ICCJ. Decizia nr. 3149/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3149/2013

Dosar nr. 133/113/2011

Şedinţa publică din 16 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 91 lit. c) C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, faptă comisă la data de 07 mai 2010.

S-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ.

S-a aplicat inculpatului T.N. o amendă administrativă în cuantum de 400 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, s-a constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443 lei de către inculpatul T.N., prin virarea sumei cu două ordine de plată, multiplu, nr. l din 02 martie 2011 şi nr. 1 din 03 martie 2011, în contul părţii civile, prin intermediul B.R.D., sucursala Giurgiu, eliberându-se chitanţele nr. 110302113301000 din 02 martie 2011 şi respectiv nr. 1103031012490000 din 03 martie 2011.

În baza art. 118 lit. V) C. pen., art. 224 alin. (3) lit. c), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a ţigărilor indisponibilizate în ziua de 7 mai 2010 şi predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila cu Dovada seria AB nr. 0004606 din 10 mai 2010, respectiv 1790 pachete marca „M.” şi 201 pachete marca „A.”, cu titlu de bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 192 alin. (l) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu (avocat B.A., delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr. 3678 din 27 noiembrie 2012).

S-a dispus virarea sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila - Cabinet avocatură B.A.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a acestei sentinţe, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii O.N.R.C., în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 11 C. pen., a fost achitată inculpata S.F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 08 iunie 2010, întrucât fapta săvârşită de inculpată nu era prevăzută de legea penală la acea dată, constituind contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

S-a constatat că inculpata S.F. a fost sancţionată contravenţional pentru aceeaşi faptă (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul constatator din cadrul postului de poliţie corn. Stăncuţa şi totodată că, prin acelaşi proces verbal s-a dispus şi măsura confiscării pachetelor de ţigări găsite cu ocazia percheziţiei.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentinţă, după rămânerea definitivă, către Poliţia oraşului însurăţei, precum şi către Postul de poliţie corn. Stăncuţa pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în măsura în care acest lucru nu s-a dispus anterior.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate în cauză de A.N.A.F. prin mandatar A.N.V., în privinţa inculpatei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză în sumă de 400 lei rămân în sarcina statului.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Brăila a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (avocat C.T.C. – delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr. 3679 din 27 noiembrie 2012).

În fapt s-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăţei, nr. 318/P/2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 133/113/2011*, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor T.N. şi S.F., fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.N., în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în cursul zilei de 07 mai 2010, fiind oprit în trafic, în cadrul unui control de rutină, a fost depistat deţinând în mod ilegal un număr total de 39.820 de ţigarete, mărcile „M.” şi A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-şi achita obligaţiile fiscale, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.F., în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în urma percheziţiei domiciliare efectuată la data de 08 iunie 2010 la locuinţa acesteia, situată în comuna Stăncuţa, jud. Brăila, s-au găsit un număr de 1.580 pachete de ţigări marca „P.” şi 70 pachete de ţigări marca „W.”, cu timbru de provenienţă din Republica Moldova, fără a avea aplicat şi timbru fiscal românesc. S-a mai reţinut că ţigările erau deţinute de inculpată în scopul comercializării, că nu a achitat obligaţiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat de 14.369 lei.

Prin sentinţa penală nr. 69 din 21 aprilie 201, îh baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 şi art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.N. şi s-a înlocuit răspunderea penală cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ (500 lei). În baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, s-a constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443 lei, de către inculpatul T.N.

În baza art. 118 lit. V) C. pen., art. 224 alin. (3) lit. V), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a ţigărilor indisponibilizate în ziua de 7mai 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. V) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. V) Legea nr. 241/2005, comisă la data de 1 iunie 2010, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenţia prevăzută de art. 1 lit. V) din Legea nr. 12/1990.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

Prin decizia penală nr. 235/ A din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desfiinţat sentinţa penală 69/2011 a Tribunalului Brăila şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila cu menţinerea actelor procedurale efectuate până la termenul din 05 aprilie 2011.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că, fiind vorba de infracţiunea de evaziune fiscală, calitatea de parte civilă o avea A.N.A.F. Brăila care trebuia să comunice instanţei prejudiciul şi că D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V. nu avea calitate procesuală, întrucât inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru vreo infracţiune prevăzută de Codul vamal.

Instanţa de recurs a dispus ca în rejudecare să fie introdusă în cauză în calitate de parte civilă, A.N.A.F. Brăila, căreia să i se solicite şi calcularea prejudiciului pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila la data de 10 noiembrie 2011 sub nr. 133/113/2011*.

În vederea respectării dispoziţiilor deciziei de casare, instanţa de fond a introdus în cauză încă de la primul termen, A.N.A.F., care a fost citată la sediul direcţiei judeţene din Brăila, menţinând totodată în cauză A.N.A.F. - A.N.V., care a avut adresa de constituire de parte civilă în cursul urmăririi penale. Totodată, s-a făcut o adresă la A.N.A.F. cu copie de pe decizia curţii de apel, punându-i-se în vedere să precizeze cuantumul prejudiciului defalcat pe fiecare inculpat în cauză şi pe categorii de prejudiciu.

Întrucât răspunsul la această adresă a fost comunicat tot de către A.N.A.F. - A.N.V., faţă de care curtea de apel s-a pronunţat prin decizia de casare, în sensul că nu poate avea calitate de parte civilă în cauză, instanţa a revenit la A.N.A.F. cu o adresă mult mai explicită, prin care i s-a pus în vedere să comunice dacă A.N.A.F. şi nu vreo altă direcţie din subordine se constituie parte civilă în cauză.

Răspunsul la această adresă a fost însă comunicat tot de către A.N.A.F., prin A.N.V. Totodată, în temeiul prevederilor H.G. nr. 109/2009 s-a înaintat instanţei o delegaţie prin care A.N.A.F. (sediul central) a mandatat A.N.V. să se constituie parte civilă în cauză.

Totodată, au fost înaintate ulterior către instanţă şi alte adrese din partea A.N.A.F. prin A.N.V., în care s-a detaliat prejudiciul pentru fiecare inculpat.

Astfel, A.N.A.F. prin A.N.V., s-a constituit parte civilă cu privire la inculpatul T.N., cu suma de 25.290 lei din care se precizează că a achitat suma de 19443 lei. Această sumă a reieşit în urma unei decizii de regularizare.

Faţă de S.F., A.N.A.F. prin A.N.V., s-a constituit parte civilă cu suma de 14639 lei.

Potrivit art. 4 alin. (2) pct. 37 din H.G. nr. 109/2009, A.N.A.F. reprezintă statul în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale şi alte activităţi ale agenţiei, direct, sau prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a mun. Bucureşti, Garda Financiară şi unităţile sale teritoriale şi/sau A.N.V. şi unităţile sale subordonate în baza mandatelor transmise.

În vederea respectării dispoziţiilor deciziei de casare, dar şi faţă de dispoziţiile legale de mai sus şi având în vedere delegaţia dată de A.N.A.F. către A.N.V., la termenul din 16 ianuarie 2012, instanţa a dispus citarea A.N.A.F. atât la sediul central, cât şi la sediul din Brăila (D.G.F.P. Brăila). Totodată, A.N.A.F. a fost citată prin mandatar A.N.V. atât la sediul central al A.N.V., cât şi la sediile din Galaţi şi Brăila.

La ultimul termen de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpata S.F., personal, a declarat că recunoaşte faptele şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii reglementate de art. 320¹ C. proc. pen.

La acelaşi termen, inculpatul T.N. a depus la dosar o declaraţie autentică în care arăta acelaşi lucru.

Instanţa, în baza probelor administrate la urmărirea penală şi a înscrisurilor depuse în rejudecare, a pronunţat următoarea sentinţă:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 11 C. pen., l-a achitat inculpatul T.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 07 mai 2010, întrucât fapta săvârşită de inculpat nu era prevăzută de legea penală, la acea dată constituind contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliţia oraşului însurăţei, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru a se lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 şi O.G. nr. 2/2001, a următoarelor acte:

- o copie a procesului verbal de depistare a inculpatului în comuna Bărăganul, jud. Brăila la data de 07 mai 2010;

- o copie a dovezii seria AB nr. 0004606 privind predarea ţigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila;

- o copie a prezentei hotărâri

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 11 C. pen., a achitat-o pe inculpata S.F. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 08 iunie 2010, întrucât fapta săvârşită de inculpată nu era prevăzută de legea penală, la acea dată constituind contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

S-a constatat că inculpata S.F. a fost sancţionată contravenţional pentru aceeaşi faptă (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010 întocmit de agentul constatator din cadrul postului de poliţie al comunei Stăncuţa şi totodată, că prin acelaşi proces verbal s-a dispus şi măsura confiscării pachetelor de ţigări găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acesteia.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentinţă, după rămânerea definitivă, către Poliţia oraşului însurăţei, precum şi către postul de poliţie al comunei Stăncuţa pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în măsura în care acest lucru nu s-a dispus anterior.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate în cauză de A.N.A.F. prin mandatar A.N.V., în privinţa ambilor inculpaţi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

S-a dispus avansarea din fondurile M.J.L.C. către Baroul Brăila a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu (avocat C.T.C.).

Prin decizia penală nr. 229/ A din 26 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinţei penale nr. 55 din 12 aprilie 2012, privind pe inculpaţii T.N. şi S.F. şi, în consecinţă, s-a desfiinţat sentinţa penală şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. S-au menţinut actele procedurale efectuate de instanţa de fond până la termenul din 3 aprilie 2012.

În motivarea celei de-a doua decizii de casare s-au reţinut următoarele:

Atât inculpatul T.N., prin înscris autentic, cât şi inculpata S.F., prin declaraţie în faţa instanţei, au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa de fond, după ce a luat act de declaraţiile celor doi inculpaţi, în sensul că doresc să se judece în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a se pronunţa asupra admiterii sau respingerii cererilor acestora de aplicare a art. 320¹C. proc. pen., a pornit la faza dezbaterilor şi, în final, după dezbateri, a dispus achitarea inculpaţilor în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Soluţia adoptată de prima instanţă, în sensul achitării inculpaţilor este incompatibilă cu procedura de judecată simplificată întrucât, conform art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat iar, potrivit art. 320¹alin. (8) C. proc. pen., instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. în acest caz, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun

În speţă, instanţa, considerând că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu constituie infracţiuni, nefiind prevăzute de legea penală, ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., respectiv să respingă cererile inculpaţilor de judecare în baza art. 320¹ C. proc. pen. şi să continue judecata conform regulilor dreptului comun.

În cauză, prin neefectuarea cercetării judecătoreşti, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 321 – art. 331 C. proc. pen.

Lipsa cercetării judecătoreşti nu poate fi complinită de către instanţa de apel, întrucât s-ar aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, precum şi regulilor de competenţă materială.

Astfel, dacă întreaga cercetare judecătorească ar fi făcută de instanţa de apel, aceasta s-ar transforma practic, într-o instanţă de fond, contrar prevederilor art. 27 alin. (1) lit. e¹) C. proc. pen., potrivit cărora judecata în primă instanţă în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se face de tribunal şi, totodată, s-ar încălca dreptul părţilor la o cale de atac, respectiv apelul, la care ar fi fost îndreptăţite dacă procesul se desfăşura conform normelor procedurale obişnuite.

Totodată, s-au menţinut actele procedurale îndeplinite până la data de 3 aprilie 2012.

Astfel, instanţa de apel a dispus ca în rejudecare, prima instanţă să se pronunţe mai întâi, asupra cererilor inculpaţilor de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., conform alin. (4) sau (8) din acelaşi text, după care, în funcţie de soluţia adoptată, să continue judecata fie în procedura simplificată, fie în procedura de drept comun.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila la data de 22 noiembrie 2012 sub nr. 133/113/2011.

În vederea respectării ultimei decizii de casare, instanţa de fond a continuat procesul penal de la data de 3 aprilie 2012.

Procedura de citare a celor doi inculpaţi fiind completă, instanţa a respins cererile acestora pentru judecarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi a continuat procesul prin administrarea de probe, respectiv audierea celor trei martori asistenţi la percheziţiile efectuate asupra inculpaţilor şi anume: A.M.D., C.N. şi D.A.

Examinând cauza în fond, după casare, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 318/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăţei, înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 133/113/2011 din 07 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor T.N. şi S.F., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în cursul zilei de 07 mai 2010, în timp ce executau serviciul de supraveghere şi control rutier pe DE 584, lucrătorii de poliţie au oprit pentru control, la orele 10²⁶, în localitatea Bărăganul, jud. Brăila, autoturismul marca „F.F.”, care circula pe direcţia Brăila - Slobozia.

Cu acest prilej, la volanul autoturismului a fost identificat inculpatul T.N., iar în interior, lucrătorii de poliţie au găsit 1.790 pachete de ţigări (35.800 ţigări) marca „M.” şi 201 pachete de ţigări (4.020 ţigări) marca „A.”, care aveau aplicate timbre de Republica Moldova.

Fiind audiat, inculpatul a declarat, în esenţă, că ţigările le-a achiziţionat în dimineaţa aceleiaşi zile din Piaţa Centrală a municipiului Galaţi, de la un cetăţean moldovean, cu scopul de a le revalorifica. Nu a putut să precizeze alte date de identificare a acelei persoane.

Ţigările au fost ridicate şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila.

Prin adresa nr. 8519 din 12 noiembrie 2010, D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V., a făcut cunoscut că prejudiciul adus de T.N. bugetului consolidat al statului este de 19.443 lei şi este compus din taxă vamală, 2.321 lei, acciza totală, 12.579 lei şi TVA, 4.543 lei.

Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatului T.N., care, în cursul zilei de 07 mai 2010, a fost depistat deţinând în mod ilegal un număr total de 39.820 de ţigarete, mărcile „M.” şi A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-şi achita obligaţiile fiscale către bugetul de stat, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza autorizaţiei de percheziţie nr. 37 din 07 iunie 2010, emisă de Judecătoria însurăţei la data de 08 iunie 2010, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa situată în comuna Stăncuţa jud. Brăila, aparţinând inculpatei S.F.

Cu această ocazie, în camera din dreapta, situată în partea de sud-vest a casei, au fost depistate 1.580 pachete de ţigări marca „P.” şi 70 pachete de ţigări marca „W.”, cu timbru de provenienţă din Republica Moldova, fără a avea aplicat şi timbru fiscal românesc.

Fiind audiată cu privire la acest aspect, inculpata a declarat, în esenţă, că a cumpărat ţigările de la o persoană necunoscută, pentru revânzare. A susţinut inculpata că pachetele de ţigări le-a cumpărat printr-un „troc”, în sensul că a vândut câţiva purcei contra ţigărilor identificate de poliţişti.

Ţigările astfel depistate au fost ridicate şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila.

Prin adresa nr. 8513 din 12 noiembrie 2010, D.J.A.O.V. Brăila a comunicat că prejudiciul adus de inculpata S.F. bugetului de stat este de 14.369 lei şi se compune din taxa vamală, 871 lei, acciza totală, 10.424 lei şi TVA, 3.074 lei. Aceeaşi sumă a fost indicată de către A.N.A.F. şi respectiv A.N.V. în prima rejudecare a cauzei.

Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatei S.F. de a deţine la domiciliu un număr total de 33.000 ţigarete mărcile „P.” şi „W.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a avea achitate obligaţiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat de 14.369 lei, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv trăsăturile definitorii ale infracţiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare a inculpatului T.N. şi de indisponibilizare a bunurilor; planşa fotografică; dovada de predare a ţigărilor către Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila; procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuată la locuinţa inculpatei S.F.; dovada de predare a ţigărilor către Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila; adresele de prejudiciu emise de A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Brăila; declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile martorilor, A.M.D., C.N. şi D.A.

La primul termen de judecată, instanţa, apreciind că prin adresa de constituire de parte civilă, D.J.A.O.V. Brăila nu a detaliat modul de calcul al prejudiciului, a solicitat acesteia să comunice: valoarea mărfurilor în vamă, valoare la care a calculat prejudiciul pentru flecare inculpat; modul de determinare a valorii mărfurilor, având în vedere lipsa actelor de provenienţă; modalitatea de calcul al prejudiciului.

Cu adresa nr. 2287 din 25 martie 2011, partea civilă a indicat pentru fiecare marcă de ţigări valoarea în vamă, ceea ce a permis instanţei, în funcţie de numărul de ţigări cumpărate de inculpaţi, de marca acestora şi de paritatea euro/leu, să stabilească pentru inculpatul T.N. o valoare în vamă de 935 Euro, respectiv de 3.991,328 lei, iar pentru inculpata S.F. o valoare în vamă de 825 Euro, respectiv de 3.521,35 lei.

Inculpatul T.N. a făcut dovada achitării prejudiciului cu două ordine de plată în contul D.J.A.O.V. Brăila.

Inculpata S.F. a declarat încă de la primul termen de judecată că nu are posibilităţi materiale să acopere prejudiciul.

Inculpata a declarat potrivit art. 320¹C. proc. pen., că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi că nu solicită administrarea altor probe. în cursul audierii făcută în baza art. 323 C. proc. pen., inculpata şi-a menţinut declaraţia dată în faza urmăririi penale, de recunoaştere a faptei comise.

Instanţa, în baza probelor administrate la urmărirea penală şi completate în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut următoarele:

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.N.:

Din probele administrate la urmărirea penală a rezultat că inculpatul este administratorul unei societăţi comerciale din localitatea Slobozia de Giurgiu, jud. Giurgiu, respectiv al N.B.N.C. SRL şi că în ziua de 7 mai 2010 s-a deplasat din municipiul Giurgiu în municipiul Brăila pentru a cumpăra ţigări de provenienţă din Republica Moldova pentru a le revinde. Inculpatul a cumpărat 1790 pachete ţigări „M.” şi 200 pachete marca „A.”, cu o valoare în vamă de 925 Euro, fără a pretinde acte de provenienţă şi fără ca ţigările să fie marcate cu timbre corespunzătoare.

Potrivit adresei nr. 8519 din 12 noiembrie 2010 emisă de D.J.A.O.V. Brăila, prin dobândirea cantităţilor respective de ţigări, introduse fraudulos în ţară, încălcându-se dispoziţiile C. vam. şi din Regulamentul Vamal şi fără acte de provenienţă, inculpatul T.N. a produs statului român un prejudiciu total constând în taxă vamală, acciză totală şi TVA în valoare de 19.443 lei, prejudiciu achitat în faza de judecată.

Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului T.N. de a cumpăra, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, în scop de revânzare, în total 1991 pachete a câte 20 . ţigarete, fără acte de provenienţă, ştiind că provin din Republica Moldova şi fără a fi marcate corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de provenienţă şi imposibilitatea înregistrării în contabilitate „sursa impozabilă”, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Având în vedere că inculpatul T.N., înainte de primul termen de judecată a achitat în totalitate prejudiciul stabilit de partea civilă, îi este aplicabil art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, potrivit căruia: „în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)” care stabileşte că acoperirea prejudiciului reprezintă o cauză de nepedepsire şi permite aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ presupune înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă, sediul materiei constituindu-l prevederile Titlului IV al părţii generale a Codului penal, respectiv articolele 90 şi urm. C. pen., sancţiunile fiind prevăzute de art. 91 C. pen. şi anume mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amenda de la 10 lei la 1000 lei.

Instanţa de fond, având în vedere cuantumul prejudiciului cauzat frecventa acestui gen de infracţiuni în spectrul larg al infracţionalităţii, dar şi lipsa antecedentelor penale, atitudinea relativ corectă a inculpatului în cursul urmăririi penale, starea de sănătate precară şi acoperirea prejudiciului, s-a orientat la aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 400 lei, apreciind că este de natură să conducă la îndreptarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În legătură cu ţigările care au constituit obiectul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, a dispus confiscarea acestora, în baza dispoziţiilor art. 256 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. vam., adoptat prin Legea nr. 86/2006, ţigări aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila.

Totodată, prima instanţă a reţinut faptul că între cei doi inculpaţi şi faptele deduse judecăţii nu există nici o legătură, iar conexarea efectuată de procuror nu are nici un suport legal.

În privinţa inculpatei S.F., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reţinând situaţia de fapt expusă, procurorul a concluzionat că fapta inculpatei S.F. de a deţine la domiciliu un număr total de 33.000 ţigarete mărcile „P.” şi „W.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a avea achitate obligaţiile fiscale pentru această marfa, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 14.369 lei, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, trăsăturile definitorii ale infracţiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, nu se poate vorbi de o ascundere, iar simplul fapt al depistării ţigărilor la domiciliul inculpatei nu echivalează cu o încercare de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, inculpata S.F. nefiind depistată vânzând vreo ţigară şi marfa nu a fost introdusă „pe piaţa neagră”.

Nu în ultimul rând, infracţiunea de evaziune fiscală presupune existenţa unui subiect activ calificat, aceea că făptuitorul trebuie să datoreze impozite, taxe, etc. din cele la care se referă textul de lege incriminator.

Inculpata S.F. este o simplă persoană fizică care nu datorează accize sau TVA şi nici taxe vamale, atâta timp cât nu a fost acuzată şi de introducerea în ţară a mărfii respective.

Această concluzie se desprinde din următoarele dispoziţii: art. 2 alin. (1) C. fisc., care reglementează categoriile de impozite şi taxe; art. 13 din acelaşi cod, care stabilesc categoriile de contribuabili; art. 39; art. 40, art. 41; art. 46 care stabileşte impozitul pe venit; art. 112¹ care defineşte microintreprinderea; art. 113 care stabileşte impozit în sarcina nerezidenţilor; art. 122 care stabileşte că este contribuabil şi reprezentanţa autorizată să funcţioneze în România; art. 125¹ pct. 18, pct. 20 şi pct. 21 care stabileşte conţinutul noţiunilor de persoană impozabilă, persoană neimpozabilă şi persoană.

Tribunalul a constatat, raportat la data săvârşirii faptei, 08 iunie 2010, că în sarcina inculpatei nu se poate reţine infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) astfel cum a pus în discuţie Curtea de Apel la ultimul termen de judecată a primului apel declarat, întrucât infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) a fost introdusă, ulterior datelor săvârşirii faptelor din speţă, respectiv prin O.U.G. nr. 54/2010 (M. Of. nr. 421/23.06.2010).

Este drept că faptele săvârşite de inculpata S.F. se circumscriu textului de lege susmenţionat care prevede că: „Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia” însă, având în vedere principiul neretroactivităţii legii penale, reglementat de art. 11 C. pen., inculpaţii nu pot fi acuzaţi de o infracţiune care la data săvârşirii nu era prevăzută de legea penală.

Nici art. 270 alin. (l) C. vam., nu poate fi reţinut în cauză, câtă vreme inculpata nu a fost acuzată de introducerea în ţară a acelor pachete de ţigări.

Nu în ultimul rând, în dosarul de urmărire penală 318/P/2010, au fost urmărite penal şi alte persoane, pentru fapte identice cu cele pentru care T.N. şi S.F. au fost trimişi în judecată, faţă de care procurorul a dat soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi a aplicat art. 18¹ C. pen. Faţă de acei învinuiţi însă, soluţia procurorului s-a dispus, nu pentru infracţiunea de evaziune fiscală, ci pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru simplu fapt că fapta a fost săvârşită ulterior datei de 23 iunie 2010. Or, câtă vreme procurorul a apreciat că faptele săvârşite anterior acestei date de T.N. şi S.F. constituie evaziune fiscală, iar această infracţiune nu a fost abrogată, ar fi trebuit să reţină în sarcina celorlalţi învinuiţi evaziune şi contrabandă în concurs. Nereţinând un astfel de concurs, practic nici procurorul care a întocmit rechizitoriul nu este de acord cu reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală pentru fapte ca cele deduse judecăţii.

Până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 54/2010, aceste fapte constituiau o simplă contravenţie, întocmai ca şi transportul sau depozitarea oricăror alte mărfuri fără documente de provenienţă, respectiv contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Potrivit acestui text de lege „Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte: lit. e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.

Potrivit art. 2 din acest act normativ - (1) Constituie contravenţii faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) şi se sancţionează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) şi k), cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei;

Tot acelaşi act normativ, în art. 3, stabileşte că sunt infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare, doar faptele prevăzute la art. 1 lit. 1) - p).

De altfel, inculpata S.F. a fost sancţionată contravenţional pentru aceeaşi faptă, prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul constatator din cadrul postului de poliţie Stăncuţa, totodată fiind luată şi măsura confiscării pachetelor de ţigări.

Cu alte cuvinte, în ceea ce o priveşte pe inculpata S.F., organele de poliţie au sancţionat-o contravenţional, şi ulterior, pentru aceeaşi faptă, i-au întocmit şi prezentul dosar penal, deşi este cunoscut principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancţionat de două ori pentru aceeaşi faptă.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul T.N., care în motivele de apel scrise a susţinut că nu există nicio dovadă a intenţiei lui de a se sustrage de la plata taxelor, întrucât ţigările au fost cumpărare pentru a fi fumate de membrii familiei sale şi nu au fost introduse de el în ţară. în consecinţă, a solicitat achitarea pentru că la data comiterii faptei, aceasta nu era prevăzută de legea penală ca infracţiune, ci constituia contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

La termenul de judecată din data de 12 martie 2013, procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, întrucât inculpatul nu a apelat prima sentinţă pronunţată în cauză, respectiv cea cu nr. 69 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila.

Instanţa de apel a respins excepţia invocată de procuror şi a trecut la analiza pe fond a apelului declarat de inculpat.

S-a reţinut că, într-adevăr, inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 69 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila, iar parchetul a criticat această hotărâre referitor la stabilirea greşită a temeiului confiscării, cuantumul redus al amenzii administrative şi calculul eronat al valorii în vamă a ţigărilor, soluţia în ce priveşte latura penală fiind considerată legală.

Cauza a suferit două trimiteri spre rejudecare la instanţa de fond, conform deciziilor penale nr. 235/ A din 14 octombrie 2011 şi nr. 229/ A din 26 octombrie 2012 ale Curţii de Apel Galaţi, fără ca inculpatul să aibă apel şi fără ca instanţele de apel să considere nelegală soluţia de încetare a procesului penal dispusă prin sentinţa penală nr. 69/2011.

Inculpatul are deschisă calea de atac a apelului împotriva sentinţei penale nr. 9 din 18 ianuarie 2013 cu respectarea limitelor cadrului procesual stabilit prin cele două decizii ale Curţii de Apel Galaţi, pentru eventuale motive de nelegalitate sau netemeinicie care s-ar putea încadra în aceste limite procesuale şi care ar putea fi îndreptate prin intermediul căilor de atac.

În concluzie, instanţa de apel a considerat că apelul inculpatului nu este inadmisibil, ci doar că este limitat la anumite aspecte care nu încalcă prevederile art. 385 C. proc. pen.

Trecând la judecarea pe fond a căii de atac declarată de inculpat, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 84/ A din 12 martie 2013, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţia de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancţiune cu caracter administrativ şi a modificat temeiul de încetare a procesului penale pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în sensul că, în loc de art. 10 lit. i) C. proc. pen., a reţinut art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. (cauza de nepedepsire).

Neconstatând alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei, a menţinut restul dispoziţiilor acesteia.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală, fiind greşit temeiul încetării procesului penal.

Art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 stabileşte o cauză de nepedepsire în favoarea inculpatului care a comis infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, atunci când achită prejudiciul în anumite condiţii.

Nu este vorba de o înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, procedură care ar trebui să fie prevăzută expres de legea specială. În lipsa acestei reglementări exprese, ar trebui să fie întrunite cumulativ condiţiile menţionate de art. 90 C. pen., condiţii care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Constatând că este incidenţă o cauză de nepedepsire, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., text de lege care a înlocuit prevederile art. 10 lit. i) C. proc. pen., reţinute de instanţa de fond.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se pronunţa o soluţie de achitare, instanţa de apel a constatat că nu este întemeiată, faţă de împrejurarea că soluţia de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului nu a fost contestată de acesta în primul ciclu procesual, finalizat cu pronunţarea sentinţei penale nr. 69/2011 şi are la bază achitarea de către inculpat a prejudiciului în condiţiile stabilite de art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a reţinut că amenda administrativă de 400 lei aplicată inculpatului este mai mică decât cea aplicată prin sentinţa penală nr. 69/2011 (500 lei) şi nu mai poate face obiectul criticilor în apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul T.N. criticând-o în scris, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (l) pct. 12, 15, 16, 17 C. proc. pen. şi solicitând achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi restituirea prejudiciului pe care l-a achitat.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susţinut că la data de 7 mai 2010, fapta prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu era prevăzută de legea penală ca infracţiune, ci constituia contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., a cerut achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (l) pct. 15, 16, 17 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal fără a arăta motivul pentru care există o cauză de nepedepsire, soluţia corectă fiind aceea de înlocuire a sancţiunii penale cu cea contravenţională. A mai susţinut inculpatul că este inadmisibil ca prin aceeaşi sentinţă (nr. 9 din 18 ianuarie 2013), faţă de doi inculpaţi trimişi în judecată pentru aceeaşi faptă să se dispună două soluţii diferite [(încetarea procesului penal, respectiv achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., această din urmă soluţie fiind pronunţată faţă de inculpată S.F.)].

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a susţinut recursul motivat în scris de acesta, însă ca şi cazuri de casare a invocat dispoziţiile art. 385⁹alin. (1) pct. 12, 16 şi 17² C. proc. pen.

Examinând decizia atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În mod corect, instanţa de apel a reţinut că soluţia de încetare a procesului penal pornit împotriva recurentului inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este justă, comiterea faptei nefiind contestată de inculpat în primul ciclu procesual când s-a pronunţat sentinţa penală nr. 69 din 21 aprilie 2011. Dispoziţiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 au fost aplicate de instanţa de fond în condiţiile în care recurentul inculpat a achitat în totalitate prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului.

De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 care stabileşte o cauză de nepedepsire ce operează în favoarea inculpatului care a comis infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, arunci când acesta achită integral prejudiciul, în mod corect instanţa de apel a înlăturat din dispozitivul sentinţei de fond dispoziţia de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere ce atrage o sancţiune cu caracter administrativ şi a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva recurentului inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., în loc de art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurent, acesta este incident când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Recurentul inculpat nu a arătat care dintre elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată nu sunt întrunite, iar pe de altă parte, în dosarul nr. 133/113/2011* al Tribunalului Brăila, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 55 din 12 aprilie 2012, se află declaraţia autentificată sub nr. 957 din 12 martie 2012 la notarul public M.N. din mun. Giurgiu, prin care recurentul arată că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 320¹ C. proc. pen.

Contrar celor susţinute de recurent, fapta pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, fiind oprit în trafic în cadrul unui control de rutină, a fost depistat deţinând în mod ilegal 39820 ţigarete, mărcile „M.” şi „A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-şi achita obligaţiile fiscale, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în sumă de 19.443 lei era prevăzută ca infracţiune şi la data faptelor, 7 mai 2020, fiind incriminată în art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹alin. (l) pct. 16 C. proc. pen., este incident, când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată.

Nici una din ipoteze prevăzute în textul de lege susmenţionat nu este incidenţă în cauză.

Contrar celor susţinute de recurent, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei, instanţa de apel a motivat atât în fapt, cât şi în drept soluţia de modificare a temeiului de încetare a procesului penal pornit împotriva acestuia, reţinând că în speţă există o cauză de nepedepsire şi nu de înlocuire a răspunderii penale, cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (l) pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în cauză.

Achitarea inculpatei S.F. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus de către instanţa de fond în considerarea faptului că simpla depistare a ţigărilor la domiciliul acesteia nu echivalează o încercare a inculpatei de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale. Inculpata nu a fost depistată vânzând ţigări şi în plus, este o simplă persoană fizică ce nu datorează accize sau TVA şi nici taxe vamale, ea nefiind acuzată şi de introducerea în ţară a mărfii respective.

Situaţia recurentului inculpat este diferită de cea a inculpatei, acesta, în calitate de administrator al societăţii comerciale N.B.N.C. SRL a cumpărat 1790 pachete ţigări „M.” şi 200 pachete ţigări marca „A.” din Republica Moldova, pentru a le comercializa, fără a pretinde acte de provenienţă şi fără ca ţigările respective să fie marcate cu timbru corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de provenienţă a bunurilor şi neînregistrarea lor în contabilitate, „sursa impozabilă”.

În consecinţă, reţinând că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, recursul declarat de inculpatul T.N. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3140/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 3162/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3128/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). şantajul (art.194 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3140/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3162/2013. Penal