ICCJ. Decizia nr. 3128/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). şantajul (art.194 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3128/2013

Dosar nr. 1882/115/2013

Şedinţa publică din 15 octombrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 43 din 1 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Caras Severin în Dosarul nr. 1882/115/2013 s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D.F. şi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrări juridice din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. . 39/2003, l-a condamnat pe inculpatul M.D.F., domiciliat în Reşiţa, jud. Caraş-Severin, ocupaţia asociat - asistent manager, locul de muncă SC T.D.A.L. SRL.: Reşiţa, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24 din data de 14 decembrie 2012 emis de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 9136/115/2012) la o pedeapsă de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea .art9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare. .

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până. la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D.M., domiciliat în Reşiţa, jud. Caraş-Severin, ocupaţia asociat, loc de muncă SC T.D.A.L. SRL. Reşiţa, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25 din data de 14 decembrie 2012 emis de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 9136/115/2012) la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 23 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 14 noiembrie 1996, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3218 din 09 decembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie) şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din respectiva pedeapsă (2503 zile) cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre. în consecinţă, inculpatul va executa o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul H.A.M., domiciliat în Reşiţa, jud. Caraş-Severin, fără ocupaţie şi loc de muncă, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 26 din data de 14 decembrie 2012 emis de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 9136/115/2012), la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor: pistol de autoapărare cu bile de cauciuc; maceta cu lama de cca. 60 cm lungime şi cea. 8 cm lăţime, cu plasele din lemn, simbol „cap de taxa", cu husă din material textil de culoare neagră; un cuţit cu inscripţie, cu lama de aproximativ 10 cm, cu mâner de culoare maro, cu teacă din piele de culoare maro închis.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., ar obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele: Prin-Rechizitoriul D.LLC.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin din data de 04 martie 2013, înregistrat perolul Tribunalului Caraş-Severin sub Dosar nr. 1882/115/2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii: M.D.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de şantaj, faptă prev şi ped de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct 4 din Legea nr. 39/2003; şantaj în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de armă letală, fără drept, faptă prev. şi ped. de art 25 C. pen. rap. la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplic. art 33 lit. a) C. pen.; I.D.M., pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de şantaj, faptă prev. şi ped. de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. 37 lit. a) C. pen.; şantaj, faptă prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; uz de armă letală, fără drept, faptă prev. şi ped. de art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; deţinerea de arme şi muniţii fără drept, faptă prev. şi ped. de art 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic, art 33 lit. a) C. pen. şi H.A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de şantaj, faptă prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; şantaj în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. 33 lit. a) C. pen.

Organele de urmărire penală au reţinut următoarea stare de fapt: Pe raza judeţului Caraş-Severin s-a constituit o grupare infracţională organizată constituită din M.D.F., I.D.M., H.A.M. şi R.M., persoane care s-au asociat în vederea săvârşirii unor acte de şantaj asupra unor oameni de afaceri din Reşiţa, dintre care au fost identificaţi C.I.M., soţii B.M.M. şi B.T., respectiv A.P.V., administrator al SC C.I. SRL.

Astfel, având în vedere mijloacele de probă obţinute în cauză s-a reţinut faptul că B.M.M. şi A.P.V. au recunoscut expres faptul ca au fost victime ale şantajului, în timp ce C.I.M. a negat în faţa organelor de anchetă dar, rezultă din propriile afirmaţii în faţa unor. cunoştinţe, că a luat bani cu camătă de la inculpaţi şi este subiectul unui act de şantaj, având faţă de membrii grupului, în special faţă de M.D.F. o temere profundă, bazată pe convingerea că acesta este un om periculos.

S-a apreciat că liderul acestei grupări este M.D.F. persoană cu antecedente penale şi este obişnuit să ducă o viaţă uşoară, fără a depune eforturi pentru a-şi câştiga existenţa, obţinând foloase materiale din săvârşirea unor fapte ilegale.

În acest sens s-a menţionat faptul că M.D.F. a iniţiat şi constituit, în perioada 1992-1995, o asociere pentru săvârşirea de infracţiuni împreună cu încă patru persoane, asociere care în mod premeditat şi organizat au săvârşit trei acte de violenţă prin împuşcare, doua din ele soldate cu rănirea victimei, iar cea de-a treia cu moartea victimei, precum şi alte acte de intimidare săvârşite prin ameninţare, precum şi tâlhărie. Pentru aceste fapte inculpatul M.D.F. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de şapte ani şi şase luni.

După executarea pedepsei M.D.F. revenind la viaţa socială a înţeles din nou să-şi câştige existenta prin acte ilicite, încercând să obţină foloase materiale mari din fapte ilegale. Astfel, a reuşit să-şi cristalizeze o grupare infracţională implicată în săvârşirea infracţiunii de şantaj şi a altor acte de mare violenţă. De această dată M.D.F. cunoscând deja repercusiunile legii a evitat contactul direct cu victimele iniţiindu-l în acest sens pe un tânăr pe nume B.B., persoană pe care a îndrumat-o în coordonarea celorlalţi membrii ai grupului dar şi în coordonarea acţiunilor de violentă,

M.D.F. secondat îndeaproape de B.B. au racolat în grupul lor pe numiţii H.A., R.T., R.C. şi Ş.S. Acest grup a fost organizat pe principii mafiote, cu reguli stricte de conspirativitate şi sarcini precise pentru fiecare membru, precum neafişarea împreună în locuri publice, folosirea unor mijloace de comunicare considerate sigure, etc. Grupul a săvârşit mai multe acte de violenţă, multe dintre ele preluate din filme cu mafioţi, cum este o acţiune de intimidare a unei victime prin tăierea capului câinelui victimei şi punerea pe maşina victimei, o scenă celebră din filmul "N." Acţiunile de violentă ale grupului au culminat cu incendierea autoturismelor unei alte persoane din lumea interlopa, pe nume R.L.C. şi cu intenţia de ucidere a acestuia din noaptea de 23 mai 2012, intenţie dejucată de organele de poliţie. întrucât M.D.F. nu a mai avut contact direct cu victimele grupului constituit şi condus de el, s-a reuşit în luna mai 2012 reţinerea şi trimiterea în judecată, doar pentru o parte din membrii grupului, respectiv pentru numiţii B.B., T.R., R.C. şi Ş.S.

S-a menţionat faptul că aspectele invocate mai sus au făcut obiectul unui dosar penal în care în primă instanţă, B.B., R.T., R.C. şi Ş.S. au fost condamnaţi pentru. Săvârşirea infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat şi mai multe infracţiuni cu violentă.

Concomitent cu activităţile descrise mai sus M.D.F. alături de alţi membrii ai grupării, respectiv I.D.M. şi H.A. a dezvoltat activităţi de şantaj asupra unor potenţi oameni de afaceri dintre care până în prezent au fost identificaţi C.M., soţii B.M.M. şi B.T., respectiv A.P.V., administrator al SC C.I. SRL. Astfel, M.D.F., i-a împrumutat cu bani pe soţii B., deţinătorii unui abator din Reşiţa, căruia aceştia din urmă i-au plătit dobânzi care le-au afectat afacerea. în cursul anilor 2009-2012 deşi familia B. a achitat suma cu care s-a împrumutat de cea. 4 ori, M.D.F. dubla de fiecare data, făcându-i din nou datori. Astfel, familia B. a reuşit odată, la finele anului 2010 să achite împrumutul de 5.000 de euro, plătind 9.000 de euro către M.D.F. şi H.A. şi la cea. 3 luni, după ce au considerat datoria achitată s-au reîntors cu ameninţări şi au spus că cei 9.000 de euro reprezentau doar dobânda şi că de fapt îi sunt datori încă 9.000 de euro. De teamă, cei doi soţi B. au acceptat şi această nouă datorie impusă şi au scos un împrumut de la bancă, toată suma împrumutată dând-o celor doi, M. şi H., respectiv 15.000 de euro. Iniţial cei doi au admis că cei 15.000 de euro acoperă întreaga datorie şi dobândă, însă după cea. 3-4 luni au revenit din nou şi prin ameninţări le-au impus celor doi soţi o noua datorie şi mai mare, de 30.000 de euro. întrucât numitul B. este un om bolnav, fiindu-i tăiat un picior, a acceptat şi această sumă zdrobitoare pentru ei, fiind deja în insolvenţă, şi a continuat plata către H. încă cea. 6 luni de zile. După această perioadă familia B. nemaiavând efectiv nici o sursă financiară pentru a plăti, a refuzat orice plată, situaţie în care H. i-a arătat pistolul, „pentru a întări cine este el". Acceptând în sfârşit că familia B. a ajuns la fundul sacului, M. şi H.A. au luat hotărârea că în schimbul banilor să ia masa la restaurantul soţilor B. în fiecare zi, consumul lor fiind estimat în funcţie de bonurile întocmite la cea. 13.200 lei.

Relevante în susţinerea afirmaţiilor numitei B.M.M. s-au considerat a fi discuţiile dintre aceasta pe de o parte şi M.D.F., precum şi persoane din anturajul acestuia pe de altă parte, discuţii pe fondul unor presiuni făcute de H.A.M. pentru a obţine banii de la victimă. De remarcat este atât disperarea victimei, ceea ce denotă constrângerea psihică exercitată asupra acesteia, cât mai ales atitudinea liderului grupului numitului M.D.F., care pare a nu fi implicat direct în activitatea de şantaj dar atrage atenţia victimei cu privire la faptul că problemele se vor termina la restituirea banilor împrumutaţi cu camătă. Aceste aspecte.se coroborează cu faptul că tot M.D.F. este cel care i l-a prezentat pe H.A.M. victimei ca fiind persoana de la care ar putea împrumuta bani pentru a-şi achita datoria fată de primul.

O altă persoană faţă de care M.D.F. a exercitat acte de cămătărie este numitul C.I.M., zis „C.", fost director al Gărzii de Mediu Caraş-Severin. M.D.F. l-a împrumutat pe acesta cu suma de cea. 6000 de euro şi nerestituindu-i-o la timp, i-a majorat datoria la 53.000 de euro, compusă din suma împrumutată şi dobânzi. Numitul C.I.M. nu a recunoscut şantajul în declaraţia dată în cauză dar din probele administrate a rezultat că această nerecunoaştere are la bază temeri faţă de M.D.F. Cu siguranţă aceste temeri sunt susţinute atât de trecutul numitului M.D.F. cât şi de „faima" persoanelor din anturajul acestuia.

De asemenea s-a reţinut faptul că, la fel ca şi în cazul soţilor B., activitatea de şantaj exercitată de M.D.F. şi oamenii lui asupra celor două victime este de notorietate publică.

În schimbul sumei de bani pe care i-a împrumutat-o M.D.F. i-a cerut lui C.I.M. .să-l ajute în recuperarea unor datorii fictive de la omul de afaceri A.P.V.

Conform principiilor bine stabilite de acţiune a grupării, numitul M.D.F. şi-a căutat şi alte victime în mediul oamenilor de afaceri, dezvoltând astfel relaţii de afaceri cu numitul A.P.V., patronul firmei SC Camand SRL. în baza acestor relaţii de afaceri chiar şi după încheierea oricăror relaţii de afaceri, M.D.F. a solicitat omului de afaceri diverse sume de bani, invocând motive total neîntemeiate. Având în vedere reputaţia numitului M.D.F., ca un om periculos, care nu ezită să se impună cu ajutorul armelor, iniţial, A.P.V. a acceptat plata sumelor necuvenite, sperând de fiecare dată că este ultima tranşă.

Ca şi în cazul celorlalte două victime şi problemele financiare pe care le avea A.P.V. cu M.D.F., ca urmare a unor datorii ale primului către cel de-al doilea, sunt de notorietate publica.

După arestarea numitului B.B. şi mediatizarea cazului acestuia, A.P.V. a înţeles amplitudinea grupării infracţionale şi faptul că nu va scăpa niciodată de impunerea unor noi sume de bani, cu titlu de datorii. A înţeles de asemenea, că, conjunctural, a fost şi el victima lui B.B. şi implicit a lui M.D.F. Ca atare, a luat hotărârea de a pune capăt oricăror contacte cu M., refuzând şi plata aşa-ziselor datorii.

În contextul celor de mai sus, în cursul lunii septembrie 2012, M.D.F. i-a transmis lui A.P.V. că urmează a primi un mesaj de la B.B. aflat în penitenciar. A doua zi, mergând la serviciu victima a fost aşteptată de o persoană pe care nu o cunoştea şi care a vrut să-i înmâneze un plic comunicându-i că e din partea lui B., plic pe care victima l-a refuzat (persoana care a adus plicul, a fost identificată ca fiind R.M., semnalat şi în prezent de către martori în anturajul lui M.D. De menţionat faptul că R.M. este fratele numitului R.C.).

Apoi M.D. l-a trimis pe numitul H.A.M. în repetate rânduri la sediul firmei victimei, cerându-i diverse sume de bani în numele lui M.D. pentru a recupera bani pe care consideră că i se cuvin. A.P.V. a refuzat în continuare plata, astfel că a primit mesaje directe de la lider, mesaje al căror conţinut era în esenţă de intimidare, de ameninţare, în vederea determinării victimei la o conduită impusă de învinuit.

Mesajele au fost urmate în data de 04 decembrie 2012 de o amplă acţiune de mtirnidare. Astfel, în data de 04 decembrie 2012 numita A.A., soţia omului de afaceri A.V., a sunat la serviciul de urgenta 112 şi a sesizat faptul că autoturismul, folosit de familia A., a fost avariat prin tragerea a două focuri de armă, iar arma cu care s-a efectuat tragerea a fost lăsată pe capota maşinii.

Actul de intimidare a fost amplu mediatizat şi cu toate acestea în zilele imediat următoare de 5, 6 şi 7 decembrie 2012, M.D.F. a trimis pe una dintre victimele sale, respectiv C.I.M., la A.V., sugerându-i acestuia să nu se ducă la organele de poliţie, să nu coopereze cu acestea şi să aplaneze conflictul printr-o întâlnire directă cu M.D.F. şi prin satisfacerea dorinţelor acestuia. Ba mai mult, C.M. a solicitat pentru el suma de 60.000 lei, bani pe care să-i dea de fapt tot lui Mîndriloiu, pentru a-i scădea din datoria lui faţă de acesta.

În data de 12 decembrie 2012, M.D.F. a discutat cu omul de încredere, inculpatul H.A., pe marginea vizitei de a doua zi, 13 decembrie 2012, la sediul firmei omului de afaceri A.V., acesta interesându-se de necesitatea acordării sprijinului.

În dimineaţa zilei de 13 decembrie 2012 M.F. însoţit de C.M. a intrat în sediul firmei, iar numitul H.A. a rămas undeva afară, urmând să intervină în caz de nevoie. în cursul discuţiilor purtate în dimineaţa acestei zile, M.D.F. i-a impus omului de afaceri o datorie mai veche de cea. 35.000 de euro, iar când A.P.V. a acceptat achitarea acestei sume, cu condiţia să fie ultima datorie, M.D.F. a mai solicitat şi plata unei alte sume către C.M., sumă pe caxe a acceptat să o echivaleze cu valoarea unui autoturism de teren. Mai mult, la acceptul plăţii în rate a datoriei de către A.P.V., M.D.F. i-a atras atenţia că trebuie să fie dispus şi pe viitor "să facă ceva pentru el". Toată această discuţie din dimineaţa zilei de 13 decembrie 2012 a fost făcută sub semnul aceleiaşi false prietenii pe care au invocat-o în cursul întregii monitorizări, prietenie care în mod cert nu are cum să existe, fiind adesea presărată cu acţiuni violente şi ameninţări. De asemenea, în unele situaţii, M.D.F. a invocat vechile relaţii de afaceri însă, în mod cert datoriile impuse de el nu au ca izvor o relaţie de afaceri legală (acestea fiind închise de mult între cei doi) ci aceste datorii îşi au izvorul în conduita învinuitului M.D.F. care, de-a lungul întregii sale vieţi, încă din 1993, a înţeles să ducă un trai uşor, prin impunerea unor taxe fictive sau de protecţie.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că gloanţele trase în maşina proprietatea familiei Armaşu, au fost trase cu un pistol, a cărui ţeava a fost modificată, în sensul că în interiorul ţevii originale a fost montată artizanal o altă ţeava confecţionată din metal de culoare argintie. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 decembrie 2012 prin care s-a procedat la analiza fragmentelor de A.D.N. din microurmele biologice prelevate de pe încărcătorul metalic al pistolului cu care în mod cert s-au tras cele două gloanţe în autoturismul familiei A., a rezultat că urmele conţin A.D.N. ce provine de la numitul I.D.M. cunoscut şi cu porecla de"P." I.D.M. este aceeaşi persoană care a fost alături de M.D.F. şi în perioada anilor 1993-1994, fiind la dispoziţia lui M.D.F. a tras trei cartuşe asupra unei victime rănind-o la braţ, a tras şapte cartuşe asupra altei victime ucigând-o pe loc şi a tras alte trei focuri prin fereastră asupra celei de-a treia victime.

Analiza a relevat un aspect extrem de important din care rezultă certitudinea implicării lui I.D.M. în activitatea infracţională a grupării. Astfel, relevante pentru cauză sunt locurile unde au fost identificate urmele microbiologice, toate în interiorul pistolului, respectiv pe arcul pistolului, suprafaţa interioară a manşonului pistolului, suprafaţa ţevii, zone care exclud orice contact accidental cu arma(aşa cum susţine inculpatul I.D.M. în declaraţia sa); aceste zone sunt atinse în mod normal arunci când se montează şi/sau se efectuează încărcarea armei.

În urma acestei acţiuni de intimidare, care a indus numitului A.P.V. o stare de temere profundă, coroborat cu discuţiile pe care acesta le-a avut în data de 13 decembrie 2012 cu inculpatul M.D.F., primul a fost determinat să-i dea celui de-al doilea suma de 20.000 lei. Astfel în după-amiaza zilei de 13 decembrie 2012 inculpatul M.D.F. a fost surprins în flagrant, imediat după primirea de la numitul A.P.V., prin intermediul vărului său H.G.A., a sumei de 20.000 lei.

Pornind de la mijloacele de probă adrninistrate în cauză s-a stabilit că liderul grupării este inculpatul M.D.F. El a finanţat şi organizat activitatea grupului, a creat o structură bine definită, formată din mai mulţi membrii, fiecare având sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilit. a))tea specifică a fiecăruia.

Acesta şi-a asumat rolul de coordonator al grupării, beneficiind şi de notorietatea şi "respectul" de care se bucura în zonă (a făcut obiectul unui dosar penal privind mai multe acte de violenţă cu premeditare finalizate fie cu rănirea gravă a victimelor fie cu stingerea din viaţă a acesteia).

S-a reţinut că inculpatul M. a coordonat activităţile infracţionale, stabilind componenţa grupului, el fiind cel care spunea cine va face parte din grup şi a iniţiat chiar teste care trebuiau efectuate de potenţialii membri ai grupului. Astfel, se retine că nurnitul R.C., atunci când a dorit sa adere la grupul lui M.D.F. a fost pus să taie capul câinelui proprietatea unei victime, şi 1-a pus pe autoturismul proprietatea acestuia. Totodată, el era cel care identifica viitoarele victime, stabilind suma care le-o împrumuta, dobânda şi modalităţile de îndatorare a victimelor la nesfârşit; el era cel care autoriza acţiunile violente şi modalitatea de desfăşurare a acestora, fie prin incendierea autoturismelor, fie prin mesaje de ameninţare, fie prin arătarea armelor de foc sau armelor albe.

Toţi cei care au făcut parte din grupul lui i-au rămas loiali chiar şi după arestarea lor, exact ca în modelul preluat din filmele cu clanuri mafiote: a se vedea atitudinea inculpatului B.B. sau a lui I.D. care deşi a făcut anterior ani grei de puşcărie, la comanda lui M. este dispus din nou să reia activităţile de violenţă cruntă.

La ora actuala mâna dreaptă a numitului M.D.F. este numitul H.A.M.. Acesta a fost alături de liderul M.D.F. şi atunci când din componenţa grupului făceau parte B.B., T.R. şi R.C., însă după arestarea acestora a devenit şi mai apropiat de lider. El este cel care la dispoziţia Kderului se ducea la victime solicitând recuperarea banilor, la nevoie procedând la ameninţări, în cazul omului de afaceri Armaşu Paul, cât şi în cazul familiei B. De asemenea,-este cel care asigura şi protecţia liderului grupului la întâlnirile acestuia cu victimele sau în raport cu alţi interlopi din municipiul Reşiţa.

Un alt membru al grupului este numitul I.D.M. Un membru care denotă un pericol social deosebit având un caracter de o violenţă ieşită din comun. Nu poate fi calificată în alt mod o persoană care a omorât un om prin împuşcare cu şapte gloanţe, a tras în locuinţa altor persoane, a lovit şi tâlhărit victime şi după ce a fost arestat şi a cunoscut regimul de detenţie nu a dat dovadă de reeducare şi la cererea lui M.D.F. este dispus din nou să utilizeze arme de foc.

S-a reţinut că acest grup infracţional se caracteriza prin ierarhie strictă şi autoritate, membrii grupului respectând autoritatea liderului, lider care s-a impus grupului prin reputaţia pe care a câştigat-o în lumea interlopă .ca urmare a acţiunilor de o violenţă deosebită; flexibilitate, rapiditate, capacitate de infiltrare şi ascunderea sursei de profit; ermetism, conspirativitate şi orientarea spre profit. Caractere care derivă din necesităţile obiective determinate de nevoia de autoprotecţie. In acest scop inculpaţii îndeplineau acţiuni de tip mafiot, precum acţiuni de intimidare şi testarea loialităţii noilor membrii. Pentru conspirativitate membrii grupării infracţionale foloseau un număr mare de cartele telefonice, iar în. convorbiri anumite expresii convenţionale. In mod cert inculpaţii au desfăşurat activităţile infracţionale pentru a realiza venituri materiale ilicite, niciunul dintre inculpaţi neavând vreun loc de muncă.

Fiind audiaţi în instanţă, inculpaţii M.D.F., I.D.M. şi H.A.M. au arătat că se prevalează de dispoziţiile art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunosc în totalitate faptele, achiesează la starea de fapt descrisă în cuprinsul actului de trimitere în judecată şi îşi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nedorind să-şi administreze probe pe fondul cauzei, ci doar eventual în circumstanţiere.

Prin sentinţa penală nr. 43 din 01 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1822/115/2013, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D.F. şi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrări juridice din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4(patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de l(un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art 25 C. pen. raportat la art 133 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.D.M. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. şi art 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să. execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 23 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 14 noiembrie 1996, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3218 din 09 decembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie) şi s-a contopit restul de pedeapsă ce .a mai rămas de executat din respectiva pedeapsă (2.503 zile) cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre. În consecinţă, inculpatul va executa o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durată pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.M. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4(patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), din. momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor: pistol, model special; pistol de autoapărare cu bile de cauciuc; maceta cu lama de cca. 60 cm lungime şi cca. 8 cm lăţime, cu plasele din lemn, inscripţionată cu text şi un simbol „cap de taur", cu husă din material textil de culoare neagră; un cuţit cu inscripţie, cu lama de aproximativ 10 cm, cu mâner de culoare maro, cu teacă din piele de culoare maro închis.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Caraş-Severin, analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale a constatat că toate aspectele învederate mai sus, precum şi declaraţiile inculpaţilor susmenţionaţi, confirmă faptul că inculpatul M.D.F. este autorul infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de şantaj, şantaj în formă continuată şi instigare la uz de armă letală, fără drept; inculpatul I.D.M. este autorul infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de şantaj, şantaj, uz de armă letală, fără drept şi deţinerea de arme şi muniţii fără drept, iar inculpatul H.A.M. este autorul infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de şantaj şi şantaj în formă continuată. Date fiind declaraţiile făcute de cei trei inculpaţi în faţa completului de judecată, instanţa de fond şi-a însuşit starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală şi recunoscută în totalitate de aceştia, stare probată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu recunoaşterea de către inculpaţi în cursul cercetării judecătoreşti, conturându-se astfel trăsăturile constitutive ale infracţiunilor menţionate mai sus.

Dată fiind prevalarea de către inculpaţi de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., respectiv recunoaşterea întregii stări de fapt şi însuşirea materialului de urmărire penală în ansamblul său, inclusiv în ceea ce priveşte probele administrate de organul de urmărire penală, ei personal administrând decât probe în circumstanţiere, prima instanţă a constatat stabilită vinovăţia celor trei în ceea ce priveşte comiterea faptelor descrise în rechizitoriu, stare de fapt care este însuşită ca atare de vreme ce nu a fost contestată în nici un fel şi nu au fost furnizate elemente de fapt cu caracter de noutate care să modifice realitatea faptică stabilită de organul de urmărire penală, considerând că nu mai este necesară - în privinţa descrierii stării de fapt -. administrarea altor probe, dispoziţiile speciale de care s-au prevalat inculpaţii excluzând această necesitate.

Înainte de stabilirea repercusiunilor penale ale faptelor şi a căror vinovăţie a fost stabilită în sarcina tuturor celor trei inculpaţi pe baza materialului de urmărire penală şi a recunoaşterii în totalitate a faptelor de către inculpaţi, prima instanţă s-a pronunţat asupra cererilor incidente fondului formulate înaintea derulării fazei de dezbateri, în speţă asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată în privinţa inculpatului M.D.F. Date fiind susţinerile în formă scrisă şi verbală ale reprezentanţilor D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Caraş-Severin, privitoare la întrunirea de către respectivul inculpat a cerinţelor art. 9 din Legea nr. 39/2003, ca urmare a colaborării sale cu organele de urmărire penală în instrumentarea unui alt dosar, susţineri însuşite de către apărătorul inculpatului, s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. care impun schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.D.F., din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la sancţionarea respectivelor fapte, prima instanţă a constatat că, dincolo de cauzele legale obligatorii de diminuare a limitelor speciale ale pedepselor prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţii M.D.F., H.A.M. şi I.D.M., primii doi beneficiind de reducere în două trepte(ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.), iar ultimul într-o singură treaptă (ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.), pedepsele ce vor fi stabilite în sarcina acestora trebuie să răspundă exigenţelor generale impuse de scopul de prevenţie generală şi specială în raport cu circumstanţele particulare ale cauzei, fără a fi ignorată necesitatea realizării efectului educativ şi coercitiv al respectivelor pedepse. Prin aplicarea acestor reduceri a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile pentru care au fost găsiţi vinovaţi aceşti inculpaţi se va da în mod obligatoriu eficienţă atitudinii lor sincere pe întreg parcursul procesului penal şi, în plus în cazul inculpaţilor M. şi H., a colaborării pe care au oferit-o organelor de urmărire penală; toate aceste circumstanţe nu pot primi însă o dublă valoare, respectiv cea suplimentară de circumstanţe atenuante, care să atragă coborârea cuantumului pedepselor sub minimul special diminuat conform aplicării textelor de lege citate mai sus, după cum a solicitat apărătorul respectivilor inculpaţi.

În privinţa altor circumstanţe atenuante, s-a constatat în primul rând faptul că nici unul dintre inculpaţi, direct sau prin apărător, nu se prevalează de existenţa vreunor circumstanţe atenuante legale, ci strict a unora judiciare. S-a reţinut că împrejurările indicate de apărătorul inculpaţilor ca având valoare de circumstanţe atenuante şi susţinute în parte pe baza unor înscrisuri, ar consta - în opinia respectivului apărător - în comportamentul anterior corespunzător în cazul a doi dintre inculp aţi(deşi unul dintre ei, respectiv inculpatul M., are antecedente penale, chiar dacă nu se află în stare de recidivă), prezenţa în faţa autorităţii (în condiţiile în care cercetarea judecătorească s-a derulat pe parcursul unui singur termen de judecată, ocazie cu care s-a desfăşurat şi faza dezbaterilor), conduita corespunzătoare în societate şi în familie (în sensul că inculpaţii au asigurate mijloacele de trai, sunt familişti sau au relaţii de convieţuire stabile, sunt buni vecini conform unor caracterizări depuse sub semnătură privată de terţe persoane), starea de sănătate precară a inculpatului M. (nedemonstrată pe baza niciunei expertize medico-legale care să recomande stabilirea unei anumite modalităţi de executare a pedepsei pe considerentul că inculpatul nu ar putea suporta regimul de * detenţie efectivă) şi vârsta matură a aceluiaşi inculpat(împrejurare care ar fi trebuit tocmai să-l determine să reflecteze mai profund asupra conduitei sale). S-a considerat că toate aceste împrejurări pot fi evaluate cel mult la nivelul unor criterii de individualizare a pedepsei, ceea ce instanţa de fond a făcut prin orientarea pedepselor ce au fost aplicate pentru respectivele infracţiuni spre minimul ori cel mult spre mediul special prevăzut de lege. Elocvente însă în privinţa individualizării pedepselor, cu repercusiuni directe asupra modalităţii de executare a acestora, a fost considerat modul de săvârşire a faptelor, ignorarea de către inculpaţi a unor valori fundamentale ce ar trebui să fie unanim respectate de către societate, precum şi pericolul social concret reprezentat de conduita lor infracţională, aspecte ce s-a apreciat că nu pot fi înlăturate sau rninimalizate doar ca urmare a recunoaşterii de către inculpaţi a faptelor sau a atitudinii lor corespunzătoare ulterior comiterii acestora.

Prima instanţă a remarcat faptul că, deşi limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi trebuie dirninuate în mod obligatoriu în modalit. a))tea descrisă într-un paragraf anterior, dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, conform cărora „pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat", doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a raporta aceste dispoziţii la limitele legale ale pedepselor, nemodificate în urma aplicării cauzelor particulare de diminuare sau de amplificare, ci aşa cum sunt stipulate în forma de bază, fiind necesară aplicarea principiului unităţii de măsură, situaţia fiind similară cu interpretarea legală conform căreia nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen. în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, fie că este vorba de infracţiunea în formă continuată, fie de tentativă, deşi aceasta din urmă nu este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă. în consecinţă, s-a reţinut că în cazul inculpaţilor M. şi H. pedeapsa ce poate fi aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din acelaşi act normativ, nu poate depăşi limita de 5 ani închisoare (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile a căror săvârşire a constituit scopul respectivului grup infracţional), iar în cazul inculpatului Ivănescu limita de 8 ani închisoare.

Ca atare, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor M.D.F., I.D.M. şi H.A.M. pedepse privative de libertate al căror cuantum a fost apreciat în raport de criteriile legale şi individuale menţionate mai devreme, totodată fiind aplicate dispoziţiile sancţionatorii caracteristice concursului real de infracţiuni în raport de fiecare inculpat, în cazul inculpatului Ivănescu (aflat în stare de recidivă postcondamnatorie) apreciindu-se în plus că se impune revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru o pedeapsă rezultantă aplicată anterior pentru săvârşirea unui concurs de infracţiuni în care intra şi una de omor(necesitatea revocării impunându-se datorită persistenţei în timp a conduitei infracţionale a acestui inculpat, dublată de periculozitatea sa socială ridicată evidenţiată de modul în care a săvârşit infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze), dându-se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen.

Corelativ, prima instanţă a constatat că, în raport cu faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii şi cu cuantumul pedepselor aplicate este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă(textul infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 obligând la aplicarea acestei pedepse), termenul pentru care se aplică astfel de pedepse urmând să fie de patru ani, iar executarea urmând să fie făcută conform art. 66 C. pen.

De asemenea, inculpaţilor M.D.F., I.D.M. şi H.A.M. le-au fost aplicate pedepsele accesorii în condiţiile art. 71 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Totodată, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 88 C. pen., în sensul deducerii timpului reţinerii şi al arestării preventive din durata pedepsei principale aplicată fiecăruia dintre ei.

De asemenea, constatând că se menţin temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii arestării preventive, prima instanţă a menţinut respectiva măsură procesuală, în acord cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 118 lit. b) şi f) C. pen., tribunalul a dispus conform sentinţei apelate.

Împotriva sentinţei Tribunalului Caras Severin au declarat apel inculpaţii I.D.M., M.D.F. şi H.A.M.

Prin Decizia penală nr. 109/ A din 30 mai 2013, Curtea de Apel Timişoara, a luat act de retragerea apelului inculpatului I.D.M. şi a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor M.D.F. şi H.A.M..

S-a reţinut că la termenul de judecată din 30 mai 2013, inculpatul I.D. a arătat că îşi retrage apelul declarat împotriva sentinţei penale pronunţate de prima instanţă, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată în filă separată la dosar, astfel încât în temeiul art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul I.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 01 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1882/115/2013.

Instanţa de apel a constatat că inculpaţii M.D.F. şi H.A.M. au criticat hotărârea instanţei de fond numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate astfel că potrivit art. 371 C. proc. pen. numai acest aspect formează obiectul analizei apelului, celelalte împrejurări de fapt şi de drept dobândind caracter definitiv. Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât în faţa primei instanţe inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale - fila 65 dosar fond declaraţia inculpatului M.D.F. şi fila 67 dosar fond declaraţia inculpatului H.A.M.

Starea de fapt nu a fost contestată astfel că aceasta nu a fost analizată de instanţa de apel, urmând a se analiza temeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor.

Urmare a admiterii cererii formulate de D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Caras Severin s-a admis cererea şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul M.D.F. din infracţiunile prevăzute de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi prin urmare s-a dispus condamnarea inculpatului după cum urmează:

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a). c) C. pen.(cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4(patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

S-a criticat de către inculpaţii M.D.F. şi H.A.M., prin apărător ales, nelegalitatea pedepsei aplicată întrucât nu au fost respectate limitele de pedeapsă reduse ca urmare a recunoaşterii faptei şi aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor şi prevăzută de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă se situează între 6 luni şi 5 ani. Se retine în sarcina inculpatului prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 potrivit cărora „ persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege" şi care atrag după sine reducerea limitelor de pedeapsă care astfel se vor încadra între 3 luni şi 2 ani şi 6 luni, iar ca urmare a atitudinii sincere avute de inculpat care a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sunt incidente prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prin urmare, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă a cărei limită maximă era de 1 an şi 8 luni închisoare, astfel că pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului se situează în limite legale.

Inculpatul M.D.F. a fost condamnat şi pentru instigarea la infracţiunea de uz de armă letală fără drept, faptă prevăzută de art. 25 C.penal raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 şi sancţionată cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani, reţinându-se incidenţa celor două cauze de reducere a pedepsei, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., care fac ca limita maximă a pedepsei închisorii se fie de 1 an şi 8 luni închisoare. Astfel, pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului este legală.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din legea 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen instanţa de apel şi-a însuşit motivarea primei instanţe relativ la limitele între care poate fi aplicată pedeapsa şi care sunt cele stipulate în forma de bază a infracţiunii. în acest sens sunt şi prevederile art. 141 C. proc. pen potrivit cărora „ prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare- a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."

Faţă de cele de mai sus, instanţa de apel a apreciat legale pedepsele aplicate inculpaţilor M.D.F. şi H.A.M. pentru cele trei infracţiuni, respectiv două infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată urmând a analiza temeinicia acestora.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în codul penal care stabileşte anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen. astfel că instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet şi judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege. In conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Instanţa de recurs reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise. Infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, şantaj în formă continuată şi instigare la uzul de armă letală fără drept aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea morală a persoanei, portul de arme în condiţii legale cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului. în aceste condiţii, instanţa de apel apreciază că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.D.F. şi cea de 4 ani închisoare aplicată inculpatului H.A.M. sunt în măsură să conducă la realizarea acestor deziderate şi să contribuie la schimbarea .comportamentului inculpaţilor. La stabilirea şi aplicarea acestor pedepse s-a apreciat de către instanţa de apel că au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, gravitatea faptelor, rezonanţa socială a acestora, modul în care opinia publică a perceput comportamentul ilicit al acestora rolul fiecărui inculpat în cadrul grupului infracţional organizat, neidentificându-se de către instanţa de apel elemente care să conducă la reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

Împotriva Deciziei penale nr. 109/ A din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs inculpaţii M.D.F. şi H.A.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 172 şi 14 C. proc. pen.

În motivare, au arătat în esenţă că pedepsele stabilite sunt nelegale şi netemeinice în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursurile inculpaţilor M.D.F. şi H.A.M. sunt nefondate.

Se constată că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt legale, fiind reduse prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ C. proc. pen.

Pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor, prevăzută de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă sunt între 6 luni şi 5 ani închisoare.

S-au reţinut în sarcina ambilor inculpaţi prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, conform cărora, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Prin aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, limitele pedepsei reduse sunt între 3 luni şi 2 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpaţii au recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că au devenit incidente prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin urmare, maximul special al pedepsei era de 1 an şi 8 luni închisoare. Pedepsele de câte 1 an şi 3 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat pentru şantaj prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ C. proc. pen. sunt legale, situându-se sub 1 an şi 8 luni închisoare - maximul special, ca urmare a cauzelor legale de reducere a pedepsei.

Inculpatul M.D.F. a fost condamnat şi pentru instigare la infracţiunea de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 sancţionată cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Prin reţinerea ambelor cauze de reducere a pedepsei, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., maximul special al pedepsei închisorii este de 1 an şi 8 luni închisoare. Ca atare, pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului M.D.F. este legală.

Referitor la pedepsele aplicate celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr,39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., se reţin următoarele: limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru această infracţiune se reduc prin aplicarea succesivă a cauzelor legale de reducere a pedepsei. Dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, conform cărora pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, au în vedere limitele legale ale pedepselor nemodificate ca urmare a aplicării cauzelor legale de reducere a pedepselor. în acest sens, sunt şi prevederile art. 1411 C. pen., conform cărora prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

În consecinţă, pedeapsa ce poate fi aplicată inculpaţilor M.D.F. şi H.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 nu poate depăşi 5 ani închisoare -. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile a căror săvârşire a constituit scopul grupului infracţional. Cum pedepsele celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. se situează sub 5 ani închisoare, fiind stabilite la 4 ani şi 6 luni închisoare, respectiv 4 ani închisoare, criticile recurenţilor sub aspectul nelegalităţii pedepselor sunt nefondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 172 C. proc. pen. invocat de apărare nu este incident în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹pct. 172 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii său când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Dispoziţiile legale enunţate au în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederile art. 37 C. pen., referitoare la recidivă); aplică dispoziţii legale neprevăzute de lege, sau aplică greşit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greşită a prevederilor art. 37 C. pen. sau greşita aplicare a legii civile prin înlăturarea solidarităţii la despăgubirea morală a părţii civile, în condiţiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită de mai mulţi inculpaţi).

În speţă, criticile recurenţilor se referă la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 172 C. proc. pen. pentru că nu se integrează în niciuna dintre situaţiile enumerate.

O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale).

Cum pedepsele stabilite celor doi inculpaţi sunt legale iar criticile referitoare la netemeinicia pedepselor nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 172 C. proc. pen. şi nici nu se încadrează rn dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor M.D.F. şi H.A.M., iar în temeiul dispoziţiilor. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D.F. şi H.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 109/ A din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2012 la 15 octombrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3078/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3140/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3128/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). şantajul (art.194 C.p.). Recurs