ICCJ. Decizia nr. 3445/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3445/2013

Dosar nr. 666/211/2012

Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 161 din 26 aprilie 2013 pronunţată în dosarul nr. 666/211/2012 a Tribunalului Cluj s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3)C. pen., faţă de inculpatul F.F.D.

A fost condamnat inculpatul F.F.D., pentru comiterea infracţiunilor de:

- ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., la pedeapsa de: - 7 ani închisoare.

- încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de:- un an închisoare.

- părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, la pedeapsa de: - 2 ani închisoare.

S-a constatat că aceste infracţiuni sunt comise în concurs R. de infracţiuni cu cele menţionate în sentinţa penală nr. 1086 din 11 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dispunând punerea în individualitatea lor a pedepselor de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) cu art. 74 şi 76 C. pen., şi pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, din sentinţa penală nr. 829 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, menţinând anularea beneficiului suspendării condiţionate potrivit art. 85 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită cu un an, rezultând pedeapsa finală de: - 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicaţiunea prevăzută art. 71 şi 64 lit. a) teza a Il-a C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului F.F.D. şi potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 18 noiembrie 2011 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (Legea nr. 76/2008), s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul F.F.D.

S-a constatat calitatea de asigurător a SC A.A.R. SA Sucursala Cluj.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către părţile civile P.I.F. şi P.A. şi a fost obligat inculpatul F.F.D. să plătească acestor părţi civile daune materiale în sumă de 30.000 lei şi daune morale în sumă de 250.000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, respingând restul pretenţiilor privind daune morale şi dobânda legală la aceste sume solicitate şi acordate.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.F.D. să plătească părţilor civile P.I.F. şi P.A. cheltuieli de judecată la fond şi urmărire penală în sumă totală de 4.720 lei, reprezentând onorariul avocat ales.

S-a respins solicitarea inculpatului F.F.D., prin avocatul ales, de schimbare a încadrării juridice în ceea ce-l priveşte.

A fost condamnat inculpatul M.V.V., pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de: - un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.V.V. timpul reţinerii de 24 ore din data de 18 noiembrie 2011.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.F.D. să plătească 3.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe inculpatul M.V.V. suma de 1.000 lei cu acelaşi titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că următoarea stare de fapt:

În noaptea de 17 noiembrie 2011, în intervalul orar 22.30-23.00, inculpatul F.F.D., a condus autovehiculul marca VW Golf, pe DN-varianta de ocolire CLUJ nord-est, corn. Apahida, jud. Cluj, în afara localităţii, din direcţia mun. Cluj-Napoca spre loc. Jucu, a ajuns la km. 03 + 780 m, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a pierdut controlul autoturismului, s-a izbit de parapeţii metalici existenţi în partea dreaptă a direcţiei de mers după care a părăsit partea carosabilă, unde a intrat în impact cu capătul unui podeţ, oprindu-se pe drumul de acces spre zona denumită „Sub coastă”. În urma accidentului rutier a survenit decesul numitei P.D.P., în vârstă de 15 ani (a se vedea în acest sens Raportul de constatare medico-legală autopsie), pasagera găsită de organele de poliţie pe bancheta din spate, precum şi vătămarea corporală gravă a părţii vătămate C.L.M., în vârstă de 16 ani, prin punerea în primejdie a vieţii acesteia (a se vedea în acest sens Concluziile preliminare, menţionăm că partea vătămată C.L. nu s-a prezentat la medicul legist în vederea efectuării unui examen medico - legal tocmai pentru a diminua consecinţele juridice ale faptelor inculpatului F.F.D., mai ales în condiţiile în care acesta din urmă a fost arestat de către organele judiciare de pe raza teritorială a mun. Cluj-Napoca la scurt timp după comiterea accidentului rutier), iar după comiterea accidentului rutier, inculpatul F.F.D. a părăsit locul accidentului fără a încunoştinţa organele de poliţie.

Ca urmare a investigaţiilor efectuate organele de cercetare penală prezente la faţa locului au constatat că autoturismul marca Volkswagen Golf, a fost avariat în proporţie de 80 %, în interiorul autoturismului corpul neînsufleţit al părţii vătămate P.D.P., aflat într-o poziţie nefirească, în sensul că corpul acesteia se afla „îndesat” în locul dintre bancheta din spate şi scaunele din faţă. Misterios pare modul în care partea vătămată P.D.P. a ajuns în această poziţie, în condiţiile în care în parbrizul spart al autoturismului au fost găsite două urme de înfundare ce provin de la două capete, iar în parbriz, la locul de înfundare din partea dreaptă au fost găsite mai multe fire de păr, care par a aparţine părţii vătămate P.D.P., întrucât această parte vătămată era singura cu păr lung. Există posibilitatea ca poziţia corpului părţii vătămate P.D.P. să nu se fi datorat impactului, ci ar fi fost creată intenţionat de către vreunul dintre pasagerii autoturismului tocmai pentru a ascunde decesul acesteia, mai ales în condiţiile în care anterior accidentului partea vătămată P.D.P. se afla pe scaunul din dreapta faţă, lângă scaunul şoferului.

Din actele de urmărire penală rezultă că anterior incidentului rutier, la data de 17 noiembrie 2011, în intervalul orar 22.30 - 23.00, în interiorul autoturismului marca Volkswagen Golf se aflau: inculpatul F.F.D. pe scaunul şoferului din partea stângă, partea vătămată P.D.P. pe scaunul din dreapta şoferului, iar inculpatul M.V.V. şi partea vătămată C.L.M. pe bancheta din spate.

În seara zilei de 17 noiembrie 2011, in intervalul orar 17:00-20:30 inculpatul F.F.D., inculpatul M.V.V., martora C.L.M., martorii D.V., S.S. şi alţii s-au aflat în clubul A.E. unde s-a organizat balul bobocilor Grupului Şcolar A.V., instituţie şcolară unde erau eleve partea vătămată P.D.P. şi martora C.L.M.

Inculpatul F.F.D., martora C.L.M., martorii D.V., S.S. şi alţii s-au aflat în incinta clubului A.E. la aceeaşi masă şi au consumat împreună cantităţi mari de băuturi alcoolice. Conform propriilor declaraţii inculpatul F.F.D. ar fi consumat în intervalul orar 17.00 - 19.00 circa patru beri „iar martorii D.V., S.S. ar fi consumat wiskey şi bere. Din declaraţiile martorilor S.S., D.V. rezultă că atât inculpatul F.F.D. cât şi martorii au consumat şi alte băuturi alcoolice, fiind toţi la aceeaşi masă din interiorul localului. Martorul D.V., în intervalul orar 17.00 -19.00, a consumat băuturi alcoolice în prezenţa inculpatului F.F.D. şi în consecinţă martorul D.V. se afla sub influenţa alcoolului.

În tot acest timp partea vătămată P.D.P. participa la balul bobocilor la concursul de miss, astfel cum rezultă din declaraţia martorului S.S.

În jurul orei 18.00, inculpatul F.F.D., cunoscând că martorul D.V. se afla sub influenţa alcoolului, i-a înmânat acestuia din urmă cheile autoturismului marca Volkswagen Golf (proprietatea tatălui inculpatului F.F.D.) pentru ca martorul D.V. să se deplaseze de la clubul A.E. şi până pe b-dul Muncii pentru aduce pe martorul T.R. Acest din urmă martor şi-a manifestat dorinţa de a participa la balul bobocilor organizat în clubul A.E., iar în seara zilei de 17 noiembrie 2011 a fost contactat telefonic de către inculpatul F.F.D. care i-a menţionat că la momentul respectiv se afla în clubul A.E. şi că va trimite o terţă persoană cu autoturismul proprietatea tatălui inculpatului pentru a-l aduce pe martor la club. La momentul respectiv inculpatul F.F.D. i-a comunicat martorului T.R. că motivul pentru care nu se deplasează personal pentru a-l lua este că inculpatul se afla deja sub influenţa băuturilor alcoolice. Prin urmare inculpatul F.F.D. i-a solicitat martorului D.V. să se deplaseze până pe b-dul Muncii. Imediat după, martorul T.R., ar fi fost contactat telefonic de către martorul D.V. care i-a comunicat că deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice va veni după acesta cu autoturismul marca Volkswagen Golf.

Ulterior, după ce a ajuns şi martorul T.R. la clubul A.E. toţi din grupul de prieteni ai inculpaţilor F.F.D. şi M.V.V. au consumat în continuare băuturi alcoolice. Din declaraţia martorului T.R. de rezultă că inculpatul F.F.D. şi martorul D.V. au continuat, unul în prezenţa celuilalt, să consume băuturi alcoolice.

Ulterior, în jurul orei 20.30, inculpatul F.F.D., fiind în continuare sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost implicat într-o altercaţie în interiorul clubului, de o mai mare amploare, care a determinat „oprirea distracţiei” (a se vedea în acest sens declaraţia martorului T.R.). Ca urmare a propriei conduite inculpatul F.F.D. a fost condus cu forţa în afara clubului de către agenţii de pază din cadrul clubului. Odată cu acesta au ieşit şi restul prietenilor inculpatului, printre care inculpatul M.V.V., martorii D.V., S.S., părţile vătămate C.L.M., P.D.P. şi alţii.

Ulterior, după ce s-au deplasat cu toţii către magazinul S., grupul de prieteni s-a reîntors în faţa clubului A.E. şi au decis, în jurul orei 21.00, să se deplaseze cu autoturismul marca Volkswagen Golf, către căminul grupului şcolar A.V. de pe b-dul Muncii. În acel moment inculpatul F.F.D. le-a spus celorlalţi că nu se poate urca la volanul autoturismului întrucât era puternic sub influenţa băuturilor alcoolice şi i-a solicitat martorului D.V. să se urce acesta la volan întrucât acesta din urmă nu se afla aşa de tare sub influenţa alcoolului.

Martorul D.V. a fost de acord a doua oară să conducă autoturismul şi astfel s-a urcat pe scaunul şoferului, pe scaunul din dreapta faţă s-a urcat inculpatul F.F.D., iar pe bancheta din spate s-a urcat martorul T.R., inculpatul M.V.V., părţile vătămate P.D.P., C.L.M., precum şi martorul S.S. (aceste aspecte de fapt rezultă, spre exemplu din declaraţiile martorului T.R. şi din declaraţiile martorului D.V.).

Astfel, grupul s-a deplasat cu autoturismul marca Volkswagen Golf, din faţa clubului A.E. până pe b-dul Muncii, în faţa căminului grupului şcolar A.V. de pe b-dul Muncii. După un interval de 30 de minute, martorii T.R., S.S. şi inculpatul F.F.D. s-au deplasat împreună până la hipermarketul R. pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Din hipermarketul R. cei trei au mai cumpărat circa două sticle de bere la 2 litri fiecare şi două doze de bere la 0,5 1. Cu băuturile achiziţionate s-au deplasat din nou în faţa căminului grupului şcolar A.V. de pe b-dul Muncii unde le-au consumat în interiorul autoturismului, parcat în faţa căminului. Au consumat sticlele de bere atât martorul D.V. cât şi inculpatul F.F.D.

În jurul orei 22.00 martorul D.V. a pus în mişcare din nou autoturismul, iar în interiorul acestuia au mai urcat inculpaţii F.F.D., M.V.V., părţile vătămate P.D.P., C.L.M. şi martorii S.S., T.R. Cu toţi s-au deplasat din faţa căminului grupului şcolar A.V. de pe b-dul Muncii până la domiciliul martorului D.V. situat pe b-dul Muncii. În această din urmă locaţie au coborât din autoturism martorii S.S., T.R. şi D.V. întrucât inculpatul F.F.D. le-a solicitat, în mod imperativ acest lucru pentru ca în autoturism să rămână doar inculpatul F.F.D. cu prietena sa, C.L.M. şi inculpatul M.V.V. cu prietena sa, P.D.P. (a se vedea în acest sens declaraţiile martorului T.R.). După ce martorii S.S., T.R. şi D.V. au coborât din autoturism, la volanul acestuia s-a urcat inculpatul F.F.D., deşi se afla puternic sub influenţa băuturilor alcoolice, pe scaunul din dreapta faţă s-a urcat partea vătămată P.D.P. şi pe bancheta din spate inculpatul M.V.V. şi C.L.M. Toţi patru s-au înţeles să se deplaseze împreună, în jurul orei 22.30 de pe b-dul Muncii, până la apartamentul martorului D.V. situat în Apahida pentru a „continua distracţia”.

Cei patru pasageri nu au mai ajuns în Apahida întrucât pe DN-varianta de ocolire CLUJ nord-est, corn. Apahida, jud. Cluj, în afara localităţii, din direcţia municipiul Cluj-Napoca spre localitatea Jucu, a ajuns la km. 03 + 780 m a avut loc accidentul rutier descris mai sus.

Analizând întregul material probator, instanţa de fond a reţinut că accidentul rutier a fost cauzat de către inculpatul F.F.D. în noaptea dintre 17 noiembrie 2011, în jurul orelor 22.30-23.00.

Din raportul de expertiză criminalistică nr. 195 din 08 decembrie 2011 şi din restul actelor dosarului rezultă că inculpatul F.F.D., fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus autoturismul anterior primului impact, cu o viteză probabilă de 115 km/h, în condiţiile în care viteza maximă permisă de legiuitor pe porţiunea respectivă de drum era de 90 km/h, a lovit pereţii metalici, glisiera metalică, iar ulterior s-a izbit puternic de un zid de beton, tip cap de pod. S-a apreciat că decesul părţii vătămate P.D.P. şi vătămarea corporală a părţii vătămate C.L.M. ar fi survenit ca urmare a impactului autoturismului cu capul de pod.

Din raportul de constatare medico - legală autopsie rezultă că moartea părţii vătămate P.D.P. a fost violentă, ar fi survenit începând cu aproximativ câteva minute de la impactul cu corpul dur până la 30 - 60 de minute de la impact, dar si că ar fi existat posibilitatea de a fi salvată viaţa acesteia dacă victima ar fi primit primul ajutor medical de urgentă.

Având în vedere faptul că accidentul rutier a fost cauzat în jurul orei 22.30-23.00, nu s-a putut reconstitui care au fost activităţile celor patru pasageri până la ora 02.30 întrucât există un mister total ce nu a putut fi dezvăluit pe parcursul urmăririi penale de către organele judiciare tocmai datorită lipsei de colaborare a inculpaţilor F.F.D., M.V.V. şi părţii vătămate C.L.M., singurii în măsură să clarifice situaţia de fapt.

Pe de altă parte, în noaptea dintre 17 noiembrie 2011, martorul M.R.E. se afla întâmplător, la volanul autoturismului proprietate personală, când în jurul orei 02.30, a văzut o persoană de sex masculin care îi făcea semne din mână, în timp ce se afla pe marginea DN-varianta de ocolire CLUJ nord-est, corn. Apahida, jud. Cluj, în afara localităţii, din direcţia mun. Cluj-Napoca spre loc. Jucu, în zona km. 03 + 780 m. Martorul a oprit autoturismul şi a observat că persoana de sex masculin avea sânge pe faţă. Această persoană era inculpatul F.F.D. Din declaraţia martorului M.R.E. rezultă că în momentul în care s-a coborât din autoturism l-a văzut pe inculpatul F.F.D. cu sânge pe faţă şi I-a întrebat pe acesta ce a păţit. Inculpatul i-a relatat martorului că a fost implicat într-un accident rutier şi l-a rugat pe martor să îl transporte până în municipiul Cluj-Napoca pe inculpat şi încă o altă persoană care se afla în autoturismul avariat (respectiv partea vătămată C.L.M.). Inculpatul F.F.D. i-a spus martorului că îi doreşte sprijinul întrucât inculpatul „nu mai poate de frig” întrucât martorul a fost de acord cu propunerea inculpatul F.F.D. s-a deplasat din nou la autoturism, a ajutat-o pe partea vătămată C.L.M., prietena inculpatului, să se coboare de pe bancheta din spate, prin intermediul portierei din partea dreaptă spate. Ulterior, inculpatul F.F.D., ajutat fiind de către martorul M.R.E. au introdus-o pe partea vătămată C.L.M. în autoturism, iar după aceea inculpatul F.F.D. s-a deplasat din nou către autoturism şi a închis portiera din partea dreaptă spate, lăsând în interior corpul neînsufleţit al părţii vătămate P.D.P.

În acele momente martorul M.R.E. l-a întrebat pe inculpatul F.F.D. dacă a anunţat organele de poliţie cu privire la producerea accidentului, inculpatul a răspuns negativ, că accidentul nu a fost unul grav şi că va solicita sprijinul unui prieten pentru a transporta autoturismul avariat de la faţa locului. Intrând în autoturismul martorului inculpatul F.F.D. i-a mai spus martorului M.R.E. că după producerea accidentului poate dormi în autoturism până a doua zi de dimineaţă, însă i-ar fi fost prea frig. Cu acelaşi prilej martorul M.R.E. l-a întrebat în mod expres pe inculpat dacă în interiorul autoturismului se mai află şi alte persoane rănite, iar inculpatul F.F.D. i-a răspuns că în autoturism nu se mai află nicio persoană, când în realitate se mai afla partea vătămată P.D.P., decedată între scaunele autoturismului.

Întrucât martorul M.R.E. a insistat ca inculpatul să anunţe organele de poliţie cu privire la producerea accidentului, la rândul său inculpatul „a insistat” ca martorul să nu anunţe organele de politie, dar nici salvarea, deoarece nu era necesară intervenţia acestora.

Văzând insistenţa inculpatului F.F.D. de a nu fi încunoştinţate nici organele de poliţie, dar nici salvarea, martorul M.R.E. a pus în mişcare autoturismul proprietate personală şi a pornit către municipiul Cluj-Napoca. Pe drum către muninicipiul Cluj-Napoca, pe b-dul Muncii, în zona Tetarom martorul l-a văzut pe inculpatul M.V.V. cum se deplasa pe jos către Cluj - Napoca.

Inculpatul F.F.D. i-a comunicat martorului că şi inculpatul M.V.V. s-a aflat iniţial în autoturism şi că şi acesta a fost rănit ca urmare a accidentului rutier.

Ulterior, martorul M.R.E., după ce l-a predat pe inculpatul F.F.D. şi pe partea vătămată C.L. unui echipaj de la salvare, s-a reîntors după inculpatul M.V.V. şi l-a preluat şi pe acesta cu autoturismul. În interiorul autoturismului inculpatul M.V.V. i-a spus martorului M.R.E. că s-a aflat în autoturismul cu numărul de înmatriculare xxx, că în realitate nu ar fi avut loc nici un accident ci doar o simplă defecţiune şi că i-ar fi abandonat pe ceilalţi trei pasageri, întrucât nu ar mai fi suportat frigul, nemenţionând nimic de partea vătămată P.D.P. lăsată decedată în autoturism la marginea drumului.

Analizând declaraţiile inculpatului M.V.V. coroborat cu declaraţiile martorului M.R.E. şi cu poziţia nefirească în care a fost găsit cadavrul părţii vătămate P.D.P. se poate desprinde concluzia că, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii F.F.D. şi M.V.V. au încercat să ascundă moartea părţii vătămate P.D.P. aflată între scaunele autoturismului pentru a nu fi văzută de către o terţă persoană. Această susţinere se fundamentează pe împrejurarea că martorul M.R.E. a avut cu cei doi inculpaţi două discuţii separate de un anumit interval de timp în legătură cu prezenţa sau nu a unei a patra persoane în interiorul autoturismului (partea vătămată P.D.P.) şi ambii inculpaţi i-ar fi precizat martorului că în autoturism s-ar fi aflat doar trei persoane (inculpaţii F.F.D., M.V.V. şi partea vătămată C.L., a se vedea în acest sens confuzia cu privire la persoana tunsă „băieţeşte”, partea vătămată C.L.M. şi clarificările inculpatului M.V.V.).

Ulterior, organele de cercetare penală au demarat ancheta pentru a elucida cauzele producerii accidentului şi evenimentele stranii ulterioare acestuia şi l-au audiat la data de 18 noiembrie 2011 pe inculpatul M.V.V., în calitate de martor. În cuprinsul acestei declaraţii olografe inculpatul M.V.V. a arătat că în realitate nu a avut loc un accident rutier, că în timp ce se afla în autoturismul condus de inculpatul F.F.D., împreună cu părţile vătămate P.D.P. şi C.L.M. a simţit o mişcare bruscă, viraj stânga - dreapta, şi-au continuat deplasarea încă 5 minute, s-au oprit (voluntar) la un refugiu pentru a fuma. Din autoturism ar fi coborât inculpaţii F.F.D., M.V.V. şi partea vătămată C.L.M. şi ar fi analizat avariile autoturismului, iar în tot acest timp partea vătămată P.D.P., prietena inculpatului M.V.V., şi-ar fi manifestat voinţa de a rămâne în autoturism. Mai mult de atât inculpatul M.V.V. a mai arătat că după ce şi-au fumat toţi ţigările s-au urcat în autoturism şi ar fi întrebat-o pe partea vătămată P.D.P. ce face, aceasta i-ar fi răspuns că îi este foarte rău, că doreşte să doarmă şi că în momentele următoare s-ar fi culcat lângă inculpatul M.V.V. Întrucât inculpatul F.F.D. nu ar fi reuşit să pornească autoturismul s-au culcat cu toţii pe bancheta din spate a autoturismului, respectiv inculpaţii F.F.D., M.V.V., P.D.P. şi C.L.M. în realitate însă, după acea „mişcare bruscă, viraj stânga – dreapta” „partea vătămată P.D.P. decedase, iar părţii vătămate C.L.M. îi fusese pusă în pericol viaţa.

Din aceste consideraţii de fapt a rezultat dincolo de orice îndoială că inculpatul M.V.V. a prezentat afirmaţii mincinoase, denaturate, în ceea ce priveşte chiar producerea accidentului rutier în scopul de a induce în eroare organele judiciare şi în ceea ce priveşte evenimentele ulterioare accidentului rutier. Ca urmare a declaraţiilor inculpatului M.V.V., organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă şi l-au reţinut pe inculpat pentru o perioadă de 24 de ore. Ca urmare a reaudierilor ulterioare inculpatul M.V.V. nu a revenit asupra susţinerilor sale şi a continuat să spună că nu ar fi avut loc un accident rutier. Menţionăm că şi inculpatul M.V.V. anterior producerii accidentului rutier s-a aflat sub puternica influenţă a băuturilor alcoolice.

Revenind la inculpatul F.F.D., acesta din urmă a fost testat cu aparatul etilotest în data de 18 noiembrie 2011, ora 03.38, reieşind o alcoolemie în aerul expirat de 0,17 mg/l, i-a fost recoltată prima probă de sânge în la ora 03.45 constatându-se o alcoolemie de 0,55 g % alcool pur în sânge iar cea de-a doua probă de sânge 05.00 constatându-se o alcoolemie de 0,40 g % alcool pur în sânge. Recoltarea probelor de sânge s-a realizat la aceste intervale de timp mari de la momentul conducerii autovehiculului tocmai datorită faptului că inculpatul F.F.D. nu a anunţat organele de poliţie sau salvarea despre producerea accidentului rutier din data de 17 noiembrie 2011, ora 23.00 şi că a părăsit locul accidentului lăsând cadavrul părţii vătămate P.D.P. pe marginea drumului în autoturismul proprietatea tatălui său.

Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale s-a reuşit să se stabilească valoarea alcoolemiei în sângele inculpatului F.F.D. din data de 17 noiembrie 2011, ora 22.30 prin intermediul unei expertize de calcul retroactiv a alcoolemiei. Prin acest act medico - legal s-a stabilit că inculpatul F.F.D. ar fi avut o alcoolemie de 1,18 g % alcool pur în sânge în jurul orei 22.30. Analizând actele dosarului şi constatările medicilor legişti a rezultat că alcoolemia în sânge a inculpatului F.F.D. la momentul conducerii autoturismului şi a cauzării accidentului rutier era mult mai mare. Calculul retroactiv al alcoolemiei a avut la bază declaraţiile de consum ale inculpatului care nu corespund adevărului sub aspectul ingerinţei de băuturi alcoolice.

Totodată, atât inculpatul F.F.D. cât şi membrii familiei sale au încercat să minimalizeze consecinţele juridice ale faptelor acestuia şi să încerce să ascundă adevărul, în sensul că mama inculpatului F.F.D. s-a deplasat chiar în ziua producerii accidentului rutier la spitalul unde era internată într-o stare foarte gravă partea vătămată C.L.M., iar tatăl inculpatului, numitul F.V., s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în data de 23 noiembrie 2011, unde personal a depus o declaraţie din partea numitului C.I., tatăl părţii vătămate C.L., prin care acesta din urmă arăta că doreşte să se împace cu inculpatul F.F.D., că „îşi retrage plângerea” şi că nu mai are pretenţii prezente sau viitoare faţa de inculpatul F.F.D., în condiţiile în care fiicei acestuia i-a fost pusă în primejdie viaţa. Cu privire la această declaraţie depusă de tatăl inculpatului F.F.D., trebuie menţionat că a fost luată, într-un cadru privat, extraprocesual, în data de 21 noiembrie 2011, la două zile după arestarea preventivă a inculpatului.

Mai mult de atât, inculpatul F.F.D., la data de 08 iunie 2011, în jurul orelor 23.30, a fost sancţionat contravenţional tot pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a fost ridicat permisul de conducere, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, dar cu toate acestea, în noaptea de 17 noiembrie 2011, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală a tatălui său, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice şi a cauzat accidentul rutier care face obiectul prezentului dosar penal.

Situaţia de fapt expusă mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului; schiţa locului faptei; planşa foto CFL; planşa foto examinare auto; proces verbal de ridicare mijloace materiale de probă; raportul de expertiză criminalistică nr. 195 din 08 decembrie 2011; examinare poligraf inculpaţi; listingul apelurilor inculpaţilor; proces verbal de recunoaştere după planşă foto; acte medicale stabilire alcoolemie inculpat F.F.D.; buletin de analiză toxicologică; rapoarte de expertiză calcul retroactiv al alcoolemiei; concluzii preliminare şi raport de constatare medico-legală autopsie; concluzii preliminare parte vătămată C.L.; acte medicale C.L.; sentinţa civilă a Judecătoriei Beclean; declaraţiile părţii vătămate C.L.; declaraţiile iniţiale în calitate de martor ale inculpatului M.V.V.; declaraţiile martorului S.S.; declaraţiile martorului T.R.; declaraţiile martorului D.V.; declaraţiile martorului M.E.; declaraţiile martorului M.R.E.; declaraţiile martorului L.B.; declaraţiile inculpatului F.F.D.; proces verbal de sesizare din oficiu; declaraţiile inculpatului M.V.V., în această din urmă calitate.

În faza cercetării judecătoreşti la Tribunalul Cluj s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală cu mai multe obiective, în special pentru ca instanţa să poată decide dacă fapta comisă de către inculpatul F.F.D. este ucidere din culpă sau omor. Concluziile acestei expertize nu clarifică în mod indubitabil această problemă, şi fiind vorba de un dubiu, acesta profită inculpatului.

Astfel fiind, instanţa a apreciat că încadrarea corectă a faptelor comise de către inculpatul F.F.D. este cea din rechizitoriu, nejustificându-se solicitarea apărătorului inculpatului.

Concret faptele inculpatului F.F.D., astfel cum au fost descrise în starea de fapt întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă de către o persoană având o alcoolemie în sânge de peste limita legală prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (în raport cu partea vătămată P.D.P.), a infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., raportat la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. (în raport cu partea vătămată C.L.M.), a infracţiunii de încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice, în formă continuată prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., toate cu aplic art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

Având în vedere faptul că la data de 20 decembrie 2011 a intervenit împăcarea părţilor, în temeiul art. 10 lit. h) C. proc. pen. şi în aplicarea dispoziţiilor art. 184 alin. (6) C. pen., s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de inculpatul F.F.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., raportat la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. (în raport cu partea vătămată C.L.M.).

Pe de altă parte, faţă de inculpatul F.F.D., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât din actele de urmărire penală nu rezultă cu certitudine că la data de 17 noiembrie 2011 ar fi cunoscut că dreptul de a conduce autovehicule îi era suspendat ca urmare a aplicării amenzii contravenţionale din data de 08 iunie 2011, ora 23.30.

Fapta inculpatului M.V.V., care, la data de 18 noiembrie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului, în sensul că, în noaptea dintre 17 noiembrie 2011, intervalul orar 22.30 - 23.00 nu ar fi avut loc niciun accident rutier, denaturând adevărul şi sub alte aspecte ulterioare producerii accidentului rutier, respectiv decesul părţii vătămate P.D.P. (împrejurări esenţiale) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

Datorită faptului că inculpatul M.V.V., în noaptea dintre 17 noiembrie 2011, în calitate de pasager al autoturismului marca Volkswagen nu a acordat ajutorul necesar părţii vătămate P.D.P., deşi cunoştea că viaţa acesteia fusese pusă în pericol şi nici nu a înştiinţat autorităţile judiciare, s-a dispus disjungerea şi trimiterea cauzei la I.P.J. Cluj - Serviciul Rutier în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen.

Având în vedere faptul că nu s-a putut stabili alcoolemia în sângele martorului D.V., din data de 17 noiembrie 2011, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din. O.U.G. nr. 195/2002, rep., în forma continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar în temeiul art. 12 C. proc. pen., şi sesizarea agenţilor de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca - Biroul Rutier pentru aplicarea unei amenzi contravenţionale martorului D.V. sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, rep.

Procedând la individualizarea pedepselor pentru inculpatul F.F.D., potrivit art. 72 C. pen., instanţa a ţinut cont de criteriile generale indicate în textul de lege menţionat, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social ridicat al faptelor, valorile sociale supreme ocrotite de legea penală şi lezate prin acţiunile antisociale ale inculpatului, urmarea deosebit de gravă produsă, nu în ultimul rând persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat printr-o hotărâre anterioară, fiind vorba de fapte penale concurente.

În concret pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., pentru ca a se atinge funcţia preventivă şi sancţionatoare a pedepsei, instanţa a dispus condamnarea inculpatului F.F.D. pentru comiterea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare; încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare; părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, părţile vătămate P.I.F. şi P.A. s-au constituit părţi civile în prezenta cauza solicitând daune morale în valoare de 500.000 EURO şi daune materiale în valoare de 30.000 lei plus dobânda legală de la data producerii accidentului până la plata efectivă a sumei.

Instanţa de fond a apreciat că sunt justificate în totalitate daunele materiale în sumă de 30.000 lei şi daune morale în cuantum de 250.000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, restul pretenţiilor civile nefiind justificate pentru motivele ce vor fi prezentate mai jos.

S-a reţinut că pretenţiile la daune materiale sunt justificate de prejudiciul material suferit, de cheltuielile efectuate pentru înmormântarea fiicei părţilor civile şi urmarea tuturor tradiţiilor. La dosarul cauzei au fost depuse numeroase chitanţe care atestă cheltuielile efectiv realizate cu înmormântarea, serviciile funerare ale fiicei noastre şi îndeplinirea ritualurilor religioase.

De asemenea, aşa cum este tradiţia locului, în memoria fiicei decedate, părinţii au organizat mese de pomenire (masa de după înmormântare şi 3 parastase: la 6 săptămâni, 6 luni respectiv un an de la deces). Cheltuielile care au decurs din organizarea acestor cutume creştineşti le-au probat atât cu chitanţe şi facturi ataşate la dosar cât şi prin intermediul declaraţiilor martorilor la evenimente. Declaraţia martorului P.I. completează probatoriul administrat în vederea stabilirii daunelor materiale care ni se cuvin. Acesta a confirmat cheltuielile efectuate imediat după decesul P.D.P. (rochia de mireasă cu care a fost înmormântată, autopsia, sicriul, crucea, cheltuieli pentru transport), precum şi efectuarea de către părţile civile a tuturor datinilor creştineşti pentru înmormântare (cumpărarea colacilor care se dau drept pomană şi celelalte alimente, batiste, etc.) constând în organizarea de mese de pomenire a victimei (masa de după înmormântare unde s-au făcut pregătiri pentru 400 de persoane şi celelalte parastase). La fel au declarat martorele C.A.I. şi M.F.

Susţinerile reprezentantei societăţii de asigurări potrivit cărora „este puţin probabil ca părţile civile să fi avansat suma de 30.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, în condiţiile în care, la momentul la care s~a pus în discuţie efectuarea expertizei ADN, fiind necesară deplasarea acestora în municipiul Bucureşti, părţile civile au arătat că nu deţin fonduri nici măcar pentru deplasare şi nici nu s-a făcut dovada că anterior producerii accidentului ar fi dispus de o sumă atât de mare” vor fi considerate neavenite. Părinţii au reuşit să facă rost de suma de bani necesară înmormântării unicului lor copil, obligându-se să restituie sumele de bani împrumutate de la rude şi vecini, care au înţeles situaţia extrem de dificilă.

Curmarea vieţii fiicei părţilor civile a reprezentat şi reprezintă în continuare, un eveniment care a făcut ca şi vieţile lor să se sfârşească într-un moment anterior comiterii accidentului. Singurul motiv pentru care fizic, mai există e pentru a păstra vie memoria fiicei lor, însă chinul psihic nu va înceta pentru ei niciodată. Cuantificarea unei astfel de prejudiciu e o sarcină dificilă pentru instanţă dar criteriile stabilite în literatura de specialitate şi în practica judiciară au rolul de a sprijini acest demers, scopul final fiind asigurarea unei compensaţii juste. Elementul care trebuie să fie analizat cu precădere e valoarea vieţii fiicei decedate căreia la doar 15 ani, i-a fost curmată viaţa, într-un moment în care trebuia să înceapă cu adevărat.

În mod incontestabil, trauma psihică suferită este iremediabilă şi nici o sumă de bani nu va putea reprezenta o „compensaţie justă” pentru viaţa victimei dar trebuie avut în vedere faptul că în realitate, odată cu decesul acesteia, părţile civile au fost permanent afectate. Instanţa apreciază că suma de 250.000 Euro va contribui la atingerea acestor obiective. Restul pretenţiilor părţilor civile cu titlu de daune morale vor fi respinse, după cum vor fi respinse şi restul pretenţiilor referitoare la dobânda legală, deoarece aceste sume de bani, cu titlu de daune materiale şi morale, nu sunt purtătoare de dobânzi legale sau de altă natură.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal inculpaţii F.F.D. şi M.V.V. şi asigurătorul SA R.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Cluj.

Inculpatul F.F.D. a solicitat admiterea apelului şi reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate, precum şi reducerea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile.

S-a arătat că Tribunalul Cluj nu a motivat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (l), (2) şi (3) C. pen., în art. 178 alin. (l) şi (2) C. pen. Alcoolemia stabilită în urma recoltării probelor biologice a fost de 0,55 g/l, respectiv 0,40 g/l alcool pur în sânge, valori sub limita legală, iar calculul retroactiv al alcoolemiei indică o valoare probabilă de 1,18 g/l alcool pur în sânge, iar o astfel de presupunere nu poate constitui temei pentru agravarea situaţiei sale.

A considerat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanţa de fond pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă este excesivă.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că inculpatul nu poseda antecedente penale la momentul producerii accidentului, împrejurarea că a fost condamnat pentru două fapte concurente fiind reflectată în sporul de 1 an aplicat la pedeapsa de bază.

De asemenea, nu s-a ţinut seama de faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală, a dat declaraţii în cauză, s-a supus testului poligraf, fiind sincer.

Nu s-a ţinut seama de înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, de faptul că este tânăr şi o pedeapsă atât de mare nu îi dă nicio şansă de reabilitare şi de continuare a unei vieţi normale după ispăşirea pedepsei.

Referitor la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare este nejustificată, având în vedere că a solicitat achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i latura subiectivă. A arătat că a fost preluat de martorul M.R. de la locul accidentului, cu care s-a deplasat până la locul unde a fost preluat de ambulanţă; nu avea asupra sa telefon mobil, a oprit o maşină pentru a cere ajutor şi a fi transportat până la întâlnirea cu ambulanţa pentru a i se acorda îngrijiri de specialitate.

Referitor la latura civilă a considerat că sumele acordate părţilor civile cu titlu de daune morale sunt exagerate, nu s-a avut în vedere şi criteriul echităţii, pentru ca suma acordată să fie justă, raţională, echitabilă, stabilită în aşa fel încât să asigure o compensaţie suficientă a prejudiciului moral suferit.

Daunele morale nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză, ci trebuie să aibă un caracter compensatoriu pentru o suferinţă certă şi să se raporteze la jurisprudenţa în materie.

Inculpatul M.V.V. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

A susţinut că a contribuit la aflarea adevărului şi nu a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă. A dat declaraţie la circa 3-4 ore de la prezentarea în faţa organelor de cercetare penală, a declarat ceea ce a ştiut, ce a văzut şi ce a auzit, nu a încercat să ascundă moartea părţii vătămate P.D.P., nu a ştiut că a murit decât în momentul în care a reajuns la faţa locului însoţit de martorul M.E., nu ştie dacă victima a fost mutată sau nu. Nu a considerat că a fost un accident cu victime, a considerat că a fost vorba despre o tamponare. Nu îşi mai aminteşte nimic din cele întâmplate după ieşirea de pe partea carosabilă, era lovit la cap şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a stat inconştient 2-3 ore în autoturism, după care a coborât pentru a-şi face necesităţile fiziologice, când a realizat că maşina era tamponată, apoi a urcat în autoturism şi au încercat să doarmă. A crezut că şi victima doarme, întrucât şi aceasta consumase băuturi alcoolice.

A declarat ceea ce şi-a amintit, în condiţiile în care nu dormise, se afla în stare de ebrietate şi în stare de şoc după ce a aflat de la martorul M.E. despre decesul prietenei sale P.D.P.

A apreciat că lipseşte atât latura obiectivă a infracţiunii de mărturie mincinoasă, cât şi intenţia.

Asigurătorul SA R.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Cluj a solicitat admiterea apelului, condamnarea inculpatului F.F.D. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (l), (2) şi (3) C. pen., urmând a se constata că nu subzistă calitatea de asigurător în cauză.

În subsidiar, în caz de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale şi morale acordate părţilor civile până la un cuantum rezonabil, în acord cu practica judiciară a altor instanţe.

În latura penală s-a arătat că inculpatul F.F.D. a consumat o cantitate apreciabilă de alcool în după-amiaza zilei de 17 noiembrie 2011 în clubul A.E., consum ce a continuat până la evacuarea din local a inculpatului şi a prietenilor acestuia, ca urmare a unei altercaţii cu o terţă persoană, inculpatul a fost avertizat de un echipaj al poliţiei sosit la faţa locului să nu urce la volan, întrucât se află în stare de ebrietate, a continuat să consume alcool cumpărat de le hipermarketul R., după care s-a urcat la volan, însoţit de prietena sa C.L.M., de inculpatul M.V.V. şi prietena acestuia, victima P.D.P.

Inculpatul s-a angajat în trafic spre Apahida, cu toate că avea de puţin timp permis de conducere şi se afla sub influenţa cantităţii mari de alcool consumate, conducând cu viteză excesivă, astfel că în zona centurii de ocolire a municipiului Cluj-Napoca a pierdut controlul volanului, a lovit glisiera metalică şi a ricoşat într-un cap de pod. În urma impactului victima P.D.P. a suferit traumatisme severe, dar inculpatul, pentru a şterge urmele, a mutat corpul victimei în interiorul maşinii, pentru a nu fi vizibil din exterior, mutare ce a grăbit decesul victimei, după care a părăsit locul accidentului.

Procedând în mod voit în modalitatea iresponsabilă mai sus arătată, inculpatul a acceptat decesul numitei P.D.P., deşi nu a dorit acest fapt.

În subsidiar, s-a arătat că daunele materiale nu sunt justificate cu acte doveditoare, iar daunele morale depăşesc cu mult sumele acordate cu acest titlu de instanţe în cauze similare.

Decesul victimei a fost favorizat şi de împrejurarea că aceasta nu a primit ajutor medical de urgenţă, datorită omisiunii intenţionate a inculpatului F.F.D. de a anunţa organele de poliţie, victima nu a purtat centura de siguranţă şi a acceptat să urce în autoturismul condus de inculpat, deşi cunoştea că acesta consumase excesiv alcool.

În cauză este aplicabil Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, astfel că despăgubirea pe care asigurătorul o poate suporta nu acoperă în totalitate despăgubirile acordate.

Consideră asigurătorul că nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanţă cu jurisprudenţa în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor şi cu nivelul general de dezvoltare economică a României.

Prin decizia penală nr. 141/ A din 20 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelurile declarate de către inculpatul F.F.D. şi asigurătorul SA R.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Cluj împotriva sentinţei penale nr. 161/ D din 26 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile P.I.F. şi P.A.

Pronunţând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, s-a redus cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile P.I.F. şi P.A. la suma de 90.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii.

În baza art. 383 alin. ( I¹), art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului F.F.D. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive, începând cu data de 18 noiembrie 2011 şi până în prezent.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul M.V.V. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a decide astfel, s-a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, susţinută de probele administrate în cauză, stabilind în mod corect vinovăţia inculpaţilor F.F.D. şi M.V.V. în comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de 10 ianuarie 2012.

în cea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că daunele materiale au fost dovedite de părţile civile P.I.F. şi P.A. prin înscrisurile de la dosar Judecătoria Cluj-Napoca, dosar Tribunalul Cluj şi prin depoziţiile martorilor P.I., C.A.I., M.F., P.T.

Martorul P.I. a afirmat că a asistat personal la efectuarea unor cumpărături legate de înmormântare, fapt ce creează instanţei convingerea că acesta cunoaşte cuantumul cheltuielilor de înmormântare, din depoziţia sa reieşind efectuarea unor cheltuieli în sumă de 19.780 pentru înmormântare şi parastase, incluzând suma de 8.400 lei pentru masa de pomenire pregătită pentru 400 persoane, luând în calcul suma de 21 lei/meniu, şi suma de 4.100 lei pentru cele 3 parastase şi mesele organizate cu aceste ocazii (câte 1700 lei/parastas).

Bonul de la dosar Judecătoria Cluj-Napoca atestă cheltuieli privind cavoul în sumă de 276 lei.

La acestea trebuie adăugate, potrivit tradiţiei, plăţile efectuate pentru preotul care a oficiat slujbele, pentru gropari.

Trebuie avută în vedere şi împrejurarea de notorietate că pentru produsele achiziţionate din piaţă, de la producătorii agricoli, nu se eliberează chitanţe.

Contractul de la dosar Judecătoria Cluj-Napoca atestă costurile pentru edificarea monumentului funerar, valoarea totală fiind de 7.000 lei, sumă care se impune a fi acordată, chiar dacă este vorba de o cheltuială viitoare, întrucât aceasta este certă, existând siguranţa că părinţii se vor îngriji de ridicarea unui monument funerar pentru singurul lor copil.

Prin urmare, suma de 30.000 lei acordată cu titlu de daune materiale a fost dovedită în cauză.

Referitor la daunele morale, s-a constatat că fapta inculpatului F.F.D. a produs un prejudiciu moral important părţilor civile, un prejudiciu de afecţiune, constând în pierderea unicei lor fiice, aflată la vârsta de 15 ani, dispariţia subită a acesteia constituind şi în prezent o tragedie în cadrul familiei.

Date fiind relaţiile de afecţiune care există şi se consolidează într-o familie, decesul unicului copil creează o inevitabilă şi imensă suferinţă părinţilor supravieţuitori, iar prejudiciul moral se impune a fi reparat prin echivalent.

Rolul şi cuantumul daunelor morale nu este un preţ al durerii, care nu poate fi cuantificată băneşte, ci o recunoaştere publică a suferinţei provocate părţilor civile de către inculpat.

Scopul daunelor morale nu poate fi atins decât prin identificarea unui cuantum adecvat pentru a nu constitui o îmbogăţire fără justă cauză, a nu conduce spre derizoriu suferinţa părţilor civile, dar a nu constitui nici o amendă excesivă pentru inculpat.

Curtea a apreciat că suma de 250.00 euro acordată părţilor civile P.I.F. şi P.A. este excesivă, că fără a se reţine o culpă în sarcina victimei, trebuie avută în vedere şi conduita acesteia, care a acceptat să urce în autoturismul condus de inculpat, cu toate că ştia că acesta consumase cantităţi mari de alcool.

În consecinţă, Curtea a apreciat că acordarea sumei de 90.000 euro este în măsură să ofere o compensaţie justă părţilor civile pentru suferinţa ce le-a fost cauzată.

Curtea a avut în vedere şi practica sa constantă în această materie, împrejurarea că în cauze asemănătoare cuantumul daunelor morale a fost stabilit la un nivel similar celui din prezenta cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul F.F.D., părţile civile P.I.F. şi P.A.A. şi asigurătorul SC A.R.A. SA prin SC A.A. SA, Sucursala Cluj.

Recurentul inculpat F.F.D. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. l şi pct. 17² C. proc. pen.

A arătat că Tribunalul Cluj, primind cauza prin declinare de la Judecătoria Cluj Napoca care a calificat infracţiunea în omor, a administrat o singură probă, în sensul că a efectuat o expertiză şi bazându-se pe întreaga cercetare făcută la Judecătoria Cluj Napoca a considerat că fapta este ucidere din culpă şi a procedat la judecarea cauzei, deşi competenţa materială aparţine Judecătoriei Cluj Napoca. A solicitat pentru acest motiv de casare admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejucare la Judecătoria Cluj Napoca, aceasta fiind instanţa competentă să judece cauza atât după competenţa materială cât şi în ceea ce priveşte competenţa după calitatea persoanei.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., a arătat că prin greşita aplicare a legii se poate înţelege şi individualizarea pedepsei, depunând în acest sens practică judiciară a Curţii de Apel Cluj privind situaţii similare sau chiar mai grave decât în cauza de faţă, cauze în care s-a reţinut un cuantum mai mic al pedepsei.

Recurenţii părţi civile P.I.F. şi P.A.A., au invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17²teza a II -a C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de Tribunalul Cluj, arătând că înţeleg să critice hotărârea pronunţată de instanţa de apel sub aspectul laturii civile.

Au arătat că daunele morale şi materiale solicitate sunt pe deplin justificate în raport de suferinţa produsă prin decesul unicului copil în vârstă de 15 ani şi, de altfel, sunt sub limita stabilită prin Decizia nr. 14/2005 C.E.D.O. care are aplicare în Ordinul nr. 5/2010, plafonul maxim fiind de 3 mld şi 500 mii Euro.

Recurentul asigurător SC A.R.A. SA prin SC A.A. SA, sucursala Cluj, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii instanţei de apel şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă în infracţiunea de omor calificat în sensul hotărârii instanţei de fond, arătând că în mod corect s-a reţinut că SC A.A. nu deţine calitatea de asigurător pentru că inculpatul F.F.D. a săvârşit o infracţiune cu intenţie. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că nu este incident în cauză niciunul din cazurile de casare invocate de recurenţi şi nici dintre acelea care, potrivit dispoziţiilor art. art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (l) pct. 1 C. proc. pen., invocat de inculpatul F.F.D. este neîntemeiat.

Prealabil examinării acestui caz de casare este necesar a face următoarele precizări:

Prin rechizitoriul înregistrat în dosar nr. 10582/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimişi în judecată inculpaţii F.F.D., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă de către o persoană având o alcoolemie în sânge de peste limita legală prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (în raport cu partea vătămată P.D.P.), a infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., raportat la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. (în raport cu partea vătămată C.L.M.), a infracţiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., a infracţiunii de încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenţa alcoolului, în formă continuată prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi M.V.V., cercetat în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în esenţă, faptul că, în noaptea de 17 noiembrie 2011, în intervalul orar 22,30-23,00, aflându-se la volanul autovehiculul marca VW Golf circulând pe DN, varianta de ocolire Cluj Nord - Est, comuna Apahida, jud. Cluj, înafara localităţii din direcţia mun. Cluj-Napoca spre localitatea Jucu, ajuns la Km 03 + 780 m, având în sânge o îmbibaţie alcoolica de 1, 18 gr.o/o alcool în sânge, a pierdut controlul autoturismului, s-a izbit de parapeţii metalici existenţi în partea dreapta a direcţie de mers după care a părăsit partea carosabila unde a intrat în impact cu capătul unui podeţ, oprindu-se pe drumul de acces spre zona denumită Sub Coasta, iar ca urmare a evenimentului rutier produs a survenit decesul numitei P.D.P. în vârsta de 15 ani, pasagera pe bancheta din spate a autovehiculului condus de inculpat şi găsită în spatele scaunului şoferului. În sarcina inculpatului M.V.V. s-a reţinut faptul că la data de 18 noiembrie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului, în sensul că, în noaptea dintre 17 noiembrie 2011, intervalul orar 22.30 - 23.00 nu ar fi avut loc niciun accident rutier, denaturând adevărul şi sub alte aspecte ulterioare producerii accidentului rutier, respectiv decesul părţii vătămate P.D.P. (împrejurări esenţiale).

Prin sentinţa penală nr. 1016 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul F.F.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 10582/P/2011 din data de 10 ianuarie 2012 din infracţiunile de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută şi pedepsită de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., a infracţiunii de încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenta alcoolului în forma continuată (2 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunile de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., părăsire a locului accidentului prevăzută şi pedepsită de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenţa alcoolului în forma continuată (2 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (l) şi (3) C. proc. pen., cu referire la art. 25 şi art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

În temeiul art. 42 alin. (l) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii F.F.D. şi M.V.V., în favoarea Tribunalului Cluj, secţia penală.

Prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 10582/P/2011 emis, la data de 10 ianuarie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului F.F.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută şi pedepsită de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., a infracţiunii de încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei persoane aflate sub influenta alcoolului în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., precum şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.V.V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul F.F.D., prin conduita sa culpabilă, urcându-se la volanul autovehiculului cu toate că avea o experienţa minimă în ceea ce priveşte conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, dar în stare avansata de ebrietate, a condus cu o viteză cu mult peste limita legală, a pierdut controlul autoturismului, care s-a izbit de parapeţii metalici existenţi în partea dreapta a direcţie de mers după care a părăsit partea carosabila unde a intrat în impact cu capătul unui podeţ, oprindu-se pe drumul de acces spre zona denumita Sub Coasta.

În aceste împrejurări, inculpatul F.F.D. a determinat, în mod indubitabil, rezultatul periculos produs, urmare a evenimentului rutier produs din culpa exclusiva a inculpatului pe fondul căruia a survenit decesul numitei P.D.P. în vârsta de 15 ani.

Din această perspectivă, instanţa a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, legiuitorul a impus o obligaţie cu caracter general în sarcina tuturor participanţilor la trafic care trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private [(art. 35 alin. (l)].

În mod special, în acord cu dispoziţiile art. 77 alin. (l) din acelaşi act normativ, conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.

S-a reţinut faptul că inculpatul a adoptat o conduită culpabilă, deşi acesta avea obligaţia legală de a acţiona pentru evitarea producerii rezultatul vătămător, obligaţie pe care acesta a încălcat-o fără putinţă de tăgadă, întreaga sa atitudine ulterioara producerii evenimentului rutier fiind în acest sens. Acesta chiar dacă nu a urmărit rezultatul, a acceptat producerea acestuia, fapt ce rezultă din întreaga activitate a inculpatului concomitentă şi ulterioară săvârşirii faptei. Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că fapta inculpatului se circumscrie atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv infracţiunii de omor calificat, a reţinut ca circumstanţă agravantă specială cea prevăzută de art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., atâta timp cât fapta a fost săvârşită în public (pe drumul naţional) în accepţiunea art. 152 alin. (l) lit. a) C. pen., neputând să reţină incidenţa în cauză şi a agravantei speciale prevăzută de art. 175 alin. (l) C. pen., cât timp starea de neputinţă a victimei a fost cauzată de activitatea inculpatului.

Învestit în aceste condiţii, Tribunalul Cluj a procedat la administrarea de probe, noi probe, fiind menţinute şi cele administrate de către Judecătoria Cluj-Napoca.

Cu privire la încadrarea juridică detaliată mai sus, tribunalul a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea din actul de sesizare a instanţei, reţinând motivat starea de fapt circumscrisă acestei încadrări juridice, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii instanţei de fond, Tribunalul Cluj.

Revenind la cazul de casare analizat, Înalta Curte reţine următoarele:

Critica formulată de inculpatul F.F.D., constând în aceea că în mod greşit Tribunalul Cluj, apreciind că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, a procedat la judecata pe fond a cauzei, deşi, în aceste condiţii, competenţa aparţinea Judecătoriei Cluj - Napoca instanţă căreia trebuie să-i trimită cauza spre soluţionare, este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (l) C. proc. pen., instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constată, după efectuarea cercetării judecătoreşti, că infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare.

Dispoziţiile art. 41 alin. (l) C. proc. pen., sunt aplicabile doar atunci când se face referire la rechizitoriu (când sesizarea instanţei se face prin rechizitoriu), or, în cauza de faţă, Judecătoria Cluj - Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cauzei după schimbarea încadrării juridice a faptei, situaţie în care hotărârea de declinare a competenţei este un mijloc de sesizare secundar.

În aceste condiţii, Tribunalul Cluj, legal învestit cu soluţionarea cauzei, a procedat în mod corect la soluţionarea fondului acesteia, dispoziţiile art. 41 alin. (l) C. proc. pen., fiind corect aplicate.

Pe de altă parte, faţă de inculpatul F.F.D., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 reţinându-se că din actele de urmărire penală nu rezultă cu certitudine că la data de 17 noiembrie 2011 acesta ar fi cunoscut că dreptul de a conduce autovehicule îi era suspendat ca urmare a aplicării amenzii contravenţionale din data de 08 iunie 2011, ora 23.30.

În condiţiile date nu poate fi primită solicitarea inculpatului F.F.D. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât la dosarul cauzei există probe din care rezultă că inculpatul a consumat cantităţi însemnate de alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor S.S.A., T.R.S., D.V. şi chiar din declaraţiile inculpatului, din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie rezultă că la ora 3,45 alcoolemia inculpatului F.F.D. era de 0,55 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 5 alcoolemia se afla în scădere, fiind de 0,40 g/l alcool pur în sânge, ceea ce indică faptul că punctul maxim a fost atins anterior orei primei recoltări a probelor biologice, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei la ora evenimentului rutier, ora 22,30, inculpatul F.F.D. putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică apropiată de 1,18 g/l.2 în acelaşi raport de expertiză medico-legală, calcul retroactiv al alcoolemiei-se arată că s-a constatat o neconcordanţă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarate de inculpat şi valorile certe stabilite la analiză, neconcordanţă ce denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

De asemenea, nu poate fi primită solicitarea inculpatului F.F.D. de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, cu motivarea că a fost preluat de martorul M.R.E. de la locul accidentului, cu care s-a deplasat până la locul în care a fost preluat de ambulanţă, întrucât din depoziţia martorului M.R.E. a rezultat că inculpatul F.F.D. i-a făcut semn să oprească, i-a spus că a fost implicat într-un accident rutier şi l-a rugat să îl transporte, împreună cu martora C.L.M. în Cluj-Napoca, întrucât îi este frig. Martorul M.R.E. a observat că inculpatul avea urme de sânge pe faţă, l-a întrebat dacă a anunţat poliţia, inculpatul răspunzând negativ, şi dacă mai sunt alte persoane în maşină, inculpatul negând şi acest lucru şi închizând maşina, cu toate că ştia că în interior se află victima P.D.P. De fapt, martorul M.R.E. este cel care a anunţat accidentul, apelând numărul unic 112.

Susţinerea inculpatului F.F.D. în sensul că nu a ştiut că în autoturism se află victima P.D.P., este neverosimilă câtă vreme s-a dovedit că acesta a stat în maşină mai multe ore şi putea să o observe, iar la plecare putea să o observe în momentul în care a închis autoturismul.

Sub un alt aspect este de observat că inculpatul F.F.D. nu a prezentat nici un act medical care să ateste afecţiuni ale vederii sau memoriei. În aceste condiţii, chiar dacă nu a avut asupra sa telefon mobil, inculpatul F.F.D. putea anunţa accidentul de pe telefonul mobil al inculpatului M.V.V., care a recunoscut că avea asupra sa telefonul mobil şi ştia că numărul unic 112 poate fi apelat şi dacă nu avea cartela reîncărcată.

De asemenea, în urma impactului a fost rănită şi martora C.L., care a acuzat dureri la picior, suferind leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, după cum a reieşit din concluziile provizorii ale medicului legist, astfel că şi în legătură cu aceasta inculpatul F.F.D. avea obligaţia de a anunţa accidentul şi de a nu părăsi locul acestuia, chiar dacă ulterior martora s-a împăcat cu inculpatul pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

Este relevantă în acest sens, declaraţia inculpatului M.V.V. care a arătat în declaraţia de la dosar urmărire penală că la un moment dat, în timp ce se deplasau pe varianta de ocolire Cluj-Napoca - Apahida, a simţit o mişcare bruscă, viraj stânga-dreapta, continuându-şi deplasarea încă 5 minute, oprindu-se într-un refugiu pe partea dreaptă, pentru a fuma, ocazie cu care a coborât din autoturism împreună cu inculpatul F.F.D. şi martora C.L.M. A mai arătat inculpatul M.V.V. că în timp ce fumau au analizat toţi trei maşina, observând că prezenta urme de avarii.

Din fotografiile judiciare aflate la dosar rezultă că autoturismul prezenta avarii grave, pe care inculpatul M.V.V. nu doar că le putea observa, dar în fapt chiar le-a văzut.

Mai recunoaşte inculpatul M.V.V. că prietena sa P.D.P. i-a spus că îi este foarte rău.

În aceste condiţii, plecarea inculpatului M.V.V. de la faţa locului cu motivarea că nu i s-a părut un accident grav, urmată de susţinerea din declaraţia dată a doua zi, 18 noiembrie 2011, la ora 12, în care a învederat aspectele de mai sus, conduce la concluzia că a procedat în modul arătat pentru a minimaliza faptele inculpatului F.F.D.

Inculpatul M.V.V. nu a prezentat nici un act medical din care să rezulte că în urma accidentului ar fi suferit vreo amnezie, fie şi temporară.

În acelaşi sens, nu poate fi primită critica formulată de recurentul asigurător şi solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., întrucât în cauză nu se poate stabili, dincolo de orice dubiu, intenţia indirectă a inculpatului F.F.D. de a suprima viaţa numitei P.D.P.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză reiese că, în situaţia în care s-ar fi acordat primul ajutor calificat, de urgenţă, numitei P.D.P., exista posibilitatea salvării vieţii acesteia, fără a se putea cuantifica procentual acest lucru şi că nu se poate stabili în câte minute de la producerea accidentului ar fi trebuit să se intervină pentru ca salvarea vieţii acesteia să poată avea loc. De asemenea, nu s-a putut face o ierarhizare în cauzalitatea decesului între lăsarea fără ajutor a victimei şi leziunile suferite de aceasta.

Este adevărat că s-a precizat că mişcarea corpului victimei imediat după producerea accidentului putea în mod obiectiv conduce la agravarea leziunilor şi la cauzarea şi grăbirea decesului şi s-a considerat că victima a fost mişcată, fără a se putea preciza dacă acest lucru a fost făcut în timp ce victima era încă în viaţă sau după decesul acesteia, însă nu există probe certe în sensul că a fost mişcat corpul victimei în timp ce aceasta era în viaţă, fapt ce i-a cauzat sau grăbit decesul şi nici în sensul că mişcarea a fost efectuată de inculpatul F.F.D., teoretic oricare dintre persoanele aflate în autoturism putând mişca victima.

Criticile formulate de inculpatul F.F.D. referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, invocat de acesta.

La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului F.F.D. instanţa de fond şi cea de apel au avut în vedere, aşa cum rezultă din considerentele deciziei, criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor, valorile sociale supreme ocrotite de legea penală şi lezate prin acţiunile antisociale ale inculpatului, urmările deosebit de grave produse, precum şi persoana inculpatului, care a mai suferit anterior condamnări definitive pentru infracţiuni concurente.

În concret se constată că instanţa de fond şi implicit instanţa de apel au manifestat suficientă clemenţă faţă de inculpatul F.F.D. aplicându-i o pedeapsă orientată înspre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de ucidere din culpă, în condiţiile în care fapta este sancţionată cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar modalitatea concretă de comitere a faptei denotă o gravitate sporită a acesteia, limita dintre culpa specifică infracţiunii de ucidere din culpă şi intenţia indirectă care caracterizează infracţiunea de omor fiind extrem de apropiată, neputându-se stabili intenţia indirectă ca urmare a influenţării evidente a martorei C.L.M. şi a inculpatului M.V.V. de către aparţinătorii inculpatului F.F.D.

În acord cu instanţa de prim control judiciar se apreciază că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, câtă vreme inculpatul F.F.D. nu a avut anterior o conduită socială bună. Lipsa antecedentelor penale este formală, în condiţiile în care inculpatul este condamnat definitiv pentru infracţiuni concurente grave precum act sexual cu un minor şi furt calificat şi nu a dat dovadă de sinceritate în privinţa unor aspecte esenţiale în cauză, precum consumul real de alcool, plecarea de la locul accidentului în scopul de a ascunde decesul numitei P.D.P. Inculpatul a recunoscut doar că a condus autoturismul pe drumurile publice şi că a încredinţat acest autoturism pentru conducere, martorului D.V., pretinzând însă că prima dată nu a ştiut că acesta consumase alcool.

Totodată, referitor la caracterizările depuse la dosarul cauzei care sunt favorabile inculpatului F.F.D., apreciază că acestea provin de la prieteni şi persoane apropiate acestuia, astfel că nu pot avea un caracter pe deplin obiectiv.

Pe de altă parte este de observat că referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, oferă date mult mai complete despre inculpat şi subliniază că acesta avut o atitudine disimulativă, manifestată prin faptul că a oferit date eronate consilierului de probaţiune cu privire la parcursul educaţional, în vederea prezentării sale într-o lumină favorabilă şi a diminuării consecinţelor neplăcute atrase de comportamentul său propriu, aspect negativ care poate fi un impediment în evoluţia sa ulterioară.

Aşa cum în mod just a reţinut instanţa de prim control judiciar, se constată că perioada de arest preventiv, prezentul proces penal, trecerea timpului de la data săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar penal, nu au avut un impact major asupra inculpatului F.F.D. şi nu l-au determinat să îşi schimbe atitudinea faţă de valorile sociale şi modul propriu de raportare la acestea.

De altfel, aceste împrejurări au fost invocate de inculpat în considerarea controlului judiciar exercitat de instanţa supremă, întrucât individualizarea judiciară a cazului de casare, prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. deşi acest caz de casare vizează o greşită aplicare a legii.

Referitor la motivele de recurs formulate de părţile civile P.I.F. şi P.A.A. vizând cuantumul daunelor morale, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte reţine că instanţa de apel constatând că fapta inculpatului F.F.D. a produs acestora un important prejudiciu moral, un prejudiciu de afecţiune prin pierderea unicei lor fiice, a apreciat că acordarea unui cuantum adecvat în sumă de 90.000 Euro este în măsură să ofere o compensaţie justă pentru suferinţa cauzată.

Deşi critica vizează reducerea cuantumului daunelor morale în apel, această critică nu se poate circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Pe de altă parte, critica privind daunele morale este un proces de apreciere care nu poate fi valorificat în cazul de casare invocat de părţile civile.

Pentru toate considerentele menţionate, văzând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (l) pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul F.F.D., recurentele părţi civile P.I.F. şi P.A.A. şi recurentul asigurător SC A.R.A. SA prin SC A.A.R. SA Sucursala Cluj împotriva deciziei penale nr. 141/A/2013 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul F.F.D., recurentele părţi civile P.I.F. şi P.A.A. şi recurentul asigurător SC A.R.A. SA prin SC A.A.R. SA SUCURSALA Cluj împotriva deciziei penale nr. 141/A/2013 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.F.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 noiembrie 2011 la 7 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat F.F.D. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Obligă recurentele părţi civile P.I.F. şi P.A.A. la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul asigurător SC A.R.A. SA prin SC A.A.R. SA SUCURSALA Cluj la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3308/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare...		ICCJ. Decizia nr. 3657/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3445/2013. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs