ICCJ. Decizia nr. 3510/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3510/2013
Dosar nr. 3449/63/2012
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 21 iunie 2012, Tribunalul Dolj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul G.O.
În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 74 lit. a), b) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G. (fost S.) O., la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o perioadă de 5 ani conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2012, iar în baza dispoziţiilor art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor. art. 83 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 74 lit. a), b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B.G.L., născută la data de 23 aprilie 1989, în municipiul Craiova, jud. Dolj, la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o perioadă de 4 ani conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenţia inculpatei asupra art. 83 C. pen. privind condiţiile revocării suspendării executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 20 martie 2012 s-a înregistrat pe rolul instanţei rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova din 20 martie 2012, dat în Dosarul nr. 49 D/P/2012, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G. (fost S.) O., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare şi inculpata B.G.L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
În fapt, s-a reţinut că în luna septembrie 2011 inculpatul G. (fost S.) O. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră F.M., zisă "A." (15 ani) cu ocazia efectuării unui transport de persoane din Italia în România.
Partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a locuit împreună cu părinţii în Italia - Roma, în perioada anilor 2007 - septembrie 2011, unde a urmat şi cursurile şcolare, clasele VI - IX. După divorţul părinţilor, partea vătămată minoră a hotărât să revină în ţară, astfel că în luna septembrie 2011, cu acordul mamei sale, V.D., a plecat din localitatea Roma, de la reşedinţa martorului V.C., pentru a veni la domiciliul bunicilor, din localitatea Breasta, judeţul Dolj.
Inculpatul G. (fost S.) O. care efectua în perioada respectivă transport de persoane pe ruta România - Italia - România, a fost şoferul autoturismului în care s-a aflat partea vătămată minoră F.M., zisă "A.", împreună cu alte cinci persoane, toate pasagere ca şi partea vătămată minoră.
Pe drum, inculpatul G. (fost S.) O. şi partea vătămată minoră F.M., zisa "A." au schimbat numerele de telefon, astfel că la scurt timp după ce a ajuns în România inculpatul a sunat-o pe partea vătămată minoră şi a invitat-o în oraş.
Inculpatul G. (fost S.) O. a venit la întâlnire însoţit de inculpata B.G.L., pe care a prezentat-o ca fiind o prietenă veche şi împreună au ieşit în mod repetat în oraş şi la discotecă, până la începutul lunii decembrie 2011.
Inculpata B.G.L. care, în realitate, era concubina inculpatului G. (fost S.) O., practicând prostituţia pentru el în perioadele februarie 2009 - august 2009 în localitatea Birmingham din Anglia, în luna septembrie 2009 şi în perioada mai - iunie 2010 în Franţa - Lyon, în perioada octombrie - decembrie 2010 în Anglia - Birmingham şi în perioada ianuarie - august 2011 în Anglia - Birmingham, i-a ascuns părţii vătămate minore acest aspect, confirmând afirmaţiile acestuia că sunt doar amici.
La începutul lunii decembrie 2011, inculpatul G. (fost S.) O. i-a telefonat părţii vătămate minore F.M., zisă "A." şi i-a spus să se îmbrace frumos că vine să o ia pentru a merge în oraş, comportament obişnuit până în acel moment al inculpatului G. (fost S.) O., care nu i-a atras nici un fel de suspiciune părţii vătămate minore.
Inculpatul G. (fost S.) O. a venit cu un autoturism Mercedes, înmatriculat în Bulgaria, însoţit de inculpata B.G.L. şi în momentul în care partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a observat că urmează un alt drum faţă de cel obişnuit pentru a ajunge în centrul municipiului Craiova, l-a întrebat pe inculpatul G. (fost S.) O. unde merg şi acesta i-a răspuns că trebuie să ajungă urgent până în Italia, pentru rezolvarea unei probleme.
Deoarece, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." avea ambii părinţi stabiliţi în Italia, unde a locuit şi ea timp de patru ani, având posibilitatea să-şi revadă părinţii şi alte rude, a acceptat propunerea inculpatului G. (fost S.) O. care a asigurat-o că în câteva zile se vor întoarce în România, mai ales că tot el a fost cel care a adus-o anterior din Italia în România în luna septembrie 2011.
Partea vătămată minoră F.M., zisă "A." nu a avut asupra ei actul de identitate, astfel că, în Punctul de Trecere al Frontierei Cenad, inculpatul G. (fost S.) O. a mers la poliţiştii de frontieră pentru a reuşi să o scoată din ţară pe minoră fără document de identitate şi procură notarială, iar când a revenit la autoturism i-a spus că a dat poliţiştilor de frontieră suma de 500 euro, după care li s-a permis să părăsească teritoriul ţării. în momentul în care partea vătămată minoră a sesizat că indicatoarele rutiere arătau direcţia către Germania l-a întrebat pe inculpatul G. (fost S.) O. de ce nu urmează drumul către Italia şi acesta i-a spus că nu mai are o problemă în Italia, ci în Germania. Destinaţia a fost localitatea Furstenfedlbruck - Germania, unde inculpaţii şi partea vătămată minoră s-au cazat la locuinţa numiţilor C.P., zis "A." şi C., din str. Leonhardspatz. În ziua următoare, inculpatul G. (fost S.) O. i-a spus părţii vătămate minore F.M., zisă "A." în prezenţa inculpatei B.G.L. că motivul pentru care a adus-o în Germania este de a practica prostituţia "la stradă" împreună cu inculpata B.G.L., care face acest lucru pentru el de aproximativ 4 ani, iar dacă va refuza acest lucru o va călca cu autoturismul pe mama ei şi nu va păţi nimic, pentru că i-a mai omorât cu maşina pe soţia, soacra şi fiul lui în Ungaria şi nu i-a întâmplat nimic.
Din datele de anchetă a rezultat că inculpatul G. (fost S.) O. a fost implicat într-un accident rutier, produs în Ungaria, soldat cu decesul fostei soţii (gravidă) şi a fostei soacre, astfel că, afirmaţiile părţii vătămate referitoare la ameninţările proferate la adresa ei de inculpat, cum că "o va călca pe mama ei cu maşina" au fost de natură ai produce o temere puternică, atât pe fondul vârstei cât şi al faptului că ea cunoştea că fosta soţie şi soacră a inculpatului au murit într-un accident rutier în Ungaria.
În momentul în care partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a cerut să o sune la telefon pe mama ei, inculpatul G. (fost S.) O. i-a luat telefonul mobil şi i-a rupt cartela telefonică pe care nu avea credit suficient pentru a apela în roaming, dar pe care avea memorat numărul de telefon din Italia al mamei şi i-a introdus în telefon o altă cartelă telefonică pentru a putea să o supravegheze "la stradă".
Din aceste motive, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a fost obligată să iasă "la stradă" pentru a practica prostituţia însoţită de inculpata B.G.L., care a practicat şi ea prostituţia pentru inculpatul G. (fost S.) O.
Din adresa Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională existentă la dosarul cauzei a rezultat că inculpata B.G.L. s-a înregistrat la 06 decembrie 2011 în Munchen pentru prostituţie şi a practicat prostituţia "la stradă" până la data de 18 decembrie 2011, când a fost arestată pentru că a favorizat exploatarea sexuală a minorei F.M., zisă "A.".
Această adresă a confirmat declaraţia părţii vătămate din care a rezultat că timp de aproximativ două săptămâni a fost dusă zilnic "la stradă" cu autoturismul de inculpatul G. (fost S.) O., pentru a practica prostituţia împreună cu inculpata B.G.L. şi tot inculpatul G. (fost S.) O. era cel care se întorcea şi le lua de "la stradă" cu autoturismul după un interval de 3-4 ore.
Deoarece partea vătămată minoră F.M., zisă "A." nu cunoştea limba germană, negocierile tarifului cu clienţii le făcea pentru ea inculpata B.G.L., iar toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei îi erau daţi de minoră direct sau prin intermediul inculpatei B.G.L. lui G. (fost S.) O.
La data de 18 decembrie 2011, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." şi inculpata B.G.L. au fost depistate "la stradă" de către autorităţile germane, iar inculpata B.G.L. a fost arestată până la data de 27 ianuarie 2012, pentru că a favorizat exploatarea sexuală a părţii vătămate minore prin găsirea de clienţi, aspecte ce rezultă din datele comunicate de autorităţile germane. Partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a fost pusă sub protecţia Oficiului pentru tineret Munchen şi dusă apoi în Centrul pentru îngrijire pentru tineri din Munchen, de unde a fugit la data de 20 decembrie 2011 şi a ajuns cu trenul în Italia la locuinţa unui unchi după tată, fiind depistată de autorităţi fără bilet de călătorie pe ruta Germania - Italia.
Autorităţile germane au sesizat organele de poliţie din municipiul Craiova despre depistarea "la stradă" a părţii vătămate minore F.M., zisă "A.", astfel că au fost efectuate verificări la domiciliul bunicilor din comuna Breasta, judeţul Dolj, care la rândul lor au anunţat-o telefonic în Italia pe V.D., mama părţii vătămate minore.
Aceasta s-a deplasat în Germania şi ulterior în România, unde la data de 13 ianuarie 2012 a sesizat Secţia de Poliţie Rurală Breasta despre exploatarea sexuală a minorei F.M., zisă "A." de către inculpatul G. (fost S.) O.
În timp ce se deplasa pe teritoriul Sloveniei, către România, partea vătămată minoră F.M., zisă "A." a fost oprită de către autorităţile slovene care. au plasat-o într-un centru de minori din Ljubliana, întrucât figura în baza de date Interpol, introdusă de autorităţile române şi de aici a fost predată după circa o săptămână mamei V.D., care a adus-o în România la Timişoara, de unde a fost luată şi adusă în comuna Breasta, judeţul Dolj, de martorul V.G. (bunic) anunţat telefonic de V.D.
Inculpatul G. (fost S.) O. a aflat de la inculpata B.G.L. că a fost audiată în ziua de 21 februarie 2012 de organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Craiova în legătură cu exploatarea sexuală în Germania a minorei F.M., zisă "A." şi imediat acesta s-a ascuns de la domiciliu şi a făcut demersuri pentru a părăsi teritoriul ţării, chiar cu ajutorul unui paşaport falsificat, deoarece a aflat de la inculpata B.G.L. că este posibil să fi fost dat în consemn la frontieră.
În ziua de 23 februarie 2012, în jurul orelor 16:00, inculpatul G. (fost S.) O. a fost localizat pe raza municipiului Craiova de către structura de specialitate care a exploatat autorizaţiile provizorii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, confirmate şi prelungite de instanţa de judecată, fiind condus la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.
Cu ocazia audierii, inculpata B.G.L. a avut o atitudine sinceră şi a colaborat cu organele de urmărire penală contribuind la aflarea adevărului şi la descoperirea altor fapte în sarcina inculpatului G. (fost S.) O. şi a altor persoane care au săvârşit infracţiuni de proxenetism şi prostituţie.
Astfel, inculpata B.G.L. a declarat că în perioadele februarie - august 2009 în localitatea Birmingham din Anglia, în luna septembrie 2009 şi în perioada mai - iunie 2010 în Franţa - Lyon, în perioada octombrie - decembrie 2010 în Anglia - Birmingham şi în perioada ianuarie - august 2011 în Anglia - Birmingham, a practicat prostituţia pentru inculpatul G. (fost S.) O., iar numita C.R. a practicat prostituţia în aceleaşi perioade, în Anglia, pentru numitul Sandu Ionuţ, iar în Franţa pentru inculpatul G. (fost S.) O.
Din răspunsul autorităţilor judiciare franceze, transmis prin intermediul ataşatului român de interne şi redat în proces-verbal de organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Craiova, a rezultat că inculpatul G. (fost S.) O. a fost condamnat la pedeapsă cu închisoare pentru că la data de 25 septembrie 2009, a fost reţinut în acţiune flagrantă pentru proxenetism agravat, prostituate fiind inculpata B.G.L. şi C.R. (identificate şi după data naşterii).
Răspunsul autorităţilor judiciare franceze a confirmat declaraţia inculpatei B.G.L., care a arătat că în Franţa, atât ea cât şi C.R. au fost înregistrate legal ca prostituate şi au practicat de bună voie prostituţia pentru inculpatul G. (fost S.) O., asigurându-i acestuia banii necesari pentru cheltuielile de judecată, avocat şi pentru întreţinerea în penitenciar.
Din adresa autorităţilor judiciare germane a rezultat că la data de 18 decembrie 2011, împreună cu inculpata B.G.L. a fost reţinut şi V.O.I., născut la 23 august 1992, pentru că a favorizat exploatarea sexuală a minorei F.M. zisă "A.".
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că exploatarea sexuală a minorei F.M. zisă "A." a fost făcută de inculpatul G. (fost S.) O. cu complicitatea inculpatei B.G.L., iar numitul V.O.I. a fost cel care l-a solicitarea inculpatului G. (fost S.) O., după reţinerea "la stradă" a părţii vătămate minore şi a inculpatei, s-a dus doar pentru a duce actele de identitate ale inculpatei organelor de poliţie germane.
Referitor la numitul C.P., la reşedinţa căruia a fost cazată partea vătămată minoră F.M. zisă "A." şi unde autorităţile judiciare germane l-au găsit, după arestarea inculpatei B.G.L., şi pe inculpatul G. (fost S.) O., nu s-a putut stabili că acesta a cunoscut că minora F.M. zisă "A." a fost exploatată sexual "la stradă" deoarece, din declaraţiile părţii vătămate minore şi ale numitului C.I. rezultă că, atât C.P. cât şi concubina sau soţia acestuia, pe nume "A." lucrau la un fast food şi nu aveau preocupări legate de prostituţie sau proxenetism.
Numita C.R. nu a putut fi audiată, deoarece se află plecată din ţară, fapt pentru care a fost audiată martora R.I. (mamă) care a precizat că din luna septembrie 2011, C.R. este plecată în Spania şi nu are cunoştinţă dacă a practicat prostituţia în străinătate, ea cunoscând doar că aceasta a lucrat şi lucrează la restaurant.
Inculpatul G. (fost S.) O., în tot cursul urmăririi penale, s-a prevalat de dreptul la tăcere, astfel că nu a făcut nicio declaraţie în cauză, însă în declaraţia dată în faţa instanţei nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că niciodată nu a forţat-o şi nu a ameninţat-o pe partea vătămată F.M. să se prostitueze în favoarea lui, el fiind cel care a transportat-o numai până în Germania, la cererea părţii vătămate care dorea să ajungă la mama sa în Italia. Inculpatul a negat că ar fi ştiut ce a făcut partea vătămată în cele câteva zile cât a stat în Germania, el aflând de preocupările ei cu ocazia unei descinderi a poliţiei germane în apartamentul în care locuia.
Potrivit primei instanţe, apărările inculpatului, inclusiv aceea că nu a cunoscut vârsta reală a părţii vătămate, au fost infirmate de probele administrate în cauză, inclusiv declaraţia inculpatului care arată că anterior lunii decembrie 2011, la cererea mamei părţii vătămate a adus-o pe aceasta în ţară din Italia, mama fiind aceea care a predat-o pe minoră inculpatului pentru a o avea în grijă până la sosirea în România. De altfel, este greu de crezut că inculpatul (care recunoaşte că la ieşirea din ţară în luna decembrie, a fost cel care a prezentat actele de identitate ale ocupanţilor autoturismului, poliţiştilor de frontieră) nu a văzut că partea vătămată este minoră.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B.G.L., instanţa de fond a reţinut că apărările acesteia sunt contradictorii: pe de o parte declară că nu a ştiut vârsta reală a părţii vătămate, că nu a ştiut cu ce se ocupă aceasta în Germania, iar pe de altă parte recunoaşte că în Germania a fost condamnată la o amendă penală pentru că a favorizat acţiunile sexuale ale minorilor (minora fiind F.M. zisă "A. "), în hotărârea de condamnare din Germania reţinându-se fără dubiu că inculpata B.G. ştia că partea vătămată este minoră.
Solicitarea inculpatei de a se reţine în cauză autoritatea de lucru judecat apreciind că pentru fapta pentru care este judecată în prezenta cauză a fost condamnată în Germania, având drept consecinţă încetarea procesului penal, nu a fost reţinută de prima instanţă întrucât fapta pentru care a fost condamnată în Germania, aşa cum este descrisă în actul emis de autorităţile germane, nu poate fi încadrată în textul prev. de Legea nr. 678/2001.
Potrivit primei instanţe, fapta pentru care este judecată în prezent inculpata are un conţinut mult mai larg care cuprinde pe lângă favorizarea desfăşurării de acţiuni sexuale de către un minor şi determinarea prin violenţă sau constrângere fizică şi psihică a unui minor de a practica prostituţia în favoarea altei persoane.
Conform hotărârii pronunţate de prima instanţă, starea de fapt expusă mai sus s-a probat cu: plângerea şi declaraţia olografă a numitei V.D., reprezentant legal al părţii vătămate minore F.M. zisă "A."; declaraţiile părţii vătămate minore F.M. zisă "A."; adresa nr. 21291 din 02 februarie 2012 a Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Dolj; adresa nr. 158531/PNF/SB din 21 februarie 2012 a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională; procese-verbale ale organelor de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova; corespondenţă electronică conţinând date operative între ofiţeri de poliţie din Germania şi din cadrul B.C.C.O. Craiova; note de redare a convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate autorizat, ale inculpaţilor G. (fost S.) O. şi B.G.L.; declaraţiile martorului V.G.; declaraţiile numiţilor S.I. şi C.I.; declaraţia martorei R.I.; declaraţia martorului V.C.; declaraţiile inculpatei B.G.L.;
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului G. (fost S.) O., a rezultat că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului G. (fost S.) O. care, începând cu luna octombrie 2011, a stabilit o relaţie de prietenie cu partea vătămată minoră F.M. zisă "A." în scopul ascuns al exploatării sexuale ulterioare, iar la începutul lunii decembrie 2011, sub pretextul rezolvării unei probleme urgente în Italia, a transportat-o în Germania pe partea vătămată minoră F.M. zisă "A.", şi a obligat-o prin constrângere psihică să se prostitueze "la stradă", în folosul lui exclusiv, fiind depistată la 18 decembrie 2011 de poliţia germană, pe strada Landsberger din Miunhen, unde practica prostituţia împreună cu inculpata B.G.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Fapta inculpatei B.G.L. care, a cunoscut din România intenţia inculpatului G. (fost S.) O. de a o exploata sexual pe partea vătămată minoră F.M. zisă "A.", căreia i-a creat convingerea, prin conduita ei, că este amică cu inculpatul G. (fost S.) O., deşi, în realitate era amanta acestuia şi a practicat prostituţia pentru el, în străinătate, iar în Germania în perioada 06 noiembrie - 18 decembrie 2011, a însoţit-o "la stradă" pe partea vătămată minoră F.M. zisă "A." pentru care a negociat tarifele cu clienţii şi a primit de la ea o parte din sumele obţinute din practicarea prostituţiei, pe care i le-a dat în totalitate inculpatului G. (fost S.) O., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la trafic de minori, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
În legătură cu măsurile preventive dispuse în cauză, s-a constatat că la data de 23 februarie 2012, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a dispus reţinerea inculpaţilor G. (fost S.) O. şi B.G.L. pe o durată de 24 ore, începând de la 23 februarie 2012, ora 23:00.
Prin încheierea nr. 4 din 24 februarie 2012 a Tribunalului Dolj, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 2384/63/2012 s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului G. (fost S.) O., pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 24 februarie 2012.
Prin ordonanţa nr. 49D/P/2012 din 24 februarie 2012 s-a dispus faţă de inculpata B.G.L. luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Craiova pe o durată de 29 de zile, începând cu 24 februarie 2012, ora 22:15, până la 24 martie 2012, ora 22:15, inclusiv.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., precum şi persoana fiecărui inculpat, apreciindu-se că este inoportună menţinerea în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., cu consecinţa stabilirii pedepselor în condiţiile art. 76 lit. b) C. pen.
S-a apreciat, de asemenea, că scopul general şi special al prevenţiei sociale poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepselor ce vor fi aplicate fiecărui inculpat, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81-82 C. pen., termenele de încercare de 5 ani şi respectiv 4 ani considerându-se că sunt suficiente pentru îndreptarea inculpaţilor şi reintegrarea acestora în societate.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., şi s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.O. durata reţinerii şi arestării preventive, iar în baza dispoziţiilor art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a acestuia.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Referitor la cererea Parchetului de confiscare de la cei doi inculpaţi a unor sume de bani, presupus a fi dobândite de aceştia ca urmare a practicării prostituţiei de către partea vătămată F.M., s-a apreciat ca neîntemeiată, neexistând nici o dovadă cu privire la cuantumul acelor sume.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii G. (fost S.) O. şi B.G.L.
Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. în acest sens, a arătat că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul acesteia, întrucât în motivare s-a precizat că este inoportună aplicarea dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante, iar în dispozitiv s-au reţinut dispoziţiile art. 74 lit. a), b) C. pen. şi art. 76 lit. b). Pe de altă parte, s-a menţionat că în mod greşit au fost reţinute în favoarea celor doi inculpaţi dispoziţiile art. 74 lit. a), b) C. pen., pentru că, deşi în sarcina inculpatului G.O. nu au fost reţinute antecedente penale, din răspunsul autorităţilor franceze transmis prin intermediul ataşatului român de interne şi redat în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, iar niciunul dintre cei doi inculpaţi nu au contribuit în vreun fel la înlăturarea rezultatului infracţiunii sau la repararea pagubei. Totodată, a fost criticată modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanţă, apreciindu-se că în raport de circumstanţele reale şi personale în care au fost comise faptele nu este oportună aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În cuprinsul motivelor scrise de apel şi cu ocazia dezbaterilor inculpata B.G.L. a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pe fond, în teză principală, a cerut să se dispună încetarea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. i) C. proc. pen., arătând că a fost deja condamnată pentru aceeaşi faptă de către autorităţile judiciare germane. în teză subsidiară, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că partea vătămată F.M. nu s-a prostituat. A precizat că declaraţiile părţii vătămate din faza de urmărire penală nu corespund adevărului, iar cele date în faţa instanţei de fond se coroborează cu declaraţiile date de mama şi bunicul acesteia precum şi cu declaraţiile celorlalţi martori.
Inculpatul G.O. în cuprinsul motivelor scrise de apel şi cu ocazia dezbaterilor a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. în principal, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., arătând că nu a fost încălcat dreptul părţii vătămate la libertatea de voinţă şi că declaraţiile acesteia din faza de urmărire penală nu se coroborează cu fapte şi împrejurări care să rezulte din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel că în mod singular nu pot servi la aflarea adevărului. Potrivit criticilor formulate, declaraţiile date de partea vătămată şi bunicul acesteia în cursul urmăririi penale nu sunt reale şi au fost date astfel pentru a se răzbuna pe inculpat dar şi pentru că au fost ameninţaţi de organele de poliţie. în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei comise, din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, arătând că nu a cunoscut vârsta reală a părţii vătămate F.M., fiind astfel incidente dispoziţiile art. 51 alin. (2) C. pen., conform cărora nu constituie circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.
Prin decizia penală nr. 46 din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G. (fost S.) O. şi B.G.L. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 21 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 3449/63/2012.
S-a admis apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi a fost desfiinţată, în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată.
În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G. (fost S.) O. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2012 până la 21 iunie 2012.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B.G.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A fost obligat fiecare dintre cei doi inculpaţi la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, iar apelurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Astfel, s-a reţinut că, potrivit denunţului formulat de martora V.D., mama părţii vătămate F.M. la data de 13 ianuarie 2012, fiica sa în vârstă de 15 ani a fost luată de la domiciliul fostului soţ din comuna Breasta de către inculpatul G.O. şi transportată în Germania, unde a fost depistată de către organele de poliţie în timp ce practica prostituţia (fila 18 dosar u.p.).
În declaraţiile date în faza de urmărire penală, martora V.D. a relatat că, în timp ce se afla în Italia partea vătămată a sunat-o şi i-a spus că este în Italia cu G.O. şi că acesta o obligă să se prostitueze. Martora a precizat, totodată, că luând legătura cu tatăl inculpatului, acesta i-a cerut să nu sesizeze organele de poliţie pentru că fiul său o va lua pe partea vătămată de nevastă şi o va aduce acasă (fila 18-20 dosar u.p.).
Audiată fiind la data de 20 februarie 2012, dar şi la data de 22 februarie 2012 partea vătămată, în prezenţa martorului V.G., bunicul matern, a relatat circumstanţele în care 1-a cunoscut pe inculpatul G.O., împrejurarea că după ce a cunoscut-o aceştia s-au întâlnit de mai multe ori pe raza municipiului Craiova, precum şi faptul că într-una din zile inculpatul i-a cerut să se îmbrace frumos, întrucât urma să iasă în oraş. După ce a fost luată de la domiciliul bunicilor paterni, sesizând faptul că inculpatul se îndreaptă într-o altă direcţie şi întrebându-1 încotro merg, partea vătămată a aflat că urmează să ajungă în Germania, unde inculpatul a afirmat că are nişte probleme de rezolvat şi că se vor întoarce în ţară în 3-4 zile.
Potrivit declaraţiei date, atunci când a ajuns în Germania, G.O. i-a comunicat că urmează să se prostitueze pentru el şi a ameninţat-o că-i va omorî mama şi fratele dacă va sesiza organele de poliţie.
În perioada de aproximativ 2 săptămâni de zile cât a întreţinut raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi, partea vătămată a susţinut că a obţinut suma de 2.600 euro, care a fost predată în totalitate inculpatului G.
Partea vătămată a precizat totodată că, inculpatul i-a luat telefonul mobil şi i-a rupt cartela telefonică şi că inculpata B.G. a însoţit-o în permanenţă şi a fost cea care comunica clienţilor tariful perceput (fila 22-40 dosar u.p.).
În declaraţia din data de 28 februarie 2012 partea vătămată a relatat organelor de urmărire penală că în seara zilei de 27 februarie 2012 la domiciliul bunicilor săi materni s-a deplasat un bărbat care i-a propus bunicului său „să întoarcă declaraţia", afirmând că-i va da în schimb suma de 15.000 euro sau o casă (fila 41-43 dosar u.p.).
Atât declaraţia din data de 22 februarie 2012, cât şi declaraţia din data de 28 februarie 2012 au fost date în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu şi a reprezentantului A.N.I.T.P.
Declaraţia părţii vătămate a fost susţinută, pe parcursul urmăririi penale, de declaraţia martorului V.G., care a relatat organelor de urmărire penală că, în cursul lunii decembrie 2011 organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă că nepoata sa se află într-un centru de minori în Germania, pentru că a practicat prostituţia şi că de la aceasta a aflat că a fost dusă în Germania de un băiat Ovidiu, care i-a promis că o ia de soţie, însă acolo „a pus-o să iasă la stradă".
Martorul a confirmat, totodată, că în seara zilei de 18 februarie 2012, la cererea nepoatei sale, a ieşit la poartă şi a văzut două maşini care, la apariţia sa „au plecat imediat cu viteză" (fila 68-71 dosar u.p.).
În declaraţia din data de 28 februarie 2012, martorul a confirmat susţinerile părţii vătămate conform cărora în seara zilei de 27 februarie 2012 la domiciliul său au venit doi bărbaţi, iar în timpul în care discuta cu aceştia partea vătămată, care se afla în camera alăturată, a mers la ei, însă nu a lăsat-o să intervină şi a trimis-o într-o altă cameră, fiindu-i „frică pentru ea" (fila 71-72 dosar u.p.).
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 19 aprilie 2012 partea vătămată a revenit asupra declaraţiilor date, invocând faptul că aspectele consemnate în declaraţia dată în faţa procurorului au fost inventate de poliţişti şi că aceştia au ameninţat-o că îi vor aresta pe mama şi bunicul său, dacă nu îl acuză pe inculpatul G.
Partea vătămată a precizat totodată că a vrut să se răzbune în acest mod pe inculpat pentru că i-a ascuns faptul că este însurat (fila 44-46 dosar instanţă fond).
Martorul V.G. în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei de judecată a revenit, de asemenea, asupra aspectelor relatate, afirmând că în prezenţa sa un lucrător de poliţie i-a sugerat părţii vătămate ce să declare şi că la rândul său a fost ameninţat de un poliţist pentru a nu o influenţa pe partea vătămată cu ocazia declaraţiei date (fila 56-57 dosar instanţă fond).
Cu ocazia audierii de către instanţa de fond, martora V.D. a retractat, de asemenea, declaraţiile date, afirmând că partea vătămată i-a adus la cunoştinţă intenţia de a se răzbuna pe inculpat şi că tatăl său, martorul V.G., i-a comunicat că în cuprinsul declaraţiei date de partea vătămată au fost consemnate aspecte pe care aceasta nu le-a relatat (fila 188-189 dosar instanţă fond).
Având în vedere conţinutul şi evoluţia în timp a declaraţiilor menţionate mai sus, precum şi aspectele care rezultă din cuprinsul celorlalte probe testimoniale administrate în cauză, dar şi din cuprinsul înscrisurilor transmise de Inspectoratul de Poliţie 41 Munchen, instanţa de apel a apreciat că declaraţiile date de partea vătămată şi martorii V.G. şi V.D. în faza de urmărire penală sunt cele care corespund adevărului şi că retractarea totală sau parţială a acestora în faţa instanţei de fond are ca scop înlăturarea răspunderii penale a autorilor faptelor.
În acest sens, s-a apreciat că motivele invocate de partea vătămată ca fiind cele care au determinat-o să formuleze plângere împotriva inculpatului - „eram geloasă şi...m-a minţit că nu este însurat ” nu sunt unele credibile şi nu justifică o astfel de manifestare din partea acesteia, cunoscut fiind că în aceste cazuri consecinţele formulării unei astfel de plângeri pot fi unele foarte grave.
Pe de altă parte, instanţa de apel a constatat că deşi partea vătămată şi martorul V.G. au susţinut în faţa instanţei de fond că au fost ameninţaţi de organele de poliţie declaraţiile cele mai ample, referitoare la circumstanţele în care au fost comise faptele, au fost date în faţa procurorului şi în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu şi a unui reprezentant al A.N.I.T.P.
Ori, în aceste condiţii nu poate fi acceptată afirmaţia părţii vătămate conform căreia în declaraţiile date în faţa procurorului s-au consemnat aspecte inventate de poliţişti iar cele relatate personal i-au fost sugerate de poliţişti.
Instanţa de apel a constatat că la dosarul cauzei există probe care dovedesc, fără nici un dubiu, că inculpatul G.O., beneficiind de sprijinul inculpatei B.G., prin acţiuni de inducere în eroare, a transportat-o pe partea vătămată F.M. în Germania unde, a ameninţat-o şi constrâns-o psihic să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi, banii obţinuţi în acest mod fiind predaţi ulterior inculpatului.
În acest context, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se poate reţine infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) din C. pen., întrucât întreţinerea de către partea vătămată a unor raporturi sexuale cu diferite persoane nu a fost rezultatul voinţei sale liber exprimate şi nu a avut ca scop procurarea mijloacelor de existenţă. Dimpotrivă, probele administrate în cauză dovedesc faptul că aceasta a fost determinată să practice astfel de raporturi prin acte de ameninţare şi constrângere. Relevante în acest sens sunt declaraţiile părţii vătămate conform cărora inculpatul a ameninţat-o cu moartea şi i-a luat telefonul şi i-a rupt cartela telefonică împiedicând-o astfel să ia legătura cu membrii familiei.
Totodată, s-a apreciat că, în cauză nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul G.O. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, pentru că probele administrate în cauză dovedesc fără putinţă de tăgadă că acesta cunoştea vârsta părţii vătămate. Relevante în acest sens sunt declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatei B.G., care au recunoscut că inculpatul avea cunoştinţă de faptul că partea vătămată este minoră, dar şi împrejurarea că inculpatul a cunoscut-o prima oară pe partea vătămată în prezenţa mamei sale şi a fost în posesia actelor sale de identitate cu ocazia trecerii frontierei.
Instanţa de apel a apreciat că nici critica inculpatei B.G., privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor privind autoritatea de lucru judecat, nu este întemeiată. Chiar dacă la dosarul cauzei există înscrisuri potrivit cărora inculpata a fost sancţionată cu amendă pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de favorizare a unor acţiuni sexuale ale minorilor prev. de art. 180 II, 22,23 C. pen. german instanţa de prim control judiciar a constatat că nu există identitate între fapta pentru care a fost sancţionată de autorităţile judiciare germane şi fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză. S-a constatat, în acest sens, că activitatea infracţională dedusă judecăţii începe din momentul în care inculpata B.G., cunoscând-o pe partea vătămată i-a ascuns calitatea de concubină a inculpatului G.O., calitate confirmată de acesta pe parcursul cercetărilor. Ulterior, deşi inculpata cunoştea faptul că urmează să plece împreună cu partea vătămată în Germania, precum şi scopul acestei deplasări, nu i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate aceste împrejurări, contribuind în acest mod la inducerea în eroare a părţii vătămate cu privire la destinaţia şi scopul deplasării. Prin urmare, întrucât actele materiale executate de inculpată sunt diferite de cele imputate de autorităţile judiciare germane instanţa de apel a apreciat că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori.
Pentru argumentele expuse mai sus, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpaţii G.O. şi B.G..
În ceea ce priveşte apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova s-a apreciat că este fondat în parte, pentru următoarele considerente.
Astfel, s-a constatat că, în condiţiile în care infracţiunea comisă de cei doi inculpaţi nu este una de rezultat şi nu a avut ca urmare provocarea unei pagube materiale, în mod greşit prima instanţă a reţinut în favoarea celor doi inculpaţi dispoziţiile art. 74 lit. b) din C. pen.
S-a apreciat însă că, în contextul în care, din fişa de cazier judiciar a celor doi inculpaţi rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar în cauză nu există alte împrejurări cărora să li se poată atribui caracter atenuant este justificată menţinerea în continuare a dispoziţiilor art. 74 lit. a) din C. pen., pentru că, în caz contrar, s-ar impune aplicarea unei pedepse de cel puţin 7 ani închisoare, pedeapsă care este prea mare în raport cu împrejurarea că a fost traficată o singură persoană. în acest sens, s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare în cazul inculpatului G.O. şi o pedeapsă de 3 ani închisoare în cazul inculpatei B.G. sunt suficiente pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Dată fiind, însă, gravitatea deosebită a infracţiunii comise, frecvenţa cu care sunt săvârşite fapte similare şi atitudinea manifestată de cei doi inculpaţi pe parcursul procesului penal, constând în recunoaşterea parţială - inculpata B.G. - sau negarea totală - inculpatul G.O. - instanţa a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, motiv pentru care a dispus executarea acesteia în regim de deţinere, conform art. 57 C. pen.
Întrucât legiuitorul a prevăzut că în cazul infracţiunii deduse judecăţii aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, iar pedeapsa principală este mai mare de doi ani, s-a dispus interzicerea pe o perioadă de doi ani, în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.O. şi B.G.
Prin motivele scrise de recurs şi susţinerile orale ale apărătorilor, s-a solicitat, în esenţă, casarea ambelor hotărâri, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., iar prin reţinerea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., faţă de declaraţiile de recunoaştere a faptelor date în faţa instanţei de recurs, şi reaprecierea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate de instanţa de apel şi schimbarea modalităţii de executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 861 sau art. 867 C. pen.
Analizând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de către inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 320l alin. (1) C. proc. pen. până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Se constată că, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pe de o parte, legiuitorul a impus condiţia manifestării de voinţă a inculpatului, fie personal, fie prin intermediul unui înscris autentic prin care acesta să îşi manifeste opţiunea în sensul aplicării prevederilor arătate, iar pe de altă parte, a condiţionat aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei de exprimarea acestei poziţii procesuale până la momentul începerii cercetării judecătoreşti.
Din analiza actelor dosarului se constată că, în cauză, cercetarea judecătorească a început în faţa Tribunalului Dolj la data de 19 aprilie 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G nr. 121/2011, iar inculpaţii, care au fost asistaţi de apărători aleşi, au arătat, în declaraţiile date în faţa instanţei de fond, că nu recunosc săvârşirea faptelor.
De asemenea, se constată că şi în calea de atac a apelului inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi, iar prin criticile formulate au invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, fără a preciza că doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Ca atare, solicitarea acestora, adresată direct instanţei de recurs, ca judecata să se facă în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. este tardivă, în raport de dispoziţiile imperative ale aceluiaşi articol.
Nici solicitarea de reindividualizare a pedepselor inculpaţilor, prin reaprecierea efectelor circumstanţelor atenuante, nu este întemeiată.
Înalta Curte apreciază că, pedepsele stabilite de instanţa de apel sunt corespunzător dozate, prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la limitele de pedeapsă ale textului de lege incriminator, la gravitatea concretă a infracţiunii săvârşită de inculpaţi, în cauză fiind reţinute corect dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., prin evaluarea circumstanţelor personale ale inculpaţilor.
În contextul celor anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că nu există temeiuri de reindividualizare a pedepselor inculpaţilor, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, acestea fiind apte să răspundă scopului şi finalităţilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a acestora, precum şi să determine formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.O. şi B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 46 din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.O. şi B.G.L. împotriva deciziei penale nr. 46 din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3512/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
