ICCJ. Decizia nr. 3462/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3462/2013

Dosar nr. 31352/3/2012

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72 din 06 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. .37 lit. b) C. pen. și art. 320¹ C. proc. pen a condamnat pe inculpatul P.A.l.F. la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 4 ani, ca pedeapsa complementara, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit b) C. pen. si art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul P.A.I.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 5 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, alături de care se va executa si pedeapsa complementara cea mai grea, respectiv 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A aplicat art,71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 16 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143 2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.Ş., Ia o pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și Iit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 3 al.l și 2 din Legea 143 2000, cu aplicarea an.41 alin. (2) C. pen. si art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.Ş. la o pedeapsa de 10 ani închisoare .

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 4 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare si 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 16 iulie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului .

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul l.A.G. la o pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul l.A.G., la o pedeapsa de 10 ani închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 4 ani, in condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare si 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 16 iulie 2012 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului .

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.I.A. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare şi a aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.l.A. la o pedeapsa de 10 ani închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 4 ani, in condiţiile an.66 C. pen.

În baza an.33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare si 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 16 iulie 2012 la şi a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143.2000 a dispus confiscarea cantităţii de 1.500 comprimate M.D.M.A.; 14,80 g pulbere care conţine M.D.M.A. și 20 comprimate care conţin M.D.M.A., reprezentând contraproba aflata la I.G.P.R., confonn dovezii din 06 august 2012; a cantităţii de 290 comprimate care conţin M.D.M.A. și 6,01 g pulbere care conţine M.D.M.A., reprezentând contraproba aflata la I.G.P.R., conform dovezii din 06 august 2012.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor menţionate mai sus, cu păstrarea de contraprobe.

A dispus restituirea telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor cu cartele S.I.M. aferente, indisponibilizate conform dovezilor din 06 august 2012.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în perioada 08 iulie 2012-15 iulie 2012 inculpatul P.A.l.F. zis „P." împreună cu inculpaţii l.A.G. zis „C.", C.I.A. zis „I. şi „B.C.Ş." zis „F." au tăcut demersuri pentru a introduce pe teritoriul României cantitatea totală de 1.854 comprimate ecstasy.

Astfel, la cererea inculpatului P.A.I.F. zis „P." şi cu banii puşi la dispoziţie de către acesta, inculpaţii l.A.G. zis „C.", C.I.A. zis „I." şi „B.C.Ş." zis „F." s-au deplasat în Amsterdam (Olanda), de unde au achiziţionat într-o primă fază 1.559 comprimate ecstasy şi ulterior 298 comprimate ecstasy pe care le-au introdus pe teritoriul României, prin intermediul a două colete trimise în datele de 12 iulie 2012 şi 13 iulie 2012 din Amsterdam prin firma Atlassib.

În aceste condiţii, la data de 10 iulie 2012 cei trei inculpaţi au plecat din Bucureşti cu destinaţia Amsterdam, unde au ajuns în data de 11 iulie 2012.Chiar în ziua în care au ajuns inculpatul B.C.Ş. l-a contactat pe numitul „D.", persoana la care a fost trimis de către inculpatul P.A.I.F., zis „P." pentru a achiziţiona comprimatele ecstasy şi au stabilit să se întâlnească în apartamentul acestuia din Rotterdam pentru încheierea tranzacţiei. Ajunşi în Rotterdam, inculpaţii B.C.Ş. şi C.I.A. au mers să se întâlnească cu narcotraficantul, iar l.A.G. şi martorul S.A. au rămas în autoturism. în timp ce inculpatul B.C.Ş. negocia preţul de cumpărare ai comprimatelor ecstasy. inculpatul l.A.G. îl ţinea la curent pe inculpatul P.A.I.F. zis P. cu privire la negocierea respectivă.

Examinând ansamblul materialului probator administrat in cauza. respectiv in faza de urmărire penala, precum si actele in circumstantiere depuse de inculpaţi in faza de cercetare judecătoreasca, instanţa a reţinut mtocmai situaţia de fapt expusa in rechizitoriu, la care inculpaţii au achiesat, in condiţiile disp.art. 320¹ C. proc. pen., care a fost prezentata pe larg mai sus.

Astfel, in ceea ce ii priveşte pe inculpatul P.Au.l.F., instanţa a reţinut ca acesta se face vinovat de săvârşirea în concurs real a doua infracţiuni, respectiv aceea prev. de art 10 dinLegea nr. 143/2000 rap.la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 si aceea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. ambele fiind săvârşite in forma continuata și în stare de recidiva postexecutorie.

Din fisa de cazier a inculpatului a rezultat ca a mai fost condamnat anterior pentru infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/ 2000. De asemenea, reţinând, aşadar, aceste circumstanţe personale ale inculpatului P.A.l.F., instanţa de fond s-a orientat către o pedeapsa îndreptată spre limita minimă prevăzuta de lege, tinand cont de situaţia materiala si familiala a inculpatului, demonstrata prin actele in circumstantiere depuse la dosar, dar având totuşi in vedere si starea de recidiva postexecutorie in care inculpatul a comis faptele, precum si imprejurarea ca a mai fost odată sancţionat pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 143/2000 si a persistat in aceasta direcţie.

În ceea ce ii priveşte pe inculpatul B.C.Ş., instanţa de fond a aplicat cate o pedeapsa cu închisoarea pentru fiecare din cele doua infracţiuni reţinute in sarcina lui si pentru care a fost dovedita vinovăţia sa si anume: pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 si pentru infracţiunea prev de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce ii priveşte pe inculpatul l.A.G., instanţa de fond a aplicat cate o pedeapsa cu inchisoarea pentru fiecare din cele doua infracţiuni reţinute în sarcina lui și pentru care a fost dovedita vinovăţia sa și anume: pentru infracţiunea prev.de art 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.143/2000 și pentru infracţiunea prev de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143./2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ar. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce ii priveşte pe inculpatul C.l.A., instanţa de fond a aplicat cate o pedeapsa cu inchisoarea pentru fiecare din cele doua infracţiuni reţinute în sarcina lui și pentru care a fost dovediă vinovăţia sa si anume: pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 si pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. ambele cu aplicau. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320¹ C. pen. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii P.A.l.F.. B.C.Ş., l.A.G. şi C.l.A., solicitând admiterea apelurilor si reducerea pedepselor aplicate sub minimul special redus cu o treime prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante având în vedere situaţia familială, faptul că inculpaţii P.A.l.F., l.A.G. şi C.l.A. au formulat denunţuri pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143 2000, nefiind culpa acestora că acestea nu s-au materializat până în prezent, iar inculpaţii B.C.Ş.. l.A.G. şi C.l.A. nu au antecedente penale.

Prin Decizia nr. 134 din 23 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.A.l.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.l.A. împotriva sentinţei penale nr. 772 din 06 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr, 31353/3/2012.

A fost menţinută arestarea preventivă a apelanţilor-inculpaţi P.A.l.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.l.A. şi a fost dedusă din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestarea preventivă din data de 16 iulie 2012 la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor, procesul verbal de depistare a inculpaţilor C.l.A.. l.A.G. şi B.C.Ş. şi de percheziţie a autoturismului cu care se deplasau aceştia, biletul de transport emis de Atlassib Olanda, datat 12 iulie 2012, găsit cu ocazia percheziţionării autoturismului, fişa coletului având cod de bare, ridicată de la firma Atlassib, fişa coletului având codul de bară, ridicată de la firma Atlassib, autocolantul conţinând informaţii cu privire la destinatar-expeditor, ţara de destinaţie şi data preluării, decupat de pe coletul având codul de bară, autocolantul conţinând informaţii cu privire la destinatar-expeditor, ţara de destinaţie şi data preluării, decupat de pe coletul având codul de bară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 20 iulie 2012. privind expertizarea comprimatelor exstasy găsite în primul colet, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 20 iulie 2012, privind expertizarea comprimatelor exstasy găsite în cel de¬al doilea colet, procesul verbal de ridicare a coletului identificat, întocmit de către lucrătorii de poliţie, în baza Ordonanţei nr. 2060D/P/2012, prin care s-a dispus reţinerea şi predarea de către firma de transport Atlassib a coletului, precum şi a ordonanţei prin care ace.ştia au fost delegaţi să ridice coletul în cauză, procesul verbal de desigilare .şi control al coletului identificat, procesul verbal de ridicare a coletului identificat, procesul verbal de desigilare şi control al coletului identificat. Declaraţia martorilor C.I.A. şi S.A., precum şi declaraţiile inculpaţilor, rezultând tară echivoc vinovăţia inculpaţilor P.A.l.F., B.C.Ş., I.A.G. şi C.l.A. cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ţine seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea a constatat că instanţa de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere, cantitatea mare de droguri, forma continuată a infracţiunilor, precum şi persoana inculpaţilor care au avut o atitudine sinceră, fiindu-le aplicată procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., şi care nu au antecedente penale, cu excepţia inculpatului P.A.l.F., care a comis faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie.

De altfel, pedepsele aplicate au fost stabilite la minimul special prevăzut de lege redus cu o treime conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., doar pedeapsa aplicată inculpatului P.A.l.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 fiind orientată către acest minim, acestea fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art. 52 C. pen.

Împotriva Deciziei nr. 134 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recursuri inculpaţii P.A.l.F., B.C.Ş., I.A.G. şi C.l.A. care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii P.A.l.F., B.C.Ş., I.A.G. şi C.l.A. prin raportare la dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instituind, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2 ), ca instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385" C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 23 mai 2013. deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recur.s prevăzute în art. 385¹⁰ C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea. în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia. în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Referitor la cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de apărătorii inculpaţilor P.A.I.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.I.A., oral, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰) alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2)¹ C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor inculpaţilor P.A.I.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.I.A. circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpaţii P.A.I.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.I.A. se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Instanţa constată că referitor la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat prin motivele de recurs cât şi oral de apărătorul inculpatului l.A.G., Înalta Curte constată că modificarea art. 385¹⁰ pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la temeinicia pedepsei ci doar a legalităţii acesteia. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului nu poate fi examinată date fiind limitele recursului.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, şi împrejurarea că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁰ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A.l.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.l.A. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit art. 385 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată inculpaţilor, va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 8 noiembrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenţii inculpaţi P.A.l.F., B.C.Ş. şi C.l.A. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat l.A.G. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A.l.F., B.C.Ş., l.A.G. şi C.l.A. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 8 noiembrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi P.A.l.F., B.C.Ş. şi C.l.A. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat l.A.G. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Detinitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3461/2013. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 3464/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3423/2013. Penal. Infracţiuni la legea privind combaterea terorismului (Legea 535/2004). Infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3461/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), ameninţarea (art. 193 C.p.). Recurs. Lovirile sau vătămările cauzato ICCJ. Decizia nr. 3464/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3465/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3467/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Dare de mită (art. 255 C.p.), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006 ICCJ. Decizia nr. 3472/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs