ICCJ. Decizia nr. 3594/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3594 /20 13
Dosar nr. 558/33/2013
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 26 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Maramureş, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
A făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de 4 ani şi 6 luni stabilit potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata supendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 864 C. pen.
în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 09 aprilie 2013 până la data punerii efective în libertate.
A obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 75 RON reprezentând onorariul avocaţial.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 49/P din 19 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj, Biroul Teritorial Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul F.M. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 completată şi modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în calitate de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul de inspector principal, la data de 09 aprilie 2013 a fost prins în flagrant, după ce a primit suma de 300 euro de la denunţătorul M.S.G., pentru a interveni pe lângă agentul principal de poliţie P.F.D. din cadrul Serviciului pentru Combaterea Criminalităţii Organizate Maramureş asupra căruia se bucură de influenţă, sau lasă să se creadă că se bucură de influenţă, în vederea determinării acestuia să efectueze cu celeritate cercetări penale privind un denunţ formulat de către denunţătoarea R.E..
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada august 2012 - aprilie 2013, inculpatul F.M. a pretins şi a mai primit de la denunţătorii M.S.G. şi R.E. atât suma de 300 euro, cât şi un ceas marca O. în sumă de 420 RON, patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valoare de 550 RON şi un radiocasetofon cu TV încorporat în valoare de 80 RON. O parte din bunuri, respectiv radiocasetofonul cu TV încorporat şi suma de 300 euro au fost primite de către inculpatul F.M. în ziua de 09 aprilie 2013 cu ocazia întâlnirilor pe care acesta le-a realizat cu denunţătorul M.S.G. la barul C.D. şi la restaurantul L.N. din municipiul Baia Mare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar după primirea dosarului la instanţă, s-a fixat termen pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale faţă de inculpat la data de 10 aprilie 2013, însă având în vedere că inculpatul a solicitat ca judecata să se facă la acelaşi termen conform disp. art. 3201 C. proc. pen., s-a dispus preschimbarea termenului de soluţionare a cauzei de la 10 mai 2013 când a fost stabilit iniţial pentru data de 24 aprilie 2013. Astfel, a apreciat instanţa că procedura reglementată în disp. art. 3001 C. proc. pen. nu-şi mai găseşte aplicabilitate, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. potrivit cărora instanţa fiind obligată să se pronunţe cu privire la măsurile preventive, în funcţie de soluţia adoptată.
Audiat fiind de instanţă, inculpatul a arătat că îşi recunoaşte vinovăţia pentru fapta în legătură cu care s-a emis rechizitoriul, astfel cum este descrisă în actul de acuzare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care şi le însuşeşte, prevalându-se de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Constatând că instanţa a fost legal sesizată, iar competenţa îi aparţine, Curtea a admis ca judecata să se facă pe baza disp. art. 3201 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că inculpatul F.M. este ofiţer cu gradul de inspector principal de poliţie şi face parte din structura poliţiei judiciare, în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Maramureş.
În cursul lunii august 2012, inculpatul a fost contactat de către denunţătorul M.S.G., care îl cunoştea, solicitându-i să intervină în sprijinul denunţătoarei R.E., care formulase mai multe plângeri penale împotriva fostului soţ R.A. la Poliţia Municipiului Baia Mare, pentru a se soluţiona un dosar având ca obiect trafic de persoane şi trafic de droguri cu celeritate şi în favoarea acesteia.
Ca urmare a discuţiei purtate, inculpatul a promis denunţătorului că se va implica, în sensul că va discuta cu colegul său P.F. şi în acest scop a solicitat şi primit suma de 1.500 RON, un ceas marca O. în sumă de 420 RON şi 4 cauciucuri cu jante, pentru ca prin folosirea influenţei sale să intervină pe lângă colegul său, P.F., agent de poliţie în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Maramureş şi să-l determine pe acesta să efectueze cu celeritate cercetările penale faţă de fostul soţ al denunţătoarei R.E.
Astfel, inculpatul a primit de la M.S.G. la început un ceas automatic marca O., achiziţionat cu suma de 420 RON, pe care i l-a solicitat în scopul intervenţiei pe lângă colegul său P.F. pentru a efectua cercetări în dosarul lui R.E. În perioada următoare, R.E. a fost citată telefonic de mai multe ori la Serviciul de Criminalitate Organizată Maramureş unde a dat declaraţii cu privire la R.A. Ulterior, inculpatul a mai pretins suma de 1.500 RON cu aceeaşi motivaţie, sumă pe care denunţătorul i-a remis-o, după ce şi-a amanetat un lanţ din aur la casa de amanet D. din Baia Mare, unde s-a şi predat această sumă de bani.
În data de 05 aprilie 2013, ca urmare a indicaţiilor primite de la denunţătorul M.S. inculpatul a preluat de la R.E. la domiciliul acesteia 4 anvelope cu jante, pe care aceasta le-a dat în scopul intervenţiei pe care inculpatul o făcea în dosarul la care s-a făcut referire. în cele din urmă, la data de 08 aprilie 2013, inculpatul a mai solicitat şi un radiocasetofon, ce i-a fost predat la 09 aprilie 2013, acesta având valoarea de 80 RON.
La aceeaşi dată s-au formulat denunţuri penale de către M.S. şi R.E., iar la 09 aprilie 2013, inculpatul a fost prins în flagrant primind suma de 300 euro de la denunţătorul M.S.G. în scopul mai sus arătat de a interveni pe lângă agentul principal de poliţie P.F., în dosarul vizându-l pe R.A.
A reţinut că această stare de fapt este probată prin cele două denunţuri formulate şi declaraţiile în calitate de martori ale numiţilor M.S.G. şi R.E., declaraţia martorului P.F., coroborate cu procesul-verbal de redare a discuţiei ambientale dintre inculpat şi denunţătorul M.S. din 09 aprilie 2013, precum şi din actele dosarului, din care a rezultat că în luna martie 2013 numita R.E. a înmânat inculpatului F.M. o plângere către Protecţia Copilului Maramureş, care s-a găsit asupra inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile celorlalţi martori audiaţi, care au confirmat existenţa unor întâlniri între inculpat şi denunţător, iar martorul P.F. a arătat că inculpatul a însoţit-o pe R.E. atunci când i s-a luat o declaraţie de către acest agent de poliţie în dosarul pe care-l instrumenta ca urmare a plângerii formulate împotriva fostului soţ, R.A. Totodată, martorul P.F. a arătat că în 09 aprilie 2013 a fost contactat telefonic de către inculpat, care l-a întrebat dacă în data de 10 aprilie 2013 la ora 09.00 poate să se prezinte la biroul său, denunţătoarea R.E.
De asemenea, starea de fapt este susţinută şi de declaraţia inculpatului de asumare a vinovăţiei şi de faptul că bunurile primite au fost ridicate de la acesta şi restituite denunţătorilor, iar suma de 300 euro avansată de D.N.A. a fost găsită asupra inculpatului, cu ocazia prinderii acestuia în flagrant.
În consecinţă, a reţinut că fapta inculpatului F.M. care, în perioada august 2012 - aprilie 2013, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins de la denunţătorii M.S.G. şi R.E. sume de bani şi bunuri, iar în luna august 2012 a primit de la denunţătorul M.S.G. un ceas marca O. în valoare de 420 RON, iar în perioada 04 aprilie - 09 aprilie 2013 a primit de la denunţători patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valoare de 550 RON, un radiocasetofon cu TV încorporat în valoare de 80 RON şi suma de 300 euro, pentru a interveni pe lângă agentul de poliţie din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Maramureş, P.F., asupra căruia are influenţă sau a lăsat să se creadă că are influenţă, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile lui de serviciu, în vederea efectuării cu celeritate a cercetărilor penale efectuate privind solicitările denunţătoarei R.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 completată şi modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care urmează să dispună condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei principale judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse ca urmare a aplicării disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de comitere a faptei, calitatea inculpatului de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate, impactul pe care astfel de infracţiuni de corupţie îl produc în rândul societăţii şi consecinţele la nivelul ordinii sociale, în sensul sporirii neîncrederii populaţiei faţă de organele abilitate să contribuie la aplicarea şi respectarea legii, împrejurarea că, deşi sumele de bani şi valoarea obiectelor primite nu este foarte mare, acestea s-au remis în mod repetat, au fost pretinse de inculpat, persoana acestuia, care nu este cunoscut cu alte abateri, este tânăr şi a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului, asumându-şi vinovăţia în faţa instanţei.
A apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deoarece atitudinea sinceră în faţa instanţei a fost avută în vedere la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., prezentarea în faţa autorităţii s-a realizat prin intermediul organelor de poliţie, întrucât inculpatul era arestat preventiv, iar lipsa antecedentelor penale nu poate constitui o circumstanţă atenuantă în sensul disp. art. 74 lit. a) C. pen., care să determine coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, deoarece inculpatul nu-şi putea exercita calitatea de poliţist dacă ar fi avut antecedente penale, iar această circumstanţă este facultativă şi, prin prisma celorlalte criterii prev. de art. 72 C. pen., nu se justifică.
Având în vedere toate aceste elemente circumstanţiale de fapt şi cele care ţin de persoana inculpatului a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzt de lege, redus cu o treime, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., a apreciat că prin prisma faptei comise, a calităţii avute de inculpat la data săvârşirii acesteia şi împrejurarea că s-a folosit de funcţia sa în momentul comiterii infracţiunii, se impune atât ca pedepse complementare, cât şi ca pedepse accesorii, interzicerea drepturilor de a fi ales, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de poliţist.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere gravitatea faptei comise, prin prisma calităţii inculpatului şi a modului concret în care activitatea infracţională s-a desfăşurat, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, inculpatul neavând antecedente penale, dar se impune exercitarea unui control pe o perioadă determinată şi aceasta prin aplicarea disp. art. 861 C. pen., motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit conform art. 862 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul F.M. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
În susţinerea motivelor de recurs, în esenţă, a invocat faptul că raportat la atitudinea sa procesuală de recunoaştere a faptei şi colaborarea cu organele judiciare, dar şi la gradul de pericol social al faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului se impunea aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată era suficinetă pentru realizarea scopului sancţiunii astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2013 inculpatul F.M. la interpelarea preşedintelui completului de judecată a arătat că îsi menţine declaraţia dată în fata instanţei de fond şi nu doreşte să dea o declaraţie în faţa instanţei de recurs, poziţia sa procesuală fiind consemntă în declaraţia de la dosar.
Examinând recursul declarat de inculpatul F.M., prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prima instanţă, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului F.M. în comiterea faptei descrise în actul de sesizare - trafic de influenţă - şi i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, având în vedere calitatea subiectului activ - ofiţer de poliţie judiciară cu grad de inspector principal în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate.
Probatoriul administrat confirmă pe deplin existenţa şi săvârşirea de către recurentul inculpat a infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că, în perioada august 2012 - aprilie 2013 a pretins şi primit de la denunţătorii M.S.G. şi R.E. suma de 300 euro, un ceas marca O. în valoare de 420 RON, patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valaoare de 550 RON şi un radiocasetofon cu TV încorportat în valoare de 80 RON în schimbul pretinsei influenţe pe lângă agentul principal de poliţie P.F. din cadrul S.C.C.O.C. Maramureş în vederea determinării acestuia să efectueze cu celeritate cercetări, urmare plângerilor formulate de R.E., împotriva fostului soţ, R.A., şi obţinerea unei soluţii favorabile acesteia; la data de 09 aprilie 2013 când i-a fost remisă suma de 300 euro şi o parte din bunuri, de către denunţătorul M.S.G., fiind prins în flagrant.
Vinovăţia inculpatului F.M. a fost dovedită cu declaraţiile martorilor denunţători M.S.G. şi R.E., declaraţiile martorilor P.F., C.R.C.E., B.M., procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului din data de 09 aprilie 2013, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, împrejurări în care au fost identificate şi ridicate de la domiciliul inculpatului şi alte locaţii bunurile primite de la martorii denunţători pentru traficarea pretinsei influenţei, planşele foto efectuate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental obţinute în baza autorizaţiilor emise de judecător şi declaraţia inculpatului din faţa instanţei care a recunoscut comitere faptei astfel cum a fost decrisă în actul de sesizare.
Activităţile desfăşurate de inculpatul F.M. astfel cum rezultă din probatoriul admnistrat în faza de urmărire penală pe care şi l-a însuşit în totalitate, de a pretinde şi primi suma de 300 euro şi alte bunuri de la martorii denunţători M.S.G. şi R.E. în schimbul pretinsei influenţe pe lângă agentul principal de poliţie P.F. din cadrul S.C.C.O.C. Maramureş, în vedere determinării acestuia să efectueze cu celerite cercetări în cauzele având ca obiect plângerile formulate de R.E. împotriva fostului soţ, R.A., pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri şi trafic de persoane şi obţinerea unei soluţii favorabile acesteia, se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, intenţia inculpatului în comiterea faptei rezultând din modalitatea în care a acţionat pentru realizarea scopului propus.
În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat, Înalta Curte reţine că individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct îndreptarea şi recuperarea condamnatului, întrucât presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.
Procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecăţii, se constată că prima instanţă a aplicat inculpatului F.M. o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi legea penală specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării recurentului inculpat, care a apreciat-o ca fiind prea aspră, o va menţine, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi ca modalitate de executare.
Menţinerea pedepsei aplicată inculpatului F.M. [de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.], orintată spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime în condiţiile reţinerii art. 3201 C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare (în regim neprivativ de libertate - suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni), asigură respectarea garanţiilor procesuale conferite de dispoziţiile legale procesuale penale şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpatului, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei, precum şi realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, permiţând reinserţia sa socială, precum şi o reacţie promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârşirea unei infracţiuni de corupţie la nivelul unor funcţionari învestiţi într-o funcţie publică, cum este şi cea de ofiţer de poliţie judiciară, consolidând percepţia cetăţenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie şi să dea o ripostă fermă celor care se folosindu-se funcţia deţinută au încălcat legea deşi trebuia să o respecte şi o aplice.
Raportat la natura şi gravitatea faptei, modalitatea concretă a săvârşirii ei, precum şi la circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană tânără, integrată în societate, are un nivel ridicat de pregătire, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei, a recunsocut comiterea faptei şi a colaborat cu organele judiciare, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, prima instanţă nu a reţinut aceste împrejurări pozitive relevate de inculpat ca şi circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. - conduita bună anterior şi după comiterea faptei -, dându-le însă eficienţă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin orientarea sancţiunii aplicate spre minimum special prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că executarea pedepsei în condiţiile suspendării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, este singura aptă să asigure, prin supravegherea institută, îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, reintegrarea sa socială, conştientizarea consecinţelor conduitei sale ilicite şi să adopte, pe viitor, o atitudine de respect faţă de valorile sociale ocrotite de lege, precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor fapte de corupţie de către funcţionari învestiţi într-o funcţie publică a căror menire este să respecte şi să aplice legea. Pe cale de consecinţă, apreciază ca fiind neîntemeiate criticile recurentului sub acest aspect şi nejustificată schimbarea modalităţii de executare prin reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen., astfel cum a solicitat acesta în susţinerea recursului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3600/2013. Penal → |
|---|
