ICCJ. Decizia nr. 3493/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3493/2013
Dosar nr. 8647/99/2013
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 374 din 10 septembrie 2013, Tribunalul Iaşi a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care inculpatul A.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.C.,cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în sat şi comuna Heleşteni, jud. Iaşi, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iaşi în baza mandatului de arestare preventivă din data de 20 mai 2013 emis de Tribunalul Iaşi, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de „omor calificat".
În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A.C. şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestului preventiv, de la 19 mai 2013, ora 21:00, la zi.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 a fost obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
S-a luat act că moştenitorii victimei A.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către moştenitorii victimei A.M., a obiectelor ridicate de la cadavru şi aflate în coletul plic nr. 4, precum şi a lemnului folosit la comiterea infracţiunii aflat în plicul nr. 3, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iaşi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.C. a sumei de 10 lei reprezentând contravaloarea lemnului folosit la comiterea infracţiunii şi care nu aparţine inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă care include şi onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru faza judecăţii şi care va fi avansat iniţial Baroului Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei potrivit art. 189 C. proc. pen. (delegaţie din 30 iulie 2013 şi din 09 august 2013).
S-a reţinut că inculpatul A.C. este divorţat iar din căsătoria anterioară au rezultat doi copii minori. La data faptei inculpatul locuia în satul şi comuna Heleşteni, jud. Iaşi, într-o casă aparţinând părinţilor, împreună cu concubina C.T. cu care are doi copii minori. Acest aspect a nemulţumit pe fraţii mai mari ai inculpatului, A.M. şi A.P., între cei trei fraţi existând o stare conflictuală permanentă, mai ales în condiţiile în care toţi trei erau consumatori cronici de alcool.
În ziua de 18 mai 2013, inculpatul A.C. a băut circa 1 litru de vin la bufetul din sat, iar în jurul orelor 16:00, mergând spre locuinţă, a trecut pe lângă casa fratelui mai mare, A.M..
Acesta se afla în curte şi văzându-1 trecând prin faţa casei sale l-a invitat în casă pentru a sta de vorbă.
Inculpatul A.C. a intrat în casă, în camera în care locuia permanent fratele său (soţia acestuia fiind plecată în străinătate de mai mulţi ani), s-a aşezat pe un fotoliu, iar fratele său pe pat, după care au început să discute, conversaţia degenerând într-o ceartă, fratele M. făcându-i reproşuri legate de un telefon pe care l-ar fi stricat concubina inculpatului sau de faptul că acesta locuieşte cu ea, persoană de etnie rromă, în locuinţa părintească.
La un moment dat a venit în casă şi fratele mijlociu, martorul A.P., aflat şi el în stare de ebrietate, acesta coalizându-se cu fratele mai mare în reproşurile la adresa inculpatului.
În acest context, la un moment dat A.M. i-a cerut inculpatului să plece din locuinţa sa, iar pentru a fi mai convingător a luat din coltul camerei o coadă de hârlet de 1,30 m lungime şi circa 4 cm în diametru, ameninţând cu acest par pe inculpat.
Potrivit susţinerilor inculpatului victima A.M. chiar ar fi încercat să-l lovească când acesta ieşea în holul locuinţei, aspect neconfirmat însă de martorul ocular A.P..
A.C. i-a smuls parul din mână şi l-a lovit pe A.M. de 2-3 ori, acesta parând loviturile cu antebraţul stâng, moment în care martorul A.P. s-a strecurat pe lângă aceştia şi a fugit din casă, mergând la bufetul sătesc unde a povestit cele văzute până atunci martorului G.I.
Rămas în locuinţă, inculpatul A.C. l-a mai lovit de două ori cu parul în zona craniană pe fratele său A.M., după care a ieşit în curte şi a aruncat parul în dreapta casei, la circa 10 m, în tufişuri, ulterior mergând la barul din sat şi apoi la locuinţa sa şi povestind concubinei sale fapta comisă.
Martorul A.P., aflat în interiorul barului, a văzut pe inculpat în timp ce consuma alcool pe terasă şi a aşteptat plecarea acestuia spre domiciliu, după care la rândul său a plecat spre locuinţa fratelui A.M., iar aici martorul a găsit victima întinsă în pat şi murdară de sânge pe cap şi braţul stâng. A.M. i-a povestit ce a păţit, dar a refuzat să fie chemată ambulanţa, martorul A.P. s-a culcat în acea seară într-o cameră alăturată, cu destinaţia de bucătărie, cei doi fraţi discutând între ei până pe la orele 02:00 dimineaţa, peretele dintre camere fiind subţire.
În dimineaţa zilei de 19 mai 2013, pe la orele 07:00, A.P. s-a trezit şi s-a uitat pe geamul camerei dacă şi fratele său a făcut acelaşi lucru. întrucât nu a văzut pe A.M. în pat, martorul a intrat în camera fratelui său unde l-a găsit pe A.M. ghemuit în genunchi, după uşă, cu fruntea rezemată de peretele din colţul camerei, nemişcat.
Potrivit declaraţiilor martorului, acesta a întors victima pe partea dreaptă şi l-a stropit cu apă, dar şi-a dat seama că era decedat şi a mers din nou la barul sătesc rugându-l pe martorul G.I. să sune la numărul pentru situaţii de urgenţă «112».
De asemenea, A.P. a povestit cele întâmplate şi altor săteni întâlniţi, printre care martora P.E.
S-a reţinut că situaţia de fapt este confirmată şi de martora B.D. care din curtea locuinţei sale, aflată peste drum de cea a victimei, a auzit cearta dintre fraţi, l-a văzut pe A.P. fugind şi 1-a întrebat dacă îl omoară pe M.; acesta nu i-a răspuns, dar în urma acestuia martora a auzit bufnituri în continuare şi imediat a ieşit din casă şi inculpatul A.C.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie din 13 iulie 2013 moartea numitului A.M. a fost de natură concuratoare, s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecinţa unui politraumatism cu echimoze faciale, plagă epicraniană, hemoragie subarahnoidiană focală, fractură de calotă si bază de craniu, fractură coasta 1 stângă, plagă contuză si excoriatii membre superioare si miocardosclerozei difuze si aterosclerozei coronariene cu reducerea lumenului vascular aprox. 75%.
De asemenea, raportul medico-legal precizează că leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, urmate posibil de cădere iar între leziunile traumatice si deces existând legătură de cauzalitate directă mediată.
Inculpatul A.C. a recunoscut încă din primele declaraţii săvârşirea faptei, având o atitudine cooperantă în cadrul anchetei şi regretând fapta, faptă explicată de inculpat prin aceea că s-a manifestat violent pentru că a fost bătut mereu de fratele mai mare, atât în copilărie, cât şi cu câteva luni în urmă, fără să riposteze, deşi era avantajat fizic faţă de victimă.
Inculpatul a susţinut în declaraţiile date că victima a fost cea care a încercat mai întâi să-l lovească cu parul, aspect care, nu este confirmat de martorul ocular A.P.
Chiar dacă victima ar fi fost cea care ar fi încercat să lovească mai întâi pe inculpat, vinovăţia acestuia nu poate fi înlăturată sau atenuată în cauză, inculpatul însuşi conştientizând acest aspect, declarând că „puteam să-i smulg parul şi să-l arunc undeva". Totuşi, deşi conştientiza vulnerabilitatea victimei, deşi cunoştea starea precară de sănătate a acesteia, inculpatul a ales să riposteze violent şi extrem de agresiv la injuriile adresate de fratele său, pe care l-a părăsit fără a căuta un minim ajutor, ajutor pe care martorul A.P. nu-l putea acorda prin prisma stării de ebrietate în care se afla.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului A.C. care, în seara de 18 mai 2013, în timp ce se afla în locuinţa fratelui său A.M. din sat şi comuna Heleşteni, jud. Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unor discuţii contradictorii, a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un par în zona capului, care au condus la decesul acestuia în noaptea de 18/19 mai 2013, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Datorită gradului de rudenie dintre inculpat şi victimă - fraţi, s-a constatat că în cauză este aplicabilă agravanta legală dată de disp. art. 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 149 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective a faptei instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunilor sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a ucide victima, însă intenţia indirectă de suprimare a vieţii acesteia a apărut cel mai probabil spontan, la momentul când discuţiile purtate în contradictoriu au culminat cu solicitarea victimei de a părăsi locuinţa, solicitare întărită de înarmarea victimei cu un par.
S-a reţinut că, faţă de obiectul vulnerant folosit, zona corpului vizată şi intensitatea loviturilor aplicate, intenţia inculpatului A.C. a fost cea specifică infracţiunii de omor, chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului specific şi, probabil, nici nu a realizat gravitatea leziunilor cauzate victimei, a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui în momentul în care a aplicat lovituri puternice cu un obiect apt a produce moartea şi într-o zonă a corpului vitală, cunoscând şi starea de sănătate precară a fratelui său.
Inculpatul a solicitat instanţei să reţine o anumită stare de provocare în care a acţionat, însă din mijloacele de probă administrate nu rezultă însă, că victima ar fi provocat pe inculpat în sensul art. 73 lit. b) C. pen., esenţiale în acest sens fiind declaraţiile martorului ocular A.P.
Totuşi, instanţa a avut în vedere la individualizarea pedepsei starea de surescitare nervoasă în care atât inculpatul, cât şi victima se aflau la momentul conflictului, martorul A.P. recunoscând starea de ebrietate în care toţi trei fraţii se aflau şi faptul că primul care s-a înarmat a fost victima, nu inculpatul.
S-a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpatul A.C., şi s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, limite reduse cu o treime potrivit disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (10 ani - 16 ani şi 8 luni), gradul de pericol social al faptei săvârşite, relevat de modalitatea, condiţiile concrete de săvârşire a acesteia (agresarea unei persoane apropiate - frate - pe fondul consumului exagerat de alcool şi al unor divergenţe mai vechi, prin lovirea puternică cu un par, obiectul vulnerant cu care mai întâi victima însăşi se înarmase pentru a intimida pe inculpat, fără a conştientiza gravitatea leziunilor cauzate şi a asigura primirea unui minim de ajutor de către victima sa, gravitate ce nu a fost conştientizată însă nici de martorul A.P. care a dormit împreună cu victima conform declaraţiilor date), dar şi de persoana inculpatului care, potrivit declaraţiei fratelui său, martorul A.P., ca şi propriilor susţineri, este consumator cronic de băuturi alcoolice, nefiind la primul conflict cu legea penală şi rigorile ei.
Prin raportare la aceste aspecte, dar mai ales la condamnările anterior dispuse faţă de inculpat şi pentru care s-a împlinit termenul reabilitării judecătoreşti şi la cele trei ordonanţe date de procuror ulterior prin care inculpatului i-au fost aplicate amenzi administrative, instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului A.C. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
S-a aplicat inculpatului A.C. o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special dat de aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C.proc.pen pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, pedeapsă, ţinând cont de circumstanţele în care fapta a fost comisă, de starea de ebrietate în care şi victima se afla, ca de altfel toţi cei trei fraţi prezenţi, de conştientizarea încălcării drepturilor persoanelor din partea inculpatului, de vârsta acestuia şi de atitudinea de cooperare cu organele judiciare adoptată într-un stadiu incipient al procedurii.
În baza art. 65 C. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 174 C. pen., a aplicat inculpatului A.C., alături de pedeapsa principală pentru infracţiunea de omor calificat, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, reţinând că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menţionat.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanţa a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii, dar şi Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii şi faţă de aceste considerente, apreciind că din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce priveşte dreptul de a alege, astfel că, instanţa nu a interzis exerciţiul acestui drept de natură electorală şi, în consecinţă, nu a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., instanţa a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie sau activitate în vederea comiterii infracţiunilor, motiv pentru care a constatat că nu se impune aplicarea art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Cum nu există posibilitatea rezonabilă de a se prevedea că inculpatul ar putea fi numit tutore sau curator iar fapta comisă nu are legătură cu exercitarea de către inculpat a drepturilor părinteşti, neexistând elemente care să creeze convingerea instanţei că întreruperea relaţiilor inculpatului cu cei patru copii minori (doi din căsătoria anterioară şi doi din relaţia de concubinaj) ar fi în interesul superior al acestora, nici drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. nu i-au fost interzise.
Cu privire la starea de arest preventiv s-a constatat că inculpatul A.C. a fost arestat preventiv prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2013 a Tribunalului Iaşi, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericol relevat de conţinutul concret al faptei cu privire la care există indicii temeinice care justifică presupunerea că a fost comisă de inculpat, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, aspecte analizate de instanţă în cuprinsul hotărârii.
Pe de altă parte, datele ce caracterizează persoana inculpatului (un consumator cronic de băuturi alcoolice, fond pe care devine agresiv, o persoană care încalcă constant relaţiile sociale privind protecţia patrimoniului persoanelor) permit concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, s-ar reactiva riscul de reiterare a acţiunilor ilicite eliminat prin privarea lui de libertate.
Pentru aceste motive, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 160b C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a arestului preventiv.
Având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, întrucât infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.C. face parte din Anexa la legea anterior menţionată, şi prin raportare la prevederile art. 13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., aprobată prin H.G. nr. 25 din 25 ianuarie 2011 (M. Of. nr. 64 din 25 ianuarie 2011), instanţa a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în - S.N.D.G.J.
În baza art. 169 C. proc. pen. instanţa a dispus restituirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, către moştenitorii victimei A.M. (ce vor fi identificaţi la acel moment întrucât până la pronunţarea soluţiei de faţă nu se formulase cerere pentru deschiderea procedurii succesorale), a obiectelor ridicate de la cadavru şi aflate în coletul plic nr. 4, precum şi a lemnului folosit la comiterea infracţiunii aflat în plicul nr. 3, obiecte depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Iaşi.
În cazul acestui din urmă corp delict instanţa a avut în vedere faptul că din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale rezultă că parul folosit la comiterea agresiunii de către inculpat aparţinea victimei (pare a fi vorba de o coadă de hârleţ folosită în gospodăria acestuia).
S-a reţinut că pentru aceste motive instanţa nu poate dispune confiscarea corpului delict folosit la comiterea infracţiunii de către inculpat, însă, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A.C. a sumei de 10 lei reprezentând contravaloarea lemnului folosit la comiterea infracţiunii şi care nu aparţine inculpatului. Această sumă a fost stabilită de instanţă prin raportare la dimensiunile lemnului folosit de inculpat la comiterea infracţiunii, dimensiuni consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului, şi utilitatea acelei bucăţi de lemn.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul A.C. criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care îl consideră prea mare raportat la modalitatea de comitere a faptei.
Prin Decizia penală nr. 157 din 1 octombrie 2013 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A.C. împotriva sentinţei penale nr. 374 din 10 septembrie 2013 a Tribunalului Iaşi, pe care a mentinut-o.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi arestarea preventivă de la 10 septembrie 2013.
S-a reţinut că din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală pe care inculpatul şi l-a însuşit conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen., rezultă că în mod judicios şi temeinic argumentat instanţa de fond a stabilit vinovăţia acestuia în săvârşirea faptei, în raport de situaţia de fapt reţinută.
S-a constatat că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpatului, stabilindu-se corect că fapta acestuia contând în aceea că în seara de 18 mai 2013, în locuinţa din satul şi comuna Heleşteni, judeţul Iaşi, a fratelui său A.M., i-a aplicat acestuia lovituri de 4 - 5 ori cu un par peste cap şi braţe, provocându-i leziuni care au dus la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.
S-a constatat că prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise prin a cărei modalitate de săvârşire a fost adusă atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de lege şi anume, dreptul la viaţă, corelat cu condiţiile concrete de comitere, lovituri repetate cu parul în zona capului, consecinţe pe care le au asemenea fapte, atingerea adusă relaţiilor de familie şi nu în ultimul rând, persoana inculpatului care deşi a fost condamnat de mai multe ori, nu a înţeles să respecte valorile sociale ocrotite de lege.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond dând dovadă de suficientă clemenţă prin orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, în condiţiile reţinerii art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat că nu poate fi reţinută critica inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare, astfel că pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenţie este singura în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi de exemplaritate al acesteia, îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Cu privire la apărările inculpatului referitoare la faptul că nu a avut intenţia de a-şi omorî fratele şi că acesta a lovit primul, s-a reţinut că sunt contrazise de numărul mare de lovituri aplicate în zona capului.
Constatând că motivele formulate de inculpat nu sunt fondate, hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situaţiei de fapt, nici în aplicarea legii, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat, menţinând soluţia dată.
Împotriva Deciziei penale nr. 157 din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, inculpatul A.C. a declarat recurs, fila 4.
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2013 recurentul inculpat A.C., a declarat în şedinţă publică că îşi retrage recursul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3854alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din acelaşi cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de manifestarea de voinţa a recurentului inculpat A.C.
În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenţiei de la 19 mai 2013 la 11 noiembrie 2013.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 157 din data de 01 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenţiei de la 19 mai 2013 la 11 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3491/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3523/2013. Penal → |
|---|
