ICCJ. Decizia nr. 3355/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3355/2013

Dosar nr. 8379/99/2011

Şedinţa publică din 31 octombrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 182 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de părţile civile S.I.O., C.I.D. şi de inculpaţii T.D.M., G.M.D. şi P.V., împotriva sentinţei penale nr. 173 din 03 mai 2012 a Tribunalului Iaşi, hotărâre pe care a menţinut-o.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen., art. 145 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 148 lit. a) C. proc. pen., a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Iaşi, în Dosarul nr. 8379/99/2011, cu măsura arestării preventive faţă de inculpatul P.V., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului P.V.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii T.D.M. şi G.M.D. prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

Au fost obligate părţile civile recurente S.I.O., C.I.D. şi inculpaţii recurenţi T.D.M., G.M.D. şi P.V. la plata a câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 173 din 3 mai 2012 a Tribunalului Iaşi s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea formulată de inculpaţii T.D.M., P.V. şi G.M.D., prin apărători, privind schimbarea a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi, în consecinţă, s-a respins cererea de declinare a competenţei cauzei, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. T.D.M., la următoarele pedepse:

- 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpată, prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2011.

2. P.V., la următoarele pedepse:

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 880 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 787 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă din prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat, prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2011.

3. G.M.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), b) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 06 mai 2011 până la data de 30 septembrie 2011.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat, prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2011.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să achite, în solidar, sumele de 40850 euro sau echivalentul în lei, la data achitării sumei, către partea civilă S.I.O. şi suma de 40850 euro sau echivalentul în lei, la data achitării sumei, către partea civilă C.I.D.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să achite suma de 552 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din sesizarea scrisă a părţilor civile C.I.D. şi S.I.O., ambii din Iaşi, rezultă că aceştia, în cursul lunii martie 2011, au fost contactaţi telefonic de către numitul T. (fost C.) D. care i-a întrebat dacă sunt interesaţi de achiziţionarea unui apartament situat în zona Piaţa Unirii, la un preţ rezonabil, determinat de o situaţie stringentă în care se afla proprietara.

Aceştia au fost de acord şi, în acest scop, s-au întâlnit cu o tânără, care s-a prezentat a fi numita G.O.A.M. - proprietară a două apartamente de pe raza mun. Iaşi - şi cu prietenul acesteia pe nume D. La datele de 15 martie 2011 şi 18 martie 2011 au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate la BNP - C.Ş. şi Asociaţii sub nr. x şi y, plătind preţul total de 81.700 euro. Ulterior, după încheierea actelor, deplasându-se la apartamentul din zona Piaţa Unirii, cei doi promitenţi cumpărători au găsit-o pe numita O.C.S., mama proprietarei de drept G.O.A.M., care le-a relatat că fiica sa nu a vândut nici un apartament, aceasta fiind plecată în Italia de mai mult timp.

Din cercetările efectuate, au fost identificaţi T.D.M., G.M.D., P.V., T.D., T.E., care acţionând după un plan elaborat, prin folosirea de calităţi mincinoase şi de acte falsificate, au vândut cele două imobile aparţinând lui G.O.A.M., stabilindu-se următoarea situaţie de fapt:

La data de 08 martie 2011, inculpata T.D.M. a fost contactată telefonic de către prietenul ei, martorul C.A.A., care i-a comunicat faptul că va trece să o ia cu autoturismul din faţa blocului unde ea locuieşte cu chirie, pentru a discuta. După ce s-au întâlnit, martorul i-a spus inculpatei că un amic pe nume T.D., cunoscut după numele purtat anterior, acela de „C. ”, doreşte să discute cu ea. Inculpata a fost de acord, fapt pentru care numitul C.A.A. l-a sunat pe T.D. şi au stabilit să se întâlnească în parcarea din faţa Palatului Culturii.

Inculpata şi prietenul ei s-au deplasat în locul indicat, aici întâlnindu-se cu T.D., care era însoţit de fratele lui, T.E., de inc. P.V., de martorul V.F. şi de un alt tânăr, neidentificat până în prezent.

Numitul T.D. i-a propus inculpatei T.D.M. să-şi atribuie o altă identitate, în scopul efectuării unei tranzacţii cu un imobil. în acest sens, i-a explicat că se va ocupa el de procurarea unui document falsificat, solicitându-i o fotografie tip carte de identitate, pe care urma să o ataşeze pe documentul fals cu datele de stare civilă ale proprietarei imobilului. Inculpata a fost de acord cu propunerea făcută de T.D., i-a dat o fotografie, iar la data de 14 martie 2011 s-a întâlnit din nou cu numiţii T.D. şi T.E., precum şi cu inculpaţii P.V. şi G.M.D., acesta din urmă având rolul de a o însoţi, în calitate de presupus iubit, la întâlnirile cu părţile vătămate şi la notariat.

Tot cu această ocazie, inculpatul P.V. i-a înmânat inculpatei T.D.M. două cărţi de identitate falsificate (una emisă de autorităţile din România, iar cealaltă de cele din Italia) pe numele G.O.A.M., dar cu fotografia inculpatei. Apoi, împreună cu inculpatul G.M.D. s-a întâlnit cu părţile vătămate (potenţiali cumpărători ai imobilului) la o cafenea de la Moldova Mall şi au stabilit împrejurările efectuării tranzacţiei, urmând ca a doua zi să le prezinte imobilul şi să întocmească actele.

După această întâlnire, cei doi inculpaţi s-au întâlnit din nou cu inculpatul P.V. şi cu T.D., restituindu-i lui P.V. documentele falsificate, acesta la rândul lui încredinţându-i inculpatei T.D.M. o copie xerox după documentul italian real al lui G.O.A.M., sugerându-i să exerseze imitarea semnăturii titularei. Inculpata a mers la domiciliul de reşedinţă din mun. Iaşi, unde locuieşte împreună cu B.I.M., verişoara ei, şi i-a relatat acesteia că urmează să îşi atribuie o altă identitate şi că trebuie să înveţe semnătura proprietarei unui apartament pe care ea urma să-l lase garanţie pentru un împrumut. A încercat în acea seară să semneze precum G.O.A.M., însă nu a reuşit, semnătura fiind destul de alambicată. S-a decis ca în ziua tranzacţiei să semneze actele cu numele trecut în clar, G.O.A.M.

La data de 15 martie 2011, în jurul orei 13:00, inculpata a fost sunată de către T.D. care i-a spus că va trebui să se întâlnească la ora 14 cu potenţialii cumpărători, sugerându-i să se îmbrace şi să fie pregătită de întâlnire. La ora 13:20, inculpata s-a întâlnit în faţa blocului cu T.D., T.E., inculpatul P.V., inculpatul G.D. şi cu martorul V.F.

În timp ce stăteau toţi de vorbă, inculpata a fost contactată de C.I., unul dintre cumpărători, acesta spunându-i că doreşte să vadă apartamentul înainte de a încheia contractul. Pentru mai multe detalii referitoare la apartament, inculpata i-a comunicat lui C.I. numărul de telefon al inculpatului G.M.D., ea neştiind în acel moment adresa apartamentului. După încheierea convorbirii telefonice, au plecat toţi spre zona Piaţa Unirii, urmând ca inculpata T.D.M. şi inculpatul G.M.D. să le prezinte apartamentul celor două părţi vătămate, iar ceilalţi să aştepte în autoturism, în aceeaşi zonă, dar la o distanţă de câteva sute de metri pentru a nu fi observaţi.

Astfel, inculpata T.D.M. şi inculpatul G.M.D. s-au deplasat cu un autoturism marca O., iar inc. P.V., T.D., T.E., V.F. şi acel tânăr blond neidentificat s-au deplasat cu un autoturism marca Ford, condus de către T.E.. După ce au parcat maşinile pe strada Piaţa Unirii, tânărul neidentificat a coborât din autoturismul Ford şi a mers lângă T.D.M. şi G.M.D., înmânându-i acestuia din armă cheile de la apartamentul pe care urma să-l prezinte, precum şi actele falsificate.

Cei doi inculpaţi le-au prezentat părţilor vătămate C.I.D. şi S.I.O. imobilul din mun. Iaşi, str. Piaţa Unirii, le-au înmânat acestora actul de proprietate al apartamentului, act original în posesia căruia intraseră prin săvârşirea unei infracţiuni de furt, (dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, fiind înregistrat cu A.N.) şi, ulterior, s-au deplasat la B.N.P. C.Ş. şi Asociaţii unde, folosind cărţile de identitate falsificate, inculpata T.D.M., pretinzând că este G.O.A.M. (proprietara imobilului, conform actelor prezentate la notar), a întocmit antecontractul autentificat sub numărul x din 15 martie 2011, în calitate de promitent vânzător, primind de la părţile vătămate, în calitate de promitenţi cumpărători, suma de 31.700 euro, reprezentând preţul integral al imobilului.

În aceeaşi zi, inculpata a semnat şi o procură prin care îi mandata pe promitenţii cumpărători să perfecteze vânzarea, după împlinirea termenului stipulat în antecontract.

După tranzacţie, cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu T.D. şi cu inc. P.V., predându-i celui din urmă atât banii obţinuţi în urma tranzacţiei, cât şi actele de identitate falsificate. Inculpatul P.V. i-a remis inculpatei T.D.M. suma de 1.000 de euro şi inculpatului G.M.D. suma de 300 de euro, pentru participaţia lor la săvârşirea faptei. Din banii primiţi, inculpata a răscumpărat dintr-o casă de amanet două lanţuri din aur cu suma de 1.300 lei, şi-a achiziţionat un telefon mobil marca Samsung contra sumei de 130 lei, apoi a împrumutat-o pe martora B.I.M. cu 70 lei, iar pe iubitul ei, C.A.A. cu suma de 700 lei.

La data de 18 martie 2011, în jurul orei 10, inculpata a fost apelată de T.D. care i-a cerut să vină în mun. Iaşi, fiindcă promitenţii cumpărători erau interesaţi să achiziţioneze şi un alt imobil ce aparţinea tot lui G.O.A.M.

La acel moment, inculpata se afla în satul Gropniţa, la iubitul ei.

Iniţial, inculpata T.D.M. i-a replicat lui T.D. că nu este de acord cu propunerea acestuia, însă în final a acceptat, gândindu-se că era o afacere oneroasă. Astfel, inculpata T.D.M. s-a deplasat în mun. Iaşi, întâlnindu-se în clubul V., situat la demisolul complexului comercial I.M., cu inc. P.V., T.D., T.E., V.F. şi inculpatul G.M.D., unde au aşteptat ca inculpata să fie contactată de partea vătămată C.I.D. pentru a stabili ora prezentării la biroul notarului public.

De aici, toţi au plecat la un bar din zona Podul de Fier, pentru a fi în apropierea B.N.P. - C.Ş. şi Asociaţii, unde, în timp ce au consumat băuturi răcoritoare au comunicat inculpatei că trebuie să vândă un apartament de pe strada Străpungerii Silvestru. Inculpatul P.V. i-a înmânat martorului V.F. actele falsificate, spunându-i să iasă din bar şi să i le dea inculpatei.

După ce a primit documentele, inculpata T.D.M. a plecat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ş. şi Asociaţii, unde îi aşteptau părţile vătămate C.I.D. şi S.I.O..Aceştia intraseră în posesia contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului de la inculpatul G.M.D., care la rândul său primise actele de la T.D.

Şi de această dată, inculpata T.D.M. a semnat două acte, un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x, privind apartamentul din Iaşi, str. Străpungerii Silvestru, pentru care părţile vătămate au achitat preţul integral, acela de 50.000 de euro, şi o procură prin care îi mandata pe cei doi promitenţi cumpărători să întocmească în numele ei şi pentru ea orice act necesar vânzării.

Banii au fost număraţi de către inculpatul G.M.D., din declaraţia căruia reiese că a numărat doar suma de 31.700 euro, nicidecum 50.000 euro. Inculpata T.D.M. nu a numărat banii şi nu poate preciza suma exactă, însă ştie că a semnat pentru suma de 50.000 euro. Banii au fost aşezaţi în geanta inculpatei, iar după tranzacţie, inculpatul G.M.D. l-a sunat pe T.D., stabilind cu acesta să se întâlnească în zona staţiei de tramvai P.

Ajunşi la locul indicat, cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu inc. P.V. şi cu T.D., care au urcat în autoturismul marca O. condus de G.M.D. Inculpata a scos din geantă banii, actele întocmite la notariat şi documentele de identitate falsificate, înmânându-i-le inc. P.V. Acesta a numărat banii, după care i-a remis inculpatei suma de 1.000 de euro, iar inculpatul G.M.D. suma de 200 de euro. Inculpata s-a deplasat la domiciliu, i-a relatat martorei B.I.M. şi despre această tranzacţie, după care a plecat în satul Gropniţa la prietenul ei, cumpărându-i acestuia un cal şi o căruţă pentru suma de 1200 lei, banii proveniţi din comiterea faptei.

În faţa instanţei inculpaţii au dat declaraţii, însă nu au recunoscut în totalitate faptele reţinute prin rechizitoriu.

De asemenea, s-au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Inculpatul P.V. nu a recunoscut nici una din faptele imputate prin rechizitoriu. S-a mai solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, ca urmare a formulării cererii de schimbare a încadrării juridice.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpata T.D. a mai solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., însă cererea a fost respinsă de instanţă raportat la declaraţia data de această inculpata în faţa instanţei.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au audiat nemijlocit, în cea mai mare parte, martorii din lucrări precum şi cei propuşi de inculpaţi. S-au solicitat de la parchet relaţii referitoare la stadiul anchetei penale în ceea ce îi priveşte pe numiţii T.D. şi T.E., pentru care s-a disjuns cauza prin rechizitoriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cererile formulate de inculpaţi, instanţa a reţinut, în fapt, ca dovedită situaţia reţinută prin rechizitoriu.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe inculpata T.D., trebuie reţinut, din analiza coroborată a declaraţiei acesteia cu declaraţiile părţilor civile, ale actelor din dosar precum şi cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi, că aceasta a recunoscut, în principal, că a folosit actul fals de identitate şi a înşelat, prin folosirea unei identităţi nereale, în schimbul unei sume de bani, pe părţile vătămate. Însă, inculpata nu recunoaşte valoarea sumelor care s-au oferit, la notariat, ca urmare a încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare. Deşi recunoaşte că valoarea prejudiciului a fost stabilită de către organele de urmărire penală ca urmare a valorilor trecute în antecontractele de vânzare cumpărare aceasta susţine că suma reală a fost mult mai mică decât cea reţinută, şi, în consecinţă, nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. În acest sens, s-au depus mai multe acte, printre care şi una act provenind de la Camera Notarilor Publici, din care rezultă că raportat la onorariul primit de către notar valoarea tranzacţiei ilicite a fost mult mai mică. La dosarul de urmărire penală s-au depus antecontractele de vânzare cumpărare semnate atât de părţile civile cât şi de către inculpată. Aceste acte dovedesc, fără dubiu, valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, în timp ce susţinerile inculpatei sunt bazate doar pe presupuneri şi dovezi indirecte, care nu privesc cauza de faţă ci doar chestiuni de ordin general referitoare la taxele şi impozitele notariale în cazuri asemănătoare. Astfel, instanţa a reţinut că prejudiciul, care este de esenţa infracţiunii de înşelăciune dedusă judecăţii, este cel reţinut prin rechizitoriu, ca urmare a valorii din antecontractele de vânzare cumpărare. Ca urmare, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulată de inculpaţi.

În ceea ce priveşte însă activitatea propriu zisă de inducere în eroare a părţilor civile, inculpata a recunoscut această faptă precum şi falsul privind identitatea. Tot din declaraţia inculpatei coroborată cu declaraţiile inculpatului G.M.D. rezultă faptul că inculpatul P.V. a fost prezent la întâlnirile inculpatei cu fraţii T.

Inculpatul G.M.D. a recunoscut săvârşirea faptelor, însă a făcut aceleaşi precizări ca şi inculpata T.D., referitoare la sumele de bani ce au fost achitate la notariat şi care nu ar corespunde sumelor din actele întocmite. Cu toate acestea, instanţa nu a putut avea în vedere declaraţiile celor doi inculpaţi, declaraţii care sunt în contradicţie cu cele înscrise într-un act autentic care nu a fost desfiinţat până la acest moment.

Însă, este evident din declaraţiile celor doi inculpaţi şi ale martorilor audiaţi, inclusiv a martorului T.E., că acesta şi fratele său au fost iniţiatorii acestei activităţi infracţionale, urmând ca organele de urmărire penală să concluzioneze cu privire la ancheta privind pe aceşti inculpaţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.V., acesta nu a recunoscut nici una din faptele imputate prin rechizitoriu, precizând că i-a cunoscut pe inculpaţii T. şi G. la poliţie şi că îi cunoaşte pe fraţii Tudor din Iaşi, fiind amici. Cu toate acestea declaraţiile inculpatei T.D. se coroborează cu declaraţiile inculpatului G.M. şi declaraţiile martorului C.A.A. Declaraţia martorului se coroborează cu declaraţia inculpaţilor T.D.M. şi G.M.D., probe din care rezultă cu certitudine vinovăţia lui P.V. De asemenea şi martora B.I.M. a precizat că îl recunoaşte pe inculpat, însă nu ştie cu certitudine dacă T.D. a primit actele false de la Tudor sau de la Pascu, însă erau cu certitudine amândoi la momentul întâlnirii.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- plângerea penală formulată de părţile vătămate C.I.D. şi S.I.O. din care rezultă că, prin mijlocirea numitului T.D., le-a fost prezentată inculpata T.D.M. ca fiind G.O.A.M. şi inc. G.M.D. ca fiind Daniel, prietenul acesteia, încheind cu aceasta antecontractele de vânzare-cumpărare din 15 martie 2011 şi din 18 martie 2011 şi declaraţiile date de aceste părţi vătămate în cursul urmăririi penale;

- antecontractele de vânzare-cumpărare din 15 martie 2011 şi din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ş. şi Asociaţii, încheierile de intabulare a apartamentelor din Piaţa Unirii şi Străpungerii Silvestru, precum şi schiţele acestora, contractele de vânzare-cumpărare care au stat la baza încheierii antecontractelor între inculpată şi părţile vătămate;

- copiile actelor de identitate emise de autorităţile române şi italiene pe numele lui O.A.M., respectiv G.O.A.M., acesta din urmă având poza inculpatei T.D.M.;

- proces-verbal din data de 02 mai 2011 încheiat de lucrătorii din cadrul Poliţie mun. Iaşi din care rezultă că fizionomia lui O.A.M. nu coincide cu cea a persoanei prezentate la BNP - C.Ş. şi Asociaţii;

- procese-verbale încheiate cu ocazia recunoaşterii după fotografii a inculpaţilor T.D.M. şi G.M.D. de către părţile vătămate, dar şi de recunoaştere a inculpatului P.V., poreclit G.,de către inculpaţii T.D.M. şi G.M.D.;

declaraţiile martorilor asistenţi la recunoaşterile după fotografii, C. şi B.P. date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii;

- declaraţiile martorului C.A.A., date în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată, declaraţii care se coroborează între ele şi cu celelalte probe din dosar. În ceea ce priveşte declaraţia acestui martor, instanţa va avea în vedere declaraţia dată la data de 29 martie 2012, prin care revine asupra primei declaraţii, din data de 19 ianuarie 2012, precizând că menţine declaraţiile date în cursul urmării penale, întrucât prima declaraţie dată în instanţa nu se corobora cu nici un mijloc de probă şi martorul nu a putut preciza care este motivul pentru care declara altceva decât în cursul urmăririi penale.

- declaraţiile martorei B.I.M., care cunoştea faptul că inculpata a primit copia unui document italian pentru a exersa semnătura, precum şi faptul că inculpata s-a deplasat la notariat în vederea amanetării unui apartament, dându-se drept proprietara apartamentului, tranzacţie pentru care a primit o sumă de bani. Mai mult, din declaraţia acestei martore, care se coroborează cu ultima declaraţie dată de martorul C.A. rezultă că inculpata s-a întâlnit cu P.V. şi cu fraţii T., înainte de perfectarea tranzacţiei în scopul de a-i preda documentele false.

- declaraţiile martorului V.F., fratele concubinei inculpatului P.V., nu pot fi avute în vedere de către instanţă, întrucât acestea se contrazic, în declaraţia dată în faţa instanţei acesta nu mai relatează aspectele de la urmărirea penală, acest martor fiind în mod evident influenţat de relaţia de rudenie cu inculpatul P.V.

- copii după plângerea şi declaraţiile numitei G.O.A.M. referitor la furtul din locuinţă al documentelor de proprietate privind cele două apartamente;

- declaraţiile inculpatei T.D.M. date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii;

- declaraţiile inculpatului G.M.D. date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii;

- declaraţiile inculpatului P.V. din cursul judecăţii;

- declaraţiile date de martorul T.E., în faza de judecată şi în cursul urmăririi penale.

Raportat la considerentele expuse mai sus, instanţa a reţinut, în drept, că faptele inculpatei T.D.M., care la datele de 15 martie 2011 şi 18 martie 2011, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, după un plan prestabilit cu inculpaţii G.M.D., P.V. şi alţii şi cu complicitatea acestora, a indus în eroare părţile vătămate C.D. şi S.I.O., pretinzând în mod nereal că este proprietara a două imobile din Iaşi, s-a deplasat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ş. şi Asociaţii, unde a folosit numele lui G.O.A.M. şi două cărţi de identitate false (una emisă de autorităţile din România, iar cealaltă de cele din Italia, încheind astfel antecontractele autentificate sub nr. x şi y, privind vânzarea-cumpărarea a două imobile aparţinând lui G.O.A.M. şi încasând de la părţile vătămate suma totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inculpatului P.V., şi din care inculpata T.D.M. a obţinut suma 2.000 de euro pentru efectuarea tranzacţiilor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune - prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi fals privind identitatea, prev. şi ped. de art. 293 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Fapta inculpatului G.M.D., care la datele de 15 martie 2011 şi 18 martie 2011, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, după un plan prestabilit cu inculpaţii P.V. şi alţii, precum şi cu T.D.M., a contribuit la inducerea în eroare a părţilor vătămate C.D. şi S.I.O., pretinzând în mod nereal că inculpata este proprietara a două imobile din Iaşi, ca urmare a folosirii numele lui G.O.A.M. şi a două cărţi de identitate false (una emisă de autorităţile din România, iar cealaltă de cele din Italia), asistând şi la încheierea de către inculpata T.D.M. a antecontractelor autentificate sub nr. x şi y, privind vânzarea-cumpărarea a două imobile aparţinând lui G.O.A.M. (proprietarul real al imobilelor) cauzând un prejudiciu părţilor vătămate în sumă totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inc. P.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Faptele inculpatului P.V., care la datele de 15 martie 2011 şi 18 martie 2011, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii T.D.M., G.M.D. şi alţii au stabilit să realizeze o activitate de inducere în eroare a părţilor vătămate C.D. şi S.I.O., prin pretinderea în mod nereal că inculpata T.D.M. ar avea calitatea de proprietar a două imobile situate în Iaşi, prin folosirea de cărţi de identitate false pe numele G.O.A.M. (proprietarul real al imobilelor), care au fost înmânate acesteia de către inculpatul P.V. şi care au servit la încheierea antecontractelor autentificate sub nr. x şi y la BNP – C.Ş. şi Asociaţii, privind vânzarea-cumpărarea celor două imobile, prin care s-a cauzat prejudicierea părţilor vătămate cu suma totală de 81.700 euro, sumă ce a intrat în posesia inculpatului P.V. şi a celorlalţi participanţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi fals privind identitatea, prev. şi ped. de art. 293 alin. (2) din C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru săvârşirea acestor infracţiuni, inculpaţii au fost condamnaţi la câte o pedeapsă cu închisoarea, în regim de detenţie.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere atât criteriile generale stabilite de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei precum şi de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat. De asemenea, s-au avut în vedere consecinţele produse prin săvârşirea faptelor precum şi mijloacele folosite în săvârşirea faptelor, mijloace care denotă o pregătire prealabilă a planului. Chiar dacă nu au fost ei iniţiatorii planului de a înşela victimele totuşi, trebuie reţinut că inculpaţii au dat dovadă de stăpânire şi de calm cu ocazia semnării actelor la notariat, aspecte care conduc la concluzia unui pericol social sporit.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate. Astfel, în ceea ce o priveşte pe inculpata T.D., deşi aceasta a fost persoana fără de care nu s-ar fi putut desfăşura activitatea infracţională a inculpaţilor, instanţa a avut totuşi în vedere atitudinea de recunoaştere şi regret a faptelor precum şi lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia precum şi posibilităţile de reinserţie socială, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), b), c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. şi a coborî sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute. A făcut, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.V., instanţa a reţinut că deşi contribuţia acestuia în desfăşurarea activităţii infracţionale nu este atât de vizibilă, la prima analiză, este determinantă, fără actele false neputând avea loc desfăşurarea evenimentelor. De asemenea, s-a avut în vedere şi antecedenţa penală a acestuia precum şi atitudinea acestuia de nerecunoaştere a faptelor. Cu toate acestea, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 lit. b) C. pen. şi a coborât sub minimul prevăzut de lege. A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. precum şi a dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpatul G.M.D., instanţa a avut în vedere atât contribuţia acestuia la săvârşirea faptelor, precum şi atitudinea de recunoaştere şi regret a faptelor, dar şi faptul că acest inculpat nu are antecedente penale şi are o vârstă la care este posibilă reeducarea şi reinserţia în societate. Ca urmare a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), b) C. pen. şi va coborî sub minimul prevăzut de lege.

A aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea pedepselor accesorii, în conformitate cu deciziile CEDO, fără a interzice global şi nedeterminat toate drepturile inculpaţilor, respectiv a interzis doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate celor trei inculpaţi perioada reţinerii şi arestării preventive şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de cei trei inculpaţi, prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2011.

În latură civilă, raportat la declaraţiile celor două părţi vătămate precum şi faţă de cele înscrise în antecontractele de vânzare cumpărare nr. x din 15 martie 2011 şi y din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ş. şi Asociaţii, instanţa, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a admis acţiunile civile formulate de cele două părţi civile şi a obligat inculpaţii să achite, în solidar, părţilor civile S.I.O. şi C.I.D. câte 40.850 de euro sau echivalentul în lei la data achitării sumei, sume ce reprezintă prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile civile S.I.O., C.I.D. şi inculpaţii T.D.M., G.M.D. şi P.V.

Părţile civile S.I.O. şi C.I.D. au invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate, în ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciate ca fiind prea mici faţă de modalitatea şi gravitatea faptelor comise de aceştia. Au făcut trimitere la faptul că inculpaţii au plănuit, premeditat săvârşirea infracţiunilor şi au derulat o activitate de înşelare bine pusă la punct până la cele mai mici detalii. În acest sens au solicitat să se constate că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a)-c) C. pen., deoarece nu se poate vorbi de o recunoaştere a faptelor, având în vedere declaraţiile contradictorii ale inculpaţilor şi faptul că aceştia nu au recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu.

Inculpata T.D.M. a solicitat admiterea cererii sale de aplicare a art. 320¹ C. proc. pen., arătând că instanţa fondului a apreciat greşit că o schimbare a încadrării juridice este incompatibilă cu procedura simplificată. A mai solicitat să se constate că instanţa fondului greşit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., acordând valoare absolută antecontractelor de vânzare-cumpărare cu privire la prejudiciul produs. S-a făcut trimitere la onorariile încasate de către notari în cazul celor două contracte şi prin corelare cu sumele plătite se concluzionează că prejudiciul era mult mai mic, aspect care justifică schimbarea încadrării juridice. Un al treilea motiv de apel vizează individualizarea pedepsei aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare. În raport de circumstanţele reale şi personale, arătate pe larg în motivele de apel, se solicită reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a)-c) C. pen. şi, suplimentar, ca efect al aplicării art. 320¹ C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea executării acesteia, simplă sau sub supraveghere, văzând şi faptul că a achitat suma de 2000 euro, conform recipisei de consemnare, sumă pe care a încasat-o din comiterea infracţiunii.

Inculpatul G.M.D. a invocat aceleaşi aspecte ca şi inculpata T.D.M., în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice şi individualizarea pedepsei, cu trimitere la înscrisurile depuse la dosar în apel. Suplimentar, a solicitat să se evalueze şi posibilitatea executării pedepsei la locul de muncă, în acest sens fiind depus acordul angajatorului.

Inculpatul P.V. a solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat de instanţa fondului, arătând că nu există probe care să dovedească vinovăţia sa. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în considerarea circumstanţelor personale, respectiv faptul că are o soţie bolnavă, doi copii minori iar el este singurul întreţinător al familiei.

Examinând apelurile declarate de către inculpaţi şi părţile civile, sub aspectul motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că sunt nefondate din următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor inculpaţilor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză şi, ca urmare a coroborării acestuia, a statuat asupra vinovăţiei inculpaţilor T.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de fals privind identitatea - prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.M.D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi P.V., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi a infracţiunii de fals privind identitatea, prev. şi ped. de art. 293 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din analiza întreg materialului probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti asupra fondului, dar şi în apel, respectiv reaudierea părţilor vătămate, Curtea a reţinut că instanţa de fond a realizat o amănunţită analiză a probatoriului administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reţinerea probelor coroborate ce au dus la concluzia reţinerii vinovăţiei inculpaţilor, precum şi motivele înlăturării apărărilor acestora.

Reevaluând probatoriul administrat, la fond şi în apel, Curtea a constatat că, de plano, reţinerea unei situaţii faptice poate fi realizată din coroborarea unor probe directe şi altele majoritar indirecte, cât timp din înlănţuirea lor rezultă cursivitatea argumentaţiei logice, care duce la concluzia înlăturării oricăror dubii.

În acelaşi timp, este de remarcat faptul că situaţiile faptice specifice infracţiunilor de înşelăciune, desfăşurate de regulă într-un cadru limitat la părţile vătămate şi inculpaţi, aşa cum este cauza dedusă judecăţii, nu pot fi probate exclusiv prin probe directe, tocmai datorită naturii evenimentelor, locului în care se desfăşoară, persoanelor implicate şi, în principal, zonei restrânse de participare a unor terţe persoane la aspectele concrete deduse judecăţii.

În cauza de faţă, probele administrate au dus la concluzia că, la datele de 15 martie 2011 şi 18 martie 2011, în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, după un plan prestabilit, inculpata T.D.M., împreună cu inculpaţii G.M.D., P.V. şi alţii şi cu complicitatea acestora, a indus în eroare părţile vătămate C.D. şi S.I.O., pretinzând în mod nereal că este proprietara a două imobile din Iaşi. Inculpata s-a deplasat cu inculpatul G.M.D. la BNP - C.Ş. şi Asociaţii, unde a folosit numele lui G.O.A.M. şi două cărţi de identitate false, una emisă de autorităţile din România, iar cealaltă de cele din Italia, încheind astfel antecontractele autentificate sub nr. x şi y, privind vânzarea-cumpărarea a două imobile aparţinând lui G.O.A.M. şi încasând de la părţile vătămate suma totală de 81.700 euro, bani pe care i-a predat inc. P.V. şi din care inculpata T.D.M. a obţinut suma 2.000 de euro pentru efectuarea tranzacţiilor.

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând faptul că instanţa fondului greşit a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării alin. 5 al art. 215 C. pen., Curtea a constatat că este neîntemeiat, deoarece cele două antecontracte de vânzare-cumpărare nr. x din 15 martie 2011 şi y din 18 martie 2011, autentificate la BNP - C.Ş. şi Asociaţii fac dovada cuantumului prejudiciului, de 81.700 euro. În cuprinsul celor două acte notariale, semnate de părţile civile, în calitate de promitenţi-cumpărători şi de inculpata T.D.M., care s-a prezentat fals ca fiind G.O.A.M., în calitate de promitentă-vânzătoare, se menţionează expres că s-a făcut plata integrală pentru cele două apartamente, respectiv sumele de 31700 euro şi 50000 euro. Aspectele invocate cu privire la onorariile practicate de notari pentru acest tip de tranzacţii sunt conexe problemei supuse analizei în cauza de faţă, relativ la întinderea prejudiciului şi, în eventualitatea realităţii lor nu afectează valabilitatea actului juridic.

În acest context, este neîntemeiat şi motivul de apel al inculpatei T.D.M. care susţine că erau incidente prevederile art. 320¹ C. proc. pen. Instanţa de fond a respins în mod corect această solicitare la termenul din 30 august 2011. Curtea a apreciat că prejudiciul este un element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, nu numai ca şi realitate dar şi ca întindere, această infracţiune fiind una de rezultat, care aduce o încălcare efectivă a relaţiilor patrimoniale. Neproducerea pagubei face ca infracţiunea de înşelăciune să rămână în faza tentată, care este de altfel pedepsită de lege. Realizarea efectivă a pagubei în patrimoniul părţilor civile duce la consumarea infracţiunii. Utilizarea în norma de incriminare a sintagmei,,dacă s-a pricinuit o pagubă” înseamnă determinarea cuantumului acesteia şi nu pot fi acceptate variaţiuni ale pagubei ca întindere, deoarece pentru fiecare sumă se modifică conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.

În acelaşi timp, procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. presupune recunoaşterea în totalitate a faptelor, aşa cum sunt descrise în actul de inculpare şi de sesizare a instanţei, situaţie care în cazul infracţiunii deduse judecăţii include şi cuantumul prejudiciului. Faptul că acest prejudiciu, în cazul infracţiunii de înşelăciune duce la reţinerea unor alineate diferite, în funcţie de întinderea lui, constituie o prevedere legală, care nu are incidenţă din perspectiva încadrării juridice asupra aplicării sau neaplicării art. 320¹ C. proc. pen., această instituţie juridică referindu-se la situaţia factuală din rechizitoriu şi nu la încadrarea juridică. Cum inculpata T.D.M. nu a recunoscut valoarea pagubei din rechizitoriu, element concret al situaţiei de fapt reţinută în sarcina sa, corect s-a respins cererea sa de judecare conform procedurii simplificate.

În ceea ce priveşte motivul de apel al inculpatului P.V., care invocă nevinovăţia sa, Curtea a constatat că declaraţiile inculpatei T.D. se coroborează cu declaraţiile inculpatului G.M. şi cu declaraţiile martorului C.A.A., probe din care rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului P.V. Şi martora B.I.M. a precizat că îl recunoaşte pe inculpat, însă nu ştie cu certitudine dacă T.D. a primit actele false de la Tudor sau de la Pascu, însă erau cu certitudine amândoi la momentul întâlnirii.

Toate aceste probe atestă faptul că inculpatul P.V. a avut o contribuţie determinantă în realizarea activităţii infracţionale, fără actele false, element care circumstanţiază complicitatea sa la realizarea infracţiunii de înşelăciune, neputând avea loc desfăşurarea evenimentelor.

Reevaluând probatoriul administrat, şi din perspectiva apărărilor inculpatului apelant, Curtea a constatat că aspectele reţinute de către instanţa de fond, atât sub aspect factual, cât şi juridic, sunt corecte, fiind consecinţa directă a coroborării probatoriului administrat.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, în apel solicitându-se, fie reducerea acestora de inculpaţii apelanţi, fie majorarea lor de părţile civile apelante, Curtea a constatat că s-au avut în vedere de către Tribunalul Iaşi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că reeducarea inculpaţilor s-ar putea realiza prin stabilirea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a analizării corelative a condiţiilor anterior menţionate, respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de comitere a acestora, de urmările produse, şi ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.

Mijloacele folosite în săvârşirea faptelor denotă o pregătire prealabilă a planului. Deşi nu au fost ei iniţiatorii planului de a înşela victimele, inculpaţii au dat dovadă de stăpânire şi de calm cu ocazia semnării actelor la notariat, aspecte care conduc la concluzia unui pericol social sporit.

Curtea a constatat că instanţa de fond a avut în vedere toate elementele care circumstanţiază fapta şi inculpaţii, reţinând faţă de inculpata T.D. că este persoana fără de care nu s-ar fi putut desfăşura activitatea infracţională a inculpaţilor, faţă aceasta şi faţă de inculpatul G.M.D. atitudinea de recunoaştere, chiar parţială, şi de regret a faptelor, precum şi lipsa antecedentelor penale, vârsta acestora, precum şi posibilităţile lor de reinserţie socială, şi pentru toţi inculpaţii poziţia lor privind recuperarea pagubei, materializată în cazul inculpatei Timofte de consemnarea la CEC a sumei de 2000 euro. În raport de aceste aspecte, corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., distinct pentru fiecare inculpat, în raport de particularităţile arătate mai sus şi a coborât sub minimul special prevăzut de lege pedepsele pentru infracţiunile reţinute.

Consemnarea la CEC a sumei de 2.000 euro de inculpata T. s-a făcut în virtutea susţinerilor ei, referitoare la faptul că a încasat numai această sumă din valoarea totală a prejudiciului. Această sumă nu poate fi scăzută din cuantumul prejudiciului, deoarece plata nu a fost încasată şi nu se poate constata, aşa cum solicită inculpata Timofte, că prejudiciul, în ceea ce o priveşte, a fost acoperit, deoarece obligaţia este solidară pentru toţi cei trei inculpaţi, cu privire la întreaga sumă de 87.000 euro.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor apelanţi sunt optime atingerii scopurilor şi funcţiilor acestora, redozarea solicitată nefiind de natură a asigura reeducarea şi reinserţia socială a acestora.

Aşa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părţile civile S.I.O., C.I.D. şi inculpaţii T.D.M., G.M.D. şi P.V. împotriva sentinţei penale nr. 173 din 3 mai 2012 a Tribunalului Iaşi, pe care o va menţine.

Cu privire la inculpatul P.V., Curtea a reţinut că acesta se afla sub incidenţa măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Iaşi, în Dosarul nr. 8379/99/2011. Prin această încheiere a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi ţara şi inculpatului i-au fost impuse o serie de măsuri, printre care şi cele privind obligativitatea de a se prezenta la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, de a respecta programul de supraveghere întocmit de Pol. Mun. Iaşi, de a nu-şi schimba locuinţa fără încuviinţarea instanţei.

Această încheiere i-a fost comunicată inculpatului la data de 29 septembrie 2011 de instanţă şi, ulterior, de organul de supraveghere, care i-a comunicat şi graficul de supraveghere, precum şi sancţiunile care intervin în cazul nerespectării obligaţiilor dispuse de instanţă, printr-un proces-verbal din 30 septembrie 2011 (fila 98) dosar apel.

Din actele comunicate de Pol. Mun. Iaşi, aflate la filele 95-104 dosar apel, rezultă că inculpatul nu s-a mai prezentat din 25 iunie 2012 la Pol. Mun. Iaşi iar la instanţă nu s-a prezentat la niciun termen în apel. Din procesele-verbale întocmite de organul de supraveghere şi la instanţă, rezultă că inculpatul a părăsit domiciliul cunoscut şi probabil ţara, imediat după pronunţarea hotărârii fondului, aflându-se probabil in Italia.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpaţii T.D.M. şi G.M.D. şi recurentele părţi civile C.I.D. şi S.I.O., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală.

Inculpata T.D.M. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din acelaşi cod deoarece cuantumul prejudiciului se înscrie sub minimul prevăzut de alin. (5) al art. 215 C. pen.

A solicitat de asemenea reindividualizarea pedepsei având în vedere circumstanţele personale şi faptul că a încercat să recupereze prejudiciul produs.

Inculpatul G.M.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 1 C. proc. pen. privind nerespectarea dispoziţiilor de competenţă materială arătând că în mod greşit au fost reţinute dispoziţiile alin. (5) al art. 215 C. pen., deoarece în preţul celor două apartamente pe lângă banii care s-au dat cu împrumut a fost inclusă şi dobânda, ajungându-se în mod artificial la suma ce constituie prejudiciul.

Ca urmare a greşitei încadrări juridice a fost greşit stabilită şi competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹C. pen.

Părţile civile S.I.O. şi C.I.D. au criticat cuantumul pedepsei aplicat inculpaţilor T.D.M., G.M.D. şi P.V. având în vedere modalitatea şi gravitatea faptelor săvârşite de aceştia şi solicitând majorarea sancţiunilor aplicate.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 1, 12 şi 14 C. proc. pen. constată următoarele:

Încadrarea juridică stabilită în cauză de cele două instanţe este corectă, deoarece din probele administrate a rezultat că părţile vătămate au plătit pentru achiziţionarea imobilelor suma de 86.700 euro, sumă ce constituie prejudiciul produs în cauză.

Prejudiciul ce a rezultat în urma săvârşirii activităţii infracţionale nu trebuie confundat cu beneficiul material realizat de fiecare din inculpaţi, respectiv 2.000 euro în cazul inculpatei T.D.M.

Ca atare reţinerea elementului circumstanţial prevăzut de alin. (5) al art. 215 C. pen. este corectă, şi ca atare cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. nu este incident, fiind întrunite în cauză toate elementele constitutive ale infracţiunii, inclusiv cele ce ţin de urmarea imediată, producerea unei pagube şi cuantumul corespunzător reţinerii dispoziţiilor alin. (5) al infracţiunii de înşelăciune.

Ca urmare a constatării corectei încadrări juridice realizate în cauză, rezultă că sunt nefondate criticile relative la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie, deoarece cauza a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal, instanţa competentă să soluţioneze infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate în cauză inculpaţilor T.D.M. şi G.M.D., Înalta Curte constată că sancţiunile sunt adecvate în raport de gravitatea faptelor comise, de cuantumul pedepselor fixate de lege şi corespunde exigenţelor impuse de prevenţia generală.

Înalta Curte constată însă că cei doi inculpaţi nu au fost cei care au iniţiat planul infracţional, că regretă faptele comise şi că sunt tineri, integraţi în societate din perspectiva prevenţiei speciale este suficientă pentru resocializarea inculpaţilor şi o pedeapsă egală în cuantum cu minimul special obţinut ca urmare a aplicării dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. d C. proc. pen., Curtea va admite recursurile declarate de inculpaţii T.D.M. şi G.M.D. împotriva deciziei penale nr. 182 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 173 din 3 mai pronunţată de Tribunalul Iaşi şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. aplicată inculpatei T.D.M. în pedepsele componente de 6 şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi 2 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei T.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani şi 6 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului G.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În cazul inculpatului G.M.D., având în vedere contribuţia redusă la săvârşirea faptei dar şi faptul că în sarcină i-a fost reţinută o singură infracţiune, iar cuantumul pedepsei permite suspendarea sub supraveghere, Înalta Curte va alege această modalitate de individualizare a executării pedepsei, apreciind că sancţiunea penală îşi poate atinge scopul şi fără privarea de libertate a inculpatului.

Ca atare, în baza art. 86¹ - art. 86² C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului G.M.D., pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86³alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Având în vedere că instanţa a apreciat că în cauză se impune o reducere a cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, vor fi respinse recursurile promovate de părţile civile C.I.D. şi S.I.O., care au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii T.D.M. şi G.M.D. împotriva deciziei penale nr. 182 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 173 din 3 mai pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. aplicată inculpatei T.D.M. în pedepsele componente de 6 şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi 2 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei T.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani şi 6 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului G.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 86¹- art. 86² C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului G.M.D., pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86³alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile C.I.D. şi S.I.O. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentele părţi civile C.I.D. şi S.I.O. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi T.D.M. şi G.M.D., în sumă de câte 75 lei şi pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 33/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3367/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3288/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 33/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3367/2013. Penal