ICCJ. Decizia nr. 3486/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3486/2013
Dosar nr. 26104/3/2012
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 839 din 03 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor astfel - din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru inculpatul S.D.C., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata A.V., şi din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. - pentru inculpatul M.D.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 450 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă la 24 octombrie 2011 prin nerecurare, pe care a contopit-o cu prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de 7 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii: se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa conform programului stabilit de consilierul de probaţiune; va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; nu va lua legătura cu co-inculpaţii A.V. şi M.D.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen. şi în baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia de la 31 ianuarie 2010 la 07 februarie 2011 inclusiv.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpata A.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe 10 ani.
În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 948 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1501 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu prezenta, în final inculpata executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe 10 ani.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe 10 ani.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas neexecutat de 719 zile închisoare din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr. 621 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, pe care l-a contopit cu prezenta pedeapsă în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe 10 ani.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat sumele de 150 RON de la S.D.C., 50 RON de la A.V., şi 100 RON de la M.D.
A obligat pe fiecare dintre inculpaţi la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 2077D/P/2010, din data de 05 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor S.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; A.V. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; M.D. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de investigatorul sub acoperire P.C. şi a colaboratorul acestuia I.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, drogurile de mare risc fiind deţinute autorizat, în vederea probării vinovăţiei celor trei inculpaţi în traficul de droguri de mare risc.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât a intervenit decesul sus-numitului.
În fapt, s-a reţinut că la data de 15 octombrie 2010, martorul cu identitate protejată P.P. a formulat un denunţ, prin care a arătat că inculpatul S.D.C., era implicat în traficul de heroină.
În perioada 25 octombrie 2010 - 05 noiembrie 2010, sub supravegherea investigatorului sub acoperire P.C., colaboratorul I.S. a cumpărat de la inculpatul S.D.C. cantitatea totală de 0,40 g. heroină contra sumei de 150 RON provenită din fondurile D.C.C.O., de la inculpata A.V. a cumpărat 0,15 g. heroină cu suma de 50 RON, provenită din fondurile D.C.C.O. şi de la inculpatul M.D. a cumpărat 0,24 g. heroină cu suma de 100 RON, provenită din fondurile D.C.C.O.
Această situaţie de fapt a fost reţinută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv denunţul martorului cu identitate protejată P.P.; procesele-verbale de verificări şi investigaţii; procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorului I.S.; procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului P.C.; procese-verbale de redare a convorbirilor directe din 25 octombrie 2010 şi 05 noiembrie 2010; suporturile optice ce conţin înregistrările audio-video în mediu ambiental; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică; procesele-verbale de recunoaştere + planşe foto; declaraţii martor asistent M.M.S.; declaraţii inculpat S.D.C., declaraţii inculpată A.V.; declaraţii inculpat M.D.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând învinuirile aduse şi dând declaraţii în acest sens.
Cu privire la inculpata A.V. s-a reţinut că la data de 05 noiembrie 2010, a vândut colaboratorului I.S. cantitatea de 0,15 g. heroină cu suma de 50 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice, s-a apreciat că, întrucât în actul de sesizare s-a reţinut sub aspectul încadrării juridice art. 2 alin. (2) din legea specială, forma tip a infracţiunii este prevăzută de alin. (1) al acestui text de lege, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Forma continuată a infracţiunii este atrasă de intervalul scurt de timp dintre cele două acte materiale şi maniera aproape identică în care au fost comise.
S-a reţinut că fapta a fost săvârşită de inculpată în stare de recidivă mare postcondamnatorie, în raport de condamnarea de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1501 din 11 noiembrie 2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1590 din 04 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 şi a fost arestată în 2003 şi liberată la 20 mai 2008, având un rest neexecutat de 948 zile.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere în raport de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., modalitatea de comitere a faptei, împrejurarea că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu are în nici o măsură un caracter izolat, împrejurarea că este în stare de recidivă mare post-condamnatorie specială, condiţii în care a aplicat o pedeapsă spre minimul special stabilit ca urmare a aplicării beneficiului art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a solicitat deducerea corectă a duratei reţinerii şi arestării preventive a inculpatului S.D.C. şi inculpata A.V., care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 28 din 08 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 839 din 03 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând s-a constatat că inculpatul S.D.C. a fost arestat de la data de 31 ianuarie 2011 la 07 februarie 2011, fiind menţinute celelalte dispoziţii.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata A.V. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A.V. la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că este nefondată critica inculpatei A.V. referitoare la greşita individualizare judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului şi al omisiunii instanţei de fond de a reţine circumstanţe atenuante în cauză, în condiţiile în care prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă situată foarte aproape de limita minimă prevăzută de textul sancţionator (şi acesta redus ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.).
S-a apreciat, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei, reflectat prin modul concret de comitere - trafic de droguri, natura drogului de mare risc - heroină, cât mai ales de faptul că anterior inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, că nu se justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante şi implicit reducerea pedepsei sub mininiul special, chiar dacă a avut o atitudine procesuală de recunoaştere a faptei şi atestă o stare precară de sănătate.
Cu privire la apelul parchetului s-a reţinut că perioada corectă a reţinerii şi arestării preventive a inculpatului S.D.C. este 31 ianuarie 2011 - 07 februarie 2011, însă în condiţiile în care pedeapsa aplicată nu este executabilă, fiind suspendată sub supraveghere, nu se impune deducerea acestei perioade, ci constatarea faptului că în această perioadă inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la data de 31 ianuarie 2011 la 07 februarie 2011.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata A.V. şi invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatei A.V. este nefondat.
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 08 februarie 2012, deci anterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile dispoziţiilor art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pe baza probelor administrate instanţele au reţinut corect situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi recunoscută de inculpată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., din care rezultă că la data de 05 noiembrie 2010 (ora 10:45) inculpata A.V. a vândut aceluiaşi colaborator o doză de heroină pentru suma de 50 RON, fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei fiind de prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii, circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpatei şi starea de recidivă postcondamnatorie.
Înalta Curte are în vedere că inculpata a fost anterior condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin sentinţa penală nr. 88 din 07 februarie 2002 şi la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin sentinţa penală nr. 1501 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1590 din 04 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind eliberată la 20 mai 2008 (aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar).
Se apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică, constatându-se că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv pedeapsa aplicată inculpatei este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală, având în vedere starea de recidivă mare post-condamnatorie specială, natura drogului de mare risc - herionă, pedeapsa aplicată fiind aproape de limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Înalta Curte, constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata A.V. împotriva deciziei penale nr. 28 din data de 08 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 28 din data de 08 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3485/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3592/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
