ICCJ. Decizia nr. 3425/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), violul (art.197 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.), infracţiunea d

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3425/2013

Dosar nr. 6696/118/2011

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 328 din 09 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6696/118/2011, s-a hotărât:

1) În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 329 alin. (1) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I.,la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen., în ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa,pronunţată în Dosar nr. 377/212/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1131/2009 a Tribunalului Constanţa.

S-a descontopit această pedeapsă în componentele sale de 6 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.) şi 3 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare din sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a contopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, astfel determinată, cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 290 alin. (1) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în final, inculpatul C.I., a executat pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86³ C. pen., inculpatul a avut obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplic.art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

2) În baza art. 329 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.G., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 3 ( trei) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., rap.la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul C.G., a executat pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 86² C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86³ C. pen., inculpatul a avut obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:a)să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proC. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplic.art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

3) În baza art. 329 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.I.,la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen., în ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în Dosar nr. 377/212/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1131/2009 a Tribunalului Constanţa.

S-a descontopit această pedeapsă, în componentele sale de 6 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.) şi 3 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare din sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 329 alin. (1) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 3 ani închisoare ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a contopit pedeapsa rezultantă 3 ani închisoare, astfel determinată, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 290 alin. (1) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în final, inculpatul C.I., a executat pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 86² C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86³ C. pen., inculpatul a avut obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

F-a făcut aplic.art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

4) În baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.F., la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., în ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 199 din 14 decembrie 2009 a Judecătoriei Mizil, definitivă prin neapelare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 5 ani şi 3 (trei) luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 5 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 rap. la art. 34 şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare, astfel determinată, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., în final, inculpatul I.F., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, a executat pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 28 martie 2011, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat.

5) În baza art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.F., la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare( fapta din luna septembrie 2008).

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare (fapta din luna mai 2010).

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 10 (zece) luni închisoare (fapta din data de 23 martie 2008).

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 202 alin. (1) C. pen.,cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 1 (unu) an şi 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c,alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen., în ref. la Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în Dosar nr. 377/212/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1131/2009 a Tribunalului Constanţa.

A descontopit această pedeapsă, în componentele sale de 6 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.) şi 3 luni închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în referire la art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare din sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa cu pedepsele de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 197 alin. (3) C. pen., 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. şi 5 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 202 alin. (1) C. pen., pedeapsa rezultată în urma contopirii, fiind de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A contopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, astfel determinată,cu pedepsele de 2 ani şi 11 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an şi 11 luni închisoare, 2 ani şi 10 luni închisoare şi 4 luni închisoare aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare,la care a adăugat un spor de 6 luni, în final, inculpatul C.F., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, execută pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 25 februarie 2011, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desfiinţat în totalitate înscrisurile sub semnătură privată întocmite în fals, respectiv: contract de împrumut încheiat între G.A. şi C.I. pentru suma de 25.000 euro, contract de împrumut încheiat între P.M. şi C.I. pentru suma de 35.000 euro, contract de mandat încheiat între A.I. şi C.I. şi contract de mandat între A.I. şi C.I., toate scrise olograf şi aflate în volumul I al dosarului de urmărire penală, filele 270, 271, 272 şi 273.

A menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţele nr. 263 D/P/2010 din data 28 februarie 2011 asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor C.F., C.I., C.G. şi C.I.

În baza art. 118 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) C. pen., art. 329 alin. (4) C. pen. şi art. 25 din Legea nr. 656/2002, a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale asupra bunurilor inculpaţilor şi sumelor de bani, în privinţa cărora a fost instituit sechestrul asigurător prin Ordonanţele nr. 263/D/P/ 2010 din 28 februarie 2011 şi care sunt următoarele: imobilul situat în Năvodari, jud.Constanţa, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 decembrie 2007, autoturismul, dobândit la data de 25 mai 2007, motocicleta, deţinut din 16 aprilie 2009, suma de 5500 euro, toate aparţinând inculpatului C.F.; imobilul situat în Năvodari, jud. Constanţa cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 noiembrie 2008, toate aparţinând inculpatului C.I.; bijuterii, respectiv: o brăţară din metal galben ondulată, cu 11 zale în lungime de circa 18 cm, un lanţ din metal galben, gros, cu zale rotunde şi pătrate, în lungime de aproximativ 66 cm, o brăţară din metal galben cu trei elemente M. şi patru elemente mici de formă semirotundă în lungime de circa 22 cm, un lănţişor din metal galben cu zale triple în lungime de circa 46 de cm, o brăţară din metal galben cu zale plate în lungime de aproximativ 22 cm, un inel din metal de culoare galbenă cu o piatră încrustată, un inel din metal de culoare galbenă cu trei rânduri de pietre încrustate, un inel din metal de culoare galbenă cu o piatră rotundă la partea frontală şi mai multe pietricele încrustate pe o parte şi alta şi un inel din metal alb cu pietre încrustate pe două rânduri, aparţinând inculpatului C.I.; suma de 3.000 euro, aparţinând inculpatului C.I.; imobilul situat în Năvodari, jud. Constanţa,dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2010, un pistol cu încărcător şi 50 bucăţi cartuşe de manevră, suma de 4.300 euro, toate aparţinând inculpatului C.G.; imobilul - locuinţă şi teren, situat în Năvodari, pe care inculpatul C.I. l-a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 19 octombrie 2010, precum şi imobilul - teren situat în Năvodari în suprafaţă de 451 mp dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare din 22 ianuarie 2008, ambele aparţinând inculpatului C.I.

A dispus confiscarea specială a sistemelor informatice şi a suporturilor de stocare a datelor informatice folosite la săvârşirea infracţiunilor de către inculpatul C.F.

Autovehiculele menţionate mai sus, respectiv autoturismul, de culoare albă, autoturismul, de culoare gri, motocicleta, de culoare albă, au fost predate la Camera de Corpuri Delicte din cadrul S.C.J.E.O.I.P.J. Constanţa, conform dovezilor, toate emise la data de 02 martie 2012 (vol. II dos. urm pen., filele 178, 179 şi 180).

A luat act că partea vătămată Pasat Andreea M.ana nu a formulat pretenţii civile.

În baza art. 346 Cod de proC. pen. rap.la art. 14 C. proc. pen., corob. cu art. 998,art. 999 şi art. 1003 C. civ. a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile T.L.G., L.I.M., G.A. şi D.V. F.

A obligat pe inculpaţii C.F. şi I.F., în solidar, la despăgubiri civile, respectiv, la plata sumei de 3.000 (trei mii) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale, către partea vătămată L.I.M.

A obligat pe inculpatul C.F., la plata sumei de câte 3.000 (trei mii) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile G.A., T.L.G. şi D.V. F.

A respins ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa, pentru av. B.A. (150 lei), av. N.M. (150 lei) şi av. U.L. (200 lei) - pentru asistenţa juridică obligatorie asigurată în cursul urmăririi penale, şi pentru av. F.E. (300 lei), av. C.S., (300 lei), av. V.C. (300 lei) şi av. N.M. (300 lei) pentru asistenţa juridică obligatorie asigurată în cursul judecăţii - se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 C. proc pen. a obligat inculpaţii la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat ocazionate de procesul penal după cum a urmat câte 16.340 lei, inculpaţii C.F. şi I.F. şi câte 11.340 lei, inculpaţii C.I., C.G. şi C.I. sume din care, câte 1.000 lei pentru fiecare, au fost cheltuieli judiciare aferente fazei de judecată, câte 340 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu aferent ambelor faze procesuale iar restul sumelor, respectiv, câte 15.000 lei - pentru C.F. şi I.F. iar câte 10.000 lei pentru C.I., C.G. şi C.I., au fost cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 19 iunie 2010, partea vătămată minoră D.V. F. (la acea dată în vârstă de 15 ani), asistată de reprezentantul legal (mama) D.G.M., a formulat plângere penală împotriva inculpatului C.F. zis „P.”, reclamând faptul că în luna mai 2010 a fost victima unui viol comis de acesta, actul sexual a fost filmat de autor şi, ulterior, prin ameninţarea cu darea în vileag a înregistrării şi prin acte de violenţă, a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpatului.

Din declaraţiile părţii vătămate D.V. F. (vol. I d.u.p., filele 21-42) a rezultat că, în una din primele luni ale anului 2010, în timp ce se afla în vizită la prietena sa, minora G.A.A., a fost observată prin intermediul camerei web de către inculpatul C.F., care a cerut să i se dea numărul său de telefon. Partea vătămată a refuzat şi a transmis inculpatului că nu vrea să aibă nici o relaţie cu el. În luna mai 2010, în timp ce ea şi G.A.A. se aflau împreună din oraşul Năvodari, lângă ele a oprit autoturismul, condus de inculpatul C.F. care era însoţit de fratele său, inculpatul C.I.. Cel dintâi le-a invitat pe amândouă la domiciliul său pentru a bea un suc şi deşi iniţial au refuzat, în cele din urmă au urcat în autoturism şi au fost conduse la apartamentul inculpatului, în timpul deplasării el dând asigurări că vor servi un suc şi nimic mai mult şi că nu trebuie să-şi facă griji. După ce au ajuns, la scurt timp, C.F. le-a cerut fratelui său şi minorei G.A.A., să îl lase singur cu D.V. F., ceea ce aceştia au şi făcut, apoi i-a propus minorei, să întreţină raporturi sexuale. Aceasta a refuzat, totodată spunându-i că este virgină şi nu doreşte să înceapă viaţa sexuală cu el, dar inculpatul s-a enervat şi a împins-o pe pat, replicându-i că îi va arăta că poate începe viaţa sexuală şi fără să fie de acord şi, folosind ameninţarea şi constrângerea fizică, a întreţinut cu D.V. F. raport sexual normal. După consumarea actului sexual, C.F. i-a atras atenţia părţii vătămate, să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, că din acel moment este prietena lui şi totodată, i-a dat suma de 50 lei iar pentru a-şi sublinia avertismentul, i-a pus la gât o sabie pe care o avea în locuinţă. Apoi, ea şi G.A.A. au părăsit imobilul, pe drum s-au oprit şi au stat de vorbă,cu această ocazie prima i-a povestit celei de-a doua ce s-a întâmplat,ambele au început să plângă, iar G.A.A. i-a mărturisit la rândul său, că în urmă cu circa doi ani, şi ea a fost victima unui viol comis de acelaşi inculpat, relatându-i şi împrejurările în care s-a săvârșit fapta.

După aproximativ o săptămână, prin acte de violenţă fizică, C.F. a obligat-o pe partea vătămată D.V. F., să practice prostituţia în folosul său şi deşi aceasta s-a opus, ori de câte ori refuza, era lovită de inculpat. În declaraţiile sale, partea vătămată a arătat că inculpatul i-a spus să se prostitueze pentru el, deoarece are nevoie de bani să-şi renoveze apartamentul. D.V. F. a prestat servicii sexuale contra unor sume de bani cuprinse între 150-400 lei în locaţii precum H.C. din oraşul Ovidiu, Hotel R. din staţiunea Mamaia, Hanul P., dar şi la domiciliile clienţilor iar banii obţinuţi erau luaţi fie direct de C.F., fie de partea vătămată, care era apoi nevoită să-i înmâneze inculpatului.

În unele cazuri, D.V. F. era trimisă la locaţiile unde se prostitua, împreună cu partea vătămată T.L. şi cu martora T.E.M., uneori plecau singure cu taxiul până la locaţiile stabilite, alteori veneau clienţii cu maşina şi le luau din Năvodari.

Într-una din zile, în perioada în care D.V. F. practica prostituţia în folosul lui C.F., cei doi s-au întâlnit cu G.A.A., inculpatul i-a relatat acesteia din urmă că susnumita „a intrat pe produs”, adică practică prostituţia împreună cu alte două fete, L.M. şi pentru a întări afirmaţia, i-a solicitat celei în cauză să confirme că face acest lucru de bunăvoie. Întrucât ea ezita, C.F. a lovit-o cu o brichetă şi apoi cu palma în zona capului, împrejurare care a fost confirmată de G.A.A., cu ocazia audierii.

În declaraţiile date, partea vătămată D.V. F. a mai precizat că a fost filmată de inculpatul C.F., în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu acesta şi era lovită. Ulterior a aflat de la G.A.A. şi T.L.G. că inculpatul obişnuia să producă asemenea filme video cu persoanele cu care avea relaţii sexuale, majoritatea fiind minore, apoi le descărca în sistemul său informatic şi le răspândea prin intermediul reţelei Internet, dacă fetele nu îl mai ascultau.

Totodată, a menţionat că a asistat la mai multe convorbiri telefonice între C.F. şi persoane de sex feminin care practicau prostituţia în folosul lui, în Germania şi în cursul discuţiilor, acesta le reproşa că nu „au produs” suficienţi bani.

În jurul datei de 10 iunie 2010, D.V. F. a hotărât să rupă orice legătură cu inculpatul C.F. şi, trecând peste frica pe care ameninţările lui şi violenţa fizică i-o inspirau şi peste ruşinea celor întâmplate, i-a mărturisit mamei sale, D.G.M., faptele petrecute şi au sesizat organele de poliţie.

T.L.G. a dorit să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată în privinţa infracţiunii de trafic de minori şi viol şi fiind audiată, a declarat că în vara anului 2010 l-a cunoscut pe C.F. prin intermediul părţii vătămate D.V. F. La interval de numai câteva zile, la invitaţia inculpatului, de a merge la o plimbare în Constanţa, mai întâi s-a deplasat la domiciliul acestuia împreună cu D.V. F., după ce el le-a spus că vrea să-şi schimbe hainele şi constatând că acesta nu are de gând să-şi schimbe vestimentaţia, a vrut să plece dar inculpatul nu a lăsat-o. Acesta i-a spus că dacă vrea să plece,trebuie să întreţină relaţii sexuale cu el, apoi le-a cerut amândurora să se dezbrace, deoarece vrea să întreţină relaţii sexuale cu ambele deodată şi dacă nu vor da curs solicitării le omoară. Fiindu-le foarte frică, s-au dezbrăcat şi s-au aşezat pe pat, apoi inculpatul a întreţinut raporturi sexuale normale cu amândouă,împotriva voinţei lor, după care le-a spus că pot pleca, nu înainte de a le ameninţa din nou, că dacă vor spune cuiva le omoară. Partea vătămată T.L.G. a fost convinsă că ameninţările sunt reale, convingere întărită şi de faptul că la locuinţa inculpatului a văzut pe un birou o sabie şi auzise de la persoane din anturajul său, că acesta este o persoană violentă, care anterior proferase ameninţări folosind acea sabie. După aproximativ o săptămână, în timp ce se plimba în Năvodari, împreună cu D.V. F., acelaşi inculpat a oprit lângă ele maşina de culoare gri, le-a luat cu forţa şi le-a băgat în maşină, le-a dus la el acasă, acolo ei i-a cerut să se dezbrace pentru a întreţine raporturi sexuale şi deşi nu era de acord, de frică s-a dezbrăcat şi actul sexual normal s-a consumat.

După această zi, partea vătămată D.V. F. i-a povestit că şi ea a fost violată de inculpatul C.F. şi că este obligată să se prostitueze în folosul acestuia.

Pe baza aspectelor relatate de partea vătămată D.V. F., a fost identificată G.A.A., care fiind audiată cu privire la infracţiunea de viol, în cursul urmăririi penale, în calitate de martor( vol. I d.u.p., filele 49-55), a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul C.F., întrucât părinţii lui locuiesc în apropierea domiciliului acesteia, iar în anul 2008, a avut unele conflicte cu inculpatul, pe fondul refuzului minorei de a-i da numărul de telefon al surorii sale, G.L. În cursul unui asemenea incident petrecut la momentul la care G.A.A. avea vârsta de 12 ani şi 11 luni, inculpatul înarmat cu o sabie, a reuşit să o determine să urce în autoturismul său şi a transportat-o la locuinţa lui, motivând că vrea doar să discute cu ea şi să o convingă să îi dea acel număr de telefon. Fiindu-i foarte frică nu a reacţionat în nici un fel. Ajunşi în faţa locuinţei acestuia, după ce au coborât din maşină, i-a cerut inculpatului să o lase să plece dar el a luat-o de mână şi a tras-o cu forţa, spunându-i că va suporta consecinţele dacă ţipă şi aud vecinii. Odată ajunşi în apartament, C.F. i-a cerut să facă sex oral, G.A.A. a refuzat, apoi a constrâns-o prin folosirea forţei, să întreţină raporturi sexuale anale şi normale.

După consumarea actelor sexuale, minora a văzut când inculpatul a luat de pe un mobilier un aparat foto, care era setat pe înregistrare video şi întrebându-l dacă a filmat, el a negat dar la plecare, a avertizat-o că dacă va spune cuiva ce s-a petrecut, va face publică înregistrarea, va posta pe internet filmuleţul cu actul sexual întreţinut împotriva voinţei acesteia, va veni peste ea şi familia sa şi îi va omorî. Fiindu-i foarte frică, nu le-a spus părinţilor ce a păţit, iar cu privire la rana de la mână, cauzată de atingerea de către inculpat cu sabia pe care o avea asupra sa, i-a spus tatălui că s-a zgâriat, iar ulterior a evitat să intre în contact cu inculpatul.

Partea vătămată a arătat „că în momentul acela”, avea „vârsta de 12 ani şi 11 luni, fapta întâmplându-se cu aproximativ 2 săptămâni înainte” de ziua de naştere a acesteia.

La data de 25 februarie 2011 la domiciliul inculpatului C.F. a fost efectuată o nouă percheziţie domiciliară în baza autorizaţiei din 24 februarie 2011 (fila 407 vol. 4).Cu această ocazie, au fost descoperite numeroase cărţi de vizită ale unor localuri ale căror denumiri apăreau şi în convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.F. De asemenea, au fost descoperite sume de bani în euro şi înscrisuri referitoare la imobilele şi autovehiculele cumpărate de inculpatul C.F. din banii obţinuţi prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism, bunuri cumpărate pe numele său sau al tatălui său, C.I., chitanţe emise de localul pe numele lui I.I.G., documente privind conturi bancare şi alte înscrisuri olografe.

Referitor la suma de 5.500 euro, C.F. a declarat că o are de la părinţii săi pentru a-şi construi o casă.

La data de 25 februarie 2011 la adresa din Năvodari, unde locuieşte fără forme legale inculpatul C.I., a fost efectuată o percheziţie domiciliară. În acelaşi timp, existând date că A.I. soseşte în ţară cu un autocar având asupra sa circa 17.000 euro, obţinuţi din practicarea prostituţiei şi pe care trebuia să-i remită lui C.I., aceasta a fost aşteptată de organele de poliţie şi a fost percheziţionată corporal. Asupra numitei A.I. a fost descoperită cusută în sutien suma de 17.000 euro, iar în bagajul său încă 300 euro, bani pe care a declarat că i-a obţinut din practicarea prostituţiei în circa o lună şi jumătate. De asemenea, cu ocazia percheziţiei au fost descoperite şi ridicate bijuterii din aur în greutate de 83,62 grame aparţinând acesteia şi în greutate de 119,41 grame aparţinând inculpatului C.I. şi sisteme informatice aparţinând ambilor. În locuinţă s-au mai găsit cărţi de vizită ale unor localuri din Germania, chitanţe eliberate pe numele lui A.I., bilete de avion eliberate pe numele aceleiaşi persoane, precum şi certificatul de naştere şi paşaportul acesteia în original.Cu aceeaşi ocazie, alături de mai multe formulare W.U., s-a descoperit şi cel prin care A.I. a trimis lui C.I. pe numele lui O.I. suma de 1.300 euro la data de 21 februarie 2011.În locuinţă s-au descoperit în numerar suma de 3.000 euro (o parte sub salteaua din dormitor), înscrisuri referitoare la imobilele şi autovehiculele cumpărate de C.I. din banii obţinuţi prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 06 noiembrie 2008 privind apartamentul din Năvodari, în valoare de 28.000 euro, contractul de vânzare-cumpărarea pentru motociclul în valoare de 1.850 euro, contractul de vânzare cumpărare din 12 noiembrie 2010 pentru autovehiculul în valoare de 14.000 euro, contractul de vânzare-cumpărare din 21 februarie 2008 pentru autovehiculul în valoare de 40.000 euro, dar şi înscrisuri referitoare la un imobil-teren şi locuinţă situat în Năvodari şi adresate numitei S.B.

La data de 25 februarie 2011, în timp ce percheziţia domiciliară la locuinţa inculpatului C.I. era în curs, la adresă s-a prezentat numitul I.A. care a declarat că doreşte să ceară bani împrumut de la inculpat. Asupra acestuia au fost descoperite un laptop marca Dell, în legătură cu care I.A. a susţinut că ar aparţine inculpatului I.F. Sistemul informatic a fost ridicat pe bază de proces verbal. Toate sistemele informatice şi suporturile de stocare a datelor menţionate mai sus au fost supuse unei percheziţii informatice în baza autorizaţiei din 07 martie 2011, descoperindu-se în memoria lor fişiere tip imagine care reprezintă pe numitele ele A.I. şi C.P.A., precum şi alte persoane de sex feminin la localurile (bordelurile) unde practicau prostituţia şi clienţi ai acestora.

La data de 25 februarie 2011 la adresa din Năvodari, domiciliul lui C.G., a fost efectuată o percheziţie domiciliară, la aceeaşi adresă, acesta locuind împreună cu tatăl, C.I. Cu această ocazie, a fost descoperit un pistol cu încărcător, precum şi două cutii (una goală) conţinând 50 bucăţi cartuşe de manevr.

În legătură cu acesta, C.G. a prezentat documentul de cumpărare, înscris în limba germană şi a declarat că l-a cumpărat din Germania la data de 07 noiembrie 2009 în schimbul sumei de 145 euro şi la câteva zile după cumpărare l-a introdus în România prin P.T.F. Nădlac, fără a avea permis de procurare a armei şi permis de deţinător legal al armei.

În unul dintre dormitoarele imobilului a fost descoperită o sabie din metal cu mâner artizanal, iar într-o haină aparţinând inculpatului C.I. suma de 4.300 euro, despre care C.G. a declarat că este a sa.Au mai fost descoperite bilete de îmbarcare pe numele P.A., chitanţe şi rezervări bilete pe aceleaşi sume, înscrisuri emise pe numele A.I., originalul certificatului de naştere al numitei C.P., înscrisuri pe numele numitei M.E.M., originale ale cărţii de identitate, cărţii de alegători, certificate de naştere şi carnet de muncă şi pe numele R.D. şi N.S., numeroase documente în limba germană, între care şi asigurări auto plătite de M.E.M. pentru vehiculul lui C.G., precum şi cărţi de vizită de la localuri (bordeluri) din Germania.

De asemenea, a fost identificat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 16 aprilie 2010, prin care C.G. a cumpărat apartamentul din Năvodari, pentru suma de 25.000 euro şi a fost ridicat un laptop.

Arma descoperită la locuinţa inculpatului C.G. a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, prin raportul din 02 martie 2011 comunicându-se că pistolul pentru muniţie neletală, este în stare de funcţionare. Cartuşele trase experimental au fost în stare de funcţionare, iar celelalte 45 cartuşe rămase sunt de asemenea în stare de funcţionare. Prin adresa din 02 martie 2011 S.A.E.S.P. din cadrul I.P.J. Constanţa a comunicat că C.G. nu a solicitat nici o autorizaţie de procurare armă letală sau neletală şi nu figurează ca deţinător de permis port-armă. În evidenţa A.N.V., C.G. nu figurează cu operaţiuni vamale.

Sistemele informatice şi suporturile de stocare a datelor ridicate de la locuinţa lui C.G. au fost supuse unei percheziţii informatice în baza autorizaţiei din 07 martie 2011, ocazie cu care date relevante pentru cauză - fişiere imagine şi fişiere video, precum şi profile Y.M. au fost descoperite în hard-diskurile laptopului şi pe cardul de memorie.

Inculpatul C.G. a recunoscut că la 07 noiembrie 2009 a cumpărat pistolul din Germania, iar după câteva zile, în aceeaşi lună, l-a introdus în ţară. De asemenea, a recunoscut că a primit sume de bani de la M.E.M., apreciate de el la 3.000 euro însă a pretins că nu ştia şi nici în prezent nu ştie cu ce se ocupa aceasta, susţinere infirmată de convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate, redate mai sus, dar şi de înscrisurile găsite la locuinţa acestuia, cu ocazia percheziţiei domiciliare. De asemenea, C.G. a încercat să acrediteze ideea că suma găsită la locuinţa sa în numerar şi preţul apartamentului cumpărat la 16 aprilie 2010 ar proveni din munca depusă de el în România şi în Germania.

Fapta inculpatului C.F.,care în luna mai 2010 şi în vara aceluiaşi an a recrutat, prin ameninţare şi violenţă, pe minorele D.V. F. şi T.L.G. în scopul obligării la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori,prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat care a produs în vederea răspândirii, a procurat pentru sine şi în perioada 2008 - 2011 a deţinut fără drept materiale pornografice cu minori, reprezentând fişiere video descoperite în urma percheziţiei informatice efectuată în baza autorizaţiei din 07 octombrie 2010 asupra sistemului informatic ridicat de la locuinţa sa la data de 02 octombrie 2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.Fapta aceluiaşi inculpat care în toamna anului 2008 a săvârşit acte cu caracter obscen asupra părţii vătămate P.A.M., acte pe care le-a şi filmat, răspândit şi care au fost identificate în sistemul său informatic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală,prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. Faptele aceluiaşi inculpat, care a întreţinut prin constrângere acte sexuale cu partea vătămată D.V. F., în luna mai 2010, cu partea vătămată G.A.A. (12 ani şi 11 luni) în luna septembrie 2008 şi împreună cu coinculpatul I.F. a întreţinut prin constrângere acte sexuale cu partea vătămată L.I.M., la data de 23 martie 2008, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 197 alin. (3) C. pen., art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 02 octombrie 2010 a condus pe drumurile publice pe traseul Năvodari - Mihail Kogălniceanu şi retur autoturismul având permisul de conducere reţinut şi dreptul de a conduce suspendat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada noiembrie 2005 - 25 februarie 2011 a îndemnat la practicarea prostituţiei pe învinuita P.A. şi pe învinuita I.I.G. şi în acelaşi timp a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea în Spania şi Germania, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism,prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului I.F., care la data de 23 martie 2008, împreună cu inculpatul C.F., a întreţinut prin constrângere acte sexuale cu partea vătămată L.I.M., iar în noaptea de 23/24 martie 2011 a pătruns fără drept în imobilul numitei P.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi violare de domiciliu,prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen şi art. 192 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.Cu privire la cea de-a doua infracţiune,instanţa va face aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., privind starea de recidivă postcondamnatorie.

Fapta inculpatului C.I., care în perioada ianuarie 2006 - 25 februarie 2011 a îndemnat la practicarea prostituţiei pe numitele A.I. şi C.P.A., a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea în Spania şi Germania şi, în mod repetat, a ajutat cu intenţie pe inculpatul C.F. să tragă foloase de pe urma practicării prostituţiei, prin ridicarea sumelor de bani expediate de persoanele de sex feminin care practicau prostituţia pentru inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat care la sfârşitul lunii martie 2011 a întocmit şi semnat în fals două înscrisuri olografe antedatate, intitulate „Contract de mandat” prin care atesta în mod mincinos că bunurile sale - apartament şi autoturism, asupra cărora se instituise măsura sechestrului asigurător ar fi proprietatea învinuitei A.I., iar la 11 aprilie 2011, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei cele două înscrisuri în vederea ridicării sechestrului asigurator şi exonerării sale de răspundere penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,prev. de art. 290 alin. (1)C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G., care în perioada aprilie 2009 - 25 februarie 2011 a îndemnat la practicarea prostituţiei pe numita M.E.M., a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei în Germania de către aceasta şi, în mod repetat, a ajutat cu intenţie pe inculpaţii C.F. şi C.I. să tragă foloase de pe urma practicării prostituţiei, prin ridicarea sumelor de bani expediate de persoanele de sex feminin care se prostituau în folosul acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1)C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Faptele aceluiaşi inculpat, care în luna noiembrie 2009 a introdus în ţară fără drept un pistol, acelaşi calibru, pe care le-a deţinut, fără drept, la domiciliul său până la 25 februarie 2011, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de contrabandă, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 279 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C.I., care în perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2010, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat cu intenţie pe fiii săi, C.F. şi C.I., să tragă foloase de pe urma practicării prostituţiei de către diferite persoane de sex feminin, prin ridicarea sumelor de bani trimise de acestea din Spania şi Germania, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la proxenetism,prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat, care a disimulat adevărata natură a proprietăţii imobilelor situate în Năvodari, şi a încercat să disimuleze adevărata natură a proprietăţii imobilului din Năvodari, pe care le-a cumpărat sau a încercat să le cumpere pe numele său, cunoscând că sumele achitate ca preţ sau avans al imobilelor provin din săvârşirea infracţiunilor de proxenetism comise de fiii săi, C.F. şi C.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani,prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.Fapta aceluiaşi inculpat, care la sfârşitul lunii martie 2011 a întocmit şi semnat în fals două înscrisuri olografe antedatate, intitulate „contract de împrumut” prin care atesta în mod mincinos că bunurile imobile, asupra cărora se instituise măsura sechestrului asigurător ar fi achitate cu sume de bani dobândite licit, deşi aceştia proveneau din comiterea infracţiunilor de proxenetism de către fiii săi C.F. şi C.I., iar învinuitul avea cunoştinţă de acest lucru, iar la 11 aprilie 2011, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei cele două înscrisuri în vederea ridicării sechestrului asigurator şi exonerării sale de răspundere penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,prev. de art. 290alin. (1)C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor pe care le-a aplicat inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, referitor la faptele reţinute în sarcina inculpatului C.F., a ţinut cont de multitudinea faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al acestora, aşa cum rezultă din natura lor, numărul victimelor, împrejurările concrete de săvârşire (obligarea la întreţinerea raporturilor sexuale prin întrebuinţarea de ameninţări şi violenţe, racolarea şi constrângerea la practicarea prostituţiei, profitând şi de imposibilitatea victimelor de a se apăra, de a cere ajutor-date fiind vârsta, imaturitatea şi insuficienta lor dezvoltare, manifestată şi prin lipsa înţelegerii pe deplin a semnificaţiei faptelor comise), utilizând arme albe (ex: sabie) în scop de intimidare a victimelor şi de facilitare a scopului infracţional, lezarea adusă unora din valorile sociale cele mai însemnate, care ocrotesc demnitatea, libertatea sexuală, libertatea de voinţă şi acţiune, dreptul la integritate fizică şi psihică, bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

În ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatului C.I., a ţinut seama de pericolul social al acestora, analizat prin prisma naturii lor, modalitatea concretă de comitere, contribuţia în cadrul activităţii infracţionale şi atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă (îndemnând la practicarea prostituţiei, în mod repetat, pe A.I. şi C.P. şi trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, o perioadă de timp îndelungată), precum şi relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată (prin întocmirea în fals a două înscrisuri,prin care se atesta nereal,că bunurile sale asupra cărora se instituise sechestrul asigurător sunt proprietatea numitei A.I., înscrisuri pe care le-a depus la dosar prin avocatul ales şi a solicitat ridicarea sechestrului).

În privinţa inculpatului C.G., a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, prin raportare la natura infracţiunilor, modul concret de comitere, contribuţia în contextul activităţii infracţionale, lezarea adusă relaţiilor sociale a căror dezvoltare normală este condiţionată de respectarea regimului armelor şi muniţiilor (prin introducerea în ţară, fără drept, urmată de deţinerea fără drept, a unui pistol şi 50 de cartuşe), precum şi relaţiilor sociale ce ocrotesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă (îndemnând la practicarea prostituţiei,în mod repetat, pe M.E.M. şi trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, o perioadă de timp îndelungată şi ajutând pe C.F. şi C.I. să tragă foloase din practicarea prostituţiei de către alte persoane de sex feminin, prin ridicarea sumelor de bani expediate de către acestea din urmă).

Cu privire la inculpatul C.I., pericolul social al faptelor a fost evaluat, prin prisma naturii infracţiunilor, modul concret de acţiune (i-a ajutat pe C.F. şi C.I. să tragă foloase din practicarea prostituţiei de către persoane de sex feminin,prin ridicarea sumelor de bani expediate de către acestea din urmă, a întocmit şi a semnat în fals două contracte de împrumut care atestau în mod nereal că bunurile asupra cărora se instituise sechestru asigurător,au fost achitate cu sume împrumutate de el, înscrisuri pe care le-a depus la dosar şi a solicitat, prin avocatul ales, ridicarea măsurii asigurătorii,în realitate bunurile fiind achiziţionate cu banii obţinuţi din activitatea de proxenetism, de către C.F. şi C.I., a ascuns adevărata natură a proprietăţii imobilelor cumpărate şi respectiv pentru care a plătit un avans, în realitate sumele achitate ca preţ ori avans proveneau din activitatea de proxenetism a fiilor săi), urmările produse şi atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.

Totodată, instanţa a ţinut cont de datele privind persoana inculpaţilor:

Împotriva sentinţei penale nr. 328 din 09 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6696/118/2011, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, partea civilă D.V. F. şi inculpaţii I.F., C.F., C.I., C.G. şi C.I.

În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.F., C.I., C.G., C.I. şi I.F., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, solicitându-se majorarea pedepselor şi executarea acestora în regim privativ de libertate, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi circumstanţele personale ale acestora.

În apelul inculpatului I.F. s-a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul condamnării pentru infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., solicitându-se achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, s-a arătat că pentru infracţiunea de viol privitoare la partea vătămată L.I.M. s-a impus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea incriminată de art. 198 alin. (2) C. pen. Apelul a vizat şi individualizarea pedepsei, solicitându-se reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

Inculpatul C.F. a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 197 alin. (3) C. pen., art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., invocându-se prevederile art. 10 lit. a), d), e) C. proc. pen. Hotărârea primei instanţe a fost criticată şi sub aspectul încadrării juridice a faptelor, apreciindu-se că infracţiunea de viol privitoare la partea vătămată G.A. se încadrează în dispoziţiile art. 197 alin. (1) C. pen., iar pentru infracţiunea de viol privitoare la partea vătămată L.I.M. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen.

Inculpatul C.I. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d),e C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În susţinerea orală a motivelor de apel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a solicitat achitarea, conform art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.

Inculpatul C.G. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d), e) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 279 alin. (1) C. pen.

Motivele de apel invocate de inculpatul C.I. s-au referit la greşita condamnare sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, apreciindu-se că se impune achitarea, conform dispoziţiilor art. 10 lit. a) , d), e) C. proc. pen. În expunerea orală a motivelor de apel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a solicitat achitarea, conform art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.

Apelul inculpatului C.F. a vizat şi latura civilă a cauzei, arătându-se că în mod greşit s-a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în favoarea părţilor civile L.I.M., G.A., T.L.G. şi D.V. F.

În apelurile inculpaţilor C.F., C.I., C.G. şi C.I. s-a solicitat reformarea hotărârii primei instanţe şi sub aspectul individualizării pedepsei, atât din perspectiva cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare.

Motivele de apel ale inculpaţilor C.F., C.I., C.G. şi C.I. au privit şi măsura de siguranţă a confiscării speciale, susţinându-se că se impune înlăturarea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat asupra bunurilor aparţinând celor patru inculpaţi.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.F., C.I., C.I. şi C.G. împotriva sentinţei penale nr. 328 din 09 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6696/118/2011.

Prin Decizia penală nr. 9/MP din 17 aprilie 2013 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpatul C.F. şi partea civilă D.V. F. împotriva sentinţei penale nr. 328 din 09 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6696/118/2011.

În temeiul art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus pentru inculpatul C.I., în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani închisoare la 2 ani şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1131/2009 a Tribunalului Constanţa, cu pedeapsa principală de 2 ani şi 9 luni închisoare, stabilită prin prezenta decizie pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 40 alin. (1) C. pen., în referire la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare cu pedepsele de 4 ani închisoare, stabilită prin prezenta decizie pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 8 luni închisoare, stabilită de prima instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplică inculpatului C.I. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa s-a executat în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

S-a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile art. 86¹-86⁴ C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pentru inculpatul C.G., conform art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare stabilite de prima instanţă pentru infracţiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi s-a aplicat inculpatului C.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru inculpatul C.I. s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare în regim de detenţie, conform dispoziţiilor art. 57 C. pen.

Pentru inculpatul C.F., în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. (fapta din data de 23 martie 2008, parte vătămată L.I.M.).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol (fapta din data de 23 martie 2008, parte vătămată L.I.M.).

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1 an şi 11 luni închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. (fapta din luna septembrie 2008, parte vătămată G.A.) de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (fapta din luna mai 2010, parte vătămată D.V. F.) de la 2 ani şi 11 luni închisoare la 5 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. de la 5 luni închisoare la 1 an închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 5 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 de la 4 luni închisoare la 10 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale de 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 291 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1131/2009 a Tribunalului Constanţa, 12 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., 6 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. şi pedepsele complementare stabilite prin sentinţa penală apelată şi prin prezenta decizie pentru infracţiunile prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (3) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 40 alin. (1) C. pen., în referire la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare cu pedepsele principale de 7 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi 10 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. cu pedepsele complementare aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (1) C. pen. şi aplică inculpatului C.F. pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o la 14 ani, în final inculpatul C.F. execută pedeapsa de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa s-a executat în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

S-a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul C.F. către partea civilă D.V. F. de la 3.000 euro, în echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. la data plăţii efective, la 7.000 euro, în echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. la data plăţii efective.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.F. şi I.F.

Măsura dispusă s-a comunicat administraţiei locului de deţinere.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaţilor C.F. şi I.F. perioada arestării preventive de la data de 09 iulie 2012 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii I.F., C.I., C.I. şi C.G. la plata a câte 700 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Conform art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu - avocat Lu.M.-50 lei, avocat B.I.-150 lei, avocat T.O.C., 150 lei, avocat N.A.V.-100 lei, avocat G.A.-100 lei, avocat C.M.-100 lei, avocat S.A., 100 lei şi avocat C.I.-100 lei, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.F. la plata sumei de 500 lei către partea civilă D.V. F., cu titlu de cheltuieli judiciare.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a reţinut următoarele:

În mod corect prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului C.F. şi sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului C.F., la data de 02 octombrie 2010, la ora 06⁰⁰, inculpatul a fost depistat la volanul autoturismului, parcând în faţa blocului. După ce a oprit, inculpatul a fost legitimat şi a declarat că are permisul suspendat de aproximativ 2 ani. Totodată a susţinut că a condus autoturismul în oraşul Năvodari pentru rezolvarea unor probleme personale, timp de 30 minute.

Împrejurarea că inculpatul C.F. avea la 02 octombrie 2010 dreptul de a conduce suspendat a fost confirmată prin adresa din 23 martie 2011 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Serviciul Rutier.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul C.F. la data de 02 octombrie 2010, ora 14³⁷, de la postul telefonic (interceptată în baza autorizaţiei din 29 septembrie 2010) rezultă că acesta s-a deplasat cu autoturismul menţionat pe traseul Năvodari - Aeroportul Mihail Kogălniceanu şi retur, unde o condusese pe martora P.A.

Fiind audiat, inculpatul C.F. a recunoscut comiterea faptei, iar în motivele de apel nu a contestat starea de fapt reţinută cu privire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat.

Curtea a constatat că în cauză sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism în formă continuată, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.F., C.I. şi C.G. şi complicitate la proxenetism în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului C.I.

Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză a reieşit că în perioada 03 ianuarie 2007-februarie 2011 inculpatul C.F. a îndemnat la practicarea prostituţiei pe martorele P.A. şi I.I.G. şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea în Spania şi Germania, fiind ajutat, în mod repetat, de către inculpaţii C.I., C.G. şi C.I. (acesta din urmă în perioada 30 aprilie 2007-15 noiembrie 2010), prin ridicarea sumelor de bani expediate de persoanele de sex feminin care practicau prostituţia în folosul său.

Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptare în cauză a rezultat că martorele P.A. şi I.I.G. au practicat prostituţia în diferite cluburi din Germania, îndemnate de inculpatul C.F. şi în folosul acestuia.

Aproape zilnic, de mai multe ori pe zi, martorele discutau cu inculpatul, îi comunicau sumele obţinute în acea zi şi totalul sumei obţinute din prostituţie. De asemenea, acestea cereau acordul inculpatului pentru orice cheltuială ori pentru a reveni în ţară. Inculpatul C.F. le indica modalitatea în care să îi trimită banii obţinuţi din prostituţie, cuantumul sumelor, pe numele cui să trimită şi le cearta dacă nu reuşeau să obţină suficienţi bani din practicarea prostituţiei.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului C.F., au fost identificate cătuşe, înscrisuri emise pe numele martorei P.A. (paşaport expirat, factură emisă la 26 februarie 2007 în Spania), diferite însemnări olografe efectuate de C.F., dintre care sunt relevante: un bilet purtând menţiunea „A.” suma de 2000 euro şi numărul de telefon şi un bileţel cu o adresă din Sevilla, Spania, mai multe adrese ale unor hostel-uri din Spania. Au mai fost descoperite facturi şi rezervări bilete on-line pentru ruta Munchen-Constanţa şi Timişoara-Constanţa, chitanţe emise de localul F.K.K. Hawaii pe numele martorei I.I.G., cărţi de vizită ale unor localuri de tip F.K.K. S.C., ale căror denumiri apar şi în convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.F., documente privind conturi bancare. La percheziţie a fost ridicat şi un minilaptop marca Acer. Suportul informatic a fost supus unei percheziţii informatice, de pe hard-disk-ul acestuia fiind recuperate convorbiri efectuate prin serviciul Y.M. purtate de utilizatorul „florinpall”, I.D. care aparţin inculpatului C.F. (astfel cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de acesta la 02 octombrie 2010, ora 12⁰⁹ autorizaţia din 29 septembrie 2010 - fila 21 vol. 3).

În perioada ianuarie 2006-februarie 2011 inculpatul C.I. a îndemnat la practicarea prostituţiei pe martorele A.I. şi C.P.A. şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea în Spania şi Germania, fiind ajutat, în mod repetat, de către inculpaţii C.G. (prin obţinerea dovezilor de călătorie) şi C.I. (în perioada 30 aprilie 2007-15 noiembrie 2010), acesta din urmă prin ridicarea sumelor de bani expediate de persoanele de sex feminin care practicau prostituţia.

Din convorbirile interceptate şi înregistrate în cauză a rezultat că martorele A.I. şi C.P.A. au practicat prostituţia în Germania la îndemnul inculpatului C.I. şi în folosul acestuia. Ca şi fratele său, I.F. discuta aproape zilnic cu cele două, care îi comunicau sumele obţinute din prostituţie. Inculpatul C.I. le indica modalitatea în care să îi trimită banii obţinuţi din prostituţie, cuantumul sumelor, pe numele cui să trimită.

La percheziţia corporală asupra numitei A.I., la sosirea în ţară cu autocarul Atlassib, a fost găsită suma de 17.000 euro, cusută în sutien, astfel cum o învăţase C.I., aşa cum a rezultat din interceptări, iar în bagaj 300 euro, bani pe care a declarat că i-a obţinut din practicarea prostituţiei.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului C.I. au fost identificate cărţi de vizită ale unor localuri din Germania, chitanţe eliberate de F.K.K. S.C. Morgenland pe numele lui A.I., bilete de avion eliberate pe numele aceleiaşi persoane, precum şi certificatul de naştere şi paşaportul acesteia în original. Cu aceeaşi ocazie, alături de mai multe formulare W.U., s-a descoperit şi cel prin care A.I. a trimis lui C.I. pe numele lui O.I. suma de 1.300 euro la data de 21 februarie 2011.

De asemenea, percheziţia informatică efectuată asupra laptopului a relevat în memoria sa fişiere tip imagine care reprezintă pe numitele ele A.I. şi C.P.A., precum şi alte persoane de sex feminin la localurile (bordelurile) unde practicau prostituţia şi clienţi ai acestora.

Din examinarea transferurilor internaţionale de bani a reieşit că în perioada 21 ianuarie 2006 - 25 februarie 2011 inculpatul C.I. a primit direct de la A.I., 24.900 euro, a primit de la A.I., prin intermediul lui C.I., 2100 euro, a primit direct de la C.P. 1500 euro, a primit de la C.P., prin intermediul lui C.I., 2200 euro, a trimis din Spania lui C.I. 3.500 euro, A.I. a trimis pe numele lui O.I. suma de 1.300 euro. Din convorbirile telefonice purtate între inculpatul C.I. şi A.I. a rezultat că anterior datei de 23 februarie 2011, aceasta îi adusese în numerar, personal, 20.000 euro (convorbirea din 23 februarie 2011, ora 13:14), iar la 09 octombrie 2010 a adus 7.000 euro (convorbirea din 09 octombrie 2010, ora 16:51). Prin urmare, totalul sumei reprezentând foloasele financiare trase de inculpatul C.I. de pe urma practicării prostituţiei în Spania şi Germania de către numitele A.I. şi C.P.A. este de 62.500 euro.

La aceste sume s-a adăugat şi suma de 17.300 euro, adusă personal de A.I. la data de 25 februarie 2011, identificată cu ocazia depistării sale.

La percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului C.G. au fost identificate înscrisuri emise pe numele A.I., originalul certificatului de naştere al numitei C.P., rezultând astfel că inculpatul avea cunoştinţă de activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.I. şi îl ajuta pe acesta prin obţinerea dovezilor de călătorie pentru persoanele de sex feminin care practicau prostituţia în folosul lui C.I. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorelor S.A.M. şi L. (B.) B., angajate la SC R.T. SRL, în care acestea au precizat că inculpatul C.G. a achitat curse aeriene pentru C.P.

Atât A.I. (în prezent soţia inculpatului C.I.), cât şi C.P. au încercat să acrediteze ideea că inculpatul C.I. nu le-a îndemnat la practicarea prostituţiei şi nici nu a tras foloase de pe urma acestei activităţi.

A.I. a declarat că din anul 2004 are o relaţie de concubinaj cu inculpatul C.I. şi a decis să se prostitueze în Spania, comunicând acest lucru şi inculpatului C.I., care nu a fost iniţial de acord. În acest sens, s-a informat pe internet cu privire la locurile în care ar fi putut practica prostituţia şi s-a deplasat în străinătate, unde a prestat servicii sexuale contra cost mai întâi în localitatea Malaga din Spania, iar apoi din anul 2009 la clubul Morgenland din localitatea Ulm. Împreună cu ea, în aceeaşi perioadă şi la acelaşi club din Spania, localitatea Malaga, a fost şi P.A., dar nu ştie ce făcea aceasta cu banii ei. Din banii câştigaţi în urma practicării prostituţiei, A.I. trimitea sau aducea personal lui C.I., circa 1.000 - 1.500 euro săptămânal, fără să poată aprecia suma totală de care a beneficiat acesta. Potrivit aceleiaşi declaraţii, din banii trimişi, C.I. a cumpărat pe numele lui, apartamentul din Năvodari, autoturismul şi la data audierii, se pregătea să cumpere încă un imobil pe numele inculpatului C.I. (imobilul situat în Năvodari. Martora a arătat că toate actele care s-a referit la casă au fost făcute fie pe numele lui C.I., fie pe numele tatălui său, C.I., întrucât ea nu era acasă, cu promisiunea ca la întoarcere, toate actele să fie întocmite pe numele ei.

C.P.A., audiată în faza de urmărire penală, a arătat că a practicat prostituţia în Germania din anul 2010, împreună cu P.A., fără a face acest lucru în folosul inculpatului C.I., care nu a obligat-o şi nu i-a propus niciodată să presteze astfel de activităţi. Drumurile în Germania le făcea cu avionul, iar de rezervări se ocupa ea. Martora a mai precizat că o singură dată a trimis inculpatului C.I., suma de 200 euro, din proprie iniţiativă.

Curtea a apreciat că declaraţiile celor două martore sunt vădit nesincere şi nu reflectă realitatea, urmând a fi înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză, care dovedeşte, în afara oricărui dubiu, vinovăţia inculpatului. În acest sens, semnificative au fost interceptările convorbirilor telefonice şi documentele privind transferurile internaţionale de bani, evidenţiate anterior.

La instanţa de apel a fost audiată martora D.C., mătuşa martorei C.P., care a arătat că aceasta lucra în străinătate şi îi trimitea de 3-4 ori pe an, între 50 şi 300 euro, prin intermediul inculpatului C.I., însă declaraţia acesteia nu a fost de natură a-l exonera de răspundere penală pe inculpat. S-a subliniat că şi în condiţiile în care martora C.P. îi trimitea bani mătuşii sale, sumele expediate inculpatului C.I. depăşesc cu mult cuantumul aproximativ al sumei pe care martora susţine că îl primea de la nepoata sa.

În perioada aprilie 2010-februarie 2011 inculpatul C.G. a îndemnat la practicarea prostituţiei pe numita M.E.M., zisă „M.” şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta în Germania.

Activitatea infracţională a inculpatului, în calitate de autor al infracţiunii de proxenetism în formă continuată, a fost probată prin convorbirile telefonice interceptate în cauză, purtate între inculpatul C.G. şi martora M.E.M.

Transferurile monetare internaţionale au evidenţiat că în perioada 30 aprilie 2007-15 noiembrie 2010, C.I. a încasat în mod repetat sume de bani expediate de P.A., A.I. şi C.P.A. pentru fiii săi, C.F. (17.700 euro) şi C.I. (4.300 euro), dând astfel ajutor acestora să tragă foloase din practicarea prostituţiei. De asemenea, C.F. şi C.I. au expediat personal din străinătate sume de bani pe numele tatălui lor.

În raport de mijloacele de probă analizate, se impun anumite precizări în legătură cu perioadele infracţionale menţionate atât în actul de sesizare, cât şi în hotărârea primei instanţe, ce nu pot fi reţinute în integralitate.

În legătură cu debutul activităţii infracţionale, curtea a avut în vedere datele primelor transferuri internaţionale de bani, respectiv 22 ianuarie 2006 pentru inculpatul C.I., 03 ianuarie 2007 pentru inculpatul C.F. şi 06 aprilie 2010 pentru inculpatul C.G. Epuizarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii C.F., C.I. şi C.G. a avut loc în luna februarie 2011, astfel cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, din care reiese că cei trei inculpaţi au îndemnat la practicarea prostituţiei şi au tras foloase din această activitate inclusiv pe parcursul lunii februarie 2011.

Pentru inculpatul C.I., curtea a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la proxenetism în formă continuată în perioada 30 aprilie 2007-15 noiembrie 2010, raportându-se la primul transfer bancar efectuat pe numele inculpatului de către A.I. şi ultimul transfer, ce a avut loc la data de 15 noiembrie 2010, efectuat de I.I.G. Deşi în luna noiembrie 2005 inculpatul C.F. a expediat pe numele inculpatului C.I. o sumă de bani din străinătate, mijloacele de probă administrate în cauză nu au confirmat practicarea prostituţiei de către martorele exploatate de inculpatul C.F. în anul 2005. Totodată nici pentru ceilalţi inculpaţi, autori ai infracţiunilor de proxenetism, nu s-a reţinut începutul activităţii infracţionale începând cu anul 2005.

Inculpaţii au negat săvârşirea infracţiunilor de proxenetism şi complicitate la proxenetism, susţinându-şi nevinovăţia.

Inculpatul C.F. a declarat că nu le-a îndemnat la practicarea prostituţiei pe P.A. şi I.I.G. şi nu a tras foloase materiale de pe urma unor astfel de activităţi. A mai arătat că cele două martore lucrau ca dame de companie în cluburi de noapte din Spania şi Germania. A primit sume de bani trimise de martore sau aduse personal de către acestea, pentru a le păstra, dar de fiecare dată i-a restituit banii lui P.A., iar referitor la I.I.G. a arătat că strângeau banii pentru a se căsători.

Inculpatul C.F. a susţinut, în esenţă, că A.I. era concubina sa, ştia că practică prostituţia în afara ţării, dar nu a influenţat decizia acesteia de a pleca din nou în Spania pentru a se prostitua, că aceasta îi trimitea din proprie iniţiativă bani obţinuţi din prostituţie, alteori venea ea personal cu banii. Din banii primiţi şi-a cumpărat un apartament, în care urmau să locuiască împreună cu martora şi un autoturism. Inculpatul a susţinut că o cunoaşte şi pe C.P.A., despre care ştia că lucrează ca dansatoare într-un club de noapte şi de la care a primit o singură dată suma de 1000 de euro, dar pentru a-i păstra până la întoarcerea în ţară, când i-a restituit integral banii.

Inculpatul C.I. a invocat faptul că nu cunoştea cu ce se ocupau fetele de la care a primit bani prin intermediul sistemelor de transfer bani, că acestea erau prietenele fiilor săi şi că de fiecare dată le-au restituit banii.

Inculpatul C.G. a declarat că a ridicat sume de bani trimise de M.E.M., cu care avea o relaţie din anul 2009, bani pe care i-au cheltuit împreună. Inculpatul a mai precizat că martora lucra ca damă de companie într-un club din Germania, unde s-au şi cunoscut.

Simpla afirmare a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu a fost acceptată ca adevăr, iar apărările inculpaţilor, concretizate în negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe.

Vinovăţia inculpaţilor a rezultat fără putinţă de tăgadă din mijloacele de probă administrate în cauză, redate şi analizate mai sus, care contrazic apărările acestora. A rezultat din ansamblul probator că inculpaţii C.F., C.I. şi C.G. le impuneau persoanelor de sex feminin care practicau prostituţia obţinerea unor sume de bani, le reproşau dacă nu le obţineau, discutau aproape zilnic la telefon cu acestea, chiar de mai multe ori pe zi, ştiau exact ce sume obţineau zilnic şi pe ce le cheltuiau, ţineau evidenţa exactă a câştigurilor, le indicau modalitatea în care să le trimită banii, pe care îi foloseau în interes personal.

Sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii, s-a susţinut că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de proxenetism în modalitatea îndemnării la prostituţie, dacă această acţiune se raportează la persoane care practicaseră prostituţia până la momentul realizării îndemnului.

În raport de aceste apărări, curtea a constatat, pe de o parte, că ansamblul probator nu confirmă împrejurarea că martorele I.I.G., P.A., A.I., C.P. şi M.E.M. desfăşurau activitatea de prostituţie anterior acţiunii inculpaţilor C.F., C.I. şi C.G. de îndemnare la această activitate. Pe de altă parte, curtea a apreciat că este realizat elementul material al infracţiunii de proxenetism în modalitatea îndemnului la prostituţie, indiferent dacă acţiunea făptuitorului priveşte o persoană care practica prostituţia la acel moment. Îndemnarea la prostituţie a constat în încurajarea sau convingerea unei persoane să practice prostituţia. Îndemnarea la prostituţie însemnă mai puţin decât instigarea la această faptă, deoarece nu presupune determinarea persoanei, adoptarea de către aceasta a hotărârii infracţionale şi, cu atât mai puţin, trecerea la executarea unor acte de practicare a prostituţiei. În consecinţă, infracţiunea de proxenetism a fost realizată în această modalitate şi în situaţia în care îndemnul s-a adresat unei persoane care luase o astfel de hotărâre anterior şi independent de activitatea inculpatului.

În apărare, inculpaţii au mai invocat dispoziţiile art. 4 C. pen. şi art. 51 C. pen. S-a arătat că percepţia inculpaţilor a fost în sensul că activitatea de prostituţie era permisă de legea statului pe teritoriul căruia s-a desfăşurat, putându-se susţine, din perspectiva personalităţii legii penale, că inculpaţii s-au aflat în eroare de fapt.

Din această perspectivă, curtea a constatat că în sarcina inculpaţilor C.F., C.I., C.G. şi C.I. s-a reţinut activitatea de proxenetism şi respectiv complicitate la proxenetism, în legătură cu activitatea de prostituţie desfăşurată de cetăţeni români pe teritoriul altor state.

Într-adevăr, art. 329 C. pen. incriminează îndemnul la prostituţie sau tragerea de foloase din această activitate desfăşurată în mod nelegal.

Principiul personalităţii legii penale sau al naţionalităţii active este prevăzut în art. 4 C. pen. care prevede că legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară.

Pentru aplicarea legii penale române conform acestui principiu sunt necesare următoarele condiţii:

- infracţiunea să se săvârşească în străinătate

- fapta să fie considerată infracţiune potrivit legii penale române

- în momentul săvârşirii infracţiunii, infractorul să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie, dar cu domiciliul în România.

Aşadar, prin principiul personalităţii legii penale se stabileşte competenţa exclusivă şi necondiţionată a legii penale române. Nu se cere ca fapta să fie incriminată şi de legea locului unde s-a săvârşit, nefiind necesară nici prezenţa făptuitorului în ţară.

În consecinţă, legea penală română se aplică infracţiunilor de prostituţie săvârşite în străinătate de cetăţeni români, chiar dacă prostituţia nu este incriminată de legea penală a statului pe teritoriul căruia au fost comise.

În acest sens, s-a avut în vedere, în primul rând, reglementarea actuală, care nu prevede condiţia dublei incriminări.

Atunci când voinţa legiuitorului a fost în sensul reţinerii acestei condiţii pentru aplicarea principiului personalităţii, a prevăzut-o în mod expres. Astfel, noul C. pen., publicat în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009, care va intra în vigoare la data de 01 februarie 2014, reglementează în art. 9 principiul personalităţii legii penale. Art. 9 prevede că legea penală română se aplica infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani. În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracțiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă intr-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat.

Ca un argument suplimentar, trebuie avute în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 233/2001, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 C. pen., s-a reţinut că aceste dispoziţii nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 123 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul înfăptuirii justiţiei "în numele legii", deoarece tocmai conform principiului legalităţii, instanţele judecătoreşti sunt obligate sa aplice legea penalã tuturor cetãţenilor romani ori apatrizilor care au domiciliul în România şi care au sãvârşit fapte penale în afara teritoriului tarii. S-a mai reţinut că art. 4 C. pen. contribuie la îndeplinirea de către cetãţenii romani a uneia dintre îndatoririle lor fundamentale, prevãzute la art. 51 din Legea fundamentală, şi anume "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor (...)", îndatorire de care nu sunt exonerați, conform art. 17 din aceeaşi Lege fundamentalã, nici atunci când se afla în străinãtate, deoarece "Cetãţenii români se bucura în străinătate de protecţia statului roman şi trebuie sa-şi îndeplineascã obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţara".

Totodată, Curtea a constatat că respectarea legii penale române în străinătate de către cetăţenii români nu reprezintă o obligaţie incompatibilã cu absenţa lor din ţară, deoarece "interesele generale ale societăţii", "ordinea de drept", cât şi "drepturile şi libertăţile cetăţenilor" impun cercetarea penală şi trimiterea în judecată penală a acelor cetăţeni români sau apatrizi cu domiciliul în ţară, care săvârșesc infracţiuni în afara teritoriului ţării.

Eroarea de fapt constă în reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei, reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii (stări, situaţii, împrejurări). Potrivit art. 51 alin. (1) C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al acesteia.

Faţă de considerentele expuse anterior, în opinia instanţei de apel, nu a prezentat relevanţă dacă I.I.G., P.A., A.I., C.P. şi M.G. practicau legal prostituţia în străinătate şi nici dacă inculpaţii au avut sau nu reprezentarea că persoanele exploatate sexual desfăşurau activitatea de prostituţie în mod legal, întrucât faptele de prostituţie sunt sancţionate de legea penală română, persoanele care au desfăşurat această activitate pot fi trase la răspundere penală de organele judiciare române, iar inculpaţii nu pot invoca necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale. Esenţial a fost faptul că martorele I.I.G., P.A., A.I., C.P. şi M.G. sunt cetăţeni români, devenind astfel operant principiul personalităţii legii penale.

În consecinţă, inculpaţii nu au fost exoneraţi de răspundere penală prin achitare sub aspectul comiterii infracţiunilor de proxenetism şi complicitate la proxenetism, astfel cum au solicitat în susţinerea motivelor de apel, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât au îndemnat şi au tras foloase din prostituţie, activitate incriminată de legea penală română.

Sub aspectul infracţiunii de spălare de bani, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., instanţa de apel a reţinut că inculpatul a cumpărat la 22 ianuarie 2008 terenul intravilan situat în Năvodari, la data de 19 octombrie 2010 terenul intravilan şi construcţia-locuinţă situată în Năvodari, în valoare de 114.900 lei, iar la 26 octombrie 2010 a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Năvodari, pentru care a achitat în avans 12.000 euro. Inculpatul C.I. a ascuns în acest mod şi a încercat să ascundă adevărata natură a proprietăţii imobilelor menţionate, preţurile şi respectiv avansul fiind achitate din sumele obţinute de inculpaţii C.F. (al doilea imobil) şi C.I. (primul şi al treilea imobil) prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

Astfel, terenul intravilan în suprafaţă de 809,24 mp şi construcţia-locuinţă situate în Năvodari, strada Liniştii nr. 19, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 2010, la preţul de 114.900 lei, care a figurat în evidenţele fiscale pe numele inculpatului C.I., au fost cumpărate prin disimularea adevăratei naturi a proprietăţii, preţul fiind achitat din sumele obţinute de inculpatul C.F. prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

Fiind probate infracţiunile de proxenetism, generatoare de venituri ilicite, situaţie premisă pentru existenţa infracţiunii de spălare de bani, precum şi împrejurarea că inculpatul C.I. a cunoscut că banii provin din săvârşirea acestor infracţiuni, nu poate fi primit motivul de apel ce vizează soluţia de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani, elementul intenţional fiind reliefat prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 656/2002, cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective. În prezenta cauză cunoaşterea, intenţia şi scopul au fost evidente, având în vedere următoarele împrejurări: inculpatul C.I., tatăl fraţilor C., are relaţii foarte apropiate cu aceştia, locuieşte împreună cu C.G. şi este vizitat foarte des de C.F. şi C.I.; convorbirile telefonice care demonstrează comiterea infracţiunii de proxenetism se poartă în prezenţa sa; inculpatul C.I. ridica sume importante de bani trimise de persoanele care se prostituau pentru fiii săi, discuta personal cu acestea; deşi inculpatul C.I. nu obţinea niciun venit salarial, în perioadele în care se comit infracţiunile de proxenetism a achiziţionat bunuri imobile, iar în cursul urmăririi penale a falsificat înscrisuri pentru crearea unei aparenţe legale a sumelor cu care a plătit imobilele sau a achitat avansul pentru acestea, astfel cum vom evidenţia în continuare. Toate aceste elemente a conturat unitatea de rezoluţie infracţională a inculpatului C.I., care a avut imaginea de ansamblu a activităţii sale ulterioare.

În raport de situaţia de fapt reţinută, în sensul că la datele de 22 ianuarie 2008, 19 octombrie 2010 şi 26 octombrie 2010 inculpatul C.I. a săvârşit două acte de executare în forma faptului consumat şi un act de executare rămas în faza de tentativă, ce întrunesc, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de spălare de bani, în apelul D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanţa, declarat în defavoarea inculpatului, devolutiv cu privire la latura penală a cauzei, hotărârea primei instanţe a fost reformată prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prin reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, incriminată de dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen. şi de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 au fost corect reţinute în sarcina inculpatului C.G.

În acord cu opinia primei instanţe, curtea a apreciat că nu poate fi dispusă achitarea conform dispoziţiilor art. 10 lit. d), e) C. proc. pen.

Ca stare de fapt, s-a reţinut că la data de 25 februarie 2011 la adresa din Năvodari, domiciliul inculpatului C.G., a fost efectuată o percheziţie domiciliară. Cu această ocazie, a fost descoperit un pistol, precum şi două cutii (una goală) conţinând 50 bucăţi cartuşe de manevră.

În legătură cu acesta, C.G. a prezentat documentul de cumpărare (vol. IV, fila 20), înscris în limba germană şi a declarat că l-a cumpărat din Germania la data de 07 noiembrie 2009 în schimbul sumei de 145 euro şi la câteva zile după cumpărare l-a introdus în România prin P.T.F. Nădlac, fără a avea permis de procurare a armei şi permis de deţinător legal al armei.

Arma descoperită la locuinţa inculpatului C.G. a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, prin raportul de constatare din 02 martie 2011 stabilindu-se că pistolul pentru muniţie neletală este în stare de funcţionare. Cartuşele trase experimental au fost în stare de funcţionare, iar celelalte 45 cartuşe rămase au fost de asemenea în stare de funcţionare.

Prin adresa din noiembrie martie 2011 S.A.E.S.P. din cadrul I.P.J. Constanţa a comunicat că inculpatul C.G. nu a solicitat nici o autorizaţie de procurare armă letală sau neletală şi nu figurează ca deţinător de permis port-armă.

Mijloacele de probă analizate s-au coroborat şi cu declaraţia inculpatului C.G., care a recunoscut că la data 07 noiembrie 2009 a cumpărat pistolul din Germania, iar după câteva zile, în aceeaşi lună, l-a introdus în ţară.

În motivele de apel inculpatul C.G. a susţinut, în esenţă, că nu a avut reprezentarea comiterii unor infracţiuni, invocându-se astfel eroarea de drept, ca şi cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Ansamblul probator existent la dosar a stabilit, fără echivoc, că inculpatul C.G. a introdus în România, pistolul, cumpărat din Germania, prin P.T.F. Nădlac, fără a declara introducerea sa în ţară, astfel cum a rezultat din evidenţa A.N.V. şi l-a deţinut pe teritoriul României, fără a avea permis de deţinător legal al armei.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, circumstanţele personale ale inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpaţilor, curtea a reţinut că inculpatul C.F. are vârsta de 31 de ani, are studii medii, este căsătorit, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă, a mai intrat în conflict cu legea penală, a manifestat o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal şi a adoptat o conduită procesuală negativă, încercând să determine părţile vătămate să îşi modifice declaraţiile, prin proferarea de ameninţări sau prin oferirea unor sume de bani.

Inculpatul C.I., a mai intrat în conflict cu legea penală, a avut o poziţie procesuală nesinceră şi a încercat denatureze aflarea adevărului în prezenta cauză, exercitând ameninţări părţii vătămate G.A.A., în încercarea de a-l disculpa pe fratele său, inculpatul C.F.

Inculpatul C.I. are vârsta de 56 de ani, este căsătorit, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă, a mai intrat în conflict cu legea penală, a avut o poziţie procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal.

Inculpatul C.G., a manifestat o atitudine nesinceră în raport de faptele deduse judecăţii, se află la primul conflict cu legea penală, suferă de afecţiuni medicale ce necesită internare şi tratament medical de specialitate.

Inculpatul I.F. are vârsta de 34 de ani, este recidivist, nu a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C.I. au prezentat un grad sporit de pericol social, ce rezultă din atingerea adusă relaţiilor sociale ce privesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă, încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată, circumstanţele reale de comitere a faptelor (o perioadă îndelungată de timp, i-a ajutat pe fiii săi să tragă foloase considerabile de pe urma activităţii de prostituţie desfăşurată în străinătate de mai multe persoane de sex feminin şi a ascuns adevărata natură a proprietăţii unor imobile, pe care le-a achiziţionat pe numele său, din banii proveniţi din săvârşirea infracţiunilor de proxenetism), impactul negativ pe care îl are săvârşirea unor astfel de infracţiuni asupra opiniei publice.

Faţă de pericolul social concret al infracţiunii de proxenetism în formă continuată săvârşită de inculpatul C.I., evidenţiat anterior, de urmările produse, curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, orientată spre limita minimă prevăzută de textul sancţionator, este netemeinică, impunându-se majorarea cuantumului acesteia de la 2 ani închisoare la 2 ani şi 9 luni închisoare.

Valorificând criteriile de individualizare la nivelul dozării pedepsei pentru infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, instanţa de apel a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa de 4 ani închisoare. Fapta inculpatului, ce a adus atingere relaţiilor sociale prin care statul apără circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial şi civil), prevenind şi combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracţiuni grave, prin instituirea unor obligaţii ale anumitor persoane fizice sau juridice de a sesiza operaţiunile cu astfel de bunuri, de a se abţine de la efectuarea unor acte sau fapte juridice legate de produsul infracţional sau de a favoriza autorii ori participanţii la infracţiunile principale, prezintă un caracter grav în ansamblul activităţii infracţionale.

În aprecierea curţii, a fost neîntemeiată solicitarea inculpatului C.I. de achitare sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. În cauză nu au fost incidente dispoziţiile art. 18¹ C. pen., având în vedere contextul de săvârşire a faptei şi scopul urmărit, respectiv exonerarea de răspundere penală. Dacă actele juridice încheiate de inculpatul C.I. ar fi fost reale, ar fi condus nu numai la ridicarea măsurii sechestrului asigurator, dar şi la exonerarea sa de răspundere penală sub aspectul infracţiunii de spălare de bani.

Totodată, s-a constatat că pedeapsa aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost just dozată.

Cu privire la inculpaţii C.I., C.G. şi I.F., curtea a constatat că prima instanţă a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea cuantumului pedepsei, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen., evidenţiind gradul de pericol social al faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor ce vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate.

Faptele inculpaţilor C.I. şi C.G. aduc atingere relaţiilor sociale privind sănătatea şi morala publică, precum şi relaţiilor sociale ce presupun procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală, relaţiilor sociale a căror normală desfăşurare este condiţionată de încrederea publică acordată înscrisurilor sub semnătură privată, precum şi relaţiilor sociale ce implică respectarea regimului legal al armelor şi muniţiilor.

La evaluarea gradului de pericol social al faptelor şi implicit, la aprecierea cuantumului pedepselor, curtea a avut în vedere elementele ce diferenţiază activitatea infracţională a inculpaţilor C.I. şi C.G., respectiv: perioadele de săvârşire a infracţiunilor, numărul persoanelor de sex feminin exploatate sexual, frecvenţa actelor de îndemnare şi tragere de foloase din activitatea de prostituţie, cuantumul foloaselor financiare obţinute ilicit din infracţiunile de proxenetism, gradul de contribuţie constând în ajutorul dat celorlalţi inculpaţi în vederea tragerii de foloase din prostituţie, dar circumstanţele personale şi atitudinea procesuală ce caracterizează persoana fiecărui inculpat. Prin prisma acestor criterii, în legătură cu infracţiunea de proxenetism în formă continuată, se constată un grad de pericol social mai redus în cazul inculpatului C.G. în raport de fapta reţinută în sarcina inculpatului C.I., care desigur, se reflectă în cuantumul pedepselor aplicate.

Pentru considerentele reţinute în legătură cu inculpatul C.I., nu au fost primite criticile formulate de inculpatul C.I. privind condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Şi în cazul acestui inculpat, circumstanţele reale de comitere a faptei şi scopul vizat denotă un grad ridicat de pericol social al faptei. Astfel, în ipoteza în care contractele de mandat ar fi fost reale, atestând astfel că actele de vânzare-cumpărare ale apartamentului şi autoturismului aparţinând inculpatului C.I. sunt acte simulate prin interpunere de persoană, ar fi condus la ridicarea sechestrului asigurator şi eventual, la exonerarea de răspundere penală pentru infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului C.I..

De asemenea, nu s-a impus nici reducerea pedepselor aplicate inculpatului C.G. pentru infracţiunile prevăzute art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 271 din Legea nr. 86/2006. Datele ce caracterizează favorabil persona acestuia au fost în mod temeinic valorificate de prima instanţă, care a aplicat pedepse orientate către minimul special prevăzut de norma de incriminare. Totodată, trebuie avută în vedere şi poziţia procesuală a inculpatului, care nu şi-a asumat consecinţele faptelor penale comise.

Faptele reţinute în sarcina inculpatului C.F. au prezentat un grad deosebit de ridicat de pericol social, ce rezultă din relaţiile sociale încălcate, ce privesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, dreptul la libertate de voinţă şi acţiune, demnitate, integritate corporală şi psihică, multitudinea acestora, din împrejurările şi modalitatea de comitere, consecinţele negative asupra stării fizice şi psihice a victimelor, impactul social deosebit al faptelor, perseverenţa infracţională în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni.

Gradul de pericol social deosebit de sporit al infracţiunilor săvârşite de inculpatul C.F. a fost evidenţiat de supunerea victimelor, prin constrângere fizică şi psihică, la întreţinerea de acte sexuale, în unele cazuri prin utilizarea unor arme albe (sabie), vârstele victimelor, consecinţele grave produse asupra dezvoltării fizice şi psihice a minorelor. Mijloacele de probă au reliefat consecinţe imediate ale abuzurilor la care minorele au fost supuse, respectiv instalarea unei stări de anxietate, izolare, frică, teamă faţă de inculpat, ruşine. De asemenea, faptele pot atrage şi alte consecinţe de mare gravitate, respectiv dezechilibru moral, cu implicaţii pe termen lung, în viaţa de familie şi societate.

În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., curtea a subliniat că materialele pornografice cu copii constituie un act de exploatare sexuală a minorilor, fiind incriminat de toate legislaţiile.

Din ansamblul probator existent la dosar a rezultat că, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, inculpatul C.F. a produs în vederea răspândirii, a procurat pentru sine şi a deţinut fără drept un număr materiale pornografice cu minori, înfăţişând, în diverse ipostaze, persoane de sex feminin aflate la vârste extrem de mici şi persoane adulte.

Prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului C.F. circumstanţe atenuante judiciare, în mod nejustificat, stabilind netemeinic pedepse sub minimele speciale prevăzute pentru fiecare infracţiune. Astfel, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului C.F. incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de toate infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, precum şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu privire la infracţiunile prevăzute de 202 alin. (1) C. pen., art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. nu au fostreţinute în favoarea inculpatului, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, evidenţiate anterior, amploarea şi gravitatea activităţii infracţionale, vârsta victimelor infracţiunilor, urmările produse, perseverenţa infracţională în săvârşirea unor infracţiuni contra vieţii sexuale, perioada îndelungată de timp şi foloasele obţinute din infracţiunea de proxenetism, angrenarea unor persoane din familie, în calitate de complici în activitatea ilicită.

S-a remarcat atitudinea necorespunzătoare a inculpatului faţă de valorile umane şi sociale fundamentale. Acesta, având o vârstă mai mare decât părţile vătămate, nu a ezitat să adopte în repetate rânduri o conduită agresivă, atât fizică, cât şi psihică, faţă de minore cu vârstele cuprinse între 12 şi 15 ani, folosindu-se în acest sens de propriile forţe de natură a le crea victimelor o stare de temere.

De asemenea, curtea a reţinut că prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a vizat conduita procesuală în ansamblu, în raport de toate acuzaţiile aduse, iar nu recunoaşterea în parte a săvârşirii unor infracţiuni. În mod constant, inculpatul C.F. a adoptat o atitudine procesuală de negare, a ameninţat şi a încercat să influenţeze părţile pe tot parcursul procedurilor judiciare.

Cuantumul sancţiunilor s-a impus a fi majorat, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, faţă de gravitatea şi numărul mare al faptelor comise, consecinţele acestora, conduita procesuală a inculpatului, rezonanţa în comunitate şi reacţia pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni. Din această perspectivă, au fost întemeiate motivele de apel susţinute de Ministerul Public şi de partea civilă D.V. F.. Prin urmare, pedepsele principale au fost majorate, după cum a urmat: pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1 an şi 11 luni închisoare la 6 ani închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. (fapta din luna septembrie 2008, parte vătămată G.A.) de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (fapta din luna mai 2010, parte vătămată D.V. F.) de la 2 ani şi 11 luni închisoare la 5 ani închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. de la 5 luni închisoare la 1 an închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 5 ani închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 de la 4 luni închisoare la 10 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului C.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, având în vedere cuantumul pedepsei principale stabilit de instanţa de apel.

Conform art. 40 alin. (1) C. pen., în referire la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare cu pedepsele principale de 7 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi 10 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. cu pedepsele complementare aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (1) C. pen. şi aplică inculpatului C.F. pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o la 14 ani, în final inculpatul C.F. va executa pedeapsa de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva deciziei penale susmenţionată au declarat recurs inculpaţii C.F., C.I., C.G. şi C.I., invocându-se cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen.

Examinând recursul declarat prin raportare la disp. art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a 2-a cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen., stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Rezultă aşadar, ca în cazul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege neputând a fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată în dosar, ci doar la acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2) ¹ că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prev. în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În cauză se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa la data de 17 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţia în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385⁹, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat dispoziţiile tranzitorii impuse cu art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea în continuare a cazurilor de casare prev. de C. proc. pen. aceeaşi modificare - vizând exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată cu recurs sau în termenul de declarare a recursului ipoteza care însă nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prev. de art. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului reglementat ca o a doua cale ordinară de atac dosar la chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi se constată că într-adevăr a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă în prezenta cauză au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat ci eventual ar putea fi circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acesta era reglementat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. În acest sens se reţine însă că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării dosar când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ori în speţă inculpaţii au criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeinicie pedepselor ce le-au fost aplicate faţă de împrejurarea că nu au fost reţinute în favoarea lor circumstanţe atenuante de natură a conduce la reducerea pedepsei, situaţia exclusivă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013.

În ceea ce priveşte critica circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., formulate de inculpaţii C.F., C.I., C.G. şi C.I., se constată că nici acestea nu pot fi primite în cauză, neputând fi pronunţată o soluţie de exonerare a răspunderii penale prin achitare sub aspectul comiterii infracţiunilor de proxenetism şi complicitate la proxenetism, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât inculpaţii au acţionat obligând părţile vătămate la întreținerea de raporturi sexuale prin întrebuinţarea de amenințări şi violenţe şi constrângeri la practicarea prostituţiei, profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra şi de a cere ajutor, dat fiind vârsta, imaturitate şi insuficienţa lor dezvoltare utilizând arme albe în scop de intimidare şi de facilitare a scopului infracţional. Inculpaţii au obținut foloase materiale din activitatea incriminată de legea penală română, comiţând faptele cu intenţie directă ce rezultă din modalităţile în care s-au comis infracţiunile în special în cea de îndemnare la practicarea prostituţiei în mod repetat. Corect s-a reţinut că infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor reţinută în sarcina inculpatului C.G., întrucât din ansamblul probator existent s-a stabilit că pistolul a fost introdus în ţară în mod nelegal, fără a avea permis de deţinere al armei, şi nefiind supus operaţiunilor de control vamal, inculpatul având, totodată şi reprezentarea eludării dispoziţiilor legii române privind necesitatea obţinerii permisului de port armă letală sau neletală. În consecinţă, inculpatul C.G. nu poate invoca în favoarea sa necunoaşterea sau cunoaşterea dispoziţiilor legii penale, astfel că nu poate fi exonerat de răspundere penală prin constatarea unei cauze de înlăturare a caracterului penale al faptei, neputându-se reţine nici lipsa intenţiei ca element al laturii subiective a infracţiunii.

Faţă de considerentele anterior expuse constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a legii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu textul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.F., C.I., C.G. şi C.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.F., C.I., C.G. şi C.I. împotriva Deciziei penale nr. 9/MP din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.F. durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2011 la 6 noiembrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 775 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu şi suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile D.V. F. , T.L.G. şi G.A.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3284/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3688/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3425/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), violul (art.197 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.), infracţiunea d