ICCJ. Decizia nr. 3423/2013. Penal. Infracţiuni la legea privind combaterea terorismului (Legea 535/2004). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3423 /20 13
Dosar nr. 964/2/2013
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 183 din 18 aprilie 2013 Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului K.K.F., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În baza art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnata acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe timp de 3 ani.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului din România.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuţitul folosit la comiterea infracţiunii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reţinerea din data de 13 decembrie 2013 şi durata arestării preventive de la 14 decembrie 2012 la zi, şi, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 5000 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 360/D/P/2012 din 05 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului K.K.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de port, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi tentativă la omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004, prev. de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de inculpare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul K.K.F., cetăţean irakian, care locuieşte în Finlanda, s-a deplasat la data de 07 decembrie 2012 în România, fiind aşteptat la Aeroportul O. de numitul M.G., care l-a condus cu maşina la garsoniera situată pe Bd. M., Bucureşti.
Ajuns în România, inculpatul a închiriat această garsonieră precum şi o cameră la un hotel.
În data de 13 decembrie 2012, în intervalul orelor 12.30-12.50, cadre ale Serviciului Român de Informaţii aflate în serviciul de pază la Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti, au sesizat comportamentul suspect al unei persoane a cărei parte inferioară a feţei până deasupra nasului era acoperită cu o eşarfa tradiţional arab, ce desfăşura activităţi de supraveghere atentă şi a persoanelor care ieşeau şi intrau în sediul ambasadei, revenind de fiecare dată în zonă după ce părăsea perimetrul pe străzile învecinate.
La orele 12.50, cetăţeanul irakian K.K.F. a fost interceptat de personalul de pază al ambasadei pe str. A.V., la intersecţia cu Bd. M., având asupra sa, în buzunarul drept al gecii cu care era îmbrăcat, un cuţit plăselele de culoare neagră, prezentând o împletitură realizată dintr-o pungă din material plastic de aceeaşi culoare, cu lungimea totală de 22 cm şi lungimea lamei de 12 cm. întrebat despre motivul prezenţei sale în zona ambasadei, inculpatul a declarat în limba engleză că îi urăşte pe americani şi britanici şi că intenţiona să omoare un angajat al ambasadei cu cuţitul pe care îl avea asupra sa şi pe care l-a luat din garsoniera închiriată pe perioada şederii în România.
În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, s-au depus acte în circumstanţiere şi au fost audiaţi martorii U.F.M., G.E., M.P., B.D.A., A.S., Ş.N.F., N.C., P.G.D., M.G., M.L., M.I., M.F.N. şi M.A.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul K.K.F. este cetăţean irakian şi datorită condiţiilor politice şi sociale după căderea regimului S.H., a plecat în Finlanda, având statut de refugiat. Aici a cunoscut-o pe numita T.M. (fostă M.), cetăţean român, având o relaţie cu aceasta.
Inculpatul obişnuia să vină în România aproximativ de 3-4 ori în cursul unui an, aspect rezultat din declaraţiile sale cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza.
În noaptea de 7 din 8 decembrie 2012, inculpatul a venit de la Helsinki la Bucureşti, a aterizat pe Aeroportul H.C. din Bucureşti, în jurul orelor 23.50, având asupra sa o geantă de voiaj tip trolerr şi o geantă pentru laptop.
Potrivit tichetului electronic de avion, achiziţionat la data de 06 decembrie 2012, inculpatul urma să rămână în România până la data de 13 decembrie 2012, orele 10.15, când ar fi trebuit să se întoarcă în Finlanda via Istambul cu aceeaşi cursă T.A.
La aeroport a fost aşteptat de martorul M.G. care l-a condus cu maşina la garsoniera situată pe Bd. M. din Bucureşti. Garsoniera aparţine SC R. SRL şi este oferită spre închiriere în regim hotelier de către reprezentantul societăţii, martorul B.D.A.
În seara zilei de 06 decembrie 2012, martorul B.D.A. a fost contactat t elefonic de pe un număr de Finlanda de către concubina inculpatului K.K.F., T.M. (fostă M.), care şi-a exprimat dorinţa de a închiria pentru „soţul său", ce urma să ajungă în Bucureşti în data de 08 decembrie 2013, un apartament situat în zona Bd. M. pentru o perioadă de 5 zile.
În data de 08 decembrie 2012, inculpatul l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC R. SRL şi au hotărât să se întâlnească la garsonieră pentru a-i plăti preţul chiriei.
Cu ocazia acestei întrevederi, inculpatul i-a plătit martorului B.D.A. contravaloarea a 6 nopţi de cazare.
Ulterior, în cursul zilei de 08 decembrie 2012, în jurul orelor 13.00, inculpatul având asupra sa laptopul personal, s-a deplasat pe str. N.B., la Hotelul „C.S.R." pentru a lua în primire camera nr. 118, ocazie cu care a plătit contravaloarea a 5 nopţi de cazare, respectiv perioada 8-13 decembrie 2012.
Camera fusese rezervată de inculpat telefonic în data de 07 decembrie 2012, înainte de a ajunge în România.
În intervalul 08 decembrie 2012, orele 13.38 – 12 decembrie 2012, orele 20.37, laptopul inculpatului s-a aflat în camera de hotel.
După ce a fost condus la garsoniera situată în Bd. M. de către martorul M.G., inculpatul K.K.F. s-a deplasat cu un taxi la Clubul „K.", situat în zona Facultăţii de Agronomie unde, în prezenţa martorului P.G.D. a servit masa şi a băut 4-5 beri, după care, în jurul orelor 3.00, a plecat în direcţia Prelungirea G. cu taxiul.
Coroborând datele furnizate de furnizorul de telefonie mobilă care îl poziţionează pe inculpat în dimineaţa zilei de 8 decembrie 2012, orele 3.06 - 3.16, în zona Prelungirea G., sector 6, cu faptul că în timp ce se afla în Clubul „K.", inculpatul a vorbit de mai multe ori la telefon cu M.G. al cărui domiciliu se află în zona Prelungirea G. şi cu declaraţia inculpatului din data de 29 ianuarie 2012, când a susţinut că prima fată pe care a dus-o la garsonieră a fost M.G., Curtea a reţinut că, în dimineaţa zilei de 08 decembrie 2012, inculpatul a revenit la garsoniera situată pe Bd. M., însoţit de M.G.
În data de 08 decembrie 2012, după ce s-a întâlneşte cu martorul B.D.A. căruia i-a achitat contravaloarea cazării pentru perioada 07-13 decembrie 2012, inculpatul s-a deplasat la Hotelul „C.S.R." de pe Bd. N.B., unde a achitat contravaloarea cazării până la data de 13 decembrie 2012 pentru camera cu nr. 118 (bagajul inculpatului a rămas la garsonieră, în camera de hotel, aducându-şi doar laptopul).
Curtea a reţinut că, iniţial, inculpat a motivat mchirierea camerei de hotel, prin aceea că nu i-au plăcut condiţiile de la garsonieră.
Arătându-i-se că rezervarea camerei de hotel a facut-o înainte de a vedea garsoniera, iar preţul pe care l-a achitat pentru închirierea garsonierei s-a făcut înaintea achitării camerei de la hotel, inculpatul a revenit asupra declaraţiei, precizând că a dorit să închirieze ambele locaţii, deoarece la hotel vroia să se odihnească, iar la garsonieră „să meargă cu fete".
În acest context, Curtea a făcut referire şi la depoziţia martorei U.F.M. care a relatat că inculpatul a susţinut că îi era necesară garsoniera „pentru, a ţine sume mari de bani pe care le are la el".
În data de 08 decembrie 2012, în jurul orelor 15.00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul lui M.G. pentru a-i remite acestuia cartea de identitate pe care o lăsase cu titlu de garanţie reprezentantului SC R. SRL la momentul preluării cheii de la garsonieră, după care revine la hotel.
Intre timp, inculpatul a vorbit la telefon cu membrii ai familiei din Irak, cu concubina sa din Finlanda şi cu prietena din România, în persoana martorei U.F.M.
În jurul orelor 16.25, la hotel a sosit martora U.F.M. care a rămas în camera inculpatului până la orele 19.29, perioadă în care, de pe laptopul inculpatului s-a intrat pe F., se accesează contul lui „D.D.", contul lui „D.L. 395", contul lui „A.M.", s-au urmărit pe Y. mai multe melodii în limba arabă, precum şi un număr de două documentare, din care unul despre viaţa membrilor familiei lui S.H. şi unul conţinând colaje, reprezentând arme militare şi imagini de la adunări ale unor cetăţeni arabi.
La orele 19.29, cei doi au coborât, fiind aşteptaţi de P.G., care i-a condus cu maşina la garsoniera din Bd. M., unde au rămas aproximativ 10 minute, iar apoi s-au deplasat la restaurantul „T.S.".
În jurul orelor 21.00 - 21.30, după ce a condus-o acasă pe U.F.M., inculpatul a revenit la hotel, de unde a plecat cu P.G.D. la Clubul „K.", iar apoi la restaurantul „M.D.".
În dimineaţa zilei de 09 decembrie 2012, în jurul orelor 4.20, inculpatul s-a întors la hotel, unde a rămas până la orele 13.27 când a plecat spre garsonieră.
Pe drum a vorbit la telefon cu membrii ai familiei din Irak şi cu I.S.M. din Finlanda.
În jurul orelor 15.30 a plecat de la garsonieră spre domiciliul lui M.G., unde a rămas până în jurul orelor 20.45.
Aproximativ la ora 21.15, inculpatul s-a întâlnit la hotel cu N.G., cu care urcă în cameră, rămânând până la orele 22.36 când, împreună, s-au deplasat la garsonieră. Aici, s-au întâlnit cu P.G., după care, împreună, au mers la domiciliul lui M.G., iar de aici împreună cu M.G. şi fiul acestuia M.L. s-au deplasat la Clubul „K." unde au rămas până în jurul orelor 0.00.
De la Clubul „K." inculpatul K.K.F., N.G. şi P.G. s-au deplasat la restaurantul „D." din Drumul T. unde au rămas până în dimineaţa zilei de 10 decembrie 2012, orele 4.00, când inculpatul a revenit la hotel, însoţit de N.G., rămânând până la orele 11.54.
Prima instanţă a constatat că, începând cu după-amiaza zilei de 10 decembrie 2012, comparativ cu perioada anterioară, comportamentul inculpatului a suferit modificări.
Astfel, în data de 12 decembrie 2012, în intervalul orelor 12.23 - 14.04, deosebit de traficul existent anterior, inculpatul a purtat convorbiri telefonice succesive cu A. din Irak, I.S.M. din Finlanda, T.M. (fostă M.) din Finlanda şi cu membrii ai familiei din Irak.
După ce a făcut o vizită scurtă la domiciliul lui M.G., inculpatul a revenit în jurul orelor 16.51 şi a accesat F. de pe laptopul personal, precum şi mai multe site-uri în limba arabă.
A vorbit de mai multe ori la telefon cu I.S.M. din Finlanda, T.M. (fostă M.), iar în jurul orelor 20.00 - 24.00 a părăsit camera de hotel pentru a merge la domiciliul lui M.G., de unde s-a întors în jurul orelor 23.00. Din nou a accesat de pe laptopul personal y. messenger, y. voice, f., precum şi un site cu filme în limba arabă, rămânând în cameră până a doua zi.
În data de 11 decembrie 2012 în intervalul orelor 12.02 - 13.12, a accesat de pe laptopul personal personal y. messinger şi f., precum şi un site în limba arabă, a trimis un mesaj familiei în Irak şi a vorbit la telefon cu aceştia.
A părăsit camera de hotel la orele 13.12, iar în intervalul orar 13.12-13.50 a fost semnalat de celulele O., situate în perimetrul cuprins între Piaţa R. - Bd. G.M., B.dul D., Bd C., până în spatele Spitalului C., perimetru în care se află Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord şi fostul sediu al Ambasadei S.U.A.
Curtea a reţinut că acesta este momentul în care inculpatul a luat hotărârea să se răzbune pe oficiali ai Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord, pe care îi considera responsabili pentru viaţa pe care a dus-o în ultimii 10 ani.
Tot atunci, inculpatul şi-a dezafectat telefonul cu nr. 0755.XXXXXX pe care anterior l-a folosit pentru a vorbi în Irak şi Finlanda, păstrând activ doar telefonul cu nr. 0754.XXXXXX, utilizat pentru contactele din România.
În intervalul orelor 13.50 - 18.46, inculpatul a fost semnalat în zona hotelului, după care a plecat spre domiciliul lui M.G. unde a rămas până în dimineaţa zilei de 12 decembrie 2012, orele 5.00 când a revenit la hotel.
La data de 12 decembrie 2012, orele 13.50, inculpatul a ieşit din camera de hotel şi s-a plimbat pe străzi până la orele 18.12 când a revenit în cameră.
În jurul orelor 15.41, inculpatul a fost semnalat de celula O. situată în bd. M., lângă hotel L., la circa 300-400 m de Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord.
La orele 18.46, inculpatul a ieşit din camera de hotel unde a revenit la orele 20.10, moment în care a accesat de pe laptop f. şi site-uri în limba arabă până în jurul orelor 20.37 când a părăsit definitiv camera de hotel, având asupra sa geanta cu laptopul personal.
Cu toate că termenul de predare al camerei era în data de 13 decembrie 2012 până în orele 12.00, iar inculpatul a fost reţinut în zona Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord în data de 13 decembrie 2012, orele 12.50, la momentul părăsirii hotelului în seara zilei de 12 decembrie 2012, inculpatul nu a făcut check-aut-ul.
În intervalul orar 20.37 - 22.14, inculpatul a fost semnalat de celulele O., situate pe Bd. M., lângă Hotel L., la circa 300 - 400 m de Ambasada Marii Britanii, respectiv în vecinătatea hotelului Confort S.R.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la garsoniera de pe Bd. M., unde a rămas până în dimineaţa zilei de 13 decembrie 2012.
Curtea a reţinut că acesta este momentul în care inculpatul a pregătit cuţitul ce avea să fie găsit asupra sa în data de 13 decembrie 2012.
Pentru a se asigura că nu va fi deranjat de personalul SC R. SRL, în dimineaţa zilei de 13 decembrei 2012, orele 9.11, inculpatul a contactat telefonic pe martorul B.D.A. căruia i-a comunicat faptul că doreşte să-şi prelungească şederea cu încă o zi.
După acest moment, inculpatul nu a mai răspuns la niciun telefon, fiind semnalat în intervalul orar 12.30-12.50 ca persoană suspectă în zona Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord.
În data de 13 decembrie 2012, în jurul orelor 12.30-12.50, cadre ale Serviciului Român de Informaţii aflate în serviciul de pază la Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord au sesizat comportamentul suspect al inculpatului, care avea partea inferioară a feţei până deasupra nasului acoperită cu o eşarfă tradiţională arabă, ce desfăşura activităţi de observare atentă şi repetată a persoanelor care intrau şi ieşeau din sediul ambasadei, revenind de fiecare dată în zonă, după ce părăsea perimetrul pe străzile învecinate.
La ora 12.50 inculpatul a fost interceptat de personalul de pază al Ambasadei a Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord, pe str. A.V., la intersecţia cu Bd. M. având asupra sa în buzunarul drept al gecii cu care era îmbrăcat, un cuţit cu plasele de culoare neagră, prezentând o împletitură realizată dintr-o pungă din material plastic, cu o lungime totală de 22 cm, iar lama avea 12 cm.
Fiind întrebat despre motivul prezenţei sale în zona ambasadei, inculpatul a declarat în limba engleză că îi urăşte pe americani şi britanici şi că intenţiona să omoare un angajat al ambasadei, cu cuţitul pe care îl avea asupra sa şi pe care l-a luat din garsoniera închiriată în Bucureşti.
Aspectele constatate au fost consemnate într-un proces-verbal al cărui conţinut după ce i-a fost tradus de traducătorul autorizat de limba arabă N.H. a fost însuşit de inculpat prin semnătură.
Fiind audiat, inculpatul a declarat în faţa organelor de poliţie că după ce timp de două zile a urmărit Ambasada Marii Britanii, întrucât e supărat pe ei şi pe americani că i-au ocupat ţara şi i-au distrus viitorul şi viaţa, în ziua de 13 decembrie 2012, în jurul orelor 10.00-10.30 după ce s-a înarmat cu un cuţit, s-a deplasat pe str. J.M., sector 1, unde îşi are sediul Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord, cu intenţia de a lovi un oficial englez sau un ofiţer, membru al ambasadei, fără a fi interesat dacă acesta moare sau trăieşte.
Inculpatul a mai arătat că dacă va fi eliberat va încerca din nou să omoare un membru al ambasadei menţionate, motivat de faptul că fiind un adept al regimului S.H., pe vremea căruia „a trăit ca un rege", doreşte să se răzbune pe cetăţenii englezi sau americani pentru faptul că au invadat Irakul şi i-au distrus viitorul şi viaţa, fiind nevoit să trăiască în afara ţării natale, fără familie şi fără copii săi, pe care de 5 ani încearcă să-i aducă în Finlanda, dar nu reuşeşte.
Deoarece inculpatul a refuzat să consemneze în scris declaraţia sa, susţinând că nu ştie să scrie decât în limba kurdă, dar ştie să citească în arabă, declaraţia acestuia a fost consemnată olograf de traducătorul autorizat de limba arabă şi însuşită prin semnătură de făptuitor după citire.
Curtea a constatat că prima declaraţie dată de inculpat în faţa organelor de poliţie a fost susţinută şi prin cea de-a doua declaraţie dată de acesta, inculpatul făcând anumite precizări în sensul că întoarcerea în Irak a devenit dificilă, există posibilitatea să fie omorât de susţinătorii regimului actual, obişnuieşte să-şi ascundă identitatea în relaţiile cu alte persoane, deoarece a fost ameninţat, hotărârea de a ataca cetăţenii englezi sau americani a luat-o în data de 11 decembrie 2012 când, plimbându-se pe străzi a recunoscut sediul Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord, după drapelul arborat în faţă.
Inculpatul a mai arătat că în data de 12 decembrie 2012, în jurul orelor 12.00 a revenit în zona ambasadei, iar în data de 13 decembrie 2012, înainte de a merge la Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a trecut şi pe la fostul sediu al Ambasadei S.U.A. Cuţitul găsit asupra sa, l-a luat din garsonieră pentru a ameninţa şi dacă i se va ivi ocazia, pentru a lovi personalul ambasadei, iar dacă va fi pus în libertate, va încerca din nou să recurgă la violenţă. A susţinut că a dorit să transmită un mesaj serviciilor secrete britanice şi americane.
Tot în declaraţiile date, iniţial, inculpatul a menţionat că hotărârea să rănească sau să omoare o persoană din cadrul Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a luat-o la data de 11 decembrie 2012 pe fondul stării emoţionale puternice generate de convorbirile puternice anterioare pe care le-a avut acasă în Irak cu soţia şi fiicele sale, pe care nu le-a mai văzut de mult timp, el neputând merge în Irak, iar ele neputând veni în Finlanda.
Inculpatul a arătat că ţinta acţiunilor sale o reprezentau ofiţerii britanici din cadrul Ambasadei a căror fizionomie o apreciază ca fiind una specifică, de natură a-i permite identificarea cu uşurinţă a acestora.
Curtea de Apel a constatat că, ulterior, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor sale, prezentând variante diferite ale acţiunilor sale, arătând că nu are cunoştinţă de declaraţiile date la poliţie şi în faţa procurorului, că se afla în stare de ebrietate la momentul comiterii faptelor şi nu-şi mai reaminteşte ce a declarat.
S-a apreciat însă că revenirea asupra declaraţiilor iniţiale nu este întemeiată pe aspecte plauzibile, convingătoare, fiind vorba de o încercare a acestuia de a scăpa de răspunderea penală pentru faptele comise sau atenuarea acestei răspunderi.
Instanţa a apreciat că, pe tot parcursul procesului penal, inculpatului i-au fost asigurate toate drepturile procesuale, a beneficiat de translator, de avocat din oficiu cât şi avocat ales, astfel că nu se poate invoca vreo încălcare a normelor procesuale.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul, în prezenţa avocatului ales şi al traducătorului de limba arabă, a arătat că deşi s-a deplasat cu un cuţit la Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord, nu a dorit să atace nicio persoană şi a dorit doar să fie arestat, fiindcă i s-a făcut de ruşine, întrucât a împrumutat sume mari de bani şi nu a reuşit să le restituie.
De asemenea, inculpatul a lăsat să se înţeleagă că dorea să fie închis jşi pentru faptul că era ameninţat de persoanele de la care a împrumutat bani, iar prin arestarea sa îşi asigura o anumită protecţie faţă de aceste persoane.
A mai susţinut că a avut o cădere psihică, iar în seara dinaintea comiterii faptei, a consumat mult alcool, fiind sub influenţa alcoolului şi la momentul comiterii faptelor.
Curtea de Apel a apreciat ca fiind evident că aceste declaraţii ale inculpatului au fost făcute cu scopul de a acredita ideea că nu a intenţionat să atace personal al Ambasadei Marii Britanii, dar ele sunt total necredibile, având în vedere modul cum s-au desfăşurat faptele, situaţia inculpatului, precum şi afirmaţiile iniţiale ale acestuia, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauza şi, în primul rând, cu procesele-verbale încheiate de organele de poliţie la momentul prinderii inculpatului.
S-a arătat că intenţia inculpatului rezultă din modul cum s-au desfăşurat faptele, respectiv acesta înarmându-se cu un cuţit s-a deplasat în zona ambasadei, a urmărit să iasă oficiali ai ambasadei şi numai intervenţia organelor de pază a împiedicat consumarea faptei.
S-a apreciat neîntemeiată susţinerea că inculpatul s-a desistat, probatoriul confirmând, fără niciun dubiu, că doar intervenţia agenţilor de pază a dus la deposedarea inculpatului de cuţitul pe care îl deţinea şi ulterior la reţinerea acestuia.
S-a observat din primele declaraţii ale inculpatului că acesta a insistat asupra faptului că dacă va fi pus liber, va încerca din nou să omoare cetăţeni englezi sau americani.
S-a mai subliniat faptul că, în concordanţă cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia combaterii terorismului, cu respectarea prevederilor legale privind accesul la informaţii clasificate, în vederea soluţionării cauzei, instanţa a avut în vedere şi materialul clasificat „strict secret" arhivat la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Informaţii Clasificate, întrucât un astfel de demers să poată fi considerat ca reprezentând o încălcare a dreptului la apărare, în condiţiile în care condamnarea a inculpatului nu s-a bazat exclusiv pe astfel de informaţii a căror menţinere în zona de protecţie a legii constituie o garanţie de securizare a statului împotriva terorismului.
Concluzionând, Curtea a constatat că fapta inculpatului de a purta fără drept în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea personală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Fapta inculpatului de a procura un cuţit şi a se înarma cu acesta şi de a încerca să omoare cetăţeni englezi (personal al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord la Bucureşti - în special ofiţeri), întreruptă de intervenţia personalului de pază al ambasadei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004, prev. de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârşite de inculpat, de împrejurările reale în care acestea au fost comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute, de atitudinea procesuală a inculpatului, de urmările pe care putea să le aibă fapta sa.
Instanţa, având în vedere limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004, prevăzută de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi ţinând cont de modalitatea în care a acţionat inculpatul, de obiectul folosit de acesta, a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. doar în raport cu această infracţiune.
S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 20 C. pen., fapta rămânând în faza tentativei, iar potrivit art. 21 C. pen., tentativa se pedepseşte cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatului K.K.F.
Recursul acestuia a vizat doar soluţia de condamnare sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., susţinându-se, pe de o parte lipsa probelor care să justifice reţinerea situaţiei de fapt, în sensul că ar fi urmărit uciderea unui reprezentat al Ambasadei Regatului Unit al marii Britanii şi Irlandei de Nord şi, pe de altă parte, chiar în condiţiile stabilite de către instanţă, fapta sa nu a depăşit sfera actelor de preparatorii.
În cursul cercetării judecătoreşte desfăşurată în faţa instanţei de recurs a fost ascultat inculpatul care nu a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea în care au fost reţinute în hotărârea de condamnare. Astfel, acesta a arătat că a fost reţinut în zona Ambasadei Marii Britanii, în timp ce se deplasa spre hotelul la care era cazat, şi care se găsea în imediata apropiere, şi asupra sa a fost găsit un mic cuţit de bucătărie pe care l-a predat de bună voie. Inculpatul şi-a justificat declaraţiile din cursul urmăririi penale prin emoţiile pe care le-a avut şi prin calitatea necorespunzătoare a traducerii, translatorul nefiind vorbitor nativ. Totodată, a menţionat faptul că nu are pregătire militară sau paramilitară, nu a fost angajat hi structurile militare din Irak, nu cunoaşte persoana angajate în aceste structuri, şi că nu a mai fost în această ţară de 10 ani. A mai susţinut că nu urăşte Marea Britanie şi că, în ziua respectivă purta un fular în jurul gurii datorită temperaturii scăzute şi a faptului că suferise mai multe intervenţii chirurgicale la nas.
Din oficiu, Înalta Curte a pus în discuţie necesitatea declasificării materialului „Strict secret" din dosarul nr. 360/D/P/2012 din 05 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.
Deşi atât inculpatul cât şi Ministerul Public s-au opus acestui demers, Înalta Curte, în raport de împrejurarea că hotărârea de condamnare a avut în vedere şi concluziile acestui material, a dispus declasificarea sa de către emitent, Serviciul Român de Informaţii, în limita informaţiilor care nu periclitează securitatea naţională.
Materialul cuprinzând aprecieri cu privire la factorii declanşatori/favorizanţi care au stat la baza acţiunilor întreprinse de K.K.F. şi mediul acestuia relaţional, declasificat, a fost ataşat la dosarul cauzei.
În raport de conţinutul materialului întocmit de Serviciul Român de Informaţii instanţa a procedat, la solicitarea inculpatului, la reaudierea sa, în depoziţia dată acesta negând toate informaţiile, arătând că este kurd, că nu a avut nicio legătură cu guvernul irakian şi că nu are studii, terminând doar 5 clase.
Înalta Curte a încuviinţat pentru inculpat, proba cu înscrisuri, la dosar fiind depus un set de acte.
Analizând sentinţa recurată, atât sub aspectul criticilor formulate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se constată că aceasta a fost în mod corect stabilită, fiind în concordanţă cu conţinutul probelor administrate, cercetarea judecătorească desfăşurată în recurs nerelevând elemente noi, de natură să conducă la o altă concluzie decât dea la care a ajuns instanţa de fond, apărările formulate de către inculpat nefiind fondate.
Înalta Curte va porni în analiza materialului probator chiar de la declaraţiile inculpatului, care nu a avut o poziţie procesuală constantă, după primele depoziţii, care au stat la baza extinderii urmăririi penale în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav comisă în condiţiile prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, revenind asupra susţinerilor iniţiale, prezentând însă, de fiecare dată, o altă variantă a stării de fapt.
Astfel, în prima declaraţie, dată în prezenta translatorului de limbă arabă N.H. şi consemnată olograf de către acesta - persoana acuzată susţinând că nu ştie să scrie în limba arabă însă ştie să citească (proces-verbal din 13 decembrie 2012, ora. 17,00), inculpatul K.K.F. a arătat că, fiind un adept al regimului S.H., pe vremea căruia „a trăit ca un rege", pentru a se răzbuna pe cetăţenii britanici care i-au ocupat ţara şi i-au distrus viitorul şi viaţa, fiind nevoit să trăiască, fără familie şi fără copii săi, pe care de 5 ani nu reuşeşte să-i aducă în Finlanda, s-a înarmat cu un cuţit, s-a deplasat pe str. J.M., sector 1, unde îşi are sediul Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei şi Irlandei de Nord, cu intenţia de a lovi un angajat de cetăţenie britanică fără a fi interesat dacă acesta moare sau trăieşte, susţinând totodată că, dacă va fi eliberat va încerca din nou să omoare un membru al ambasadei.
Aceeaşi aspecte sunt susţinute şi în declaraţia dată în calitate de învinuit, [cercetat iniţial numai sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991], în prezenta interpretului C.E., acesta arătând că, în timp ce se plimba pe străzile din Bucureşti, a observat Ambasada Marii Britanii şi a hotărât să se răzbune pe personalul din ambasadă, deoarece din anul 2003 a fost nevoit să plece din Irak, întrucât era un susţinător al regimului S.H., trăind în afara ţării, fără familie şi fără posibilitatea de a-şi vedea copiii. Cuţitul îl avea asupra sa „pentru a ameninţa şi dacă mi se oferea o oportunitate să lovesc personalul din cadrul ambasadei" şi că prin gestul său urmărea să transmită un mesaj serviciilor secrete britanice şi americane.
După extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale, prin ordonanţa din 14 decembrie 2012, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., inculpatul este ascultat de către procuror, ocazie cu care îşi menţine declaraţiile anterioare şi arată că hotărârea de a săvârşi fapta a luat-o în data de 11 decembrie 2012, după ce a vorbit cu fiicele sale şi cu soţia care se aflau în Irak, împrejurare ce i-a creat o stare emoţională puternică, întrucât nu le-a văzut de mult timp, deoarece nu putea să meargă în tara sa natală, iar lor le fusese respinsă viza pentru Finlanda. Totodată a arătat că, deşi avea rezervat bilet de avion pentru a se întoarce în Finlanda în data de 12 decembrie 2012, a renunţat la acesta, şi „am cheltuit toţi banii pe care îi aveam la mine, ca să nu-mi rămână bani pentru a-mi achita biletul de întoarcere, fiind convins că după ce voi comite fapta voi fi reţinut şi apoi voi fi condamnat la închisoare". Inculpatul a mai susţinut în continuare că, în data de 12 decembrie 2012, s-a deplasat în zona ambasadei, a trecut de câteva ori prin faţa acesteia, purtând eşarfa tradiţională pe faţă, până la nivelul nasului ştiind că portul acesteia îi sperie pe englezi şi pe americani", însă nu a reuşit să identifice nici un ofiţer sau vreun lucrător al ambasadei pe care să o aleagă ca potenţială victimă. A doua zi, pe 13 decembrie 2012, în jurul orelor 11,00, m-am deplasat din nou în zona Ambasadei Marii Britanii, de data aceasta cu cuţitul în buzunar, am mers foarte încet, cu eşarfa tradiţională pe faţă, iar în cazul în care vreun membru sau lucrător al ambasadei ieşea în stradă în acel moment, l-aş fi lovit cu cuţitul. Întrucât nu a ieşit nicio persoană din ambasadă în acel moment, am ieşit în bulevard, am vizitat o biserică din acea zonă şi întrucât ştiam că nu e bine să revin imediat în zona ambasadei, am intrat la o cafenea situată în pasajul din Piaţa U., am băut o cafea aproximativ 10 minute şi m-am îndreptat din nou către zona ambasadei Marii Britanii, pe un alt drum. Am ajuns în faţa ambasadei cu eşarfa pe faţă, am mers foarte încet prin faţă şi m-am uitat ostentativ la organele e securitate şi am constatat că acestea mă observaseră. Am plecat din zonă, simţind că sunt urmărit şi filmat de paznicii ambasadei".
Ascultat de către judecător cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă (la 14 decembrie 2012 orele 22,18), inculpatul a arătat că îşi menţine" declaraţiile date anterior şi că a dorit să transmită un mesaj de ameninţare către membrii ambasadei pentru că i-au distrus viaţa şi nu mai are nici un viitor, că nu a luat în calcul să facă vreun atentat la ambasada SUA, şi „m-am concentrat asupra ambasadei Marii Britanii şi în ultimele zile am pus la cale acţiunile mele pentru că nu mai ştiam ce să fac".
În declaraţia dată în faţa procurorului la data de 29 ianuarie 2013, ulterior arestării preventive, inculpatul revine asupra celor declarate anterior, susţinând că a spus o serie de lucruri neadevărate şi că „acea declaraţie este greşită întrucât am dat-o după o noapte de beţie", că a aflat că asupra sa a fost găsit un cuţit însă nu îşi aminteşte cum a ajuns acesta în buzunarul său, precizând însă că el este cel care i-a învelit mânerul într-o pungă de plastic pentru a-i fixa lama întrucât acesta era rupt, justificând faptul că nicio persoană dintre cele cu care a intrat în contact, respectiv poliţist, procuror, judecător, avocat, personal de la arest nu au sesizat faptul că era sub influenţa băuturilor alcoolice, întrucât „eu atunci când beau nu mă manifest în nici un fel şi nu prezint halenă alcoolică specifică oamenilor care consumă băuturi".
În faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că declaraţiile anterioare le-a făcut intenţionat „pentru a fi închis", şi că „eu intenţionat în sera de 12-13 decembrie 2012 am luat cuţitul şi l-am oferit poliţistului de la Ambasada Marii Britanii pentru a-i da un motiv să fiu închis, în seara respectivă am avut o cădere psihică deoarece am cheltuit foarte mulţi bani de la prieteni şi aceştia i-au cerut înapoi de la părinţii mei (...) am cheltuit suma de 50.000 euro de la un prieten pe nume I.S. şi suma de 150.000 euro de la părinţi".
În recurs inculpatul şi-a motivat declaraţiile prin prisma emoţiilor dar şi prin calitatea necorespunzătoare a traducerii, datorată faptului că translatorul nu era vorbitor nativ şi înţelegea cam 50% din ceea ce îi spunea. A susţinut că locuia în apropierea Ambasadei Marii Britanii şi a fost legitimat în timp ce se deplasa spre hotel pentru a schimba nişte bani şi a bea o cafea, prezentând cuţitul din proprie iniţiativă.
Înalta Curte constată că primele declaraţii ale inculpatului, care, de altfel, au şi stat la baza extinderii urmăririi penale cu privire la tentativa la infracţiunea de terorism, prev. de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., au fost confirmate de întregul material probator administrat, astfel că în mod corect au fost valorficate de către curtea de apel în fundamentarea soluţiei de condamnare a acestuia.
În acest sens, instanţa de recurs reţine procesul verbal întocmit de organele de poliţie aflate în serviciul de pază la Ambasada Marii Britanii din care rezultă că s-au sesizat cu privire la faptul că o persoană suspectă, care avea la gât o eşarfă specifică cetăţenilor arabi, urmărea cu precădere sediul ambasadei şi persoanele care intrau şi ieşeau din obiectiv. Acesta s-a deplasat pe străzile din jur revenind de fiecare dată la ambasadă, verificând dacă cumva este urmărit. Din conţinutul aceluiaşi proces-verbal mai rezultă că, inculpatul a predat de bună voie cuţitul pe care îl avea în buzunarul drept al gecii şi, fiind întrebat, în limba engleză, care este motivul prezenţei sale în zona ambasadei Marii Britanii, acesta a răspuns, tot în engleză, că îi urăşte pe americani şi britanici şi că voia să omoare un angajat al ambasadei. Deşi Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, din motive tehnice, nu a putut pune la dispoziţia organelor de urmărire penală imaginile camerelor de supraveghere din perioada 11-13 decembrie 2012, s-a reuşit totuşi identificarea şi prelucrarea imaginilor oferite de o cameră de supraveghere aparţinând SC G.R.L.R., aflată pe str. J.M. cu vedere spre ambasadă, acestea surprinzând activitatea desfăşurată de inculpat la data de 13 decembrie 2012, în intervalul orar 12:15:21-12:17:03 (anterior reţinerii sale ce a avut loc în jurul orelor 12,50), observându-se preocuparea acestuia pentru observarea zonei de acces în ambasadă.
Listingul convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat confirmă faptul că în perioada 10-11 decembrie 2012 aceasta a luat legătura cu familia sa din Irak, martorii M.G., M.A. şi M.L. au arătat că ştiau că acesta urma să se reîntoarcă în Finlanda şi să revină pentru sărbătorile de iarnă în România împreună cu fiica lui de 15 ani, declaraţiile lor venind să confere credibilitatea aspectelor desprinse din susţinerile iniţiale ale inculpatului, în sensul că a acţionat pe fondul stării emoţionale generate de aflarea veştii că cererile de viză ale membrilor familiei sale din Irak pentru Finlanda fuseseră respinse.
De asemenea, Înalta Curte reţine faptul că inculpatul a renunţat la plecarea programată data de 13 decembrie 2012, orele 10:15 pentru care avea achiziţionat, încă din data de 6 decembrie 2012, tichetul electronic de avion, cursa aparţinând companiei aeriene T.A.
Asupra sa, cu ocazia reţinerii, nu a fost găsită nici o sumă de bani, inculpatul, astfel cum chiar acesta afirma, cheltuindu-şi toţi banii convins fiind că va fi arestat şi condamnat după comiterea faptei.
Niciuna dintre ipotezele prezentate ulterior de către inculpat, total diferite de la o depoziţie la alta, nu se verifică sub aspect probator. Astfel, varianta că primele declaraţii le-ar fi dat în condiţiile în care era în stare de ebrietate, întrucât consumase băuturi alcoolice în noaptea anterioară reţinerii sale, la domiciliul familiei M., nu poate fi primită. în primul rând, din probatoriul administrat a rezultat cu certitudine că evenimentele la care face referire inculpatul s-au petrecut în noaptea de 11 din 12 decembrie 2012, martorii M.G., M.A. şi M.L. afirmând că, din dimineaţa zilei de 12 decembrie 2012, orele 5,00 când acesta a părăsit imobilul în care locuiau şi până după momentul arestării când l-au vizitat la locul de detenţie nu l-au mai văzut de inculpat, iar datele furnizate de operatorul de telefonie mobilă O. l-au poziţionat pe inculpat la domiciliul lui M.G. în perioada 11 noiembrie 2012 ora 19,15 – 12 decembrie 2012 ora 5,00, noaptea următoare (12 din 13 decembrie 2012) acesta petrecându-şi-o la garsoniera din B-dul M. unde a rămas până în dimineaţa zilei de 13 decembrie 2012.
Totodată, Înalta Curte constată că în depoziţiile date pe parcursul zilelor de 13 şi 14 decembrie inculpatul este coerent, oferă detalii care sunt confirmate probatoriul administrat ulterior, şi că, fiind examinat din punct de vedere medical cu ocazia introducerii sale în arest, nu s-au făcut menţiuni legale de consumul de alcool, procedura impunând ca, în situaţiile în care se constata incoerenţa verbală, halenă alcoolică, dezechilibru temporo-spaţial, persoana să fie trimisă în regim de urgenţă la Spitalul O. pentru reechilibrare hidro-electrolitică şi/sau conduită terapeutică. Pe de altă parte, inculpatul a fost ascultat pe parcursul a două zile, prima declaraţie fiindu-i luată la 13 decembrie ora 17,00 iar ultima declaraţie pe data de 14 decembrie 2012 la orele 22,18 astfel că, şi în ipoteza în care ar fi consumat băuturi alcoolice în noaptea de 12 din 13 decembrie 2012 efectele acestora nu ar mai fi fost prezente.
De asemenea, nici varianta necorespunzătoare a traducerii (motivată pe împrejurarea că interpretul nu ar fi fost vorbitor nativ) nu poate fi acceptată, aceasta fiind asigurată de doi traducători de limba arabă autorizaţi de către Ministerul Justiţiei, unul dintre aceştia, N.H., fiind chiar arab. Mai mult, declaraţia olografa în limba arabă consemnată de către traducătorul autorizat N.H. a fost însuşită de către inculpat prin semnarea acesteia. Totodată, astfel cum rezultă din cele anterior expuse, la momentul reţinerii, inculpatul a arătat, în limba engleză, motivele pentru care se afla în zona ambasadei (respectiv că îi urăşte pe americani şi britanici şi că voia să omoare un angajat).
Total necredibilă este şi cea de-a treia variantă a inculpatului, în care şi-a motivat declaraţiile iniţială prin dorinţa de a fi închis, întrucât „i s-a făcut ruşine" şi „a avut o cădere psihică" pentru faptul că cheltuise o sumă de bani de la prieteni şi aceştia au cerut banii înapoi de la părinţii săi. Deşi din informaţiile puse la dispoziţie de către Serviciul Român de Informaţii rezultă că într-adevăr inculpatul avea o datorie faţă de numitul M.S.I., Înalta Curte, în contextul întregului materia probator administrat, apreciază neverosimilă această apărare formulată în faţa curţii de apel, dovadă fiind şi faptul că aceasta nici nu a mai fost susţinută în recurs.
Concluzionând, Înalta Curte constată că întregul material probator administrat confirmă valoarea de adevăr a susţinerilor inculpatului făcute cu ocazia declaraţiilor date în zilele de 13 şi 14 decembrie 2012. Mai mult, conexiunile inculpatului cu fenomenul terorist sunt relevate şi datele existente într-o agendă aparţinând acestuia, inculpatul deţinând datele de contact ale şeicului O.B. - promotor al unei ideologii similare cu cea a A.Q., dar şi de profilul prietenilor săi din reţeaua de socializare F.
Ca atare, faţă de probatoriul mai sus expus, solicitarea de achitare a inculpatului întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) este în mod vădit nefondată.
În raport de situaţia de fapt confirmată şi de către instanţa de recurs, care, în esenţă constă în aceea că, pentru a se răzbuna faţă de politica promovată de Regatul Unit al Marii Britanii în Irak, inculpatul a luat hotărârea de a comite un act de agresiune asupra personalului diplomatic-ataşat militar al ambasadei acesteia la Bucureşti, sens în care, s-a înarmat cu un cuţit de bucătărie având o lamă cu lungimea de 12 cm al cărui mâner l-a înfăşurat într-o împletitură realizată dintr-un sac de material plastic, s-a deplasat în zona Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord unde a desfăşurat activităţi de observare atentă şi repetată a persoanelor care intrau/ieşeau din sediul ambasadei, în scopul identificării victimei agresiunii, Înalta Curte constată că încadrarea juridică stabilită de către instanţa de fond - tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 rap. la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., este corectă.
Obiectul vulnerant pe care inculpatul a ales să îl folosească, apt să producă leziuni incompatibile cu viaţa, dovedeşte faptul că, chiar dacă acesta nu a urmărit să producă moartea niciunei persoane (aşa cum a arătat în unele declaraţii), a prevăzut că un asemenea rezultat este posibil şi l-a acceptat, ceea ce caracterizează intenţia indirectă ca formă a vinovăţiei, infracţiunea reţinută în sarcina sa putând fi comisă cu intenţie, în ambele forme ale sale.
Au fost reţinute dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, potrivit căruia infracţiunile de omor, omor calificat omor deosebit de grav, vătămare corporală, vătămare corporală gravă precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal constituie acte de terorism când sunt săvârşite în condiţiile art. 2 din aceeaşi lege, în cauză fiind incidenţă ipoteza prev. de art. 2 lit. c), respectiv s-a urmărit realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste (renunţarea la politica promovat în Irak).
Este adevărat, astfel cum susţine şi apărarea, că fapta nu a depăşit sfera actelor de preparatorii, însă, dată fiind gravitatea deosebită a unor atare activităţi legiuitorul le-a incriminat, asimilându-le tentativei, prevăzând în alin. (5) al art. 32 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, aspect analizat din oficiu, inculpatul neformulând critici subsidiare sub acest aspect, Înalta Curte constată că aceasta a fost coborâtă sub minimul ei special (de 7 ani şi 6 luni), până la 4 ani închisoare, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C.pen, raportat la modalitatea de comitere a faptei, neexistând argumente de fapt sau de drept care să impună reducerea şi mai mult a acesteia.
Este de asemenea legală şi aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării, măsură ce va fi executată după executarea pedepsei închisorii, aceasta fiind necesară pentru înlăturarea stării de pericol pe care îl prezintă rămânerea inculpatului pe teritoriul ţării, demonstrată prin gravitatea deosebită a faptei pentru care s-a dispus condamnarea.
Referitor la soluţia dispusă sub aspectul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, astfel cum rezultă din motivele de recurs, aceasta nu a fost contestată în niciun fel, iar din oficiu nu se constată elemente de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.
În raport de toate considerentele anterioare, apreciind neîntemeiate criticile formulate de către recurent, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul acestuia ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.K.F. împotriva sentinţei penale nr. 183/F din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2012 la 6 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3411/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3461/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
