ICCJ. Decizia nr. 3719/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3719/2013
Dosar nr. 778/2/2013
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția I a penală, prin sentința penală nr. 271 din 29 mai 2013 a condamnat pe inculpații:
- C.C.N., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, la 3 ani și 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 248 cu referire la art. art. 132 din Legea nr. 78/2000, la 3 ani și 6 luni închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. art. 25 C. pen., raportat la art. 248 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, precum și la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru fiecare infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Faptele pentru care susnumitul inculpat a fost condamnat au fost săvârșite la datele de 23 octombrie 2012, la fel, 23 octombrie 2012, 16 octombrie 2012, 17 octombrie 2012, 03 noiembrie 2012 și 23 noiembrie 2012.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35, cu referire la art. 65 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
- B.G. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile individualizate la pagina 45 a sentinței.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 864 C. pen., cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare să se suspende executarea pedepselor accesorii.
- T.C.C., la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 7 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., s-a dispus pe durata termenului de încercare ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile individualizate la pagina 45 a sentinței.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 864 C. pen., cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare să se suspende executarea pedepselor accesorii.
Pe latură civilă, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1357, 1381 – 1382 C. civ., inculpații C.C.N. și T.C.C., în solidar, au fost obligați la plata sumei de 14000 lei cu titlu de daune civile către partea civilă Primăria orașului Videle (fapta din data de 16 octombrie 2012).
S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului privind suma de 150 lei pe numele inculpatului B.G. astfel cum s-a instituit prin ordonanța din 25 ianuarie 2013.
Totodată, s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din 28 ianuarie 2013 privind autoturismul marca D.L. proprietate a inculpatului T.C.C.
În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen,. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.C.N. a sumei de 150 lei obținută din infracțiunea săvârșită la 23 octombrie 2012, la fel, a contravalorii cantității de 5 l benzină (infracțiunea săvârșită la 03 noiembrie 2012) și a sumei de 300 lei obținută din săvârșirea infracțiunii din 23 noiembrie 2012, iar în ce-l privește pe inculpatul B.G., confiscarea specială a sumei de 150 lei obținută din săvârșirea infracțiunii din 23 octombrie 2012.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul C.C.N. era ofițer de poliție judiciară, cu activitate de polițist rutier la Poliția orașului Videle – Compartimentul Rutier, inculpatul T.C.C. era agent șef adjunct de poliție în cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 9 Videle, iar inculpatul B.G. era agent șef principal de poliție în cadrul Poliției orașului Videle.
Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 288/P/2012 din 30 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial București, actul de inculpare reținând, în esență, că în cursul anului 2012 numiții P.I., C.N. și B.C. au denunțat că inspectorul principal C.C.N., repetat, a pretins, de la mai multe persoane, sume de bani în scopul neîndeplinirii sarcinilor lui de serviciu sau și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, cu consecința prejudicierii patrimoniului unor persoane și creării unui folos injust pentru sine sau pentru altul.
Ca atare, prin autorizația nr. 147 din 26 septembrie 2012, s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice ale inculpatului C.C.N., a convorbirilor din mediul ambiental avute de inculpat, înregistrarea de imagini, localizarea sau urmărirea prin G.P.S. ori alte mijloace electronice de supraveghere privind activitatea derulată pe perioada de 30 de zile, respectiv de la 26 septembrie 2012 la 25 octombrie 2012, măsură prelungită cu încă 30 de zile, de la 26 octombrie 2012 la 24 noiembrie 2012, iar prin ordonanța din aceeași zi, s-a autorizat introducerea în cauză a unor investigatori sub acoperire.
Urmărirea penală a relevat că la 23 octombrie 2012, inculpații C.C.N. și B.G., aflați în exercitarea atribuțiilor specifice funcțiilor or pe raza comunei Blejești, îmbarcați în autospeciala D.L., echipată cu aparat radar, la volan aflându-se primul inculpat, spre orele 12.30, a oprit pentru control un autoturism al cărui conducător auto era investigatorul sub acoperire S.A., pentru depășirea vitezei legale în localitate. Inculpatul C.C.N. a oprit autospeciala în spatele autoturismului controlat, coinculpatul rămânând în vehicul. După ce a coborât, inculpatul C.C.N. a cerut conducătorului vehiculului controlat documentele, prezentându-i-se cartea de identitate a mașinii, certificatul de înmatriculare, dovada înlocuitoare a permisului de conducere, cel controlat relatând că actul i s-a ridicat în urmă cu o zi pentru efectuarea unei depășiri într-o zonă în care aceasta nu era permisă. Spunându-i-se că a fost surprins de radar rulând cu mult peste limita legală de viteză, inculpatul a adăugat că cel controlat va avea permisul de conducere suspendat pentru 90 de zile, l-a certat, dar nu ferm și l-a înștiințat care este cuantumul amenzii legale, imediat cerându-i jumătate din aceasta pentru a nu-l sancționa contravențional („…dai și tu jumătate din amendă, da? Și te duci unde ai treabă….”). Același inculpat i-a explicat conducătorului auto cum trebuie să procedeze pentru a-i da banii (”…în asigurare, da? aduci asigurarea la mine….”).
S.A., conformându-se, s-a deplasat la autoturismul său, a luat 3 bancnote a 100 lei fiecare, le-a introdus în polița de asigurare R.C.A., exemplarul acesteia pliindu-l în patru și a dat banii, pe geamul deschis al portierei stânga față a autospecialei, acesta dând documentul coinculpatului B.G. Imediat, inculpatul B.G., cu mâna stângă întinsă a pus asigurarea sub bordul autospecialei, a mișcat-o ușor, polița de asigurare fiind acum pliată numai în două. Același inculpat a deschis fila, observându-se lipsa bancnotelor, a împăturit-o și împreună cu cartea de identitate a vehiculului controlat a dat-o inculpatului C.C.N. În timpul derulării situației expuse, inculpatul C.C.N. l-a atenționat pe S.A. că ar fi trebuit să procedeze similar colegului lui care-l sancționase, dar a văzut că este tânăr și are un loc de muncă, cu aceeași ocazie învățându-l cum să procedeze pentru contestarea măsurii anterioare pentru a i se restitui, temporar măcar, permisul de conducere auto.
În final, S.A. s-a interesat dacă banii dați sunt suficienți, inculpatul confirmând că este bine.
În aceeași zi, spre orele 17:56:16, inculpatul C.C.N., văzând că O.V. rula la volanul mașinii sale, prin orașul Videle, considerând că acela era obligat să îl caute, l-a apelat telefonic și i-a reproșat acest lucru, atrăgându-i atenția că nu poate scăpa nesancționat, spunându-i fără menajament, că nu va trece de echipajul de poliție care verifica respectarea normelor circulației rutiere fără intervenția sa, elocventă fiind convorbirea telefonică înregistrată (proces verbal din 23 octombrie 2012). Înțelegând că cele spuse de inculpat nu sunt lipsite de un scop anume, deși a încercat să releve că financiar stă prost, inculpatul, cu insistență și fermitate, i-a comunicat să fie atent, cât timp circulă prin Videle, vorbește cu el, are țepe de mai mult de 200 de milioane. Cel astfel atenționat, continuând să scape de insistența inculpatului, i-a spus că dacă va încasa și el, iar ulterior, inculpatul, pentru a fi sigur că va beneficia de un folos, s-a mulțumit a-i transmite că se vor auzi în zilele următoare pentru a vedea ce valoare are cel atenționat.
O.V., la urmărirea penală a relatat despre motivul pentru care inculpatul ceruse să fie „cinstit”, respectiv faptul că el fiind zidar zugrav, inculpatul îi trimisese un client, dar acesta se dovedise a fi neserios în condițiile în care lucrase pentru el o lună și jumătate, dar nu fusese plătit și ca atare nu avea de unde să-l cinstească pe inculpat, în caz contrar același spunându-i că depinde de el, că el este șeful. Ca atare, creându-i temerea că poate fi oricând oprit în trafic, controlat și sancționat fie de către inculpat, fie de lucrătorii de poliție subordonați, O.V. a fost de acord să îl cinstească, în sensul că după terminarea lucrării o să-l vadă, așteptându-se să i se ceară bani, aceasta și pentru că în lunile august sau septembrie 2012 inculpatul l-a apelat telefonic și i-a solicitat să treacă pe la stația P. din Videle, aici unui angajat, lăsându-i „ceva motorină”. O.V. s-a conformat dar a lăsat acolo 50 lei pentru inculpat, de teamă pentru că îl putea sancționa pentru posibile probleme pe care acela putea să le găsească la mașina sa dacă îl oprea.
Inculpatul T.C.C., la 16 octombrie 2012, împreună cu B.V., inspector de poliție și I.Șt.S., agent de poliție, aflați pe raza comunei Botoroga, au oprit pentru control, microbuzul condus de C.M., vehiculul efectuând transport de persoane pe ruta Alexandria – Videle – Tătărăști.
S-a constatat că nu se eliberaseră legitimații de călătorie tuturor pasagerilor transportați, contravenție prevăzută de art. 3 pct. 38 din H.G. nr. 69/2012, încălcare gravă a Regulamentului CE nr. 107/2009 și nr. 1073/2009, amenda prevăzută fiind între 14.000 și 18.000 lei.
La acel moment, microbuzul rula dinspre Alexandria spre Videle, pe un drum județean.
Controlul a fost efectuat de B.V., acesta identificând călătorii care nu aveau legitimații. Numele călătorilor au fost trecute de cel menționat într-o agendă, tot acela cerându-i conducătorului microbuzului să-l însoțească la Poliția Videle pentru a se dispune măsurile legale.
B.V. i-a relatat inculpatului C.C.N. constatările de la fața locului, sens în care i-a explicat că unii pasageri nu aveau bilete de călătorie, inculpatul spunându-i cum să procedeze și că la poliție îi va indica textele legale incidente pentru întocmirea proceselor verbale de contravenție, adăugându-i că T.C.C. știe cum se procedează.
Discuția telefonică dintre inculpatul T.C.C. cu inculpatul C.C.N. relevă că primul a confirmat constatarea contravenției și răspunsul afirmativ în legătură cu deplasarea conducătorului microbuzului la sediul poliției.
După aproximativ 40 de minute după convorbirea menționată, inculpatul C.C.N. i-a comunicat telefonic coinculpatului T.C.C. că un superior „V., M., F.” (V.C., ofițer de poliție în cadrul Poliției Alexandria) s-a interesat de situație, a cerut măsuri legale, el recomandându-i însă să îl audieze pe conducătorul auto contravenient, iar ce va fi de făcut se va stabili când va ajunge și el la Poliția Videle.
La sediul poliției, inculpatul T.C.C. s-a ocupat de situație, ceilalți doi membrii ai echipei de control nefiind prezenți. Ca atare, inculpatul i-a dictat șoferului contravenient declarația, exemplarul fiind luat asupra sa, tot inculpatul spunându-i lui Călineață Marian să-l aștepte pe hol.
Spre orele 14:49:14, B.I., nașul inculpatului C.C.N., l-a apelat și i-a cerut ca șoferul microbuzului să nu fie sancționat, tot acela promițându-i că-l va răsplăti („::. Spune-le da … spune-le să-i lase să-i dea drumu așa să plece … acasă și răspund eu când vin …. vin eu cu totu, da? și nu-i problemă”. Inculpatul răspunde: ”…am înțeles, am înțeles, am înțeles”).
Imediat, inculpatul C.C.N., decizând să stopeze luarea măsurii legale față de C.M., l-a determinat pe coinculpatul T.C.C. să nu efectueze formalitățile de constatare și de sancționare a aceluia, sens în care inculpatul C.C.N., în biroul celui de-al doilea, aici aflându-se pentru puține minute și inculpatul B.G., după ce inculpatul T.C.C. i-a spus lui C.M. că amenda este între 8.000 și 14.000 lei, i-a cerut 2000 lei pentru a nu-l amenda.
Inculpatul T.C.C. nu a mai aplicat amendă contravenientului.
Înscrisul întocmit de B.V. și declarația lui C.M. nu au fost găsite la perchezițiile birourilor inculpaților.
V.C. a recunoscut că l-a apelat pe inculpatul C.C.N., dar a susținut că a făcut-o tocmai pentru a-i cere să ia măsurile legale, declarație necredibilă, fără coroborare cu realitățile faptice între cei doi neexistând vreun raport de subordonare.
B.I., la urmărirea penală, s-a prevalat de dreptul de a nu da declarație.
La 17 octombrie 2012, inspectorii M.I. și P.F., din I.S.C.T.R., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona orașului Videle, pe drumul județean 503, au oprit pentru control, autobasculanta condusă de P.V., cel solicitat nu avea asupra sa nici un document legal pentru transport marfă, el motivând că actele se află la poliție. Ca atare, inspectorul P.F. a decis să-l sancționeze contravențional pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 69/2012 (sustragere de la control, sancțiune între 14.000 lei amendă și 18.000 lei amendă). În timp ce inspectorul s-a deplasat la mașina în care se afla colegul lui, P.V. l-a apelat telefonic pe T.I., acestuia cerându-i să-l ajute, dacă cunoaște pe cineva, să nu fie sancționat. La rândul său, cel apelat l-a sunat pe inculpatul C.C.N. și i-a cerut să-i determine pe inspectori să nu-l sancționeze pe P.V., inculpatul răspunzându-i că-l va ajuta, el ducându-se la ei, iar la aflarea numelui ce urma a fi sancționat, și-a amintit că nu își îndeplinește „obligațiile” față de el, la aceasta T.I. asigurându-l că-l va „instrui” pe P.V. (”….nesimțitul acela care nu trece deloc pe la noi, ……. i-ar trebui o lecție …. avem și noi nevoie de un acela rotund așa, știi matale….”).
În minutele discuției relevate, inculpatul se afla împreună cu coinculpatul B.G., cei doi deplasându-se la locul unde se afla autobasculanta și inspectorii. Aici, inculpatul C.C.N., vehement, i-a cerut lui P.F. să nu-l sancționeze pe P.V. Cedând, P.F. nu l-a sancționat pe P.V., acesta părăsind locul și fără aprobarea inspectorilor. Ulterior, inculpatul C.C.N. i-a confirmat lui T.I. că problema s-a rezolvat, fapta constatată de inspectori era gravă și reală, dar l-a și atenționat că „serviciul” făcut nu este gratuit, P.V. fiind așteptat să-l recompenseze: „când vin la matale, acolo, o boabă d-aia de porumb nu i-a trecut printre degete, o boabă de porumb nu i-a trecut, înțelegi? Vezi matale ce vorbești cu el, acolo” (T.I. era șeful unui siloz de cereale din zonă).
În aceeași zi, la aproape trei ore după „serviciul” făcut, inculpatul C.C.N. l-a apelat pe T.I. pentru a se asigura că P.V. a fost „instruit”: „…când să-l aștept? Azi, mâine, poimâine, când? zi-i, bă șefu acela al dracu, și el ……” cel întrebat răspunzând „am vorbit și a zis că mâine, mă, ho!”.
La 03 noiembrie 2012, Poliția orașului Videle a fost sesizată prin 112 că pe drumul județean 601D, pe raza comunei Mereni, a avut loc un accident rutier soldat cu rănirea unei persoane.
Inculpatul C.C.N., însoțit de tehnicianul criminalist Z.I., s-a deplasat la locul evenimentului, aici stabilindu-se că V.I.C., cu autoturismul pe un sector de drum cu curbe succesive, l-a acroșat pe Z.I., angajat în traversarea drumului prin loc nepermis și fără să se asigure. Cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle sub nr. 1243/P/2012, inculpatul fiind cel care l-a audiat pe conducătorul auto.
În legătură cu acest eveniment, inculpatul a fost sunat de către V.C., cunoscut de el, acesta spunându-i că B.A., unchiul conducătorului auto, vrea să-l contacteze, dar contactarea mai bine s-ar face prin intermediul lui, inculpatul spunându-i însă că îi permite să-i dea numărul lui de telefon și acceptă să fie sunat: „e bine așa, e bine …. dă-i-l, dă-i-l, dă-i-l să vorbim …. Zi să mă sune, zi să mă sune!”.
În aceeași zi, B.A. l-a apelat telefonic pe inculpat și după ce s-a interesat ce trebuie făcut pentru a-și ajuta nepotul și ce este necesar pentru a-l întâlni, inculpatul, răspunzând că îi reține permisul și îi face dosar penal, a acceptat să se întâlnească pentru a „discuta” dar în 2 ore, 2 ore și jumătate cât i se propusese era prea târziu, ajutarea nepotului trebuind să fie degrabă, prin telefon neputându-se comunica lucruri pe care le pot discuta față în față.
Intenția inculpatului, de a beneficia de bani sau bunuri de la B.A. este evidențiată și de conținutul convorbirii avută cu V.C., acestuia cerându-i date despre B.A., respectiv dacă poate avea încredere în el, dacă acela are disponibilitate financiară, el sugerând că nu agreează acordarea de ajutor dezinteresat și nerăsplătit corespunzător: „…șefuțu ăsta al tău e băiat de încredere, e băiat de comitet și el, sau? e și el pregătit?... pe valoare, pe bună ziua, pe sănătate, că sănătate, îs sănătos …. de nu se poate …. zi să vină el la mașină la mine, la Poieni….”. Întâlnirea inculpatului cu B.A. a avut loc în ziua menționată în locația aleasă, cu acel prilej inculpatul pretinzând 2-3 m.c. lemne în valoare de aproximativ 600 lei.
Aspectele relevate au fost arătate de B.A., acesta adăugând că i-a spus inculpatului că se terminase cota de lemne pentru anul 2012, dar i-a promis din cea din 2013, inculpatul polițist spunând că este bine, cu același prilej, acela sfătuindu-l să memoreze numărul lui de telefon în agendă, la fel, numele, pentru că se vor mai auzi.
La 03 noiembrie 2012, inculpatul C.C.N., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pretextând că A.C. a circulat în localitate cu o viteză mai mare decât cea admisă, l-a apelat și după ce l-a întrebat de ce se grăbea, i-a cerut o cantitate de benzină, el sugerându-i că aceasta ar trebui să fie 10 litri, iar pentru a se asigura că cel solicitat va îndeplini cererea pentru că acesta se eschiva cu privire la data la care ar fi în măsură să dea benzină și pentru că la acel moment lua parte la un eveniment de familie la care fusese invitat și un preot, inculpatul s-a autoinvitat la domiciliul celui amintit, el spunându-i: „….trecem mai târziu …. venim pentru altă treabă, nu ți-am zis pentru ce venim?”. Ca atare, în acea zi, inculpatul a mers la domiciliul lui C.A., acesta dându-i 5 litri de benzină, acceptați, fără rezerve, de inculpat.
Verificarea înregistrărilor radar din luna noiembrie 2012 și a registrului radar al Poliției orașului Videle, cu referire la data de 03 noiembrie 2012, nu a evidențiat existența unei înregistrări video radar privind autoturismul D.L. aparținând lui C.A., la fel, nu s-au găsit înregistrări în registrul poliției.
La 17 noiembrie 2012, aflat îmbarcat în autospeciala radar a poliției, inculpatul, pe raza localității Scurtu, a oprit pentru control autobasculanta condusă de B.G., acesta cerându-i documentele, vehiculul transportând nisip pentru constructorul SC T.D. SA.
Cel controlat nu poseda licență de transport, motiv pentru care inculpatul i-a adus la cunoștință că amenda contravențională este 18.000 lei, dar nu a întreprins vreun demers pentru încheierea procesului verbal de constatare și sancționare. În vederea rezolvării situației, inculpatul l-a solicitat pe B.G. să se prezinte la Poliția Videle duminică, „pregătit”, numai astfel fiind în măsură să - i restituie documentele ce i se predaseră (cartea de identitate a mașinii și asigurarea R.C.A.).
Fiind lăsat să plece, conducătorul auto l-a apelat telefonic pe vărul lui, D.I.N., acestuia, după ce i-a relatat situația, cerându-i să vorbească cu polițistul, cel solicitat bănuind despre ce polițist era vorba.
D.I.N. a vorbit cu inculpatul, s-a întâlnit cu el și a înțeles de la acesta că 200 lei pe care-i lăsase B.G. sunt prea puțin pentru că amenda era prea mare.
Inculpatul s-a angajat să vorbească personal cu B.G., el spunându-i interlocutorului că a făcut rost de numărul de telefon.
Din convorbirea telefonică purtată, B.G. a înțeles de la inculpat că trebuie să-l întâlnească personal: „……și ne vedem, tati. Bine …. de Poieni, de zona asta, asta …… sau chiar și de Tătărăști …. pe unde plecați voi.”
După ce s-au derulat astfel evenimentele, inculpatul l-a apelat telefonic pe D.I.N., acestuia cerându-i date despre B.G.: „”….ăsta, G., acesta e văr …. e și el băiat de încredere, sau …. i-ai spus …. i-ai explicat …., i-ai …”. Cel astfel intervievat, la un moment dat, i-a spus inculpatului că: „….el a zis că nu e nicio problemă …. momentan nu are, da se descurcă…” și și-a luat angajamentul, la cererea inculpatului, de a vorbi cu el cu vărul său, inculpatul îndemnându-l să-l atenționeze că este căutat de el.
La rândul său, inculpatul l-a apelat personal pe B.G., stabilindu-i o întâlnire pentru a doua zi.
La 24 noiembrie 2012, B.G. l-a contactat pe inculpat în vederea întâlnirii propuse, dar a fost refuzat, din cele ce i se transmiseseră, inculpatul înțelegând că B.G. nu este „pregătit”: „Bă, omule, întrebare, este pregătit sau nu ești pregătit?”, interlocutorul răspunzând: „nu sunt”, la care inculpatul continuă: „Păi, eu ți-am zis că ne vedem …. în momentu în care ești pregătit și poți să stai în picioare …. vezi cum faci, cum te pregătești și ne vedem….”.
Din nou, intervenind D.I.N., inculpatului i s-a transmis că B.G. îi poate da 300 de lei pentru că nu are mai mult, inculpatul acceptând: ”….are trei … are trei bucăți …. să vorbească el cu tine și dau eu pe la tine…” (inculpatul).
D.I.N. și B.G. au detaliat situația relevată de înregistrările interceptate, cei 300 lei fiind primiți de inculpat de la D.I.N. într-o locație stabilită de cei doi, inculpatul venind la întâlnire cu autospeciala din dotare, cu același prilej el restituind actele ce-i fuseseră date cu ocazia controlului autobasculantei condusă de B.G.
În faza cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 27 februarie 2013, inculpatul B.G., asistat de avocat ales, și-a recunoscut vinovăția, respectiv fapta cum astfel a fost descrisă în rechizitoriu, probatoriul administrat la urmărirea penală, nu a cerut administrarea altor probe, el, fără echivoc, cerând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., în redactarea dată de Legea 202/2010.
La același termen de judecată, inculpatul T.C.C. nu a recunoscut fapta, vinovăția, a cerut aplicarea procedurii comune de judecată, iar inculpatul C.C.N. a recunoscut fapta și vinovăția sa numai în ce privește infracțiunea de luare de mită săvârșită la 23 octombrie 2012, față de aceasta el cerând aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
La termenele de judecată din 27 martie 2013, 24 aprilie 2013, 22 mai 2013, au fost audiați martorii O.V., C.M., B.V., I.Șt.S., A.R., B.I., V.C., B.G., P.V., C.I.D., T.I., M.I., P.F., V.I.C., V.C., B.A., C.A., D.I.N., B.G.
Martorii nu au contestat veridicitatea și realitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau cele din mediul ambiental și au menținut declarațiile date la urmărirea penală, dar, pentru a „ușura” situația inculpatului C.C.N. sau implicarea lor în angrenajul infracțional, au nuanțat unele aspecte de fapt. Față de martorul P.F., acesta, în declarația de la cercetarea judecătorească susținând că a întocmit proces – verbal de sancționare contravențională a lui P.V., procurorul s-a sesizat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Împotriva sentinței, inculpații au declarat recursuri, motivele invocate și cazurile de casare susținute fiind detaliate în prezenta.
Recursurile sunt fondate, dar pentru considerentele ce se vor detalia.
În cauză, calea de atac a recursului se examinează în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., în afara temeiurilor invocate și a cererilor recurenților, analizându-se toate aspectele de fapt și de drept.
Primordial, sub aspectul cererii inculpatului C.C.N., de a i se aplica dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., astfel cum acesta este redactat urmare intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 și O.U.G. nr. 121/2011, cerere adresată în recurs și detaliată în scris prin declarația dată de inculpat la termenul de judecată din 26 noiembrie 2013, aceasta nu este admisibilă.
Art. 3201 C. proc. pen., cu denumirea marginală, judecata în cazul recunoașterii vinovăției, are următorul conținut: „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
În cauză, instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriul nr. 288/P/2012 din 30 ianuarie 2013, la 31 ianuarie 2013.
La primul termen de judecată stabilit pe fondul cauzei (27 februarie 2012) inculpatul C.C.N., arestat preventiv, asistat de avocat ales personal, a recunoscut infracțiunea de luare de mită comisă la 23 octombrie 2012, constând în primirea sumei de 300 lei de la S.A., el adăugând că numai cu privire la această faptă își însușește probele de la urmărirea penală și cere să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.
O.U.G. nr. 121/2011, pentru modificarea și completarea unor acte normative, luând în considerare Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., precum și Decizia nr. 1483 din 08 noiembrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 3201 C. proc. pen., în art. XI stabilește: Cu privire la art. V din ordonanță, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a prezentei.
Cu referire la situația expusă, inculpatul, la instanța de fond, nu a recunoscut faptele astfel cum prevede art. 3201 C. proc. pen., recunoașterea în faza recursului nefiindu-i aplicabilă în sensul dispozițiilor procedurale expuse. În ce-l privește, instanța de fond a urmat procedura comună, de cercetare judecătorească, readministrându-se de către judecător, probele și administrându-se și altele decât cele expuse în actul de sesizare a instanței.
Inculpatul nu are temei legal de a reveni asupra poziției sale procesuale, un asemenea drept neregăsindu-se în reglementarea legii procesual penale, impunerea, prin aceasta, a unor exigențe cum ar fi instituirea unor termen sau condiții procesuale pentru valorificarea dreptului, asigurându-se ordinea de drept cu respectarea intereselor generale cât și a drepturilor și intereselor legitime ocrotite.
Motivarea recursului declarat de inculpat, fundamentată și pe poziția procesuală a acestuia, de recunoaștere a tuturor faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, chiar dacă această recunoaștere s-a materializat numai în instanța de recurs, după trecerea etapei procesuale când, având acest drept, inculpatul nu a conștientizat să și-l exercite, este însă fondată prin incidența, în ce-l privește, a cazului de casare prevăzut pct. 14 al art. art. 3859 alin. (1)C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului C.C.N., pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., acest text prevăzând că la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală se rețin următoarele: limitele de pedepse pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, sunt 3 – 11 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., 7 – 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., raportat la art. 131 din Legea 78/2000, 3 – 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., referitor la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt de pericol social grav, acesta fiind agravat de calitatea inculpatului subiect al infracțiunilor, de săvârșirea lor în formă continuată, de perseverența infracțională și de instigarea unui alt coinculpat să săvârșească fapte ilicite.
În ce privește pericolul social al persoanei inculpatului, acesta, chiar dacă nu și-a recunoscut vinovăția pentru toate infracțiunile decât în faza judecării recursului, nu a contestat situația de fapt probată, iar referindu-se la circumstanțe ulterioare săvârșirii faptelor care țin de persoana sa, respectiv caracterizare privind comportamentul la locul de încarcerare, cooperarea cu organele judiciare pentru depistarea unor persoane care au comis, probabil, fapte ilicite, el adresând denunțuri la D.N.A. și la D.I.I.C.O.T., acestea existând în dosar, se apreciază că sunt împrejurări de natură a fi caracterizate ca circumstanțe atenuante ale răspunderii penale astfel cum prevede art. 74 alin. (2) C. pen., reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultantă, cu respectarea art. 76 C. pen. și art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, termenul de încercare pe durata maximă (5 ani) prevăzut în art. 862 C. pen., fiind în măsură să constituie un avertisment pentru inculpat, condamnarea lui, chiar fără executare prin privare de libertate realizând scopul sancțiunii penale, acela de constrângere și reeducare, stipulat în art. 52 C. pen.
În ce privește recursul declarat de inculpatul B.G., acesta, cum s-a mai arătat la 27 februarie 2013, recunoscând fapta săvârșită, însușindu-și și probele de la urmărirea penală, deci, optând, personal, pentru aplicarea art. 3201 C. proc. pen., iar în recurs motivându-și calea de atac pe pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că instanța de fond, având probe la dosar, ar fi trebuit să rețină în favoarea persoanei sale, circumstanțe atenuante odată ce a recunoscut ceea ce a săvârșit, anterior activității infracționale a avut o conduită profesională, familială, socială pozitive, are familie organizată, copii minori în întreținere, aceste nu sunt eficiente pentru individualizarea judiciară și nu pot conduce, singure, la reducerea pedepsei, ele subliniind doar normalitatea ce trebuie să caracterizeze persoana, nu pot fi apreciate izolat, ci cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare.
Dar, având în vedere că inculpatul, în contextul faptelor, a săvârșit numai o infracțiune, aceea de luare de mită, a recunoscut-o, iar în procesul penal a contribuit la elucidarea aspectelor situației de fapt privindu-l și pe coinculpatul C.C.N., dispunerea unei alte modalități de executare decât cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv suspendarea condiționată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., se apreciază că aceasta cu stabilirea termenului de încercare legal, durata pedepsei principale la care se adaugă intervalul de 2 ani prevăzut de art. 82 C. pen., asigură condițiile conștientizării inculpatului față de normele penale și realizează scopul preventiv și educativ al sancțiunii penale.
Inculpatul T.C.C. și-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii, sens în care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în cauză latura obiectivă pentru că inculpatul nu a controlat el microbuzul condus de C.M., deci nu avea obligația de serviciu de a întocmi proces verbal de contravenție și de stabilire și sancționare a contravenientului, la fel, latura obiectivă nu a fost conturată, probele administrate fiind incerte, nu se coroborează și nu dovedesc participația penală a inculpatului.
Analizând recursul inculpatului T.C.C. prin prisma cazului de casare invocat, dar și cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., acesta este fondat cum se va dezvolta.
În ce privește situația de fapt și vinovăția inculpatului, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia (incriminare art. 248 C. pen.).
Art. 132 din Legea nr. 78/2000 inclus în secțiunea a 3-a, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, prevede că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice …. dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
În cauză, inculpatul are calitatea de funcționar public potrivit art. 147 alin. (1) C. pen. și raportat la fișa postului ocupat la Secția de poliție rurală, agent principal.
Funcțional, el supraveghea, îndruma și controla, în condițiile legii, participanții la traficul rutier în zona de competență, printre altele având autorizare specială pentru structura polițist rutier, iar printre condițiile specifice de muncă inculpatul având ca loc de muncă raza de responsabilitate a secției de poliție rurală și a subunităților cu ocazia desfășurării misiunilor operative.
Abuzul de serviciu contra intereselor publice se realizează, sub aspect al laturii obiective, materiale, fie prin inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie prin acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act. Prima modalitate a fost reținută în sarcina inculpatului.
Neîndeplinirea unui act a constat în faptul că la data de 16 octombrie 2012, cu intenție, ca urmare a instigării săvârșite de inculpatul C.C.N., nu și-a îndeplinit atribuția de serviciu prevăzută în fișa postului, aceea de a constata și sancționa contravenția prevăzută de art. 3 pct. 38 din H.G. nr. 69/2012 săvârșită de conducătorul auto profesionist C.M., pentru care competența îi era atrasă de art. 57 lit. b) din hotărârea amintită, urmarea fiind producerea, în patrimoniul bugetului local al Primăriei Videle, a prejudiciului estimat pentru suma de 14.000 lei, astfel creându-i un folos conducătorului auto prin neantrenarea răspunderii contravenționale a acestuia cu consecința neachitării amenzii legale.
Apărătorile inculpatului, că în echipa operativă ce a activat la 16 octombrie 2012 el avea gradul profesional cel mai mic, iar controlul efectiv și constatarea contravenției reveneau lui B.V., acestea nu sunt fondate.
Este de reținut că inculpatul nu a contestat situația de fapt de la momentul 16 octombrie 2012, de asemenea, nu a negat conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul C.C.N., acceptat că avea competența de a constata abaterea contravențională și de a aplica amenda, dar a susținut că, faptic, toate acestea erau în sarcina persoanei care avea gradul cel mai mare din echipa operativă și că după ce a fost solicitat la sediul secției de poliție, verificând dispozițiile legale, și-a dat seama că amenda nu ar fi legală sau că ar putea fi contestată în viitor.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., obiectul judecății acesta se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
La instigarea inculpatului C.C.N., inculpatul T.C.C. a avut rolul important în operațiunea de verificare, constatare, examinare și apreciere asupra aplicării sancțiunii contravenționale. Faptic, el a procedat la luarea declarației conducătorului auto C.M., aceasta la sediul postului de poliție, tot el i-a prezentat persoanei declarante cuantumul amenzilor ar fi trebuit aplicată, inculpatul a discutat cu coinculpatul C.C.N. procedura de urmat, lui i s-a atras atenția că dacă-l va sancționa pe C.M., va răspunde, în final, tot el, fără o motivare, i-a restituit conducătorului auto cheile vehiculului și l-a lăsat să plece fără a-l sancționa sau explica comportamentul.
Faptul că nu el s-a aflat în microbuz și deci nu a controlat direct călătorii frauduloși, nu-l absolvă de neîndeplinirea actului, cu știință, în condițiile competențelor funcționale și rolului atribuțiilor sale de serviciu pe care trebuia să și le exercite.
Fapta inculpatului T.C.C. este reliefată și de rolul pe care și l-a asumat, chiar dacă instigat, ceilalți doi polițiști din echipa operativă (B.V. și I.Șt.S.) neaflându-se la sediul poliției și neparticipând la nicio acțiune legată de examinarea faptei conducătorului auto, I.Șt.S. plecând la scurt timp, iar B.V., după ce l-a prezentat pe C.M. inculpatului C.C.N., nu a mai avut nicio legătură cu aspectele relevate.
În cauză, nu se poate vorbi de o participație improprie, astfel cum prevede art. 31 C. pen., inculpatul, cu vinovăție sub forma intenției directe, neexercitându-și atribuțiile de serviciu la instigarea coinculpatului C.C.N., a prevăzut rezultatul inacțiunii și l-a urmărit, cauzând prejudiciu în dauna părții civile în bugetul căreia amenda contravențională se înregistra și care avea competența de a o executa.
Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, alin. (2) al textului și art. 346 alin. ultim prevăzând că instanța este obligată să soluționeze acțiunea civilă când aceasta izvorăște dintr-o faptă prevăzută de legea penală.
Inculpatul T.C.C., săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a privat partea civilă de suma de bani ce constituia amenda contravențională pe care trebuia să o constate și să o aplice, fiind indiferent dacă fapta inculpatului a generat direct rezultatul său sau la acesta se ajungea prin neexecutarea amenzii contravenționale, infracțiunea reținută în sarcina sa fiind cauzatoare de prejudiciu.
Referitor tratamentului sancționator aplicat inculpatului T.C.C., infracțiunea săvârșită este pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Orientându-se la 4 ani închisoare, instanța de fond a avut în vedere, în individualizarea judiciară a pedepsei, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar, printre acestea, nu a acordat suficientă relevanță împrejurărilor comiterii faptei, în sarcina inculpatului reținându-se infracțiunea săvârșită la instigarea coinculpatului C.C.N., acesta acționând insistent pentru a-l determina pe T.C.C. să se angreneze în lanțul infracțional.
Ca atare, acordând valențe acestei instigări, inculpatul acționând în modalitatea reținută la instigarea polițistului cu grad mai mare decât al său, se apreciază că un cuantum al pedepsei situat la minimul prevăzut de textul incriminator, și dispunându-se o altă modalitate de executare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 81 C. pen.) pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., sancțiunea penală își va atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați fiind fondate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.C.N., B.G. şi T.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 271 din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, hotărârea atacată numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor şi modalitatea de executare a acestora şi rejudecând:
I. Cu privire la inculpatul C.C.N.:
1. Reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
2. Reduce de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
3. Reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 25 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
4. Reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 25 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
5. Reduce de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi de la 3 ani la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Menţine pedepsele accesorii.
În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., cu referire la art. 65 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul C.C.N., să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c), C. pen., ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:
a) să se prezinte trimestrial, în ziua de joi a primei săptămâni din fiecare trimestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman,
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., cu referire la art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 88 C. pen., deduce reţinerea preventivă a inculpatului C.C.N., de la data de 28 noiembrie 2012 până la data de 29 noiembrie 2012 şi arestarea preventivă de la 7 decembrie 2012 până la punerea efectivă în libertate.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C.C.N., dacă nu este arestat în altă cauză.
II. Cu privire la inculpatul B.G., dispune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul că, în baza art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82C. pen.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
III. Cu privire la inculpatul T.C.C.:
Reduce pedeapsa aplicată de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82C. pen.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi, rămân în sarcina statului, din care:
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.C.N., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.G. şi T.C.C., în sumă de câte 100 lei, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3657/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2419/2013. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
