ICCJ. Decizia nr. 3283/2013. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3283/2013

Dosar nr. 5523/88/2012

Şedinţa publica din 25 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 163 din 4 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul nr. 5523/88/2012, s-a hotărât:

În temeiul art. 254, alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 C. pen. a fost condamnat pe inculpatul S.N., domiciliat în Tulcea, jud.Tulcea, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen

În conformitate cu art. 81 şi art. 82 C. pen. cu referire la art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepselor pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzută de art. 83 C. pen

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele

La data de 16 iulie 2012 a fost înregistrat în evidenţele D.G.A., S.J.A. Tulcea, denunţul numitului S.A. din com. Carcaliu, jud.Tulcea, care, reclama fapte de corupţie comise de către comisari din cadrul O.P.C. Tulcea, indicându-i pe funcţionarii: N.M., S.N., C.D. şi V., despre care a afirmat că începând cu anul 2010 au venit la intervale de 6 luni în control la magazinul aparţinând SC A. SRL din com. Carcaliu, al cărei administrator a fost, şi au cerut şi au primit sume de bani cu titlu de mită pentru a nu aplica amenzi contravenţionale

Denunţătorul S.A. şi soţia sa S.J., domiciliaţi în com. Carcaliu, judeţul Tulcea, au îndeplinit funcţiile de administratori ai SC A. SRL, cu sediul în com. Carcaliu, în perioada 23 decembrie 2003 - 9 aprilie 2012, când activitatea societăţii a fost suspendată.

În cadrul societăţii, funcţiona un magazin de produse alimentare situat în com. Carcaliu, la care au fost efectuate de-a lungul timpului mai multe controale de către funcţionarii A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea, respectiv comisarii N.M., C.D., V.P. şi S.N.

La data de 14 martie 2012 a fost înfiinţată SC C.B. SRL cu sediul în com. Carcaliu, judeţul Tulcea al cărui administrator este fiul denunţătorului, S.C. în vârstă de 19 ani.

SC C.B. SRL deţine un magazin pe raza com. Carcaliu, judeţul Tulcea, în activitatea căruia sunt implicaţi toţi membrii familiei S., respectiv denunţătorul S.A., care se ocupă efectiv de conducerea şi aprovizionarea magazinului, soţia sa, S.J. care îndeplineşte atribuţiile de vânzătoare şi fiul lor S.C., care desfăşoară diferite activităţi, fie de vânzarea produselor, fie de aprovizionarea magazinului.

Inculpatul S.N., în vârstă de 58 ani, îndeplineşte din anul 2007, funcţia de comisar în cadrul A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea. Potrivit atribuţiilor funcţiei sale prevăzute în mod expres în fişa postului, învinuitul verifică respectarea de către agenţii economici a legislaţiei privind protecţiei consumatorilor, participă în echipe de inspecţie la desfăşurarea unor acţiuni de supraveghere pe piaţă a calităţii produselor şi serviciilor şi desfăşoară acţiuni periodice şi inopinate la agenţii economici.

În ziua de 1 august 2012, o echipă formată din comisarii S.N., C.D. şi V.P. din cadrul A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea s-au deplasat de la sediul instituţiei din municipiul Tulcea, cu autoturismul de serviciu de culoare gri, în vederea efectuării unor controale pe linia respectării dispoziţiilor privind protecţia consumatorului pe raza com. Turcoaia şi Carcaliu din judeţul Tulcea, în baza delegaţiei din data de 30 iulie 2012 emisă de comisarul şef al C.J.P.C. Tulcea.

Comisarii S.N., C.D. şi V.P. au efectuat pe raza com. Turcoaia controale la magazinele aparţinând SC P. SRL, SC N.C. SRL şi SC G.F. SRL , întocmind la toate aceste societăţi procese-verbale de aplicare a unor amenzi contravenţionale în sumă de 500 lei pentru fiecare agent economic verificat.

Cu toate că în documentele de control întocmite erau trecuţi câte 2 comisari, controlul la fiecare agent economic a fost realizat efectiv doar de către unul, iar după completarea proceselor-verbale de constatare, semna şi cel de-al. doilea comisar. Această modalitate de lucru a fost adoptată de către comisarii care efectuau controlul, pentru a reuşi verificarea a cât mai mulţi agenţi economici deoarece echipa de control se confrunta cu dificultăţi constând în închiderea magazinelor atunci când persoanele implicate în activităţi de comerţ aflau că pe raza localităţii a sosit echipa de control din cadrul C.J.P.C. Tulcea.

După ce au plecat de pe raza com. Turcoaia, echipa de control s-a deplasat în comuna Carcaliu unde a ajuns în jurul orelor 10³⁰. Şi aici cei trei comisari s-au împărţit pentru a efectua controale la magazinele aparţinând a 3 societăţi comerciale. Astfel, învinuitul S.N. a efectuat control la magazinul aparţinând a SC C.B. SRL, comisarul V.P. la magazinul aparţinând A.F: C.I.I. şi comisarul C. la magazinul aparţinând SC V.l.M.l. SRL.

În momentul în care inculpatul a intrat în magazinul SC C.B. SRL i-a cerut martorei S.J., care era vânzătoare să-l cheme pe administratorul societăţii. S.J. l-a contactat telefonic pe fiul său, S.C., care a ajuns în câteva minute la magazin. La vederea acestuia, inculpatul i-a spus că nu vrea să vorbească cu el ci cu tatăl său şi atunci a fost anunţat, de asemenea telefonic, denunţătorul S.A. de către soţia sa.

S.A. avea asupra sa o bancnotă de 100 euro pe care intenţiona să o predea comisarului venit în control, având certitudinea că acesta o va primi, întrucât potrivit declaraţiei sale, toţi comisarii veniţi în control procedau astfel. înainte de a se deplasa la magazin, denunţătorul şi-a notat seria bancnotei, întrucât după predarea sumei, urma să anunţe organele de anchetă.

Martorul S.A. a ajuns la magazin şi înainte de a intra, l-a văzut în faţa magazinului pe comisarul C.D. pe care l-a întrebat ce se întâmplă, iar acesta l-a îndrumat să vorbească cu S.N., colegul său. După ce a intrat în magazin, S.A. s-a întâlnit cu inculpatul, în prezenţa soţiei sale, S.J., iar S.C. a rămas să aştepte în faţa magazinului.

Inculpatul S.N. a efectuat un control al mărfii din magazin şi apoi, a fost invitat într-o magazie în care se afla o masă cu scaune, unde erau depozitate mai multe mărfuri, alăturată camerei în care se vindeau produsele. După ce au intrat în magazia respectivă, denunţătorul a închis uşa dintre cele două încăperi. In magazia respectivă, denunţătorul S.A. a predat inculpatului suma de 100 de euro, spunând că mai mult nu are, iar inculpatul a primit bancnota respectivă şi a introdus-o în buzunarul stâng al pantalonului pe care îl purta.

Ulterior primirii sumei cu titlu de mită, inculpatul a completat procesul-verbal de constatare din 1 august 2012 în care a consemnat că „s-a verificat etichetarea, afişarea preţurilor. Nu s-au constatat deficienţe". învinuitul a semnat în calitate de agent constatator şi a solicitat vânzătoarei S.J. să semneze la rubrica „operator economic" în calitate de persoană în prezenţa căreia a fost efectuat controlul, iar la rubrica „agent constatator" l-a trecut şi pe colegul său C.D., care nu a semnat procesul-verbal.

După ce a finalizat întocmirea procesului-verbal de constatare învinuitul a părăsit magazinul şi împreună cu colegii săi, C.D. şi V.P. au plecat în direcţia oraşului Măcin, cu autoturismul de serviciu.

Imediat după părăsirea magazinului denunţătorul a contactat organele de anchetă, cărora le-a transmis seria bancnotei oferită cu titlu de mită şi a precizat expres că inculpatul a introdus bancnota în buzunarul stâng al pantalonului.

La sediul D.G.A. - B.J.A. Tulcea s-a format o echipă de anchetă sub conducerea procurorului de caz, care s-a deplasat către oraşul Măcin, în vederea interceptării şi surprinderii în flagrant a inculpatului S.N.

La intrarea în oraşul Macin, în jurul orelor 13³⁰, a fost depistat în trafic autoturismul, care se deplasa în direcţia municipiului Tulcea. Pe traseul respectiv, la ieşirea din satul Revărsarea, conducătorul autoturismului a oprit maşina în jurul orelor 13 într-un spaţiu amenajat pe marginea drumului, iar echipa de anchetă a solicitat tuturor persoanelor din maşină să-şi prezinte identitatea şi să prezinte sumele de bani pe care le deţin asupra lor.

În prezenţa martorilor asistenţi O.G. şi R.G., s-a stabilit că ocupanţii autoturismului sunt comisarii S.N., C.D. şi V.P., iar învinuitul a prezentat echipei de anchetă şi martorilor asistenţi o bancnotă de 100 euro, pe care a scos-o din buzunarul stâng al pantalonului.

Cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului, s-a procedat la întocmirea unui proces-verbal în prezenţa martorilor asistenţi, iar inculpatul a precizat în conţinutul procesului-verbal că bancnota de 100 euro a găsit-o în buzunarul genţii personale în timp ce se deplasa cu autoturismul de serviciu dinspre localitatea Macin, spre Tulcea, chiar înainte de oprirea sa de către organele judiciare şi imediat după ce a descoperit bancnota, a scos-o din servietă şi a introdus-o în buzunarul din stânga-faţă a pantalonilor. A mai precizat inculpatul că nu cunoaşte provenienţa bancnotei şi nu şi-a explicat motivul pentru care s-a aflat în servietă deoarece nu a văzut nicio persoană care să o introducă în servieta sa.

Cu aceeaşi ocazie a fost ridicat de către echipa de anchetă procesul-verbal de constatare, întocmit de către inculpat la agentul economic SC C.B. SRL din com. Carcaliu, judeţul Tulcea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.N.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului S.N. s-a solicitat a se constata ca inculpatul nu a săvârşit infracţiunea prevăzuta de art. 254 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei de fond si achitarea inculpatului, criticându-se sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că, instanţa de fond nu a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză, nu a concluzionat corect asupra lor, coroborând până şi inadvertenţele din declaraţiile denunţătorului pentru a retine vinovăţia inculpatului; s-a arătat că declaraţiile denunţătorului oferă contradicţii şi nimic din ce spune denunţătorul nu poate primi credibilitate şi nu poate fi reţinut cu titlu de vinovăţie în sarcina acestuia, mai ales că, cele relatate nu se coroborează cu alte probe; s-a mai susţinut că nu poate fi reţinută ca element de coroborare, nici împrejurarea că asupra inculpatului s-a găsit bancnota de 100 euro, aceasta pentru că martorul denunţător a declarat că i-a înmânat bancnota şi inculpatul a băgat-o în buzunarul stânga faţă a pantalonului iar inculpatul spune ca a găsit bancnota in buzunarul servietei sale si ca nu i-a fost oferita direct de S.A., ca a găsit bancnota in maşina când si-a deschis geanta pentru a caută ceva; al doilea aspect de critica, vizează susţinerea instanţei care arata ca „nu considera ca este relevant, pentru reţinerea vinovăţiei, daca inculpatul a pretins bani sau i-a primit „din obişnuinţa" având în vedere că infracţiunea de luare de mita este o infracţiune „care se consuma în momentul primirii, pretinderii, acceptării promisiunii ori a respingerii acesteia, nefiind condiţionata de darea banilor ori de respectarea promisiunii"; instanţa de fond a reţinut că luarea de mita nu este condiţionata de darea banilor dar ca, in speţa, infracţiunea s-a consumat prin primirea bancnotei de 100 euro pentru a nu aplica, in urma controlului sumar pe care l-a efectuat o amenda contravenţionala deşi existau nereguli, esenţial în cauza fiind faptul că bancnota de 100 euro a fost găsita asupra inculpatului in momentul controlului; în speţa, nimic nu demonstrează susţinerea Parchetului ca S.N. ar fi primit suma de 100 euro pentru a încheia un proces verbal din care sa rezulte ca societatea SC C.B. SRL funcţionează in Condiţii corespunzătoare normelor relative la protecţia consumatorilor iar instanţa de fond ar fi trebuit sa stabilească fără dubii - daca S.N. a constatat nereguli care atrăgeau aplicarea amenzii contravenţionale și a primit suma de 100 euro pentru a nu încheia un act cu o atare sancţiune, ci una exoneratoare de plata precum avertismentul; în acest sens, s-a solicitat a se observa ca pe data de 6 noiembrie 2012, denunţătorul - martor declara instanţei ca atunci când a ajuns la magazin - inculpatul i-a spus ca a constatat nişte nereguli si o sa-i dea un avertisment; aceasta înseamnă ca agentul constatator hotărâse, înainte de a se vedea cu denunţătorul, ce sancţiune va da pentru neregulile constatate, hotărâre comunicata fără echivoc si fără vreo înţelegere prealabila sau concomitenta încheierii respectivului proces verbal în sensul înlocuirii unei eventuale cuvenita răspundere contravenţională cu amenda contravenţională.

La termenul din data 07 martie 2013, inculpatul S.N. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 30/P din data de 07 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul S.N. - domiciliat în Tulcea, împotriva sentinţei penale nr. 163 din 4 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul penal nr. 5523/88/2012.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat S.N. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul de 200 lei pentru avocatul desemnat din oficiu I.G.A. urmează a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat în cauză de către inculpatul S.N. nu este fondat, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului S.N. sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- denunţul şi declaraţiile martorului denunţător S.A.

- declaraţiile martorilor S.J. şi S.C.

- procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante însoţit de planşa fotografică,

- procesul-verbal de consemnare a seriei bancnotei de 100 euro întocmit la data de 1 august 2012 între orele 11³⁵ şi orele 11⁴⁵,

- procesul-verbal de constatare din 1 august 2012. încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul S.N. este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Curtea a constatat că nu este întemeiată critica inculpatului prin care s-a susţinut că declaraţiile denunţătorului oferă contradicţii şi nimic din ce spune denunţătorul nu poate primi credibilitate şi nu poate fi reţinut cu titlu de vinovăţie în sarcina acestuia având în vedere că cele relatate nu se coroborează cu alte probe.

În acest sens, Curtea a constatat că mai multe aspecte menţionate de către martorul denunţător S.A. în denunţul său precum şi declaraţiile date de către acesta se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză:

- procesul verbal încheiat la data de 01 august 2012 încheiat de către procurorul de caz din care reiese că denunţătorul S.A. a anunţat telefonic la ora 11:32 că pe timpul controlului efectuat în acea zi de către o echipă de control din cadrul O.P.C. Tulcea inculpatul S.N. i-a pretins suma de 100 euro (pentru a întocmi un act de control din care să rezulte că societatea respectivă funcţionează în condiţii corespunzătoare în raport de normele privind protecţia consumatorului) şi că i-a remis acestuia o bancnotă de 100 euro pe care inculpatul S.N. a introdus-o în buzunarul stâng din faţă al pantalonilor (fila 5 d.u.p.);

- procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la data de 01 august 2012 (şi planşa foto aferentă), la ieşirea din localitatea Luncaviţa unde a fost oprită în trafic autoturismul cu care se deplasa echipa de control din cadrul O.P.C. Tulcea care efectuase în acea zi controlul la firma denunţătorului, asupra inculpatului S.N. fiind găsite mai multe bancnote în lei şi o bancnotă de 100 euro, deci cea indicată telefonic de către denunţător, această bancnotă fiind găsită chiar în locul indicat de către denunţător: buzunarul stânga faţă al pantalonilor inculpatului (filele 6-8 d.u.p., filele 9-12 d.u.p.);

- declaraţiile martorilor S.J. şi S.C. (soţia, respectiv fiul denunţătorului) care au precizat aceleaşi aspecte relatate de către denunţător în cu privire la activitatea de control efectuată de către inculpatul S.N. în data de 01 august 2012 la SC C.B. SRL Carcaliu, administrat de către S.C. (fiul denunţătorului), finalizată cu remiterea către inculpatul S.N. a sumei de 100 euro pentru a nu aplica o amendă contravenţională;

- procesul verbal de constatare încheiat la data de 01 august 2012 în urma controlului efectuat la SC C.B. SRL Carcaliu din care s-a menţionat că „nu s-au constatat deficienţe" (fila 52 d.u.p.), acest aspect coroborându-se cu aspectul relatat de către denunţător, referitor la faptul că i-a dat inculpatului S.N. suma de 100 euro pentru a întocmi un act de control din care să rezulte că societatea respectivă funcţionează în condiţii corespunzătoare în raport de normele privind protecţia consumatorului;

- declaraţiile martorilor V.P. şi C.D. (colegi în echipa de control cu inculpatul S.N. în data de 01 august 2012) care au menţionat că nu l-au văzut sau auzit pe inculpatul S.N. că ar fi găsit o bancnotă de 100 euro în geanta sa, bancnotă de care nu ar fi ştiut cum a ajuns în geantă sa, aceşti martori infirmând apărarea inculpatului în sensul că nu ştie cum a ajuns bancnota de. 100 euro în geanta sa şi că după ce ar fi găsit bancnota în geantă a introdus-o în buzunarul stânga faţă al pantalonilor;

- declaraţiile martorilor O.G. şi R.G., martori asistenţi la realizarea flagrantului, aceşti martori menţionând că au asistat la legitimarea ocupanţilor autoturismului, repsectiv a comisarilor O.P.C. Tulcea: S.N., C.D. şi V.P., iar inculpatul S.N. a prezentat echipei de anchetă şi martorilor asistenţi o bancnotă de 100 euro, pe care a scos-o din buzunarul stâng al pantalonului.

De asemenea, critica că denunţul a fost unul conceput de către ofiţerii serviciului Judeţean Anticorupţie Tulcea şi dictat denunţătorului nu a fost dovedită în nici o modalitate, fiind o apreciere personală a apărătorului inculpatului.

Dimpotrivă, Curtea a constatat că denunţul din data de 16 iulie 2012 este olograf, scris personal de către denunţătorul S.A., căruia i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 259 C. pen. privind infracţiunea de denunţare calomnioasă (filele 2-3 d.u.p.), că acest denunţ a fost scris cu două săptămâni înainte de realizarea flagrantului, că viza mai multe persoane în echipe de control de la O.P.C. Tulcea care au venit anterior în control şi care i-au solicitat iniţial câte 500 lei, iar ulterior câte 1.000 lei pentru fiecare control, pentru a nu aplica sancţiuni contravenţionale.

De asemenea, Curtea a constatat că denunţul cu privire la fapta comisă de către inculpatul S.N. în data de 01 august 2012 este un denunţ oral, efectuat potrivit art. 223 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., astfel cum s-a menţionat mai sus (fila 5 d.u.p.).

Astfel cum s-a arătat mai sus, nu este întemeiată nici apărarea inculpatului S.N., în sensul că nu ştie cum a ajuns bancnota de 100 euro în geanta sa şi că după ce ar fi găsit bancnota în geantă a introdus-o în buzunarul stânga faţă al pantalonilor, martorii V.P. şi C.D. (colegi în echipa de control cu inculpatul S.N. în data de 01 august 2012) care au menţionat că nu l-au văzut sau auzit pe inculpatul S.N. că ar fi găsit o bancnotă de 100 euro în geanta sa, bancnotă de care nu ar fi ştiut cum a ajuns în geantă sa.

De asemenea aceşti martori au menţionat că inculpatul S.N. a intrat singur şi a efectuat controlul la SC C.B. SRL, Carcaliu, aspect care se coroborează şi cu declaraţiile martorului denunţător şi a martorilor S.J. şi S.C. care au menţionat că în incinta magazinului a intrat doar inculpatul S.N., acesta efectuând actul de control; acelaşi aspect reiese şi din conţinutul procesul-verbal de constatare care în dreptul rubricii „Agenţi constatatori" există doar semnătura inculpatului.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului S.N. pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, fapta inculpatului S.N., care în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de comisar în cadrul A.N.P.C. - C.J.P.C. Tulcea, a primit la data de 1 august 2012, în jurul orelor 11³⁵ de la denunţătorul S.A., suma de 100 euro, pentru a întocmi un act de control, respectiv procesul-verbal de constatare din care să rezulte că SC C.B. SRL funcţionează în condiţii corespunzătoare, în raport de normele privind protecţia consumatorului, constituie infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a reţinut că infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. constă în „Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri".

Astfel cum a reieşit din actele aflate la dosar şi necontestate de către inculpat, inculpatul S.N. este funcţionar, săvârşind infracţiunea în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de comisar în cadrul A.N.P.C. Tulcea fapt ce atrage şi aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Raportat la circumstanţele reale de comitere a faptei, Curtea a constatat că nu este întemeiată critica inculpatului în sensul că pentru a se putea reţine infracţiunea de luare de mită ar fi trebuit să se dovedească că inculpatul ar fi constatat existenţa unor nereguli la SC C.B. SRL.

Astfel, din aspectele expuse mai sus, Curtea a reţinut că în urma remiterii de către denunţător a sumei de 100 euro inculpatului S.N., acesta din urmă nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, respectiv efectuarea în mod temeinic a unui control la SC C.B. SRL, ci doar a încheiat procesul-verbal de constatare în care a menţionat că SC C.B. SRL funcţionează în condiţii corespunzătoare în raport de normele privind protecţia consumatorului.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. şi a stabilit pentru inculpatul S.N. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.

În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei, persoana inculpatului, modul concret de săvârşire a acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului S.N., acesta având până la data comiterii faptei o conduită bună (loc de muncă, studii superioare, lipsa antecedentelor penale), instanţa de fond reţinând în mod temeinic în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă facultativă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, fiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., raportat la circumstanţele reale de comitere a faptei, la cuantumul sumei primite (100 euro), la circumstanţele personale ale inculpatului (în vârsta de 58 de ani, la primul conflict cu legea penală), pronunţarea condamnării inculpatului reprezentând un avertisment pentru acesta şi în viitor nu va mai comite alte infracţiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.N.

Prin motivele scrise de recurs a invocat nulitatea absolută a actelor.de urmărire penală întrucât au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea deşi în raport cu calitatea sa de funcţionar public cu atribuţii de control în cadrul O.P.C. Tulcea, urmărirea penală trebuia efectuată de D.N.A.

O a doua critică vizează nulitatea absolută a judecării apelului în lipsa apărătorului ales.

O ultimă critică se referă la nevinovăţia sa în comiterea faptei.

Examinând recursul declarat de inculpat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se impun următoarele consideraţii de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.

Din analiza conţinutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 385 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că, prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, legislaţia procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce priveşte chestiunile de nelegalitate, menţionate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., recursul devenind aşadar, o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii, conducând la o judecată care nu mai poate purta asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.

Prin urmare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, respectiv a situaţiei de fapt, stabilirea vinovăţiei şi a pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Pornind de la principiul; impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, instanţa de recurs nu poate cenzura situaţia de fapt.

Decizia recurată a fost pronunţată la data de 07 martie 2013, ulterior intrării în vigoare, pe 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele-măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Primul motiv de recurs se referă la necompetenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea de a efectua urmărirea penală în cauză. Sub acest aspect recurentul a susţinut că având în vedere calitatea sa de funcţionar public cu atribuţii de control în cadrul O.P.C. Tulcea, urmărirea penală trebuia efectuată de D.N.A.

Critica nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2013, şi niciunui alt caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2013, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care, în cursul judecăţii, nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea: persoanei.

Prin urmare, interpretând per a contrario dispoziţia legală menţionată, se deduce că nu se circumscrie acestui motiv de casare, împrejurarea nerespectării dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei în cursul urmăririi penale.

Cea de-a doua critică invocată vizează lipsa de apărare a inculpatului cu prilejul judecării apelului şi se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 2013, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la termenul din 07 martie 2013 când au avut loc dezbaterile în apel, inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, a formulat o cerere de amânare arătând că a luat legătura cu apărătorul său ales, însă acesta nu s-a putut prezenta.

Instanţa de apel a respins cererea formulată de apelantul inculpat S.N. întrucât, în încheierea de şedinţă de la termenul anterior s-a menţionat că se acordă un singur termen de judecată pentru acest motiv, iar la dosarul cauzei, apărătorul ales nu a depus nici o împuternicire avocaţială şi nici contractul de asistenţă juridică.

În raport cu cele anterior menţionate, critica recurentului inculpat apare ca fiind neîntemeiată. în realitate, inculpatului i s-a asigurat apărarea de către un avocat desemnat din oficiu, în contextul în care i s-a dat posibilitatea angajării unui apărător ales şi nu a făcut dovada efectuării vreunui demers în acest sens.

Critica inculpatului vizând nevinovăţia sa în comiterea faptei este în contradicţie cu datele ce caracterizează situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi, pentru a analiza temeinicia susţinerilor recurentului, instanţa de recurs ar trebui să cenzureze situaţia de fapt, să verifice concordanţa dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, ceea ce nu este permis prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este neîntemeiat urmând a fi respins, ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva Deciziei penale nr. 30/P din data de 07 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3227/2013. SECŢIA PENALĂ. Plângere...		ICCJ. Decizia nr. 3471/2013. SECŢIA PENALĂ →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3105/2013. SECŢIA PENALĂ. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3227/2013. SECŢIA PENALĂ. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3471/2013. SECŢIA PENALĂ