ICCJ. Decizia nr. 3367/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3367/2013
Dosar nr. 1367/102/2013
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 61 din 30 aprilie 2013, Tribunalul Mureş:
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C., după cum urmează:
- în temeiul la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor.
- în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. coroborat cu art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 66 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), teza finală C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.
- în temeiul art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de port, fără drept, al cuţitului.
- în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi în consecinţă în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 2 (două) luni închisoare.
- în baza art. 35 alin. (1) C. pen., i-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii principale rezultante şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.
L-a privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe 24 h din data de 28 decembrie 2012, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 29 decembrie 2012 şi până la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 136 alin. (1) lit. d) art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., l-a menţinut pe inculpat în stare de arest.
În temeiul art. 160balin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a respins cererea formulata de apărătorul inculpatului, având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art. 109 alin. (1) C. proc. pen., bunurile, respectiv: depozitul subunghial ridicat prin tamponare cu beţigaşe sterile de la mâinile victimei, aflat în coletul-plic nr. 1, exudat gură cadavru B.F., ridicat prin periaj cu două beţigaşe sterile de pe partea interioară a obrajilor victimei, aflat în coletul-plic nr. 2, impresiuni papilare pentru excludere B.F., aflate în coletul-plic nr. 3, două probe de lichid brun-roşcat cu aspect de sânge, ridicate pe două exsudate sterile de pe suprafaţa unei pietre, care prezenta o aglomerare de lichid brun-roşcat (foto nr. 36 din planşa fotografică), aflate în coletul-plic nr. 4, un cuţit cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiş 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră, care prezintă un manşon din bandă izolatoare de culoare neagră, pe a cărui suprafaţă se găsesc pete de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge, aflat în coletul-plic nr. 1, având regimul mijloacelor materiale de probă - păstrate în prezent la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureş, fiind înregistrate la poziţia nr. 3/2013, în Registrul de valori şi corpuri delicte, în baza procesului verbal încheiat la data de 15 februarie 2013, urmează traseul dosarului de fond.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 şi raportat la punctul 1 din Anexa la Legea nr. 76/2008.
În baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 1.357, art. 1.359 şi art. 1.381 C. civ. a admis acţiunile civile formulate de:
- partea civilă I.G.A. şi în consecinţă l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea acestei părţi civile, suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale şi suma de 1.999,2 lei, cu titlu de daune materiale,
- partea civilă P.S.M., în calitate de reprezentantă legală a minorului B.G.C.F., şi în consecinţă l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea minorului suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale, precum şi suma de 172 lei, lunar, cu titlu de prestaţie periodică - rentă lunară - începând cu data de 28 decembrie 2012 şi până la majoratul minorului sau până la schimbarea condiţiilor de acordare.
În baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, raportat la art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 1.357, art. 1.359 şi art. 1.381 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, şi în consecinţă l-a obligat pe inculpat să plătească acestei părţi civile suma de 1.113,63 lei, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi dobânzile legale aferente până la data plăţii efective.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în fapt, în data de 27 decembrie 2012, martorul C.Ş. a organizat la locuinţa sa din municipiul Sighişoara, jud. Mureş, o petrecere cu ocazia serbării onomasticii „Sfântul Ştefan”, ocazie cu care a invitat mai mulţi cunoscuţi şi rude.
La această petrecere au participat martorii F.G., I.N., C.C., S.C., S.G.A. şi victima B.F.
În jurul orelor 18,30 a ajuns la petrecere şi acuzatul I.C., însoţit de prietena acestuia C.M.M. şi un prieten al inculpatului R.P.D.
Martorul C.Ş. i-a servit pe invitaţi cu băuturi alcoolice, respectiv vin fiert.
La un moment dat, în jurul orei 22,00-23,00 numita C.M.M. şi prietenul inculpatului R.P.D. au plecat de la petrecere, inculpatul rămânând la chef şi continuând să consume băuturi alcoolice, respectiv vin fiert.
Dintre persoanele care au rămas să petreacă în continuare în locuinţa lui C., inculpatul nu o cunoştea decât pe gazdă - cu care anterior au fost împreună la muncă în Germania - şi pe numitul C.C., însă pe cel din urmă doar din vedere, întrucât cei doi locuiau în acelaşi cartier.
Martorii F.G., I.N., C.C., S.G.A., C.Ş. în declaraţiile date au afirmat că inculpatul se tot lega de ei, lăudându-se şi încercând să-i provoace, însă aceştia nu au răspuns acestor provocări.
În jurul orelor 23,00, inculpatul I.C. a plecat de la petrecere, spunându-i gazdei că se va întoarce cu fratele său, celelalte persoane rămânând în continuare în locuinţă. După aproximativ 10-15 minute inculpatul a revenit la locuinţa martorului C.Ş. şi Ie-a spus martorilor că a intrat cu maşina în şanţ şi Ie-a cerut să-l ajute să scoată maşina de acolo.
Au plecat cu toţii pe drumul ce duce spre restaurantul Vila F., iar la o distanţă de aproximativ 100 - 150 metri de locuinţa martorului C., în şanţul de pe marginea drumului au văzut maşina inculpatului, marca F., pe care au scos-o şi au aşezat-o pe carosabil. După aceea atât martorii, cât şi inculpatul au revenit la locuinţa martorului C., inculpatul Iuşan aducând şi maşina, care avea pană la roata din dreapta faţa şi a parcat-o pe stradă, în faţa porţii imobilului aparţinând martorului C. Au intrat cu toţii în locuinţă şi au continuat să consume vin fiert şi sa petreacă.
Deoarece acuzatul I.C. continua să aibă o atitudine recalcitrantă, în jurul orei 02,00, martorul C.Ş. Ie-a cerut invitaţilor săi să plece acasă, iar martorii F.G., I.N., C.C., S.G.A., împreună cu victima B.F., au ieşit din locuinţă, inculpatul rămânând în urma lor.
Înainte de a ieşi din casa martorului C.Ş., inculpatul a luat din bucătărie, de pe bufet, un cuţit - cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiş 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră - cu care a ieşit din locuinţă, spunându-i martorului C. că le va arăta celor de afară cine este el. Martorul C., care a văzut momentul când inculpatul a luat cuţitul, s-a temut să intervină şi să iasă din locuinţă şi l-a sunat, pe telefonul mobil, pe martorul C.C., spunându-i că Iuşan a ieşit cu cuţitul după ei.
Între timp însă, inculpatul ieşise din locuinţă, se urcase în maşina pe care o parcase în faţa casei martorului C. şi a început să facă manevre înainte-înapoi cu intenţia de a-i călca pe martori şi pe victimă, care se aflau pe trotuar. întrucât nu a reuşit să îi calce, inculpatul a coborât din maşină, a scos cuţitul şi a încercat să-i înjunghie pe martori şi pe victimă, care se aflau în stradă. Aceştia s-au refugiat în curtea locuinţei martorului C. şi acolo victima B.F. s-a apropiat de inculpat, încercând să-l deposedeze de cuţit, dar nu a reuşit şi profitând de faptul că distanţa dintre inculpat şi victimă se micşorase, inculpatul I.C. a aplicat o lovitură cu cuţitul victimei B.F., în zona toraco - abdominală.
Imediat după aceasta, inculpatul a fugit spre colţul din partea stângă a casei martorului C., urmat fiind de victima B. şi martorul F.G. Cei trei au ocolit clădirea şi au ajuns, în aceeaşi ordine, la colţul din dreapta faţă al imobilului. Acolo, victima B.F. a căzut pe trepte şi inculpatul, care se afla puţin mai în faţă, a fost imobilizat de ceilalţi martori cu ajutorul unor buşteni luaţi dintr-o grămadă aflată în curte, buşteni pe care martorii i-au aruncat înspre inculpat.
Cuţitul pe care inculpatul îl avea asupra lui a fost luat de către martorul C., care între timp ieşise din casă să vadă ce se întâmplă şi care i-a dat cuţitul martorului F.G., care l-a dus în casă, de unde cuţitul a fost ridicat de către organele de poliţie.
Între timp martorul S.C. a sunat la serviciul de urgenţă 112 şi la scurt timp la faţa locului au ajuns atât organele de poliţie cât şi un echipaj SMURD.
Victima a fost transportată de către echipajul SMURD la Spitalul Clinic de Urgenţă Mureş, însă, cu toate îngrijirile acordate, B.F. a decedat.
Întrucât martorii au arătat că, pentru a se apăra şi a-l deposeda pe inculpat de cuţitul pe care-l avea asupra lui, au aruncat cu buşteni înspre acesta, iar cu ocazia imobilizării acesta a căzut pe trepte şi s-a lovit, şi inculpatul a fost transportat la spital, iniţial la Sighişoara şi ulterior la Târgu Mureş, unde au fost făcute investigaţii medicale, rezultatele acestora fiind cuprinse în actele medicale aflate la dosar.
Primele informaţii legate de leziunea suferită de victima B.F. au menţionat ca diagnostic prezumtiv stop cardio-respirator resuscitat, plagă înjunghiată torace inferior drept, hipocondru drept, şoc hemoragie, suspect de leziune organ parenchimatos.
Concluziile medico-legale provizorii au menţionat că moartea victimei B.F. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragie în urma unei plăgi tăiate-înţepate penetrante abdominale, cu leziune transfixiantă de ficat, stomac şi leziune capsulară pancreatică, operată. Leziunile traumatice suferite s-au putut produce la data de 27/28 decembrie 2012, prin mecanismul de lovire directă cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit cu lăţimea aproximativă a lamei de 3 cm şi lungimea aproximativă de 15 - 16 cm. între leziunile traumatice şi decesul persoanei există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Poziţia verosimilă agresor-victimă putea să fie faţă în faţă, dacă agresorul este stângaci şi latero-posterior dreapta, dacă agresorul este dreptaci.
Aceleaşi date se regăsesc şi în raportul de autopsie medico-legală aflat la dosarul cauzei.
Având în vedere că inculpatul este dreptaci, se poate concluziona că, la momentul agresiunii, poziţia agresor-victimă era latero-posterior dreapta.
Procesul-verbal de cercetare a locului faptei a relevat atât locul în care a fost înjunghiată victima de către inculpat, cât şi traseul urmat de inculpat, victimă şi martorul F.G., care au ocolit casa şi ulterior, locul în care inculpatul a fost imobilizat, respectiv locul în care victima s-a prăbuşit la pământ.
Fiind audiat în legătură cu acuzaţiile aduse, iniţial în cursul urmăririi penale, inculpatul I.C. a negat că agresarea victimei s-ar fi produs astfel cum au relatat martorii oculari, afirmând că, de fapt, victima ar fi avut un cuţit şi ar fi vrut să-l înjunghie, iar în momentul în care l-a dezarmat, mişcările făcute de inculpat au dus la înjunghierea victimei. A fost efectuată şi o reconstituire a acestei versiuni relatate de inculpat.
În data de 13 decembrie 2013, inculpatul a solicitat reaudierea în prezenţa apărătorului ales, ocazie cu care a recunoscut că înjunghierea victimei s-a produs astfel cum au relatat martorii oculari.
Cu ocazia prezentării materialului probator, inculpatul a solicitat judecarea conform procedurii indicate de art. 3201 C. proc. pen.
La termenul de judecată din 11 martie 2013, inculpatul a arătat că recunoaşte comiterea faptelor descrise şi reţinute în sarcina lui în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, respectiv pe baza procedurii aplicabile în cazul recunoaşterii vinovăţiei reglementată de prevederile art. 3201C. proc. pen. (filele 34-40).
În atare context, în ceea ce priveşte starea de fapt, interpretând prin prisma prevederilor art. 63 C. proc. pen. conţinutul materialului probator administrat în cursul urmării penale, instanţa a constatat că rezultă, în mod indubitabil, faptul că inculpatul I.C. în noaptea de 27/ 28 decembrie 2012, participând la o petrecere organizată la locuinţa martorului C.Ş. şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a luat un cuţit - cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiş 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră - din bucătăria locuinţei martorului C.Ş. cu care a ieşit în stradă, după care a revenit în curtea aceleiaşi locuinţe şi l-a înjunghiat pe victima B.F., cauzându-i o plagă înjunghiată toraco-inferior drept/ hipocondru drept, şoc hemoragie, cu leziunea organului parechimatos, leziuni în urma cărora victima a decedat.
În drept, din concluziile actelor ştiinţifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului în privinţa săvârşirii infracţiunilor sub aspectul comiterii cărora a fost deferit justiţiei este pe deplin dovedită, de altfel acuzatul a recunoscut comiterea faptelor.
În privinţa încadrării juridice a faptei care a avut drept consecinţă decesul victimei B.F., s-a considerat că suntem în prezenţa unei infracţiuni de omor. Natura leziunii, localizarea acesteia, obiectul folosit şi intensitatea loviturii, reprezintă elemente suficiente pentru a contura intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei.
Din raportul de autopsie, coroborat cu concluziile medico legale (filele 125, 127-139) rezultă că moartea victimei B.F. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragie în urma hemoragiei interne masive, pe fondul unei plăgi abdominale penetrante, transfixiante hepatic, perforante gastric cu leziune de arteră gastrică.
Obiectul contondent folosit de acuzat, respectiv un cuţit cu lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiş 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră este apt să producă leziuni tanatogeneratoare.
Lovitura cu cuţitul a fost aplicată, de acuzat, într-o zonă vitală, cu intensitate mare, iar traiectul plăgii cauzate era uşor oblic de sus în jos.
Aşadar, din modalitatea de operare - mai sus descrisă - instanţa a concluzionat, în mod evident că, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei lui şi a acceptat posibilitatea producerii decesului, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat. Cu alte cuvinte, toate cele de mai sus, ne conduc la certitudinea existenţei intenţiei, cel puţin indirecte, de a ucide victima.
Prin urmare, fapta inculpatului I.C., care în noaptea de 27/ 28 decembrie 2012, aflându-se în curtea locuinţei martorului C.Ş. din municipiul Sighişoara, str. Dealul Gării, jud. Mureş, i-a aplicat victimei B.F. o lovitură cu un cuţit, având lungimea totală de 31,8 cm, lama de tăiş 20 cm, prăsele din material plastic de culoare neagră, în zona toraco-abdominală, cu o intensitate mare, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului I.C., care în noaptea de 27/ 28 decembrie 2012 a purtat, fără drept, o armă albă (un cuţit) în timp ce se afla într-un loc public, respectiv pe stradă, în faţa porţii imobilului aparţinând martorului C.Ş., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port, fără drept, al cuţitului, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Referitor la locul unde s-a petrecut acest ultim ilicit penal analizat, tribunalul a observat că acuzatul a comis infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, pe stradă, în faţa porţii imobilului martorului C.Ş., iar acest spaţiu este considerat „loc public” în înţelesul legii penale, aşa cum rezultă din economia art. 152 lit. a) C. pen.
De asemenea, a remarcat că inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, adică în condiţiile concursului real de infracţiuni, reglementat de prevederile art. 33 lit. a) C. pen. şi prin urmare, în privinţa situaţiei juridice a acestuia sunt aplicabile dispoziţiile legale arătate.
La individualizarea pedepselor stabilite şi a celei aplicate inculpatului, pentru faptele penale reţinute în sarcina acuzatului, instanţa a urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume:
- gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni, concretizat în împrejurări care compun conţinutul lor constitutiv dar şi extrinseci acestora, cum sunt, în esenţă: acţiunea susţinută a inculpatului în realizarea rezultatului dorit, locul şi modalitatea săvârşirii acţiunii infracţionale, urmările cauzate care au produs consecinţe ireversibile, concretizate în decesul victimei B.F., toate acestea imprimând activităţii infracţionale a inculpatului un grad ridicat de pericol social;
- atitudinea acuzatului faţă de valorile umane fundamentale subiective, care nu a ezitat să adopte o conduită extrem de violentă faţă de victimă folosindu-se în acest sens de un corp contondent cu un grad ridicat de vulnerabilitate;
- concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş,
- circumstanţele personale ale inculpatului care:
a.) potrivit fişei lui de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale;
b) în momentul comiterii infracţiunilor se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi conform declaraţiei martorilor audiaţi în cauză, anterior momentului suprimării vieţii victimei, acesta a avut un comportament recalcitrant faţă de persoanele care au participat la petrecerea organizată de martorul C.Ş.;
- dispoziţiile părţii generale a Codului penal, raportat şi la prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care stipulează în mod expres faptul că în situaţia aplicării judecăţii după procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Aplicând acest raţionament de calcul matematic în speţa de faţă, în condiţiile în care potrivit normelor prevăzute în C. pen. şi legea specială infracţiunile de:
- omor se pedepseşte cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani, limita minimă specială a pedepsei pentru această infracţiune reţinută va fi de 6 ani şi 8 luni închisoare, iar cea maximă de 13 ani şi 4 luni închisoare şi
- portul, fără drept, al cuţitului se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, limita minimă specială a pedepsei închisorii pentru această infracţiune reţinută va fi de 2 luni închisoare, iar cea maximă de 1 an şi 4 luni închisoare.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul I.C.
În motivarea căii de atac, a fost contestată temeinicia hotărârii primei instanţe, inculpatul susţinând că pedeapsa de 7 ani şi 2 luni închisoare este prea grea în raport cu circumstanţele concrete ale comiterii infracţiunii de omor care se judecă şi, în special, cu persoana sa, care se află la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră pe durata procedurilor - a recunoscut şi regretat cele întâmplate şi este de acord să achite despăgubirile cerute de părţile civile. Faţă de datele care caracterizează propria persoană, inculpatul a considerat că este în drept să beneficieze de circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.
Prin decizia penală nr. 28/ A din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.C., împotriva sentinţei penale nr. 61 din 30 aprilie 2013 pronunţate de Tribunalul Mureş, menţinând hotărârea atacată.
Conform art. 383 alin. (11) cu referire la art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
A respins cererile inculpatului vizând revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului prin sentinţa penală apelată şi perioada scursă din 30 aprilie 2013, de la pronunţarea hotărârii, până în prezent.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte expunerea stării de fapt: analiza detaliată a probelor, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi port fără drept al cuţitului, încadrarea juridică dată faptelor, durata pedepselor principale stabilite şi a celei aplicate, impunerea şi natura pedepselor complementare şi accesorii, modalitatea de executare a pedepsei, deducerea duratei reţinerii şi a arestării preventive, menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile alăturate acţiunii penale, constatările vizând mijloacele materiale de probă, aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli, s-a reţinut că hotărârea în discuţie este la adăpost de critici.
Astfel s-a constatat că, argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. 61 din 30 aprilie 2013 sunt pertinente şi nu suportă corecturi ori adăugiri din partea instanţei de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, care să fie reţinut din oficiu, de reformare a hotărârii atacate, s-a constatat că apelul promovat de d-l I.C. este nefondat, aşa încât, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus respingerea căii ordinare de atac declarate.
Asupra motivelor invocate de inculpat cu prilejul adresării în al doilea grad, acestea nu au fost primite de instanţa de apel care a constatat că natura şi durata pedepselor principale stabilite şi a celei aplicate acuzatului în prim grad răspund criteriilor prescrise de art. 72 C. pen., sunt proporţionale şi satisfac, în concret şi în mod eficient, nevoile reeducării şi ale prevenţiei generale, neexistând niciun element care să justifice aplicarea unei pedepse de altă natură sau cu o durată mai blândă.
S-a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei, gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunii de omor, locul şi modalitatea săvârşirii acţiunii infracţionale, intensitatea loviturii aplicate victimei; zona lezată; obiectul contondent folosit; urmările cauzate constând în suprimarea violentă a vieţii victimei B.F. S-a mai reţinut că prima instanţă a surprins corect şi comportamentul ireproşabil al inculpatului anterior şi ulterior comiterii faptei, starea în care se afla inculpatul la momentul faptei - sub influenţa băuturilor alcoolice, atitudinea recalcitrantă a acuzatului faţă de persoanele care au participat la petrecerea organizată de martorul C.Ş.
S-a apreciat de către instanţa de apel că tuturor acestor aspecte obiective şi subiective care se degajă din circumstanţele reale şi personale dezvoltate de particularităţile prezentei pricini li s-a dat în prim grad o eficienţă exactă, reflectată în pedeapsa principală de 7 ani şi 2 luni închisoare.
S-a mai reţinut de asemenea că în faţa gravităţii deosebite a infracţiunii de omor, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare nu se justifică. Conduita anterioară faptelor şi disponibilitatea manifestată de inculpat de a recupera prejudiciile cauzate părţilor civile au fost valorificate în prim grad, prin stabilirea şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, aşa cum a fost redus cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. S-a arătat că atitudinea sinceră adoptată de inculpatul I.C. în faţa instanţei îşi găseşte expresia în reducerea operată cu o treime a limitelor legale ale pedepselor şi nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică, aceasta cu atât mai mult cu cât în cursul urmăririi penale, inculpatul iniţial nu şi-a asumat responsabilitatea faptelor sale.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853C. proc. pen., inculpatul I.C., criticând-o pentru netemeinicie reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel.
Astfel inculpatul, prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului. A solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului, dându-se o mai mare relevanţă circumstanţelor atenuante.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 28/ A a fost pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 21 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859 C. proc. pen. fie prin abrogarea unor cazuri de casare fie prin modificarea conţinutului cazurilor de casare în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii recurentul inculpat I.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. a solicitat aplicarea unui regim sancţionator mai blând în sensul reducerii cuantumului pedepsei, instanţa de recurs urmând să dea o mai mare relevanţă circumstanţelor atenuante.
Criticile formulate de inculpat referitoare la individualizarea cuantumului pedepsei din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu pot fi supuse analizei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Greşita individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare ce a fost modificat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, aspectele invocate de recurentul inculpat, prin apărător, cu privire la individualizarea pedepsei, în prezent exced conţinutului cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. în actuala reglementare, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Cum pedeapsa aplicată inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limite legale, just dozată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei acest motiv de recurs.
De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesităţile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o curte de casaţie, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidenţa unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conţinutului acestora.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 1 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 decembrie 2012 la 01 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 34/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
