ICCJ. Decizia nr. 3473/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 3473/2013

Dosar nr. 35031/3/2012

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 852 din 06 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata S.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata S.N. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc (heroina).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar inculpata S.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 închisoare .

S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.. pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen.s-a dedus prevenţia inculpatei de la 12 iunie 2012 la zi şi în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 74 lit. a), b) C. pen., - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. art. 74 lit. a), b) C. pen.,- 76 lit. a) C. pen.. a fost condamnată inculpata V.C. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc (heroina).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, iar inculpata V.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 închisoare .

S-a tăcut în cauză aplicarea disp.art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.. şi în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.. pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia inculpatei de la 12 iunie 2012 la zi şi s-s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că în anul 2012 inculpata S.N. a pregătit şi realizat transportul unei cantităţi de 40 kilograme heroină din Turcia în Austria, coordonându-i în acest scop pe inculpaţii V.C. şi D.I., împrejurare în care la data de 11 iunie 2012, aceştia au fost depistaţi în zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Piteşti - Bucureşti, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor.

Cu privire la inculpata V.C. s-a reţinut că în cursul anului 2012 a participat la pregătirea şi efectuarea transportului unei cantităţi de 40 kilograme heroina din Turcia în Austria împreună cu inculpatul D.I., sub coordonarea inculpatei S.N., împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012 toţi trei au fost depistaţi în zona kilometrului 36 de pe Autostrada Al pe sensul Piteşti - Bucureşti, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.CO.T. şi inculpatele V.C. şi S.N.

Prin Decizia nr. 74 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva sentinţei penale nr. 852 din 06 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata S.N. la 11 ani închisoare şi s-a făcut aplicaţia disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 16 ani închisoare şi s-a făcut aplicaţia disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata S.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata V.C. la 10 ani închisoare şi s-a făcut aplicaţia disp. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 15 ani închisoare şi s-a făcut aplicaţia disp. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata V.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A fost menţinută starea de arest a inculpatelor şi s-a dedus prevenţia începând cu data de 12 iunie 2012 la zi.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpatele S.N. şi V.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că faptele săvârşite de către inculpata V.C., constând în aceea că, în cursul anului 2012 a participat la pregătirea şi efectuarea transportului unei cantităţi de 40 kilograme heroină din Turcia în Austria, împreună cu inc. D.I. sub coordonarea inc. S.N., împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012 toţi trei au fost depistaţi în zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Piteşti - Bucureşti, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc (heroină), în stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că prima instanţă, a greşit atunci când la încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpate nu a reţinut circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. din moment ce faptele au fost săvârşite de trei persoane împreună, fiind astfel întrunită condiţia cerută de textul de invocat.

Totodată, a greşit instanţa de fond şi prin nepronunţarea asupra măsurii de siguranţă a confiscării speciale a celor două autoturisme aparţinând inculpatelor şi cu care s-a efectuat transportul drogurilor, după adaptarea autoturismelor, deşi se impunea acest lucru în raport de dispoziţiile art. 343 alin. (2) C. proc. pen., art. 118 lit. b) C. pen., art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de Decizia nr. 18/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a statut că mijlocul de transport adaptat şi folosit la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc se confiscă.

De asemenea, în mod nelegal, instanţa de fond a menţinut sechestrul asigurător asupra sumei de 1010 euro, aparţinând inculpatului D.I., deşi faţă de acest inculpat a fost disjunsă cauza la data de 29 noiembrie 2012.

O altă omisiune a primei instanţe a constat în aceea că pentru fiecare infracţiune în parte trebuiau dispuse pedepsele complementare, procedeul adoptat de instanţa fondului de a aplica pedeapsa complementară după efectuarea concursului fiind greşit.

Şi pedepsele aplicate inculpatelor sunt prea blânde avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, cantitatea mare de drog de mare risc (cea. 40 kg heroină), impactul produs asupra sănătăţii publice prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni, iar reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatelor nu are nicio justificare.

Împotriva Deciziei nr. 74 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recursuri recurentele-inculpate S.N. şi V.C. care au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea acestora.

Examinând recursurile declarate de inculpatele S.N. şi V.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, la data de 27 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Recurentele-inculpate au motivat recursurile în termenul prevăzut în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul aplicării pedepsei înt-un cuantum prea mare, susţinând că trebuie reţinut că cele două inculpate şi-au recunoscut faptele, solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această critică nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., care, în speţă, poate fi examinat, deoarece, aşa cum s-a arătat, recursurile au fost motivate în termen.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, deoarece solicitarea reindividualizării pedepselor aplicate celor două inculpate prin reducerea pedepselor aplicate nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."

Înalta Curte constată că modificarea art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatelor nu poate fi examinată date fiind limitele recursului.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, şi împrejurarea că în cauză nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N. şi V.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată va deduce pentru inculpatele S.N. şi V.C., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2012 la 8 noiembrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga inculpatele S.N. şi V.C. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 175 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N. şi V.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatelor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2012 la 8 noiembrie 2013.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 175 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3472/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 3485/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3473/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs