpatul P.G.C. cunoştea la 20 martie 2007, despre controlul ce urma a se derula la cele două societăţi comerciale, aspect comunicat coinculpatului P.I., cum s-a mai arătat. El, la aceeaşi dată i-a cerut inculpatului P.G. să dea coinculpaţilor funcţionari publici cu atribuţii de control „câte zece milioane la fiecare”, fapt cunoscut şi de fratele lui, martorul P.I., dar şi relevat de consemnarea în evidenţele informatice, la data de 20 martie 2007, a sumelor de câte zece milioane, tot el, la aceeaşi dată, spunând „să nu dea nimic, să nu dea amendă” pentru,„chitanţa tăiată de cincizeci şi unu” cum îi adusese la cunoştinţă coinculpatul P.G., că se gândise la control.
Coinculpaţii comisari superiori, la 20 martie 2007, nu au evidenţiat, cum erau obligaţi, însemnări în registrul unic de control al societăţilor comerciale controlate, revenirea lor, la 26 martie 2007 constituind motivul pentru care la această ultimă dată au încheiat actul fals de control în acesta reţinând o altă abatere contravenţională sancţionabilă cu un mai mic cuantum de amendă.
Tot la această dată, după ce s-a achitat amenda de 1000 lei consemnată ca atare în evidenţele informatice de către inculpatul P.G., inculpatul P.G.C., având în vedere chiar şi declaraţia sa, el cunoştea pentru că a spus „pentru amenzile de 1000 lei, acestea se achitau, nu se contestau, iar la 20 martie 2007 a instigat să dea cu titlu de mită suma de câte zece milioane la unu şi zece milioane la altul, pentru chitanţa tăiată de cincizeci şi unu milioane”.
„Ca atare, referitor cazului de casare prevăzut de pct. 18 al art. 3859 alin. (l) C. proc. pen., susţinut în recursul declarat de parchet, acesta este fondat, instanţa de apel comiţând o eroare gravă de fapt, declaraţiile vădit nesincere ale celor doi inculpaţi fiind contrazise de celorlalte probe pertinente şi convingătoare administrate în cauză.
Referitor cazului de casare prevăzut de pct. 14 al art. 3859 alin. (l) C. proc. pen., comun pentru toţi cei patru inculpaţi şi acesta este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care consacră criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea acesteia se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 74 C. pen., prevăzând împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante, le enumera exemplificativ, alin. (2) al textului prevăzând că cele de la lit. a), b) şi c) au un asemenea caracter exemplificativ.
Practica judiciară şi doctrina au relevat că stabilirea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a alteia asemănătoare, nu justifică, prin ea însăşi, considerarea lor ca circumstanţe atenuante şi, deci, reducerea sau o modalitate de executare neprivativă sau privativă de libertate, pe o perioadă mai mică.
Constatarea, recunoaşterea circumstanţelor atenuante reprezintă atributul instanţei şi, deci, este aprecierea acesteia.
Dar acestea, trebuie raportate la toate criteriile generale de individualizare şi trebuie motivate pe împrejurări ce reies din probatoriu şi din actele cauzei.
Instanţa de fond procedând la aplicarea pedepselor pentru toţi cei patru inculpaţi, generic, a făcut aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen., acesta din urmă prevăzând efectele circumstanţelor atenuante, fără a le raporta însă la toate criteriile generale de individualizare şi în condiţiile în care nu a individualizat reţinerea uneia sau a mai multor împrejurări, simpla motivare că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, inculpaţii comisari superiori au dat dovadă de profesionalism şi şi-au exercitat cu bună credinţă funcţiile înainte de săvârşirea faptelor sau că inculpatul P.I. are în întreţinere un copil bolnav, iar coinculpatul M.N.L. este bolnav sau a suportat o intervenţie chirurgicală, iar ceilalţi au derulat afaceri comerciale în judeţul Argeş sau, s-au implicat în numeroase acţiuni sociale, sportive şi culturale nu este în măsură să răspundă cerinţelor unei juste individualizări a pedepsei.
La rândul său, instanţa de apel, analizând apelul declarat de parchet, sub aspectul individualizării pedepselor, deşi a constatat că judecătorul fondului nu a determinat în dispozitivul sentinţei care sunt circumstanţele atenuante reţinute, a motivat că ele au fost dezvoltate în considerente şi le-a reluat ca atare.
Instanţa de recurs, verificând lucrările dosarului, reţine că inculpaţii P.G.C. şi P.G. au săvârşit fapte de corupţie cu un grad de pericol social abstract grav, evidenţiat de limitele de pedeapsă prevăzute pentru darea de mită unui funcţionar cu atribuţii de control, falsul intelectual s-a săvârşit în legătură cu darea de mită calificată, funcţionarii statului fiind mituiţi pentru acoperirea unui tip de activitate comercială ilegală urmată de disimularea mitei prin întocmirea unui înscris cu aparenţă de legalitate, ei au mituit funcţionarii statului cu bani, modalitate normativă gravă, inculpatul P.I. aflase că inculpatul P.G.C. era la curent că societăţile lui vor fi controlate, sumele de bani luate de coinculpaţi la nivelul anului 2007, erau însemnate (câte zece milioane lei vechi), iar în ce priveşte date ce caracterizează persoana inculpaţilor, chiar dacă la momentul judecării cauzei, inculpaţii P.G.C. şi P.G. nu aveau antecedente penale, ei, fie separat, fie împreună au fost trimişi în judecată pentru fapte de acelaşi gen (dosar nr. 3465/109/2009 Tribunalul Olt, dosar nr. 2093/105/2010 Tribunalul Prahova, dosar nr. 6618/121/2010 Tribunalul Galaţi, dosar nr. 4285/2/2009 Tribunalul Prahova).
Privind comportamentul procesual al inculpaţilor, aceştia nu au avut o atitudine cooperantă, au uzat de multe amânări ale judecăţii cu motivări vădit menite a pune instanţa în imposibilitatea de a respecta celeritatea soluţionării cauzei sau termenul rezonabil, astfel cum transpare şi din jurisprudenţa C.E.D.O., particularităţile cauzei, respectiv patru inculpaţi, doi martori şi convorbirile telefonice interceptate nereclamând o mare complexitate care să justifice un timp relativ întins ca durată de la înregistrarea actului de sesizare (09 septembrie 2009), primul termen de judecată la Tribunalul Teleorman - 22 decembrie 2009 până la pronunţarea sentinţei cauza amânându-se, la cererile inculpaţilor sau din motive imputabile acestora, de opt ori. în aceeaşi idee, în apel, din cele 12 termene de judecată, dosarul s-a amânat tot din motive ţinând de comportamentul procesual al inculpaţilor de cinci ori.
Privind individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.N.L. şi P.I., infracţiunile de luare de mită calificată şi fals intelectual în legătură directă cu luarea de mită calificată, acestea sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi de la 6 luni la 7 ani, infracţiunea de corupţie a fost săvârşită deci ca funcţionari ai statului, ei au primit mită în legătură cu activitatea de control financiar, contravenţia constatată la 20 martie 2007 era sancţionată cu amendă contravenţională de la 5000 lei la 10.000 lei, prin primirea mitei ei au ignorat constatarea acelei contravenţii, au acceptat-o necondiţionat, după primirea mitei, ei, la 26 martie 2007, au întocmit fals procesul-verbal pentru o faptă generică menită a acoperi mita şi consecinţele controlului, încălcându-şi obligaţiile de a desfăşura activităţi legale de control, ei nu au recunoscut acuzaţiile probate, iar în ce priveşte persoana lor, aspectele favorabile de genul situaţiei medicale şi familiale fiind de natură a beneficia de o modalitate de executare neprivativă de libertate.
Având în vedere cele de mai sus şi sub aspectul pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat de parchet este fondat.
Referitor cazurilor de casare invocate de inculpaţii P.G.C. şi P.G. pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. fiind dezvoltat, în ce-i priveşte, în analiza recursului declarat de parchet, aceştia au criticat hotărârile potrivit şi pct. 9, pct. 10, pct. 171, ale art. 3859 alin. (l) C. proc. pen.
În esenţă, apărările inculpaţilor converg tot spre o gravă eroare de fapt care ar fi determinat greşita lor condamnare, indicarea cazurilor de casare comparativ susţinerilor orale şi în scris, fiind nemotivată.
În legătură cu apărarea inculpaţilor că cele patru interceptări de convorbiri telefonice s-a realizat înainte de începerea urmăririi penale în cauză, sunt de arătat următoarele:
- art. 911 alin. (l) C. proc. pen., prevede că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice se realizează .. dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt .. Alin. (2) al textului prevede că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor .. pot fi autorizate .. în cazul infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 912alin. (5) din acelaşi cod, prevede să interceptările şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor pot fi. folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul lor rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) şi (2).
Din analiza prevederilor art. 911alin. (l) şi (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condiţiile legale de realizare a interceptărilor şi înregistrările audio (convorbiri, comunicări telefonice ş.a.), rezultă că legalitatea acestora nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, interceptările şi înregistrările putând fi autorizate în faza actelor premergătoare, legea neprevăzând ca o garanţie distinctă, obligativitatea înştiinţării persoanei interesate despre faptul înregistrărilor, această omisiune fiind firească, având în vedere scopurile pentru care s-a dispus o asemenea măsură şi caracterul secret al acesteia. De fapt, urmărirea penală este faza nepublică a procesului penal şi ea are drept obiectiv, potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În aceeaşi ordine de idei, potrivit dispoziţiilor art. 913 alin. (l) C. proc. pen., convorbirile telefonice sunt redate integral într-un proces-verbal ce constituie mijloc de probă.
Ca atare, rezultă că legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, legea neprevăzând obligativitatea înştiinţării persoanei interesate despre faptul înregistrării, dar ulterior, cum este şi în cauză, inculpatul are dreptul de a lua cunoştinţă despre înregistrare, având totodată, posibilitatea de a contesta conţinutul înregistrărilor.
Privind caracterul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, potrivit dispoziţiilor art. ll alin. (l) din O.U.G. nr. 43/2002 modificată, în cadrul D.N.A. sunt numiţi prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Alin. (2) al textului prevede că specialiştii îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din D.N.A. Alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte caracterul de mijloc de probă al constatării tehnico-ştiinţifice, iar art. 64 alin. (l) C. proc. pen., enumera, printre mijloacele de probă, şi constatările tehnico-ştiinţifice.
Cu referire la apărarea inculpaţilor că în ce-i priveşte este incident cazul de casare prevăzut de pct. 10 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii lor esenţiale care ar viza nulitatea urmăririi penale pentru că nu s-a răspuns, din verificarea lucrărilor dosarului se reţine că Tribunalul Teleorman şi instanţa de prim control judiciar, în faţa căreia s-a ridicat această problemă, analizând întregul probatoriu a constatat implicit că nu există o cauză de nulitate a urmăririi penale.
Referitor cazurilor de casare invocate în recursurile inculpaţilor M.N.L. şi P.I., încadrate de apărarea lor în cele prevăzute de pct. 172, 12 şi 18 ale art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., acestea nu sunt fondate.
Cu privire la înregistrările convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, stabilirea situaţiei de fapt, a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, a vinovăţiei celor doi inculpaţi menţionaţi, alături de cele deja motivate, sunt de relevat următoarele:
În baza autorizării de percheziţie informatică asupra unităţilor centrale de calculator şi suporţilor de date informatice de tip flash memory din 12 mai 2009 (dosar nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeş), raportul întocmit a relevat că sumele date ca mită de către inculpaţii P.G.C. şi P.G. către diferiţi funcţionari erau înregistrate sub sintagmele „P.” sau „C.” pe suporţi magnetici, unităţi PC şi stick-uri de memorie, aceştia fiind găsiţi în biroul ocupat de inculpatul P.G. atunci când, la 13 aprilie 2009 a fost percheziţionat sediul SC P. SA.
În anexa D a raportului amintit s-a consemnat că la 20 martie 2007, inculpatul menţionat a înscris pe unitatea centrală sintagma „P. Gardă Financiară” în dreptul căreia a fost trecută suma de 2.000.00.
Despre darea acestei sume, câte 1.000 lei fiecăruia din cei doi inculpaţi comisari este evidenţiată şi convorbirea telefonică interceptată între inculpatul P.G.C. şi fratele său, martorul P.I., acesta din urmă răspunzând „..a, deci le-ai dat, da?”
În ce priveşte amenda aplicată de inculpaţi (1000 lei), inculpatul P.G., la 26 martie 2007 a menţionat „Chelt.Muntenia Aliment amenda - 1,000.00”.
În procesul-verbal seria F nr. 0176267 datat 26 martie 2007, nereal, s-au înscris alte norme legale încălcate decât cele constatate la faţa locului în 20 martie 2007.
Reţinându-se săvârşirea infracţiunii8 de fals intelectual caracterizat, potrivit art. 289 C. proc. pen., calitatea de funcţionar a subiectului activ şi prin comiterea faptei în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cei doi inculpaţi au săvârşit fals.
Art. 254 alin. (2) C. pen., referitor la săvârşirea faptei de luare de mită de către un funcţionar cu atribuţii de control, dacă această categorie de atribuţii ale funcţionarului rezultă din fişa postului sau din dispoziţiile legale, iar primirea sumei sau acceptarea se realizează cu exercitarea atribuţiilor de control, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinire unui act privitor la atribuţiile de control există în sarcina celor doi inculpaţi, prin expresia „atribuţii de control” al cărui conţinut nu este explicat în Codul penal, aceasta trebuie înţeleasă potrivit sensului acceptat, cuvinte uzuale, respectiv o activitate complexă de verificare şi analiză a unor situaţii sau sectoare în vederea urmăririi evoluţiei acestora şi care se desfăşoară pentru moment sau periodic, pe baza unor sarcini şi atribuţii concrete.
În prezenta s-au detaliat atribuţiile fişelor posturilor celor doi inculpaţi comisari şi ceea ce li se ordonase în exercitarea controlului la societăţile comerciale din aria de portofoliu a inculpatului P.G.C.
Fapta de fals intelectual săvârşită în scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., este o infracţiune în legătură directă cu infracţiunea de corupţie şi se încadrează în prevederile art. 289 C. pen., referitor la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, acest text de lege nedescriind şi nedeterminând structura juridică şi conţinutul constitutiv al unei noi infracţiuni de fals, altul decât cel regăsit în Codul penal.
Textele de lege încriminează modalităţi agravate ale acestei infracţiuni când faptele au fost săvârşite în scopul ascunderii uneia din infracţiunile de corupţie sau asimilate acestora ori în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune. Poziţia subiectivă, caracterizată de intenţie calificată de scop, determină, în reglementarea legii, modalităţi agravante ale infracţiunilor când acestea au fost săvârşite în condiţiile prevăzute de legea specială.
Din probatoriul expus, rezultă că întocmirea în fals a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost făcută în scopul ascunderii mitei, odată ce demersurile celor doi inculpaţi, constând în falsificarea acesteia, s-au realizat pentru a încerca crearea unei aparenţe de legalitate dar pentru ascunderea infracţiunii de luare de mită, declaraţiile inculpaţilor, de nerecunoaştere, fiind contrazise de probe pertinente şi convingătoare: probele au reţinut că inculpaţii depistaseră „chitanţa tăiată de cincizecişiunu”, inculpatul P.I. comunicându-i personal inculpatului P.G.C. că „ştii că sunt ceva probleme, nu?”, tematica controlului efectuat de cei doi inculpaţi comisari vizând perioada fiscală octombrie 2006 - martie 2007, la acestea adăugându-se atitudinea lor de a nu încheia procesul-verbal la data controlului, 20 martie 2007 şi de a nu se înregistra controlul în „Registrul unic de control” cum îi obligau sarcinile de serviciu.
Adresa nr. 602339 din 07 iulie 2009 a Gărzii Financiare - Comisariatul general reprezintă un înscris care, alături de celelalte probe, relevă încălcarea normelor legale privind plăţile peste limita legală a plafonului de casă, contravenţie sancţionată cu amendă, cuprinsă între 5000 şi 10.000 lei, depistată faptic de inculpaţi, dar neaplicată.
În ce priveşte apărarea acestor inculpaţi referitoare la dispunerea restabilirii situaţiei anterioare, respectiv anularea înscrisului falsificat, procesul-verbal de contravenţie seria F nr. 0176267 din 26 martie 2007, în sensul că aceasta nu este legală, art. 170 C. proc. pen., prevede că instanţa de judecată, constatând că schimbarea situaţiei a rezultat din comiterea infracţiunii, fiind posibilă restabilirea situaţiei anterioare, corect a dispus astfel, procesul-verbal amintit conţinând aspecte nereale menite a conduce la neaplicarea sancţiunii pentru ceea ce, faptic, se constatase la 20 martie 2007.
Totodată, cu privire la „chitanţa tăiată de cincizecişiunu” (nr. 8913812 din 09 decembrie 2006 - 5.112,24 lei), despre aceasta inculpaţii susţinând că nu era vorba despre o plată, ci despre o încasare, art. 6 din O.U.G. nr. 15/1996 prevede că o persoană juridică nu poate încasa, de la o altă persoană juridică, în numerar, o sumă peste plafonul stabilit în art. 5 alin. (2) lit. c) din aceeaşi ordonanţă.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii P.G.C., P.G., M.N.L. şi P.I. nefiind fondate, urmează a fi respinse.
În baza art. 193 cu referire la art. 189 alin. (l) C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. împotriva deciziei penale nr. 372/ A din 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Casează decizia penală şi sentinţa penală nr. 124 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Teleorman, numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptei, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.G., la greşita achitare a inculpaţilor P.G.C. şi P.G., precum şi la pedepsele aplicate inculpaţilor P.G.C., P.G., M.N.L. şi P.I., după cum urmează:
I. Privind pe inculpatul P.G., în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
Modifică pedeapsa aplicată sus-numitului inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în sensul că, prin înlăturarea aplicării art. 74 şi a art. 76 C. pen., o majorează de la 5 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Menţine pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.
II. Privind pe inculpatul P.G.C., în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 289 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., raportat La art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
Modifică pedeapsa aplicată sus-numitului inculpat pentru instigare, prevăzută de art. 25 C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în sensul că, prin înlăturarea aplicării art. 74 şi a art. 76 C. pen., o majorează de la 5 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
III. Î n ce îi priveşte pe inculpaţii M.N.L. şi P.I., înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen.
Modifică pedepsele aplicate acestor inculpaţii, în sensul că, prin înlăturarea aplicării art. 74 şi a art. 76 C. pen., le majorează astfel:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte un an închisoare la câte 3 ani închisoare, flecare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 254 alin. (2) C. pen., art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 5 luni închisoare la câte 2 ani închisoare, fiecare.
În baza art. 65 C. pen. şi a art. 254 alin. (2) C. pen., aplică inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II- a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata unui termen de câte 2 ani, după executarea pedepselor principale.
Menţine, în ce îi priveşte pe sus-numiţii inculpaţi, pedepsele accesorii aplicate.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., dispune ca inculpaţii M.N.L. şi P.I., să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv câte 3 ani închisoare şi câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 861 şi a art. 862 C. pen., dispune executarea pedepselor aplicate inculpaţilor, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.G.C. şi P.G. şi de câte 7 ani, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.N.L. şi P.I.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se vor prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;
- vor anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- vor comunica şi vor justifica schimbarea locului de muncă;
- vor comunica informaţii de natură a le putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 864 C. pen., inculpaţilor li se atrage atenţia asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere.
Aplică art. 359 alin. (1) C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate fiecărui inculpat, se suspendă executarea pedepselor accesorii.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor, care nu sunt contrare prezentei.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G.C., P.G., M.N.L. şi P.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat inculpat P.G.C. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi P.G., M.N.L. şi P.I. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3128/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3149/2013. Penal → |
|---|
